What do you think?
Rate this book
Vikingii
Au fost vikingii negustori sau piraţi? De ce în jurul anului 800 a erupt cu atâta putere vulcanul scandinav, trimiţându-şi fiii în toate direcţiile, spre Europa, Asia, Africa şi America de Nord? A fost doar hazardul, nevoia de aventură, dorinţa unor navigatori îndrăzneţi de a merge mereu mai departe, descoperind noi teritorii, cucerind tot ce avea preţ ori însemnătate?
De fapt, cine erau vikingii? Războinici invincibili? Demoni care invadaseră Occidentul creştin, pedepsindu-i deopotrivă pe cei drepţi şi pe păcătoşi? Comercianţi ce negociau cu arma în mână? Aventurieri în căutare de bogăţii şi faimă?
Jefuitori, cuceritori, colonizatori, mercenari − războinicii Nordului au schimbat istoria Europei, scoţând-o din letargie, aşa cum numai cruciadele şi ciocnirea cu Islamul aveau să o facă.
N-au existat portrete ale vikingilor, nici monumente care să le păstreze amintirea ori să le preamărească înfăptuirile... Şi totuşi, epopeea războinicilor Nordului a dăinuit în memoria posterităţii, nealterată de curgerea secolelor. Iar flăcările aprinse de ei ne luminează încă nopţile.
Pentru că au ştiut să moară ori pentru că ştiau să trăiască?
De fapt, cine erau vikingii? Războinici invincibili? Demoni care invadaseră Occidentul creştin, pedepsindu-i deopotrivă pe cei drepţi şi pe păcătoşi? Comercianţi ce negociau cu arma în mână? Aventurieri în căutare de bogăţii şi faimă?
Jefuitori, cuceritori, colonizatori, mercenari − războinicii Nordului au schimbat istoria Europei, scoţând-o din letargie, aşa cum numai cruciadele şi ciocnirea cu Islamul aveau să o facă.
N-au existat portrete ale vikingilor, nici monumente care să le păstreze amintirea ori să le preamărească înfăptuirile... Şi totuşi, epopeea războinicilor Nordului a dăinuit în memoria posterităţii, nealterată de curgerea secolelor. Iar flăcările aprinse de ei ne luminează încă nopţile.
Pentru că au ştiut să moară ori pentru că ştiau să trăiască?
396 pages, Paperback
First published January 1, 2023
About the author
Rodica Bretin
75 books40 followersRodica Bretin was born and raised in Brasov, a town in Transilvania, not far from Dracula Castle. She began writing her debut novel at an early age, after obsessing over books about the mysteries of the world. When she’s not writing, she can be found wandering through the dense forests around his hometown. Currently, she lives and writes in a house next to an old fortress, with her cat Lorena.
She published her first book in 1985. Since then, she has published over thirty novels and volumes of stories, on some favorite topics: memoir, history, fantastic realism.
Rodica Bretin is a member of the Romanian Writers Union (USR) since 1991.
Rodica Bretin este membră a Uniunii Scriitorilor, a PEN România şi a Asociaţiei Creatorilor de Ficţiune. A publicat volume de povestiri și romane, unele cu tentă memorialistică sau fantastic-realistă, altele de istorie romanțată.
Volume de povestiri: Efect Holografic (Ed. Albatros, 1985); Şoimul Alb (Ed. Facla, 1987); Uriaşul cel Bun (Ed. Ion Creangă, 1989); Drumul fără Sfârşit (Ed. Baricada, 1991); Cel care Vine din Urmă (Ed. Baricada, 1993); Lumea lui Hind (Ed. RAI Coresi, 1998); Omul de Nisip (Ed. Image, 2000); Cetatea fără trecut (Ed. Nemira, 2015); Fortăreaţa (Ed. Tritonic, 2016); Casa fără cărţi (Ed. Pavcon, 2020); Amurgul elkilor (Ed. Creator, 2021); Tigrii visează în culori (Editura pentru artă și literatură, 2024); Pisica de la ora cinci, Editura Corint, 2026).
Romane: Fecioara de Fier (Ed. Tritonic, 2017); Protectorii (Editura pentru Artă și Literatură, 2025).
