Scurt tratat despre animalele care lucrează de acasă

by Alex Olteanu

Andrei, antieroul romanului, este blocat într-un job rutinier pe care îl face de acasă. Locuieşte singur şi are puţini oameni în viaţa lui, iar aceştia de cele mai multe ori îşi fac simţită prezenţa doar online, într-un cadru formal. Departe de a fi mizantrop sau resemnat, el caută compania şi afecţiunea celorlalţi, dar soluţiile pe care le găseşte nu sunt dintre cele mai inspirate şi îl conduc la situaţii atipice, uneori conflictuale, alteori înduioşătoare, dar de cele mai multe ori comice.

Genres: Fiction, Romanian Literature

200 pages, Paperback

First published September 1, 2023

About the author

Alex Olteanu (n. 1 septembrie 1993, Târgu Jiu) este prozator şi scenarist. A debutat în 2019 în Revista de Povestiri cu proza scurtă „A Professional Loser”, cu care a câştigat concursul de povestiri al revistei. A câştigat Full Moon Script Contest în cadrul festivalului de film TIFF 2022. Face fotografie de stradă şi studiază regia de film, explorând mai multe mijloace de a spune o poveste.

Reviews

[Oana David · Rating 5 out of 5]

"Nu era prima dată când se trezea fixând insistent oameni necunoscuți pe stradă. Uneori, își imagina cum va face schimb de priviri cu o fată de care îi place, apoi ceva complet neașteptat se va întâmpla și dintr-odată se va trezi că sunt împreună, iar viața lui va lua o turnură spre mai bine. Se lăsa furat de imaginație cu zecile de minute, apoi se trezea la realitate într-un dezgust profund față de propria persoană.”

Înainte de a fi o carte despre corporatiști, România modernă, millennials, identitate de gen etc, este o carte despre singurătate. Singurătatea jobului remote, singurătatea meeting-urilor pe Zoom și Google Meet, singurătatea zâmbetului forțat din timpul ședinței. Multă, multă singurătate. Iar singurătatea aceasta a personajului principal crește, tensiunea escalează și ea, iar personajul face implozie, într-o scenă, zic eu, memorabilă, care explică titlul romanului.

Alex e scenarist (și unul foarte talentat, de altfel; a câștigat, printre altele, și un premiu la TIFF 2022), iar, dacă n-aș fi știut, tot mi-aș fi dat seama. Ca pasionată de cinematografie, am citit (am înfulecat) „Scurt tratat despre animalele care lucrează de acasă” exact la fel cum mă uit la filmele românești din noul val (pe care se întâmplă să le ador), „dramedii”, filme aparent simple, dar, de fapt, grele și apăsătoare, despre mundanul nostru, trist și comic în același timp. Îl și văd film, cu un scenariu by Alex Olteanu și, să zicem, Mimi Brănescu și cu Iulian Postelnicu în rol principal. O oră jumătate de nemișcat din fața ecranului.

Personal, nu văd cum nu i-ar plăcea cuiva cartea asta. Indiferent ce citești în mod obișnuit (eu citesc mult roman istoric, par exemple), tot are ceva pentru tine. Comicul de situație poate, sau mediul cunoscut, sau minimalismul, sau frânturile de viață românească, sau poate scrisul simplu și la obiect, ireproșabil, fără vreun cuvânt în plus etc. Are ceva pentru oricine. Și dacă nu ți-ar plăcea, în sensul tradițional al cuvântului, tot nu prea ai cum să nu îi vezi și să nu îi apreciezi calitățile. Chiar am s-o urmăresc pe goodreads, de curiozitate, să văd dacă va primi vreodată o stea sau două. Momentan nu prea văd cum.

