Marko Pogačar rođen je 1984. godine u Splitu. Objavio je četiri knjige pesama, tri knjige eseja te knjigu kratkih priča. Urednik je u književnom časopisu Quorum i dvonedeljniku za kulturna i društvena zbivanja Zarez. Bio je stipendista fondacija Civitella Ranieri, Passa Porta, Milo Dor, Brandenburger Tor, Internationales Haus der Autoren Graz, Récollets-Paris, itd. Nagrađivan je za poeziju, prozu i esejistiku, a tekstovi su mu prevođeni na tridesetak jezika.
Minunat volum. De multă vreme nu am mai umplut o carte cu atâtea post-it-uri!
"Șerpii tac în pereți. Pereți în șerpi nu sunt: numai oase, carne, și veninul din oase și carne, veninul care, ochi cu ochi, poartă lumea spre tăcere."
nu voiam să se mai termine. este superb jocul personajelor care în volumul ăsta capătă fiecare în particular câte o poveste.
“invata limbile pe care nu le stiu, vorbeste-mi. fugi cu pisica in bibliotecă, bea prea mult cafea, asimileazã cuvinte obisnuite. spune-mi nimic in franceza, moarte sa mi spui in polonezä: vorbeste, si nimic nu va fi cum a fost incă o dată totul va fi altfel.” (Minciună albă)
“mi s-a facut mila de moartea obosita care totusi cumva vine. din canal s-a ridicat, curat si gol, mântuitorul, a luat mărul si cu răceala inimii sale a inghetat asfaltul intr-o pistã lucioasă pe care a päsit singuratic pana la moarte.” (mărul)
“Astfel ne indopam până la căderea noptii cu soare si brate. eram medicament pentru virusul mortii, ne sculam si plecam la piata präjeam ouă cu bucäti de slănina, legam timpul in noduri mărunte ca intr-un final, când totul se va dezlega sã avem mai mult, sã ne desfătăm in el precum preotul in bäiat, pădurea la inceput de ploaie. eram niste mamifere supuse instinctului, singura lege pe care ne-am impus-o a fost ortografia, uitând că se iubeste fara punct, intotdeauna intr-un sir de virgule.” (sintaxa)
“Toata viata mã intind in tine precum noaptea tânără peste un oras in flăcări.” (teroare)
O poezie vibrantă, proaspătă și tăioasă, pe alocuri acidă politic, din care aflăm că există, în Croația, un Tribunal Etic Național, unde sunt judecați moral (fără pondere legală) intelectualii trădători de neam. Neașteptat univers liric, neașteptată informație politică, dintr-o neașteptată țară -alta decât cea a Inchiziției spaniole- despre un proiect real, pe care credeam că doar Vadim îl vidanja, public și fără șansă de implementare.
Un discurs tăios, antieclesial, chiar ateu, dar unul care se susține cu fiecare poezie. Plus că din punct de vedere estetic, nu prea ai ce să-i reproșezi. Așadar, e Poezie cu P mare!