Despre memoriile femeii și alți dragoni

by Raluca Nagy

Cum să-ți retrăiești copilăria după 30 de ani.

Spre sfârșitul lui 2019, scriitoarea și antropologa Raluca Nagy ajunge în Vietnam, iar criza sanitară mondială și alegerile proprii o rețin acolo aproape doi ani. Aceasta este, aparent, premisa ori pretextul memoir-ului de față. Numai că, încet, încet, autoarea se imersează în acest spațiu complet necunoscut, într-o cultură și-un context noi, în timp și-n memorie, iar ceea ce descoperă despre sine și despre lume e inedit, dar relevant pentru fiecare dintre noi.

„Raluca Nagy vine în această carte din cartierul clujean Mănăștur al copilăriei, din Bucureștiul studiilor academice, din Belgia și Anglia profesiei sale, vine din literatură și din antropologie. Astfel echipată, primește din partea Vietnamului, țara unde-a locuit în timpul pandemiei, un dar surprinzător: întoarcerea în propria copilărie. Copilăria e centrul solar al confesiunii sale, o poveste construită din observații de mare finețe despre lumea exterioară și lumea interioară, din umor și fraze memorabile. Cu cât te îndepărtezi mai mult de spațiul cunoscut, cu atât te apropii mai mult de tine, pare să fie concluzia paradoxală a acestui memoir.“
Adela Greceanu

„Despre memoriile femeii și alți dragoni este un memoir care schimbă paradigma, așa cum ne-a obișnuit autoarea în scrierile sale (ficționale, până în acest moment). Cu o formă epistolară, cu o căldură diaristică și observații etnografice, cu accentul unor eseuri personale, cu inserții culturale, respectiv literare, cu un limbaj bine înfipt în contemporan, cu umor și emoție, cea de-a treia carte a Ralucăi Nagy chestionează memoria, preconcepțiile, lumea (și locul nostru în ea). Mai mult decât atât, recreează copilăria, așa cum nimeni n-a făcut-o până la ea.“
Eli Bădică

Genres: Nonfiction, Romanian Literature, Biography, Memoir, Contemporary

136 pages, Paperback

Published September 13, 2023

About the author

Raluca Nagy, Dr. (Cluj-Napoca, Romania) studied economics and anthropology in Bucharest and Brussels.
Her first novel, 'Un cal într-o mare de lebede' (Nemira, 2018), won the national debut prizes 'Sofia Nădejde' and 'Observator Cultural'; it was shortlisted for the Festival du Premier Roman de Chambéry, France. Her second novel, 'Teo de la 16 la 18' (Nemira, 2021), was Romania's finalist to the 2022 European Prize for Literature (EUPL). It was shortlisted for the 'Sofia Nădejde', 'Ziarul de Iaşi', 'Observator Cultural' and 'Leibniz' prizes.
Raluca's most recent book, the memoir 'Despre memoriile femeii şi alți dragoni' (N'autor/Nemira, 2023), marks her debut in non-fiction. It was shortlisted for the 'Observator Cultural' and PEN Romania prizes.

https://www.youtube.com/watch?v=Qa_Bq...

https://www.radioromaniacultural.ro/s...?

https://www.radioromaniacultural.ro/e...

https://www.radioromaniacultural.ro/t...

https://www.youtube.com/watch?v=e4CnO...

https://www.youtube.com/watch?v=WNA2C...

https://www.mixcloud.com/RadioRomania...

Reviews

[Mina H · Rating 5 out of 5]

Tare mult mi-a plăcut, îmi place să cred că Raluca mi-a scris și mie, nu doar lui Dragon, oferindu-mi puțin din curajul ei. ❤️

Imposibil să nu îți placă ultima carte a Ralucăi.

[Gabriela Pistol · Rating 5 out of 5]

4.5
Atât de mult mi-au plăcut matrioștele Ralucăi Nagy, identitățile descoperite în spațiu, timp, limbă, voce, paralelele între copilăria optzecista din România și revenirea la starea de infant în Vietnam - că nu știu cum de am stat atât timp în casă cu Un cal într-o mare de lebede și Teo de la 16 la 18 fără să le citesc.