[Remus Boldea · Rating 5 out of 5]

Mi-a plăcut mult cartea asta. A câștigat concursul de debut al editurii Polirom. Cu Alex am fost coleg la Facultate de Filosofie, am fost chiar colegi de grupă. N-am mai vorbit de câțiva ani și când am aflat că el e câștigătorul am fost foarte bucuros. De parcă a câștigat echipa de fotbal din orașul natal.
Suntem amândoi olteni, poate el e un pic mai oltean decât mine, doar scrie și pe copertă.
E o atmosferă rece în roman, singurătatea personajului principal e atât de pregnantă încât îți intră-n casă și-n oase. Însă povestea e scrisă curat, într-un stil expresiv fără înflorituri inutile și fără încrâncenare. Alex știe unde să pună „camera” și taie exact acolo unde e cazul. Iar pe lângă asta are câteva scene pline de umor. Deși poți să spui că nu se întâmplă mare lucru în roman abia aștepți să mai citești un capitol. Eu am tras de el câteva zile doar să las atmosfera aia să mi se impregneze în psihic, altfel e o carte pe care poți s-o devorezi în 2-3 ore.
Bravo, Alex! Ai scris o carte care mă face să vreau să ridic nivelul foarte sus la următorul meu proiect.
P.S.
Există un capitol care se numește „Girlfriend Experience”. Este și nu este ce credeți. E preferatul meu 😃.
Recomand!

[Laura Frunza · Rating 4 out of 5]

Am început să cumpăr mai des cărți de debut (fiind și eu, debutantă, la rândul meu) și, pentru că sunt o corporatistă care lucrează de acasă, m-a tentat titlul acestei cărți. Am urcat-o în teancul de citit pentru că a citit-o soțul și i-a plăcut mult și am vrut să văd de ce. Înțeleg de ce i-a plăcut lui, ca bărbat te identifici mai ușor cu protagonistul: Andrei, un graphic designer tânăr, celibatar, însingurat, care câștigă suficient pentru un trai decent (apartament în chirie lângă Parcul Văcărești și mașină hibrid), dar care trăiește într-o permanentă stare de nemulțumire, dată de un cumul de factori: nu are o relație, lucrează de acasă, nu are un grup stabil de prieteni, nu pare să aibă hobby-uri sau alte preocupări și visează mereu la meseria pe care ar fi putut s-o facă dacă și-ar fi urmat pasiunile din facultate. Nu e de mirare că în această stare de perpetuă nemulțumire, nu par să i se întâmple prea multe lucruri bune lui Andrei, e ca și cum cu cât se afundă mai mult în nemulțumire și lipsă de acțiune, cu atât i se întâmplă chestii mai nasoale.
Nu știu cum să zic asta, fără să fiu brusc în postura lui Andrei în discuția cu șefa lui despre politicile de incluziune ale companiei, dar mi se pare că romanul descrie viața multor tineri de aprox 30 de ani din ziua de azi, debusolați, fără grup de sprijin de niciun fel, fără perspective amoroase, cu sau fără bani (personajul Maria, de ex, obsedată să facă doar ce-i place, dar trăind din te miri ce) și veșnic nemulțumiți, veșnic dorindu-și să facă altceva, dar neavând efectiv curajul s-o facă, sau făcând și eșuând, mereu cu privirea la alții care par sa se descurce mai bine, fără un scop bine definit în viață. Pasajul în care Andrei se bagă în pat de Revelion, urmărind jocul de lumini de pe perete, cu spatele la fereastră, e de-a dreptul sfâșietor. Mă face să mă bucur că am o vârstă, dar mă sperie că așa vor ajunge și copiii mei și că asta e inevitabil.

[Dalia · Rating 4 out of 5]

"Umerii li se atinsera ușor, dar niciunul nu făcu pasul în lateral. Andrei îi cuprinse mâna, iar ea primi fără împotrivire căldura palmei lui."
Mi-ar fi plăcut ca acesta să fie finalul.

[Gabe Mellow · Rating 1 out of 5]

