What do you think?
Rate this book
Jurnal esențial. 1981–2002
Jurnalul esențial al Monicăi Lovinescu reprezintă o selecție făcută cu mult discernământ și cu mână sigură de Cristina Cioabă, din toate cele șapte jurnale scrise între 1981 și 2002. Ceea ce ni se oferă acum este un concentrat de viață, asemenea esențelor de parfum greu de uitat. Și este, în același timp, un prilej de recitire nu numai a unor însemnări zilnice, ci a întregii noastre istorii din acea perioadă.
„Redus la miez, decojit de redundanțe și de fraze-parazit, jurnalul Monicăi Lovinescu pune în lumină, ca oglinzile venețiene, faimoase pentru claritatea lor, un om fără ascunzișuri, frumos și curat. Nici o minciună – nici măcar acele benigne fraze neadevărate cu care avem obiceiul să ne consolăm uneori pe noi înșine – nu încape în aceste pagini. Autoarea a avut, ca puțini alții, vocația și, mai ales, vitejia lucidității și a adevărului. Ceea ce nu înseamnă că nu s-a înșelat, că n-a fost păcălită de destule ori, ci doar că, oricât efort i-ar fi cerut, corecta mereu imaginea oamenilor și a lumii, în căutarea celei reale: o calitate umană și în același timp o „deformație“ profesională de jurnalist corect, de om conștient că a vorbi la microfon nu e un premiu, ci o teribilă responsabilitate.“ — IOANA PÂRVULESCU
„Nu există autobiografie lineară, certă, cronologică, ci numai frânturi ca din ceaţă care vin spre tine în dezordine. Nu se poate să te povesteşti fără a pune în chestiune certitudinea acestei povestiri. Evanescenţă nu numai a amintirilor, dar şi a persoanei care şi le deapănă: ea e compusă din mai multe, uneori juxtapozabile, niciodată identice. O viaţă nu e o biografie, ci o suprapunere de clişee biografice. Cele mai multe nesemnificative.“ — MONICA LOVINESCU
„Redus la miez, decojit de redundanțe și de fraze-parazit, jurnalul Monicăi Lovinescu pune în lumină, ca oglinzile venețiene, faimoase pentru claritatea lor, un om fără ascunzișuri, frumos și curat. Nici o minciună – nici măcar acele benigne fraze neadevărate cu care avem obiceiul să ne consolăm uneori pe noi înșine – nu încape în aceste pagini. Autoarea a avut, ca puțini alții, vocația și, mai ales, vitejia lucidității și a adevărului. Ceea ce nu înseamnă că nu s-a înșelat, că n-a fost păcălită de destule ori, ci doar că, oricât efort i-ar fi cerut, corecta mereu imaginea oamenilor și a lumii, în căutarea celei reale: o calitate umană și în același timp o „deformație“ profesională de jurnalist corect, de om conștient că a vorbi la microfon nu e un premiu, ci o teribilă responsabilitate.“ — IOANA PÂRVULESCU
„Nu există autobiografie lineară, certă, cronologică, ci numai frânturi ca din ceaţă care vin spre tine în dezordine. Nu se poate să te povesteşti fără a pune în chestiune certitudinea acestei povestiri. Evanescenţă nu numai a amintirilor, dar şi a persoanei care şi le deapănă: ea e compusă din mai multe, uneori juxtapozabile, niciodată identice. O viaţă nu e o biografie, ci o suprapunere de clişee biografice. Cele mai multe nesemnificative.“ — MONICA LOVINESCU
544 pages, Paperback
First published January 1, 2010
13 people are currently reading
238 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 7 of 7 reviews
May 7, 2024
Jurnalul are un scop documentar, fără dezvoltare stilistică, fiind destinat memoriei, nu literaturii. În pagina de jurnal autoarea nu scrie despre ea, ci despre alții. Pentru ea, cei din jur sunt importanți. Triada vieții ei a fost: Eticul, Esteticul și Estul. Sacrificiile făcute de Monica Lovinescu sunt de dragul unor oameni pe care se făceau experimente politice dezastruoase. Se simțea răspunzătoare pentru fiecare dintre cei în suferință sau în pericol.
Monica Lovinescu este cea mai importantă voce feminină a exilului românesc.
Monica Lovinescu este cea mai importantă voce feminină a exilului românesc.
February 8, 2016
"[...] pavajul bulevardului [...] refuza să păstreze urma paşilor mei de altădată. Dacă i-aş fi regăsit, ce-aş fi făcut cu ei?"
February 15, 2026
wow, nu cred să fi stat mai mult cu altă carte. din septembrie anul trecut m-am tot ținut de ea. la început mă pierdea ușor, apoi când am reușit să trec peste blocaj și să mă agăț de lucruri cunoscute, nume cunoscute a mers mai bine. M-a ajutat mult şi s-a înbinat frumos cu povestile reimprospate de Edmond Niculusca la expozitia intalniri, desi ma convinsese sa caut cartea inca de la cea de anul trecut cu 35 de ani de la revolutie. M-a impresionat de asemenea cum a inserat pe alocuri melodii clasice faine, filme simbol (am revazut Calauza - tarkovsky cu ocazia asta). M-a induiosat tare si mi-a dat o imagine faina a ceea ce inseamna un jurnal- memorii- pentru ca tot scriu de mama focului in nu stiu cate jurnale.
Ma cutremura de asemenea luciditatea cu care sunt consemnate momente istorice...care se tot repeta, din pacate.
*** si da, incredibil modul in care am impletit mai multe povesti in una, drumurile intersectandu-mi-se cu viata lui Sebastian, Sergiu Celibidache (in toamna in care am vazut si filmul Cravata Galbena) etc.
Ma cutremura de asemenea luciditatea cu care sunt consemnate momente istorice...care se tot repeta, din pacate.
*** si da, incredibil modul in care am impletit mai multe povesti in una, drumurile intersectandu-mi-se cu viata lui Sebastian, Sergiu Celibidache (in toamna in care am vazut si filmul Cravata Galbena) etc.
October 17, 2019
The second star goes to the people who went through all the crap to synthetize the crap and make it only one volume.
The volume is relevant as a way to have some data over a group covered in mysticism. Lovinescu turns out to be quite dim and unpleasant. She is a failure even in writing, which is puerile and never seems to get above the "daughter of the famous..."
The volume is relevant as a way to have some data over a group covered in mysticism. Lovinescu turns out to be quite dim and unpleasant. She is a failure even in writing, which is puerile and never seems to get above the "daughter of the famous..."
July 13, 2024
O lectură esențială pentru a înțelege comunismul din România și cum arăta el, din diaspora. Monica Lovinescu face parte din ultimii intelectuali reali ai țării, cei care au dispărut în lagărele și închisorile comuniste. Modul în care luptă pentru intelectualii români este admirabil, iar dânsa l-a transformat în motivația ei. Modul în care descoperă România după 1990 este atât de real și actual în 2024. România s-a schimbat prea puțin ca ținută intelectuala și educație după 1989. De citit la orice vârstă.
May 10, 2015
O carte de referinta, ce ne ofera imaginea trecutului comunist pe care nu trebuie sa il uitam.
Displaying 1 - 7 of 7 reviews