[Maria · Rating 4 out of 5]

Duioasă tare spre final

[Valentin Derevlean · Rating 3 out of 5]

3,5

Povești de viață, povești de călătorie, jurnal de ani de covid. Prea puține amintiri din Mănășturul copilăriei, mi-ar fi plăcut mai multe povești de atunci. Recomandat celor pasionați de Vietnam și Japonia, de călătorit mult și peste tot. Mi-a făcut poftă să mai citesc, am găsit nume de cărți bune și mi-a plăcut vocea de scriitor. Suficient cât să mai încerc și alte cărți scrise de Raluca Nagy.
Aici 2-3 cuvinte:
https://vderevlean.wordpress.com/2024...

[Mihaela · Rating 4 out of 5]

Pe mine m-a îmbogățit această carte; și totul s-a întâmplat foarte simplu, de parcă aș fi stat de vorbă cu scriitoarea și mi-ar fi împărtășit toate aceste experiențe ale ei, pe care le-am savurat.

[Ligia Moisa · Rating 5 out of 5]

"... niciodată n-am fost suficient de slabă, n-am citit câte cărți ar fi trebuit, n-am vorbit destule limbi, n-am fost în toate țările de pe lista mea. N-am făcut destul, n-am."

[d.ˏˋ°•*⁀➷ · Rating 5 out of 5]

”Cred că limbile străine sunt ca prietenii: când ești tânăr, contează numărul; mai târziu, profunzimea și rezistența la uzură. (. . .) Nevoia te învață doar până la un punct, dincolo de care e nevoie de altceva. “

sunt genul acela de persoană care a fugit toată viața ei de cărțile tip non-ficțiune ori memoir. n-am citit Jurnalul Anei Frank sau Eu sunt Malala și probabil nu mă voi atinge de ele vreodată, însă sunt dispusă să dau o șansă acestor genuri. iar această cărticică m-a ajutat să prin curaj.

Despre memoriile femeii și alți dragoni ne plimbă pe fast-forward prin viața antropoloagei și scriitoarei Raluca Nagy, având foccusul cel mai mare pe perioada din viața ei petrecută în Asia — deosebit în Vietnam. Nagy nu are nevoie de un stil “pompos” de scris, reușeste să te cucerească cu cele mai simple detalii și experiențe — să nu mai spun că aveam adesea impresia că îmi sunt povestite toate acele întâmplări față în față, nu că le citesc negru pe alb. este o carte duioasă, dureroasă pe alocuri ce ne oferă o perspectivă a vieții dinafara Europei în timpul pamdemiei, a mecanismelor de “copying” și a modului în care viețile tuturor au luat o întorsătură de 180 de grade o dată cu anul 2020.

o voi recomanda mult în viitor, presimt asta, și sper din suflet ca toți cei care vor pune mâna pe ea să o îndrăgească la fel cum am făcut-o eu.

[Ioana · Rating 4 out of 5]

"Despre memoriile femeii și alți dragoni" de Raluca Nagy este un memoir scurt, dar solid despre cum să-ți retrăiești copilăria departe de casă.
Este un volum despre cum cei aproape doi ani petrecuți în Vietnam în perioada pandemiei o aduc pe naratoare mai aproape de Mănășturul clujean simțit în ultimii ani ai comunismului. Este o balanță reală între fericire și probleme, între idealuri și blocaje. Este o lectură intimă, dar care nu incomodează, ci dă glas anumitor emoții cu care mulți români se confruntă în ceea ce privesc trecutul și prezentul.
Am scris mai mult despre volum într-un articol publicat pe blog, acolo unde găsiți și 5 citate reprezentative din carte.
https://ciobanuldeazi.home.blog/2024/...