Chiar am vrut să am ceva bun de spus despre cartea aceasta... M-am chinuit să o termin sărind rânduri sau paragrafe doar că să ajung la un final fără final. Te-ai aștepta ca o astfel de carte să vorbească mai mult despre cum este să lucrezi online și mai puțin despre viata mult prea personală a unui el. Andrei. Despre Andrei aflăm prea multe în prea puțin timp, lucruri pe care nu aș vrea să le știu despre un Andrei pe care nu îl cunosc? De ce aș citi o carte despre cum cineva își rade părul pubian sau se duce la bordeluri. Chiar nu am nevoie de aceste informații detaliate atât de bine, dar bănuiesc că ar fi cartea mai subțire. Nu m-ar fi deranjat să aflu mai multe despre Maria, despre de cum gestionează el programul sau despre ce s-a întâmplat între el și fosta iubită. În schimb am primit conversații între prieteni și o izbucnire teatrală care nu a dus la nimic până să ajung la câteva pagini de conflict. Diversitatea e un subiect despre care putea să se vorbească mai mult, nu să citesc 100 de pagini despre nimic. Îmi plăcea abordarea lui Andrei și voiam să văd dacă are tupeul necesar să ducă până la capăt argumentul, discuția sau chiar demisia. Tot ce am citit, a fost ca și cum mi-aș asculta o cunoștință plângându-se de cât de rău e să lucrezi de acasă și să faci bani... Și de cât de goală e viața oamenilor singuri. Andrei nu făcea nimic altceva înafară de muncă sau ieșiri random cu oameni pe care nu-i plăcea în mod special.
Also ce e neregulă cu statul la țară unde ai de toate? Ce e rău în a lucra de acasă? De ce e rău? Că te simți singur? Poți să te simți singur și la un job la birou și înconjurat de oameni.
Poate nu sunt eu audiența pentru care este scrisă această carte dar m-am simțit de parcă îmi ascultam fratele vorbind cu prietenul lui în timp ce bea bere și joacă FIFA... O stai, asta făceau și personajele... Mi se pare că doar ultimele 30 de pagini contează cu adevărat și mi se pare rău.
Mai este și finalul. Ce dumnezeului e cu finalul ăsta? Te-au concediat unii deși ți-ai fi dat demisia oricum mai devreme sau mai târziu. Hai mai bine să ne aruncăm într-o apă.

[Igo · Rating 2 out of 5]

Câteva subiecte interesante apar în carte: singurătatea, precaritatea tinerilor, cât e de greu să-ți urmezi pasiunea, felul impersonal în care se desfășoară unele relații (să zicem că într-o vizită la bordel de aștepți să fi tratat ca un obiect, dar la job?), dificultatea înfiripării unei relații, corectitudinea politică.
Doar că niciun subiect nu e abordat cu adevărat. Personajului i se întâmplă chestii dar nu ne zice și nouă ce gândește, iar motivațiile lui rămân îngropate adânc. Cartea sfârșește prin a nu spune nimic. Maxim că personajul e nehotărât și nu ia, în realitate, nicio decizie. Cam plictisitor, așa.
Desigur omul se lovește rău de corectitudinea politică dar totul este un clișeu. Clișee din alea de le citești în titluri cu: click aici să vezi ce i s-a întâmplat unui angajat.
De exemplu, anecdota în care un cod HEX (folosit să definească culori) citit ca un cuvânt duce la o concediere este chiar un cod HEX care e folosit, în realitate, pe only fans să desemneze o categorie grafică de conținut. Ceea ce invalidează total absurditatea anecdotei.
Sau poate, personajul n-avea only fans la Târgu Jiu, folosea altele, autohtone, care nu se încurcau cu coduri HEX, dar măcar avem descris în detaliu și cu lux de amănunte drumul până la bordel.

[Adela · Rating 2 out of 5]

Din păcate, nu mi-a plăcut această carte. Am luat-o datorită titlului, eu lucrând de acasă cam de 3 ani și mă gândeam că mă voi regăsi în anumite fragmente sau măcar că va face mișto de corporații și voi râde. Nu a fost chiar așa.

O mică parte din carte redă lucratul acesta de acasă, arată câteva meetinguri pe care le are și se ia de nebuniile lumii moderne și așteptările absurde ale șefilor de la angajați. Aici m-a prins, m-a enervat rău acea scenă. Dar, în rest, e viața tipului înafara jobului. Se vede o deteriorare a sinelui din cauza singurătății, lipsei socializării. Mai adaugă și ceva prietenii, o încercare de relație și cheap s*x.

Am simțit-o surpeficiala per total.

