1935. broché avec illustration. 293 pages. le prix comprends l'expédition en suivi France ou suivi international Intégrité des textes ni surlignés ni commentaires en marges Livre d'occasion EDITION 1935 petites traces d'usures sur les plats sans gravité : anciennes traces de poussières UNE CARTE EN EGTAT IMPECCABLE EN FIN D'OUVRAGE PLIEE
Paul Morand was a French diplomat, novelist, playwright and poet, considered an early Modernist.
He was a graduate of the Paris Institute of Political Studies (better known as Sciences Po). During the pre-war period, he wrote many short books which are noted for their elegance of style, erudition, narrative concision, and for the author's observation of the countries he visited combined with his middle-class views.
Morand's reputation has been marred by his stance during the Second World War, when he collaborated with the Vichy regime and was a vocal anti-Semite. When the Second World War ended, Morand served as an ambassador in Bern, but his position was revoked and he lived in exile in Switzerland.
Post-war, he was a patron of the Hussards literary movement, which opposed Existentialism. Morand went on to become a member of the Académie française; his candidature was initially rejected by Charles de Gaulle, the only instance of a President ever exercising his right to veto electees to the academy. Morand was finally elected ten years later, though he still had to forgo the official investiture).
Paul Morand was a friend of Marcel Proust and has left valuable observations about him.
"Cinci stele" vor fi mereu un prilej de sărbătoare, de aceea voi încerca să le tratez cu tot respectul posibil.
..."mă familiarizez puțin câte puțin cu acest popor fermecător, frivol uneori, dar niciodată stupid, nicicând veninos"... Fermecătoare este și cartea d-lui Morand, scrisă cu pasiune, umor, respect și aplecare către oameni și locuri. Timpurile au trecut, tehnologia este cu totul alta, dar oamenii au rămas pe undeva la fel, de aceea, grație și lucrării de față, o călătorie în trecut ni se pare perfect la îndemână. Iar pentru aceasta nu ne rămâne decât să-i fim recunoscători autorului, spălat de păcate mai mult sau mai puțin imputabile (colaboraționismul cu regimul Petain, concubinajul cu o doamnă mai în vârstă și cu mult mai bogată, tendința de a scrie ușor, facil și la cerere, apud Stelian Tănase, cu siguranță nu unul dintre admiratori...) pentru câteva porții de lectură agreabilă. Iar spunând porții, mă gândesc că poate și alți cititori au procedat precum subsemnatul: doar câteva pagini o dată, nu de foarte multe ori pe zi, pentru ca informația și plăcerea deopotrivă să se decanteze și să rămână vii..
Mi-a plăcut să mă plimb prin Bucureștiul interbelic al lui Morand. Cartea sa ne poartă, cu ajutorul ocularului obiectiv al diplomatului, prin locurile cele mai încărcate de pitoresc, ocolind, parcă dinadis, clișeele epocii. Iar francezul se dovedește mult mai interesat de istoria țării noastre decât mulți dintre români, ceea ce îmi dă de gândit... 4,7/5
Diplomatul francez "pune o oglindă "corectă țării noastre, poporului și capitalei, cu ceva din instinctul istoric al lui Djuvara si simtul fin de observatie al lui Caragiale. Si totul cu un ton foarte actual. Si la fel de apropiat ca al contelui de Saint - Aulaire! De menționat că francezul a intuit natura intimă a poporului român: "Ca să trăiască, românul a depins mereu de cineva: de vodă, de boieri, de țărani etc. Azi Marele Ban a dispărut; a fost înlocuit, pentru cei mici, de administrație, iar pentru cei descurcăreți, de ministru. Pentru o nimica toată, românii i-ar săruta poalele, i-ar lustrui papucii, i-ar umple pipa, i-ar veghea siesta cu atâta zel ca acum un veac ..." (p. 131) Să nu uit: citind această carte mi s-a relevat destul de pregnant următoarea axiomă: avem ca neam un simt iesit din comun de a ne "decapita" din cand in cand elitele (intervalele difera, rezultatul este insa acelasi)! Și de aici imposibilitatea unui progres organic, ci mai degrabă unul "sincopat" ...
[La Bucuresti] vom învăța să nu dăm lucrurilor decât o valoare trecătoare și un preț relativ, ceea ce, în epoca noastră saturată de griji financiare și economice, e singura școală de ținută aristrocratică. Vom vedea practicat aici, până la inconștiență, disprețul față de TREBUIE și A AVEA, temelii solide ale civilizației noastre mercantile." Paul Morand
Imaginea unui spaţiu şi a unui popor apare mereu mai bine conturată când vine din partea unui observator străin, neimplicat, detaşat (spre deosebire de localnicul subiectiv care îşi descoperă tendinţe patriotice exagerate, mereu în stare să găsească o explicaţie care să-l pună într-o lumină mai bună în ochii interlocutorului). Paul Morand combină pasaje cu observaţii de o sinceritate debordantă (a se citi "obiective") cu interpretări şi concluzii personale care fac din Bucureştiul interbelic un loc pe care vrei şi nu vrei să-l vizitezi, în acelaşi timp. Imaginea cuceritoare a palatelor bucureştene, a cofetăriilor şi a ţinutelor la modă trebuie mereu pusă în contrast cu uliţele noroioase, cu câinii vagabonzi şi cu mahalalele sărace de la periferie.
Titlul poate parea inselator. Cartea nu se concentreaza doar pe atmosfera capitalei, ci este o inlantuire de descrieri ale Romaniei inceputului de secol 20.
Una dintre cele mai interesante cărți despre București, acest oraș neiubit, neînțeles, dar plin de povești! Te duce de la începuturi, plasează Capitala într-un context socio-politic, apoi curge ușor-ușor către Evul Mediu, fanarioți, tulburări și anii interbelici.
Paul Morand știe să prezinte suficientă informație cât să i se facă dreptate orașului și poveștii sale dar, în același timp, cititorul să rețină cele mai importante aspecte fără efort.
Savuroasă lectură! O recomand din suflet, atât celor deja îndrăgostiți de București, dar mai ales celor cărora încă nu li s-a arătat vraja acestui oraș.