„Cum mai poți să accepți un cotidian care îți mănâncă sufletul, când ai văzut cum e să nu?„

[⋆꙳ ࣭ ࣪✰aren · Rating 4 out of 5]

viata chiar este despre micile bucurii, si ar trebui sa apreciem orice given care ni se da, sa lasam toate lipsurile pe care nu stim ca le avem intr o cutie inchisa in locul cel mai adanc al mintii noastre.
reflectez la 2 lucruri dupa ce am terminat cartea asta, ambele, la fel de putin sau mai mult, fara vreo legatura cu cartea in sine.
primul e strans cu cartea fizica in sine pe care am cumparat o de pe vinted, second hand, vad pe si prin ea ca a fost citita, nu uzata, dar vazuta. citeam din ea in timp ce mancam ceva si mi a sarit un strop de lichid pe o pagina, era doar apa si credeam ca wtv se duce, dar a ramas acolo, la fel cum au ramas si micile pete de la fostul detinator al cartii, care la fel ca si mine, manca cand citea cartea. nu stiu persoana asta, nu o voi intalnii vreodata si cred ca achizitionarea cartii de la ea e singura interactiune pe care o s o avem, dar simplul fapt ca amandoi am lasat mici urme in aceeasi carte, in acelasi mod, dar locuri si timpuri diferite, ma bucura putin pentru ca acum ii stiu prezenta in viata mea, si o si am prin carte.
the other thing, was just me bragging that i was reading this book unei cunostinte care lucreaza la o revista, si care mi sugerase ca hei, poate doresc sa fac reviews pentru carti pentru revista, not exactly thrilled with the idea since the thought of being acknowledged only thru my words by strangers is too much, dar am zis yea sure, uite chiar citesc asta. conversatia a continuat si, cel putin pentru mine s a terminat si mi a facut interesu sa se disipeze, cand singura cerinta pentru aceste reviews era ca lecturile sa fie exclusiv din 2025, sau hai 2024, but even that was a stretch.
cartea asta a fost publicata in 2023, so shes not making the mark, nu ca as fi tinut mortis sa fac review publicat undeva cartii, dar sublinierea faptului ca aceste carti trebuie sa fie noi mi a adus la suprafata instant desplacerea placerii pentru nou pe care o avem ca oameni, cum, fie de domeniul de care apartine un obiect: film, carte, telefon, haina, dupa o perioada de timp, care pe masura ce avansam ca societate devine din ce in ce mai scurta, nu mai apreciem lucruile pentru ce sunt, ci doar pentru ce upgrade viitor ne putem da de la ele. (despre lucrul asta vorbeste si raluca putin in carte, ce coincidenta)
cele doua observatii ale mele descrise mai sus, cum am zis nu prea au legatura cu carte, dar intre ele au putin, ambele ajung, fie mai evident sau tras de par, la aprecierea, sau lipsa ei, lucrurilor marunte din viata noastra. o sa sovaiesc putin si o sa fac cu concluzia asta legatura cu cartea, care m a ajutat sa ajung la aceste mici pre-concluzii, si care, chiar daca eram familiarizata dinaite cu practica aprecierii celor mai mici ghesturi si lucruri, m a facut sa ma gandesc si mai mult la ele si sa le apreciez si mai mult (si in contextul de post covid dar si inafara lui).

[Oana · Rating 4 out of 5]

Comforting and moving. A pleasant read, conceived as a mix between some sort of travel diary, notes and experiences from the author's stay in (mostly) Vietnam, a unique approach that also touches a bit on the Covid pandemic years.

[Iza Csercsey · Rating 2 out of 5]

Nu a fost neapărat pe gustul meu. Trece prea rapid prin niste diferențe culturale lăsând semne de întrebare și fenomene prea puțin conturate pt a fi îndrăgite sau pt a stârni curiozitatea. Se vorbește mult despre covid și cum a influențat asta lumea în care se plimbă, dar nimic prea detaliat, nu știu, parcă a fost o carte incompletă, o schiță.