[Irina · Rating 5 out of 5]

Absolut superb! A fost ca o gura de aer proaspat. Pentru prima data in viata mea, m-am simtit vazuta datorita locurilor in care se desfasoara actiunea. Am regasit si pe mine si pe diversi cunoscuti in stilul de viata al personajelor. Toate locatiile cunsocute de mine au fost descrise exact asa cum le stiu. Dialogurile au curs, foarte bine gandite, monologul interior a fost verosimil.

Una din putinele carti scrise in romana care m-a facut sa rad in hohote de mai multe ori.

Am apreciat si stilul cinematic, s-a vazut ca autorul e pasionat de asta. S-a simtit pe alocuri ca un film romanesc contemporan insa cred ca tot mi-ar placea mai mult cartea decat filmul.

Situatia de la locul de munca a personajului principal a produs in mine o reactie viscerala de revolta si furie. Foarte bine scris.

Usoara ironie a personajului principal mi-a amintit un pic de “Un barbat pe nume Ove”, m-a amuzat si induiosat.

Cu totul: abia astept sa mai citesc de la el.

Edit: Mi se pare greu de tinut minte titlul. I-as fi zis “Work from home”. Poate asa se va numi filmul.

[Casiana · Rating 3 out of 5]

În cartea lui Andrei mi-a fost teamă să nu găsesc cumva un umor forțat. Recunosc că nu sunt un mare fan în general al umorului în cărți, dar i-am dat totuși o șansă și a meritat.

Deși Andrei pare protagonistul poveștii, citind cartea o să realizați că protagonistul nu este nici pe departe el, ci singurătatea. Singurătatea aia de care nu scapă nimeni.

Nu este o singurătate idealizată, frumoasă – sursă pentru artă. Este cea antipatică. Enervantă. Sâcâitoare. Singurătatea care nu te lasă. Nu cea a milenialilor, nici cea a corporatiștilor, ci mai degrabă a tuturor celor ce trăiesc într-o societate capitalistă.

Unul dintre highlights-urile romanului pentru mine a venit chiar din primele 10 pagini, atunci când, Andrei o cunoaște pe Maria. Maria încă încearcă să își urmărească pasiunile, mai exact dragostea pentru dans. Realitatea ei este departe de a fi una frumoasă. Mai doarme pe la prieteni sau în mașină. Nu are întotdeauna bani de chirie. Cu toate acestea are un răspuns splendid atunci când este întrebată Și nu-ți e greu cu chirie și cu toate cheltuielile?: Îmi e foarte greu, dar mai trebuie să faci și câte-un sacrificiu ca să rămâi pe drumul tău.

În cinstea Mariei care a rămas pe drumul ei, eu recomand să fie citit acest roman.

https://asasunt.eu/scurt-tratat-despr...

[Georgia Bucea · Rating 5 out of 5]

M-a intrigat titlul pentru că m-am simțit, așa că i-am dat o șansă.
E un sentiment ciudat să citești o carte despre o persoană atât de relatable și actuală, aproape că citești jurnalul unui coleg de muncă. Andrei e și bun și rău, la fel ca noi toți.
Au fost puține scene pe care le-am văzut ca fiind comice, majoritatea au dus înspre senzația unei crize existențiale. M-au făcut sa văd cât de comună e căutarea mea de sens cu a celorlalți din generațiile actuale.
Si poate că avem cu toții alte ‘experiențe ciudate’ atunci când vrem să ne conectam cu cei din jur, însa dorința fiecăruia de a face parte dintr-o societate mai strânsă și cu valori comune e ceea ce ne leagă defapt de Andrei.

[Costin Stanciu · Rating 4 out of 5]

Foarte reala cartea, hits too close to home. Despre singuratatea barbatului corporatist, care lucreaza de acasa si care incearca sa nu isi piarda contactul cu ceilalti, sau cum orice conexiune umana devine o gura proaspata de aer in lumea de azi.