Cărţi de istorie romanțată: Poarta Vrăjitoarelor (Ed. Nemira, 2015); Ecouri din tenebre (Ed. Creator, 2022); Ultima frontieră (Ed. Pavcon, 2021); Vikingii (Ed. Creator, 2023).
Rodica Bretin publică proză, eseuri, articole și recenzii în reviste literare din România şi din străinătate.
A primit numeroase premii literare, printre care:
„Premiul COLIN“, ediţia 2017, la categoria „volum de proză scurtă fantastică“ pentru Cetatea fără trecut, Editura Nemira, Bucureşti, 2015.
„Premiul celei de-a 43-a Convenţii Naţionale Romcon“, 2022, pentru nuvela Amurgul elkilor, din volumul cu acelaşi titlu apărut la Editura Creator, Braşov, 2021.
„Premiul Daniel Drăgan“ acordat în 2022 de Asociaţia „Buna Vestire“ din Miercurea-Ciuc şi Filiala Braşov a Uniunii Scriitorilor, pentru volumul de povestiri Amurgul elkilor.
„Premiul Ficţiunea“, 2023, pentru povestirea A opta moarte, apărută în revista Ficțiunea Optm în septembrie 2022.
„Premiul revistei literare Libris pentru proză“, în 2024.
A fost finalistă la „Book to Screen 4“ cu romanul Protectorii, Editura pentru Artă și Literatură, București, 2025.
Cele mai recente cărți ale autoarei se încadrează în genul memorialistic. Prima din seria scrierilor de autoficțiune este PISICA DE LA ORA CINCI, volum apărut în 2026 la editura Corint. Un roman-puzzle alcătuit din 18 povestiri, a căror acțiune se petrece în atmosfera anilor ʼ60 din Brașov. Inspirate din copilăria autoarei, întâmplările ne poartă într-o călătorie când duioasă, când aventuros năstrușnică, într-un trecut care se conturează pagină cu pagină în mintea cititorilor, în această evocare autobiografică. Totul văzut prin ochii unei copile, fascinată de lumea din jur, de orașul de la Poalele Tâmpei, care devine el însuși personajul în jurul căruia pivotează viețile tuturor. Un oraș magic, care, în ciuda vremurilor, reușește să rămână astfel în ochii celor care îl iubesc. Întoarsă în oraşul natal, Rodica Bretin scrie literatură realistă. În loc de lumi inventate, de eroi imaginaţi sau având drept model personaje din timpuri istorice, în loc de un univers fantastic, o lume autentică sută la sută. Toate personajele din Pisica de la ora cinci au trăit cu adevărat, toate întâmplările povestite chiar aşa s-au petrecut, fiindcă realitatea, nu-i aşa, bate filmul sau cuvântul tipărit.
She published her first book in 1985. Since then, she has published over thirty novels and volumes of stories, on some favorite topics: memoir, history, fantastic realism.
Rodica Bretin is a member of the Romanian Writers Union (USR) since 1991.
Rodica Bretin este membră a Uniunii Scriitorilor, a PEN România şi a Asociaţiei Creatorilor de Ficţiune. A publicat volume de povestiri și romane, unele cu tentă memorialistică sau fantastic-realistă, altele de istorie romanțată.
Volume de povestiri: Efect Holografic (Ed. Albatros, 1985); Şoimul Alb (Ed. Facla, 1987); Uriaşul cel Bun (Ed. Ion Creangă, 1989); Drumul fără Sfârşit (Ed. Baricada, 1991); Cel care Vine din Urmă (Ed. Baricada, 1993); Lumea lui Hind (Ed. RAI Coresi, 1998); Omul de Nisip (Ed. Image, 2000); Cetatea fără trecut (Ed. Nemira, 2015); Fortăreaţa (Ed. Tritonic, 2016); Casa fără cărţi (Ed. Pavcon, 2020); Amurgul elkilor (Ed. Creator, 2021); Tigrii visează în culori (Editura pentru artă și literatură, 2024); Pisica de la ora cinci, Editura Corint, 2026).
Romane: Fecioara de Fier (Ed. Tritonic, 2017); Protectorii (Editura pentru Artă și Literatură, 2025).