[Cristina Danila · Rating 5 out of 5]

4-4.5⭐

[Kariniix · Rating 2 out of 5]

Oare ce mi-a scăpat?

[Andreea · Rating 4 out of 5]

Primul lucru de care m-am îndrăgostit, a fost stilul ei de a scrie. Am simțit că călătoresc împreună cu ea prin lume și prin vremurile pe care le-a trăit. Mă bucur enorm ca dau peste autori români care reușesc să-mi capteze atenția cu arta lor literară.

[Alexandra · Rating 5 out of 5]

Îmi iau din fiecare carte ce am atunci nevoie. De aici mi-am luat o temă: să înțeleg mai bine ce hrănește demonul “niciodată destul”.
Mi-a plăcut mult vocea limpede, liniștea pe care am simțit-o citind, accesul într-o lume nouă.

[Mădălina Cojocaru · Rating 5 out of 5]

O carte super ușor de citit și frumos scrisă despre experinta personală de trăi în mai multe țări, experinta trăită în pandemie și conștientizarea a ce te face pe tine fericit.

[Igor Guzun · Rating 5 out of 5]

ECOUL ACESTOR OBSERVAȚII, MIRĂRI, BUCURII…

Și ecoul acestui cuvânt „Drag” din titlul „Despre memoriile femeii și alți drag-
oni”.

Și mărturia aceasta: „Universul meu era Mănăștur”, care are sens de câțiva ani încoace și pentru un om foarte drag mie.

Și plecarea aceea a dumneavoastră în Japonia, dragă Raluca Nagy, cu „zero așteptări sau imagini pre-plătite, ale mele sau ale altora”, așa cum mi s-a întâmplat și mie cu un sfert de veac în urmă, într-o țară care îți lasă „impresia continuă că totul e pe dos… ușile se deschid spre exterior, butoanele în lift sunt pe partea stângă, supa se soarbe, din carte se mușcă, nasul ți-l tragi, nicidecum sufli, nu există oră de vară și de iarnă, lumea stă cu religiozitate la film până la sfârșit…”

Plus această lecție de viață: „Am învățat că nu e recomandabil să te întorci într-un loc în care ți-a fost (foarte) bine, pentru că ai așteptări mari, e ușor să nu-ți fie egalate”. Iar pentru a completa dovezile în acest sens pot contribui cu această traducere în limba română pe care am făcut-o – atât cât am putut – a unei poezii dragi mie: „Adevăru-i simplu, iată: șansă, nenoroc? Nu vă întoarceți niciodată pe același loc. Chiar dacă cenușa-i caldă, arde și sperați, nu găsești nici tu, nici altul tot ce căutați...”

Și numaidecât momentul acela magic în care „a început să mă intereseze natura”. Inclusiv natura umană. Și descoperirea că marea este mereu aceeași, „dar de fiecare dată alta”. Exact ca persoana dragă.

Și să nu uit de această idee, dragă Raluca. „Cred că limbile străine sunt ca prietenii: când ești tânăr, contează numărul; mai târziu, profunzimea și rezistența la uzură”. Exact cum spune unul dintre cei câțiva prieteni ai mei poeți: „Prietenii pe degete să-i numeri: patru sau șase, cred eu. Bucuria ta să o poarte pe umeri de aici până la Dumnezeu”.

Și constatarea din carte, inspirată de Hans Rosling pe care l-am ascultat tot la Chișinău: „Vietnamul e față de China ca Republica Moldova față de România”.

Sigur că „lumea, așa cum e azi, nu prea e un loc generator de optimism”, cum ziceți, dar ce minunat a fost totuși evenimentul recent de la Cărturești la Muzeu - Chișinău, organizat de editura Nemira în acest turneu al imprintulului n’autor, coordonat de editoarea dumneavoastră Eli Bădică, care a făcut mai bun și acest manuscris, așa cum ați mărturisit.

Toate aceste „observații, mirări, bucurii” și-au găsit ecou în inima mea de cititor.