La un moment dat, a trebuit sa o las pe noptiera pentru o perioada, pentru ca rascolise foarte multe sentimente in mine, si imi crease stari la care nu ma asteptam. Cum ar fi scena revelionului facut singur, in care se aud clinchete de pahare, vecini vorbind cu cei dragi, iar personajul stand culcat pe canapea, in pozitie de fetus si plangand cu sunet de artificii pe fundal. O radiografie certa a male loneliness

[Gritcan Elena · Rating 1 out of 5]

Prea teatrală, prea goală, prea despre nimic .
Am avut alte așteptări datorită titlului, dar dezamăgirea e prea mare. Doar ultimul capitol are un vino incoa în rest apa de ploaie pentru coropișnițe

[Noemi · Rating 2 out of 5]

Recunosc că am cumpărat cartea atrasă fiind de titlu, eu însămi lucrând de acasă de când cu pandemia. Spre deosebire de personajul principal al romanului, mie mi-a prins bine să nu mă mai văd zilnic cu colegii de birou, cu care oricum nu aveam nimic în comun [nici măcar proiectele la care lucram].
Revenind la roman, sunt multe mini povestiri acolo care nu sunt duse până la capăt, care schițează un personaj, dar parcă mai era ceva de scris, ca să aibă sens punerea lor în scenă. De exemplu, care e faza cu partida de sex surprinsă în "Delta" Văcărești? Vrea să arate că i s-a deschis și lui brusc apetitul pentru sex?
Apoi momentul când se tunde în zona intimă...
Sau când descrie întâlnirea cu prostituata, ce rost au toate detaliile despre scara blocului, cum se ajunge acolo?
Ok, înțeleg mesajul că omul e un animal social, căruia nu îi e bine singur și caută companion într-o cursă aiurea cu Bla Bla Car, cu cerșetorul din "Delta" Văcărești, cu fostul coleg de muncă, cu prostituata, etc.
Momentul Crăciunului în familie pare destul de realist.

[Alexandra Plesa · Rating 4 out of 5]

Din postura similara de animal care lucreaza de acasa, ocazionala cadere nervoasa nu e capat de lume, ha ha ha.

[Cristina Botu · Rating 5 out of 5]

„Poate că asta îl salvează pe om: drumul irațional spre o pasiune." 🩵

[Maddelline · Rating 4 out of 5]

O radiografie mult la realistă a unei noi generații de bărbați.

[Alina Voinea · Rating 5 out of 5]

Alex Olteanu scrie bine, face din cotidian și din banal o proză cursivă, limpede, fără floricele, care te ține acolo, între foile cărții. Am avut tot timpul sentimentul că a scris inițial la persoana I și apoi a schimbat perspectiva, pentru că, deși cineva povestește totul, introspecțiile sunt doar ale personajului Andrei, trăirile și gândurile lui aleg drumul spre finalul cărții și tot ce aflăm despre ceilalți trece prin filtrul acestuia (și este suficient și bine așa).

Dialogurile sunt vii, au sens, iar clișeele din ele au locul lor în ansamblul textului. Ce spui celuilalt când nu știi ce să-i spui?

Dar eu sunt o idealistă optimistă.

Vreau să știu ce s-a întâmplat până la urmă cu Andrei (el). Cât de mult te pot "răci de lume" singurătatea și indecizia și nedreptatea și absurdul la tinerețe? Te mai întorci înapoi, la căldură? Cum te întorci?

Și, în definitiv, i-a plăcut lui Florin berea?

[Daniel Manolea · Rating 4 out of 5]

Bittersweet memories from the future!

Într-o lume care își pierde empatia într-un ritm accelerat și în care e din ce în ce mai greu să creezi conexiuni relevante, singurătatea lovește și mai puternic.

Poate suna ciudat dar impresia este că "It's not about the money anymore". Uităm să trăim, ne "focusăm" pe supraviețuire.

Alex reușește să transmită prin roman sentimente extrem de confuze, evocă din plin senzația de alienare, de neapartenență, de nevoie de conectare umană.


Bittersweet memories from the future!

[Corina · Rating 5 out of 5]

În general dau greu 5 stele unei cărți, dar mi s-a părut un roman de debut tare bun. M-a prins, am citit ușor, e coerent. Un mix bun de narațiune și setat de atmosferă prin descriere. (mie îmi place când un autor creează atmosfera din descrieri și acțiuni banale, chiar dacă nu sunt lirice).

Recunosc ca m-au amuzat teribil recenziile care spuneau ca nu a fost ce se așteptau din titlu. E totuși ficțiune, oameni buni. Cred totuși ca mulți (nu toți) dintre cei care lucrează de asta vor relationa cu o parte din poveste.

