„Confiscarea averilor, pușcărie, exilul unei părți a familiei, viață sub sovietici și apoi sub comuniști, prima regăsire, târziu, la Paris. Câte familii spulberate de-al Doilea Război Mondial nu au trăit această experiență și n-ar putea scrie o astfel de cronică! Dar câți nepoți mai țin să păstreze memoria familiei lor? O istorie recuperată din scrisori și fotografii, care nu se lasă uitată și nu trebuie pierdută, fiindcă poveștile de viață sunt mult mai convingătoare decât studiile istorice.“ — TATIANA NICULESCU
„Aceste scrisori amintesc de vremuri apuse, o epocă în care timpul trecea mai încet și era mai blând cu oamenii. La țară, unde bunicii mei trăiau trei-patru luni pe an, ocupându-se de primăvara până toamna de terenuri și de vie, viața se desfășura în ritmul anotimpurilor și al reuniunilor de familie pline de căldură. Sunt ultimele clipe ale unui trai tihnit, care urma să fie zdruncinat de război, de pierderi și de despărțiri. Țara întreagă avea să se scufunde în mizerie și frică sub capacul de plumb al dictaturilor comuniste. Dar legăturile de familie sunt puternice și le dau forța de a merge mai departe, sperând că regimul politic se va schimba și se vor reîntâlni într-o bună zi. Este povestea a numeroase familii din România sau din alte părți.“ — DIANE PLESSIA
Născută în 1970, Diane Plessia este descendenta unei vechi familii boierești din Oltenia, iar descoperirea unor scrisori în arhiva familiei o îndeamnă să reconstituie istoria Cilienilor și a felului în care totul s-a destrămat în anii comunismului. Volumul are astfel două componente principale, foarte interesante mai ales când vorbim de perioada de după 1947: pe de o parte, este o relatare rece a evenimentelor din perioada anilor 1940-80; pe de altă parte, sunt extrase din scrisorile celor aflați în țară, care capătă treptat, pe măsură ce puterea comunistă acaparează totul, momente dramatice: tatăl este arestat și stă ani în șir la Aiud, fără să aibă aproape nicio vină, toate pământurile familiei sunt date partidului, iar resursele familiei sunt secătuite. Poate că boierimea/aristocrația a avut și multe defecte, și mulți reprezentați cruzi: se vede însă din descrierea familiei Pleșia că oamenii de rând i-au apreciat. Mulți ani după ce comuniștii au venit și au distrus societatea, țăranii le trimiteau încă „boierilor” hrană, provizii, ajutoare, dovadă a bunătății lor anterioare. Un volum cu multe informații interesante despre viața din timpul războiului și de după acesta.