„Despre memoriile femeii și alți dragoni” de Raluca Nagy este o carte foarte frumoasă care înseninează mintea și calea omului din fața cății.

„Nici n-am respirat… s-a terminat prea repede”.

Și ca să fie această carte un pic mai lungă, am ascultat și interviul dumneavoastră recent la Radio România Cluj.

Merg să le citesc pe cele două cărți de până la aceasta, ca să-mi placă și ele.

Iar aceste ecouri de lectură sunt un semn ca să vă mulțumesc pentru semnătura pe care mi-ați oferit-o: „Pentru Igor, care a dat lumina”.

Atunci n-am făcut decât să aprind lanterna din telefon atunci când ați semnat pentru Stella.

Cartea dumneavoastră strălucea.

[M]

Am început-o din curiozitate și la recomandarea unor prietene, și am petrecut un weekend plăcut cu ea. E o carte despre îndrăgostirea de o țară „străină”, despre călătorie și despre regăsirea acelei stări de necunoaștere a copilăriei, printre altele. Nagy e pe alocuri funny, iar inserțiile din cărțile citite sau referințele la lumea literară au fost interesante. Explorarea diferenței și a străinului vine cu o îndemânare antopologică, dar fără teorie - explicată așa, ca într-o discuție. Un exemplu e limba, dificultatea de învățare a limbii vietnameze, asta și datorită tonurilor și anumitor sunete pe care un străin abia dacă le poate percepe. Un alt exemplu e vocea, care sună diferit într-un alt mediu - lucru care se răsfrânge și asupra mediului digital (cu miile de convorbiri online din cauza COVIDului) și asupra celui tropical (din cauza umidității).

E o carte cu un pic de ”inside” într-o lume a expaților privilegiați (cel puțin în anumite privințe) și în lumea literară, cu câteva reflexii utile (spre exemplu, paragraful despre cum neoliberalismul te face să te simți întotdeauna „nu îndeajuns”, p.98, sau cel despre mijloacele de reprezentare, cu citatul din Viet Thanh Nguyen, p. 114).

[Ion · Rating 3 out of 5]

Cartea asta e un fel de jurnal de călătorie, sau jurnal de trăit în altă țară: Vietnam. E și un jurnal de pandemie (în Vietnam). Sunt și paralele cu România comunistă din timpul copilăriei autoarei. Toate lucruri interesante. Aș fi vrut mai multă culoare, mai mult detaliu și trăire pentru că atît România anilor '80 cît și Vietnamul prin ochii unui locuitor (deși temporar) îmi sunt inaccesibile. A reușit să îmi stîrnească curiozitatea cu privire la țară și cultură. Vreau să văd locul în care e mereu vară, ești mereu transpirat din cauza umidității maxime, și toată lumea merge pe scuter. Mi-a plăcut observația că atunci cînd nu vorbești limba (adulților), poți să ajungi să te simți ca în copilărie și poți să ajungi să trăiești atemporal. Am simțit asta locuind într-o țară străină.

Nu înțeleg exact de ce citesc cărțile Ralucăi Nagy, dar o voi cumpăra și pe următoarea. Mi se pare interesantă prin ce face (sau unde călătorește) și prin lucrurile la care se gândește. În plus, pare o persoană modestă, lucru care nu o face nesuferită. Ba chiar, poate greșește prin a fi prea modestă. Scrisului îi lipsește emoția, poate e o persoană foarte timidă și îi e frică să se expună lumii?

[Casiana]

Dacă nu vrei să citești nici ficțiune, nici non-ficțiune, "Despre memoriile femeii și alți dragoni" este alegerea perfectă.

Raluca Nagy a scris o carte în care realitatea se simte ca o ficțiune; poate de la emoția pe care o folosește atunci când evocă anumite momente din copilărie, mărturisind cu simplitate că universul ei era cartierul clujean Mănăștur.

