Aflată într-o călătorie peste hotare, într-o perioadă confuză, Elisa întâlnește un străin care o însoțește în explorarea trecutului ei, dar și în găsirea răspunsului la cea mai importantă întrebare dintre sensul.Pentru câteva ore, într-un bar tradițional din Dublin, suspendați în timp și spațiu, cei doi fac un salt de încredere într-o relație neobișnuită, aflată în afara normelor cotidiene.În urma acestei întâlniri improbabile, Elisa ia niște decizii majore, care o poartă către ceea ce căutase toată viața.
Am simțit această lectură ca pe o terapie. O carte micuță, dar plină de învățături. M-a făcut să mă gândesc la trecutul meu și să reflectez la unele aspecte, mi-a adus un mare dor de studenție, un dor de oamenii care au fost dar acum nu mai sunt. Mi-a provocat așa o stare de melancolie, dar, cum spuneam și mai sus, a fost ca o terapie pentru mine.
Mi-a plăcut! Elisa e foarte diferită de mine, în general, și de cum gândesc, nu m-am regăsit în felul ei însă suntem diferiți și e normal să fie fiecare altfel. Mi se pare foarte real ce-a scris. Sunt multe tipe care se complac în relații în care nu neapărat sunt fericite/împlinite dar acestea le dau oarecare stabilitate. Been there, done that. Doar c-am conștientizat rapid și am avut curajul să spun stop. Cumva cartea asta deschide ochii și trage un semnal de alarmă persoanelor care sunt în situația personajelor. O recomand! E fain scrisă, se citește repede și rămâi cu gust plăcut după lectură, chiar și cu ceva învățături. Bravo Adriana Moroianu, mi-ar plăcea să citesc o continuare 😁
Dupa mine, “Neuitarea” se incadreaza in categoria aceea de carti carora nu poti si nici n-ar trebui sa incerci sa le dai un rating. E genul ala de carte “vie”, in care continutul e doar un pretext, un fel de abracadabra care te smulge pe neasteptate din pagina si te poarta inapoi in timp, printre propriile tale amintiri, si te face poate sa le revezi prin alti ochi. Ca sa referentiez chiar anecdota care apare in carte, e ca apa care trece prin sita, si, cu toate ca nu ramane, o lasa totusi schimbata. A fost o experienta fascinanta.
Ceva diferit. De la primele paginii,am realizat că nu citesc o carte,ci o viață.
Viața Elisei,care întâlnește un străin într-un bar din Irlanda. Începe să-i povestească viața ei,pe care nu a reușit să și-o trăiască la maxim,iar Collin,o îndeamnă să îi spună povestea, încercând amândoi să găsească un sens al vieții lor. 42,nu?
Perspectiva mea asupra cărții este destul de dură,pot spune că mi-a plăcut,dar într-o anumită măsură nu.A fost chiar o lectură simplă,dar greu de înțeles, arătând realitatea pe care mulți încearcă să o ascundă. Nu numai că m-am regăsit în Elisa,dar încep să cred că îi trăiesc povestea. Totuși,minusul cărții cel mai mare este că protagonista nu a reușit să scape de Andrei, indiferent de cât de mult realiza că nu îi face bine. Nu putea renunța la trecut,nu accepta că ar trebui să încerce lucruri noi,etc. Collin a fost personajul perfect,un prieten adevărat,chiar bănuiesc că într-o altă viață a fost terapeut. Felul lui de a fi este unic,pe care nu l-am mai întâlnit în ultimul timp,îmi dă un vibe plăcut de old money.
This entire review has been hidden because of spoilers.