Cărţi de istorie romanțată: Poarta Vrăjitoarelor (Ed. Nemira, 2015); Ecouri din tenebre (Ed. Creator, 2022); Ultima frontieră (Ed. Pavcon, 2021); Vikingii (Ed. Creator, 2023).
Rodica Bretin publică proză, eseuri, articole și recenzii în reviste literare din România şi din străinătate.
A primit numeroase premii literare, printre care:
„Premiul COLIN“, ediţia 2017, la categoria „volum de proză scurtă fantastică“ pentru Cetatea fără trecut, Editura Nemira, Bucureşti, 2015.
„Premiul celei de-a 43-a Convenţii Naţionale Romcon“, 2022, pentru nuvela Amurgul elkilor, din volumul cu acelaşi titlu apărut la Editura Creator, Braşov, 2021.
„Premiul Daniel Drăgan“ acordat în 2022 de Asociaţia „Buna Vestire“ din Miercurea-Ciuc şi Filiala Braşov a Uniunii Scriitorilor, pentru volumul de povestiri Amurgul elkilor.
„Premiul Ficţiunea“, 2023, pentru povestirea A opta moarte, apărută în revista Ficțiunea Optm în septembrie 2022.
„Premiul revistei literare Libris pentru proză“, în 2024.
A fost finalistă la „Book to Screen 4“ cu romanul Protectorii, Editura pentru Artă și Literatură, București, 2025.
Cele mai recente cărți ale autoarei se încadrează în genul memorialistic. Prima din seria scrierilor de autoficțiune este PISICA DE LA ORA CINCI, volum apărut în 2026 la editura Corint. Un roman-puzzle alcătuit din 18 povestiri, a căror acțiune se petrece în atmosfera anilor ʼ60 din Brașov. Inspirate din copilăria autoarei, întâmplările ne poartă într-o călătorie când duioasă, când aventuros năstrușnică, într-un trecut care se conturează pagină cu pagină în mintea cititorilor, în această evocare autobiografică. Totul văzut prin ochii unei copile, fascinată de lumea din jur, de orașul de la Poalele Tâmpei, care devine el însuși personajul în jurul căruia pivotează viețile tuturor. Un oraș magic, care, în ciuda vremurilor, reușește să rămână astfel în ochii celor care îl iubesc. Întoarsă în oraşul natal, Rodica Bretin scrie literatură realistă. În loc de lumi inventate, de eroi imaginaţi sau având drept model personaje din timpuri istorice, în loc de un univers fantastic, o lume autentică sută la sută. Toate personajele din Pisica de la ora cinci au trăit cu adevărat, toate întâmplările povestite chiar aşa s-au petrecut, fiindcă realitatea, nu-i aşa, bate filmul sau cuvântul tipărit.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 of 1 review
May 9, 2026
Încadrarea într-un gen literar a romanului „Vikingii” este dificilă – nici pură istorie, nici ficțiune pe de-a întregul, înclină mai mult spre prima categorie, dar își găsește resortul narativ în cea de-a doua. Autoarea se folosește de cronica unui clan norvegian atipic, ale cărui acțiuni se suprapun și chiar influențează evenimente din Europa secolelor IX-XI. Rodica Bretin își pune calitățile de povestitor în slujba redării umanității războinicilor scandinavi, căutând să-i zugrăvească așa cum erau, cu credințele, valorile și aspirațiile lor, și să demitizeze imaginea unidimensională care persistă despre aceștia.
Pentru aceasta, se folosește de povestea clanului Hardraad, cu ai săi memorabili Toke Karlsson, gemenii Björn și Ragnar, și mai ales cu personajele feminine remarcabile: Theodora din Constantinopole (luată ca sclavă într-un raid al lui Toke și devenită mai târziu conducătoarea clanului) și Gudrun Ragnalsdöttir, cea care a ajuns până în America de Nord și a fost șaman al unui trib de amerindieni. Saga acestor eroi este grefată peste întâmplări istorice documentate din surse diverse, atât primare (cronici din vremurile redate), cât și secundare (studii recente). O bibliografie destul de consistentă poate fi consultată la finalul cărții, dovadă a cercetării minuțioase întreprinse pentru scrierea ei.