"N-am făcut destul, n-am. Poate că matrioșka micuță avea impresia că nu se joacă destul, și copil fiind este mereu loc de mai bine, dar aici e vorba despre ideologia/dogma asta asurzitoare, epuizantă a producției și excelenței: personale, profesionale, totul este un proiect, cu focusul pe insuficient."

Las aici părerea mea completă:
https://asasunt.eu/despre-memoriile-f...

[catinca.ciornei · Rating 4 out of 5]

COVID reinterpretat, succint, elocvent, fluent: cum pandemia a permis catorva adulti privilegiati (ma numar printre ei) sa treaca printr-o perioada unica pe care Raluca Nagy o identifica bine - fu ca in copilarie. Autoarea povesteste in acest volum-eseu (spun eseu pentru ca e scurt si compact, temele nu depasesc mult o matca) cum Covid ul care a prins-o in Vietnam i-a permis o iesire din timpul si curgerea matura, si au readus-o in spatiul specific copilariei. E o comparatie interesanta si pertinenta, pe care nu am mai intalnit-o pana acum, si care are sens. Autoarea scrie bine, m-am gandit la Rachel Cusk (pe care o si mentioneaza admirativ) sau Sheila Heti sau Deborah Levy.

[Gritcan Elena · Rating 3 out of 5]

Un fel de jurnal/ memorii de călătorie sau mai bine zis din țările în care a trăit autoarea.


“În timpul liniar, cea mai mare frică este că trece viața pe lângă tine. Pe când în cel ciclic, esențial este să fii prezent.„

„Am învățat că nu e recomandabil să te întorci într-un loc în care ți-a fost (foarte) bine, pentru că ai așteptări mari, e ușor să nu-ți fie egalate.„

„Cred că limbile străine sunt ca prietenii: când ești tânăr, contează numărul; mai târziu, profunzimea și rezistența la uzură.„

[Sandra Saade · Rating 5 out of 5]

Nu știu dacă cred în empatie, în sensul că nu prea sunt lămurită ce e mai exact această empatie; de exemplu în antropologie, nu prea o folosim, ar face parte dintre cuvintele/conceptele “mana”, adică un fel de lighean în care poți băga orice; poate înseamnă altceva pentru fiecare, deci nu e prea util. Cred, însă, în compasiune, mai bine trasată și definită. M-am întristat și îngrijorat pentru colega mea, deși nu am înțeles-o, n-aveam cum.

[Bogdana Simina · Rating 5 out of 5]

Am descoperit-o pe Raluca anul ăsta (abia). Un an cam teribil pentru mine, care a ‘concluzionat’ cel puțin nesperat pandemia. Un an în care abia m-am apropiat de eseu/literatură foarte intimă. Dar citind-o pe ea, am prins speranță. Și cred că numai cărțile cu adevărat bune și speciale îți pot oferi asta.

[Georgiana · Rating 1 out of 5]

De regulă apreciez și încurajez tinerele talente, fiind o consumatoare a literaturii române contemporane. De data asta, fie poate pentru că literatura de tip jurnal nu e în topul meu, fie pentru că nu am prins esența cărții, am simțit că putea fi un blog și atât.

[Iulia Vucmanovici · Rating 1 out of 5]

Curiozitate am avut. Disponibilitate am avut. Dezamăgire am avut. Textele ar fi putut beneficia de un like pe FB, cel mult, chiar și acela dacă aș cunoscut-o personal pe autoare.

[Olga]

"Aventurile" din Vietnam și descrierea vieții de acolo mi s-au părut highlight-urile cărții. Mi-au trezit curiozitatea pentru această țară 🌏

[Denisa Ștefan · Rating 5 out of 5]

Cât de revigorant a fost să citesc, cred că pentru prima oară, o carte în română cu atâtea inflexiuni academice!
Frumos!
P.S. mai vreau poveşti despre Vietnam

[Mădălina · Rating 5 out of 5]

E prima carte a Ralucai pe care o citesc si mi-a placut mult stilul, usurinta de a ne introduce in viata ei.