- Politica, zicea de Ferriol, înțelepțește, te mânjește oricum ai face; singura cale să rămâi cu mâinile curate e să stai deoparte și atunci nu-ți rămâne decât să te dai de ceasul morții văzând cum o fac în locul tău tot felul de nătărăi și de tâlhari ...
- Nu știi cum arde în mine dorul de a preface cu mâinile mele și cu mintea mea, țara pe care mi-a lăsat-o moștenire părintele meu, domnia supra căreia am îndreptățirea, din starea de nimicnicie și împilare în care se află acum, în ceea ce au putința să ajungă, spre mândria mea și uimirea lumii! Dacă nu mi-ar sta atâtea piedici în cale! În loc de asta, sunt silit să privesc neputincios cum alții, lacomi și nepricepuți, înguști la minte și neștiutori, iubitori doar de avere și puteri, hotorăsc acestor țări fără să înțeleagă măcar ce fac și fără să le pese de urmările faptelor lor! Iar cel mai cumplit în toate este că, legat de mâini cum mă aflu, mă văd silit, până să ajung să am slobozia să fac ceea ce e bine pentru țară, să urmez aceleași căi pe care au călcat ei, să mă folosesc de aceleași mijloace murdare și mincinoase pe care le folosesc ei!