Ca procedeu narativ, autoarea pune în discuție momente-cheie ale raidurilor, cuceririlor sau stabilirilor vikingilor în diferite teritorii europene, lansându-se și în comentarii ale acestora, prin care caută să echilibreze pozițiile cronicilor vremii și să identifice aspectele pozitive ale acestor interferențe militare și culturale, argumentând în esență și convingător că rolul scandinavilor în Europa acelor secole a fost unul civilizator. Aceste pasaje ocupă un loc de frunte în volum, nefiind simple paranteze sau divagații, ci însăși substanța sa.
Aventurile clanului Hardraad vin în completare, pentru a da „față umană” și miză imediată evenimentelor relatate. Avem parte de o inserție inegală a elementelor fictive în paginile cărții, mai redusă în prima parte, și mai bogată către final. Prin construcție, romanul recompensează cititorul pentru parcurgerea pasajelor vaste despre istorie, oferindu-i fascinanta cronică a clanului. Dacă tehnica reușește sau nu, va fi o decizie subiectivă a fiecărui cititor, în funcție de ceea ce-și dorește mai mult să afle – fapte despre civilizația vikingă, sau povestea familiei.
Autoarea îmbină foarte natural istoria cu ficțiunea, ceea ce pentru mine reprezintă, paradoxal, atât punctul forte, cât și „călcâiul lui Ahile”. În primul rând, este admirabil cum cele două se susțin în crearea unei cărți relativ omogene, care transmite atât informație, cât și emoție (deși cea din urmă, într-o măsură mai mică). Însă această abordare va ridica o întrebare legitimă: ce este cu adevărat real în „Vikingii”, și ce este invenție? Deși Rodica Bretin susține că documentul pe baza căruia crează narațiunea clanului Hardraad există, și că tot ceea ce a făcut a fost să romanțeze elementele de legătură (trăirile, părerile, fricile și speranțele personajelor), această cronică nu este citată în secțiunea de Bibliografie selectivă de la finalul cărții, iar eu n-am reușit să găsesc nimic despre ea pe net. De asemenea, unele afirmații contrare consensului istoric ridică noi semne de întrebare. Desigur, cartea nu se dorește a fi un tratat de istorie scandinavă, ci mai degrabă un instrument de popularizare a acestei civilizații (ceea ce, repet, reușeșete). Dar când dedici timp să citești sute de pagini înțesate de date, nume de regi, războinici și bătălii, fără a ști ce este 100% documentat și ce este inventat, poți simți că toate aceste informații nu te lasă pe teren sigur, ci într-o zonă speculativă din care nu poți cita ulterior mai nimic.
Cu toate acestea, am descoperit o utilitate atipică, dar reală a volumului: pentru scriitori care crează lumi ficționale (cum ar fi fantasy), romanul „Vikingii” va fi o sursă incredibil de bogată de idei. Felul abordabil de a prezenta istoria, sub forma unei povestiri, poate ajuta clar în procesul de „worldbuilding”, fiindcă explică în termeni simpli procesele istorice (cauze-efecte) și factorii georgrafici care le nuanțează evoluțiile. Privită prin ochii vikingilor exploratori, Europa devine o tablă de joc, pe care Rodica Bretin o prezintă cu măiestrie. Iar scriitorul de fantasy, care dorește să-și fundamenteze propria lumea, va învăța multe (și repede).
Una peste alta, „Vikingii” rămâne o carte neconvențională, dar ușor de citit și atractivă prin subiectul ales, grație talentului de povestitor al Rodicăi Bretin. Privită ca poartă de intrare spre lumea scandinavilor de la cumpăna mileniilor I și II, își atinge cu prisosință menirea și-și găsește un loc propriu în peisajul literar contemporan.