[Raluca · Rating 3 out of 5]

Cursiva, actuala, Bucuresti din punct de vedere geografic dar universal valabila. Pare simplista, dar pe parcursul lecturii am descoperit ca stilul direct, cu detalii doar cat e nevoie sa “deschida” o tema, aduce profunzime. Nu e ceva waw, solutii sau ceva impresionant in scriitura, dar e o radiografie buna a culturii companiilor de tehnologie, a lucrului de acasa.

Mi-a placut prima jumatate, apoi au fost 2 capitole care parca nu se legau cu restul. Finalul insa a fost surprinzator, dinamic si induiosator.

Mi-ar fi placut sa existe ceva introspectie a personajului. E de apreciat felul direct si cum se ataca temele: insingurarea in lumea tehnologiei care pare ca “aduce oamenii mai aproape”, despre preocuparea trendurilor diversitate & incluziune a corporatiilor si ipocrizia deciziilor impuse.

M-a dezgustat povestea despre cum trateaza companiile oamenii, e prezentat un mediu toxic si ce masuri perverse se iau de catre conducere ca sa se incadreze in trendurile “societatii”. Training de sensibilitate pentru un om care punea intrebari pentru a intelege, fara a jigni. Putem avea pareri diferite dar nu pe orice subiect….

Pe langa Cursiva si Actuala, adaug: Curajoasa.

[Madam Bovaread · Rating 5 out of 5]

L-am urmărit pe Andrei, personajul principal, în încercările lui mai mult sau mai puțin stângace de a se (re)conecta cu sine și cu lumea exterioară, având în vedere că are un job 100% remote ca graphic designer la o companie străină care comercializează cursuri online. A terminat filozofie (ce a studiat are legătură și cu titlul romanului), dar banii în IT sunt mai mulți, iar dacă ar putea s-ar întoarce la acea perioadă, ba chiar la studii, pentru că atunci chiar era fericit.

La început a fost cool, făcea și bani frumoși, însă înainte de a realiza bine ce se întâmplă, s-a trezit puțin alienat de sine și de realitatea în care trăiesc ceilalți oameni. S-a despărțit de Anca, cu care și locuia, iar acum stă singur în chirie într-un apartament numai pentru el, unde parcă simte câteodată că e prea mult din el peste tot.

Andrei încearcă să iasă din această “stare” acceptând o invitație la un fotbal cu niște prieteni sau încearcă să iasă din zona de confort participând într-o reclamă filmată la patinoar, accesând câte un site de escorte să-și aleagă ceva sau fiind “șofer de weekend” pe BlaBlaCar, doar ca să mai aibă cu cine să interacționeze și așa o cunoaște pe Maria. După un timp, își face în sfârșit curaj să o invite în oraș, fiind fascinat de cât de diferită e de el și de pasiunea ei pentru dans.

Apoi brusc se întâmplă ceva la muncă și Andrei “își bagă picioarele” în tot efortul firmei de a fi politically correct și “explodează” într-un meeting online, vrând să se elibereze în sfârșit de toate constrângerile. Așa că “își ia lumea în cap” și iese din casă, călătorind spre ultimul loc unde chiar a simțit că trăiește sau nu…

Deci este o poveste tragi-comică despre singurătate, despre pasiune sau lipsa ei, despre socializare sau lipsa ei, despre relații sau lipsa lor, despre cum poți fi un “profesional loser” și cât de ușor e să pierzi de contactul cu realitatea lucrând de acasă.

[Cristina · Rating 3 out of 5]

Am dat 3 stele cu indulgenta pentru ca e o lectura rapida. Povestea este usoara cu un personaj central. Se doreste a fii o filosofie si portretizare a persoanelor care lucreaza de acasa in IT precum spune si titlul. Nu este amuzanta si nici destul de deep pentru a primi rating mai mare. Singuratatea e tema centrala si pot sa o inteleg la fel ca si ducerea ei la extrem. Nu recomand decat daca vreti sa cititi si autori romani.

[Ruxandra Razi · Rating 5 out of 5]

O poveste care te prinde.
Trebuie sa recunoastem faptul ca, din multe puncte de vedere, nu ai cum sa nu te identifici cu Andrei.
E genul de poveste care trebuie citita si recitita si care sa trezeasca in multi dintre noi multe semne de intrebare.
Amuzanta si captivanta.

[Magdalena Aldea · Rating 4 out of 5]

Mi-a plăcut cartea, mi-a plăcut stilul, l-am înțeles pe Andrei și am fost lângă el la fiecare decizie. Mi se întâmplă rar să nu contest alegerile personajului, dar de data asta mi s-au părut atât de firești, acțiunea, întâmplările, personajele, încât nu aveam cum să nu empatizez cu eroul romanului.

O poveste reală în care ne regăsim fiecare, pe alocuri.

O comedie tragică în care omul, sedus de trenduri și tehnologie trebuie să reînvețe să trăiască printre oameni. Un personaj care își caută mereu curajul în aprobarea celor din jur.

Un roman de debut bine scris. Sunt curioasă ce urmează. :)

[Oana Strugariu · Rating 2 out of 5]

Mi-ar fi plăcut dacă autorul ne-ar fi redat ceva din trăirea personajului, din felul cum gândește. Atunci poate ar fi fost sincronizat totul cu Johnny Cash de la final.
Altfel…

[Alex · Rating 3 out of 5]

Easy read, what you see is what you get. Don't expect much but funny stuff
if you don't have anything better to do.

[Diddou · Rating 3 out of 5]

Scriitură bună, relatable storyline dar cumva n-a avut greutate cartea cum mă așteptam (o văd recomandată pe câteva grupuri de lectură).
Citind cartea ești martor la viața exterioară a lui Andrei, nu și cea interioară.
Totuși pt un roman de debut, e o lucrare ok.

[Andrei Albuş · Rating 5 out of 5]

Eu sunt Andrei; tu esti Andrei; cu totii suntem Andrei.

[Mihaela Popovici · Rating 4 out of 5]

Lucrez de acasă de aproximativ 3 ani și în această perioadă am înțeles că nu-mi mai este dor de birou și socializare. Sunt bine cu cele 5 animăluțe care îmi colorează zilele cu zgomotul obiectelor căzute la fiecare trei minute.
În carte, tristețea lui Andrei, personajul principal, este evidențiată prin interacțiunea lui cu prietenii și cunoștințele întâmplătoare, chiar dacă mi s-a părut un tip amuzant și un extrovertit acceptabil (da, există și extrovertiți inacceptabili).
Totuși, mă așteptam la un final mai exact. Cum rămâne cu job-ul său și cum evoluează relația cu Maria? O continuare ar fi binevenită. Andrei merită o șansă!
Alex Olteanu, felicitări pentru acest tratat despre noi, animalele care (nu) adoră să lucreze de acasă ))

[Alina Ciocianu · Rating 5 out of 5]

„Scurt tratat despre animalele care lucrează de acasă”, Alex Olteanu
Am început anul cu această carte primită cadou de Craciun de la prietena mea Clau, mi-a oferit-o pentru că mi-a zis că lucrez de acasă. Ei bine, eu sunt din altă specie și mai important din altă generație așa că experiența acelei singurătăți a personajului nu mi se aplică și asta a făcut lectura cu atât mai interesantă.
Am început cartea pe 1 ianuarie dimineața și mi-am petrecut aproape toată ziua cu ea, am terminat-o pe seară pentru că Andrei (personajul principal) mi-a deschis o fereastră spre viața unui tânăr care trăiește într-o singurătate urbană greu de imaginat.
Să apelezi la BlaBlaCar ca să poți să mai vorbești cu cineva, întâlnirea cu un prieten vechi care are o cu totul altă dinamică decât ceea ce am experimentat noi, experiențele sexuale triste, începutul unei relații care contrabalansează acele întâlniri erotice sterile, absurdul discuțiilor legate de corectitudinea politică din ședințele cu cei din firma americană pentru care lucrează, toate sunt felii din viața unui tânăr care în căutarea apropierii de oameni intră in diverse situații descrise cu foarte mult umor.
Andrei cel verde papagal pare total nepregătit și inadecvat, dar fix asta imi dă speranța că va reuși, pentru că este altfel și caută.