Pentru aceasta, se folosește de povestea clanului Hardraad, cu ai săi memorabili Toke Karlsson, gemenii Björn și Ragnar, și mai ales cu personajele feminine remarcabile: Theodora din Constantinopole (luată ca sclavă într-un raid al lui Toke și devenită mai târziu conducătoarea clanului) și Gudrun Ragnalsdöttir, cea care a ajuns până în America de Nord și a fost șaman al unui trib de amerindieni. Saga acestor eroi este grefată peste întâmplări istorice documentate din surse diverse, atât primare (cronici din vremurile redate), cât și secundare (studii recente). O bibliografie destul de consistentă poate fi consultată la finalul cărții, dovadă a cercetării minuțioase întreprinse pentru scrierea ei.
Ca procedeu narativ, autoarea pune în discuție momente-cheie ale raidurilor, cuceririlor sau stabilirilor vikingilor în diferite teritorii europene, lansându-se și în comentarii ale acestora, prin care caută să echilibreze pozițiile cronicilor vremii și să identifice aspectele pozitive ale acestor interferențe militare și culturale, argumentând în esență și convingător că rolul scandinavilor în Europa acelor secole a fost unul civilizator. Aceste pasaje ocupă un loc de frunte în volum, nefiind simple paranteze sau divagații, ci însăși substanța sa.
Aventurile clanului Hardraad vin în completare, pentru a da „față umană” și miză imediată evenimentelor relatate. Avem parte de o inserție inegală a elementelor fictive în paginile cărții, mai redusă în prima parte, și mai bogată către final. Prin construcție, romanul recompensează cititorul pentru parcurgerea pasajelor vaste despre istorie, oferindu-i fascinanta cronică a clanului. Dacă tehnica reușește sau nu, va fi o decizie subiectivă a fiecărui cititor, în funcție de ceea ce-și dorește mai mult să afle – fapte despre civilizația vikingă, sau povestea familiei.
Autoarea îmbină foarte natural istoria cu ficțiunea, ceea ce pentru mine reprezintă, paradoxal, atât punctul forte, cât și „călcâiul lui Ahile”. În primul rând, este admirabil cum cele două se susțin în crearea unei cărți relativ omogene, care transmite atât informație, cât și emoție (deși cea din urmă, într-o măsură mai mică). Însă această abordare va ridica o întrebare legitimă: ce este cu adevărat real în „Vikingii”, și ce este invenție? Deși Rodica Bretin susține că documentul pe baza căruia crează narațiunea clanului Hardraad există, și că tot ceea ce a făcut a fost să romanțeze elementele de legătură (trăirile, părerile, fricile și speranțele personajelor), această cronică nu este citată în secțiunea de Bibliografie selectivă de la finalul cărții, iar eu n-am reușit să găsesc nimic despre ea pe net. De asemenea, unele afirmații contrare consensului istoric ridică noi semne de întrebare. Desigur, cartea nu se dorește a fi un tratat de istorie scandinavă, ci mai degrabă un instrument de popularizare a acestei civilizații (ceea ce, repet, reușeșete). Dar când dedici timp să citești sute de pagini înțesate de date, nume de regi, războinici și bătălii, fără a ști ce este 100% documentat și ce este inventat, poți simți că toate aceste informații nu te lasă pe teren sigur, ci într-o zonă speculativă din care nu poți cita ulterior mai nimic.
Cu toate acestea, am descoperit o utilitate atipică, dar reală a volumului: pentru scriitori care crează lumi ficționale (cum ar fi fantasy), romanul „Vikingii” va fi o sursă incredibil de bogată de idei. Felul abordabil de a prezenta istoria, sub forma unei povestiri, poate ajuta clar în procesul de „worldbuilding”, fiindcă explică în termeni simpli procesele istorice (cauze-efecte) și factorii georgrafici care le nuanțează evoluțiile. Privită prin ochii vikingilor exploratori, Europa devine o tablă de joc, pe care Rodica Bretin o prezintă cu măiestrie. Iar scriitorul de fantasy, care dorește să-și fundamenteze propria lumea, va învăța multe (și repede).
Una peste alta, „Vikingii” rămâne o carte neconvențională, dar ușor de citit și atractivă prin subiectul ales, grație talentului de povestitor al Rodicăi Bretin. Privită ca poartă de intrare spre lumea scandinavilor de la cumpăna mileniilor I și II, își atinge cu prisosință menirea și-și găsește un loc propriu în peisajul literar contemporan.
Displaying 1 of 1 review