„Aceasta este o carte-eveniment. După ce ne-a încurajat și ajutat pe mulți dintre noi să plecăm în căutarea munților lumii, David Neacșu – unul dintre marii noștri exploratori – ne oferă, în sfârșit, poveștile expedițiilor sale, multe legendare, premiere românești absolute, începute în urmă cu trei decenii. Poveștile extraordinare, pățaniile și aventurile incredibile, prețioasele reflecții ale acestui om, pasionat ca nimeni altul de munți, pleacă acum în căutarea cititorilor care vor descoperi un adevărat personaj, născut și înzestrat să exploreze lumea la pas și s-o cunoască cu toate simțurile de-a lungul, de-a latul și de-a înaltul, în cele mai spectaculoase locuri ale ei. David Neacșu a căpătat alura unui adevărat cetățean al lumii, iar cartea lui se desfășoară ca o minunată declarație de dragoste pentru această planetă, pentru natura, culturile și oamenii ei.“ — MARIUS CHIVU
„David Neacșu este mai mult decât un explorator, este un părinte al alpinismului expediționar din România, iar expedițiile sale sunt o sursă de inspirație pentru toți pasionații de munte, și nu numai. La fel ca și viața sa, cartea de față este un efort demn de admirație, o călătorie-cadou pentru toți cei care vor să trăiască aventura, fie și cu ochii minții, la altitudini și intensități ce te lasă, chiar și călător inveterat fiind, cu gura căscată.“ — HORIA COLIBĂȘANU
„Am 63 de ani când spun povestea pe care o citiți în această carte și am participat la peste 50 de expediții prin toată lumea. Unele dintre ele în premieră pentru alpinismul românesc. Vă mărturisesc că toate au adus bogăție în viața mea. Fiecare în parte a fost o mare iubire. Chiar și munții pe care n‑aș vrea să mai merg niciodată. Fiecare mi‑a dat o enormă satisfacție. Toate mi s‑au așezat în minte, în suflet, fac parte din viața mea. Dacă închid ochii, fie că sunt pe un aeroport sau într‑o cafenea din București, în minte încep să mi se deruleze imagini, sunete, mirosuri din lumea întreagă. Amintirea unui moment, mai ales când îl trăiești în condiții extreme, pătrunde în celulele tale, devine parte din tine. Și te trezești, cu fiecare nouă experiență, un pic alt om. Principalul motiv pentru care cutreier munții și lumea este să pot cunoaște nemijlocit realitatea. Cu ochii mei, cu palmele mele, cu tălpile și cu nările mele vreau să ating aerul, pământul, apele și pădurile lumii. Ce‑mi pot dori mai mult de atât?“ — DAVID NEACȘU
Doamne, ce carte! După ce am terminat-o m-am simțit ca un copil pe care îl întrebi ce vrea să fie când va fi mare, numai că eu aș răspunde că vreau să fiu ca David Neacșu. Ireal jurnal de viață și de călătorie din care sunt convins că mulți ar putea învăța mai multă geografie decât au descoperit la școală. Domnul Neacșu este un nebun al muntelui dominat de un spirit liber, la propriu. S-a născut și a copilărit în Giulești, a cunoscut și a cutreierat munții României între granițele comuniste, iar la Revoluție printre toate lozincile de libertate el și prietenii săi strigau numele celor mai înalți munți din lume pe care visează să-i cucerească. Iar ce-i drept, câțiva ani mai târziu Neacșu organizează cu succes prima expediție românească pe Everest, cel mai înalt punct de pe Pământ, asta după ce a reușit cu greu să obțină sponsorizare în urma unei audiențe tocmai la Președintele României. A urcat pe Kilimanjaro într-un timp record, a străbătut taigaua rusească, a luat contact cu un trib izolat din jungla amazoniană, a fost ținut prizonier într-un trib din Papua Noua Guinee, a cucerit vârful McKinley din Alaska, muntele Viston din Antarctica, alți munți și alte locuri din Australia, Noua Zeelandă, Tasmania, Guatemala, Mexic, Bolivia, Patagonia, Tanzania, Kazakhstan, Uzbekistan, Insula Paștelui, Galapagos, Machu Picchu, Chile, Ecuador, Marele Canion, traseul GR20 din Corsica, vulcani în Hawaii și alte nume pe care sigur le-am omis, iar pe lângă toate astea a denumit “Traseul România” o rută către al treilea cel mai înalt vârf din Africa, vârful Margherita în Munții Ruwenzori din Uganda. S-a întors de multe ori în locurile pe care deja le-a vizitat pentru că a legat prietenii peste tot în lume și totodată pentru a le arăta și altor români minunățiile de care el a avut privilegiul să se bucure. Poate fi greu de crezut toată această poveste, dar tocmai de aceea domnul Neacșu atașează câte o poză în miniatură aproape la fiecare pagină pentru a demonstra că el chiar a fost acolo. Antarctica, Alaska, Patagonia, poti să-ți imaginezi? Am mai citit cărți de călătorie, dar aceasta, fiind povestea unui român, mi-a ajuns la inimă mai mult decât oricare alta. Incredibilă poveste!
“Aici m-am regăsit pe mine însumi și mi-am reînnoit jurămintele că de acum încolo voi merge doar în locurile care-mi plac, voi face doar ce-mi place. Pentru că viața e prea prețioasă ca să o irosesc.” Gânduri din Antarctica. Eu citind asta din camera mea. I cry. Dar așa e, domnule Neacșu! Mă-nclin!
O gura de aer fresh pentru aceasta perioada si o carte extraordinara. Citind cartea m-am simtit purtat prin toate expeditiile alaturi de David Neacsu si mi-a trezit pofta de drumetii. Recomand cu drag alaturi de carte mai gasiti 2 podcasturi misto in online cu autorul.
Am citit cele 319 pagini ale cartii dintr-o rasuflare, in doar 2 zile. Cartea si mai ales omul din spatele cartii mi-a dat putere, curaj dar si mult de gandit. In timp ce paginile m-au purtat din Argentina in Uzbekistan, din Alaska in Papua Noua Guinee, Omul David m-a purtat pe alte cai si, cu grija, mi-a vorbit despre onestitate, umilinta, omenie, bun simt si grija pentru natura. Iti multumesc, Davide! Merg sa-mi lustruiesc bocancii de munte.
Pot sa spun ca aceasta carte este descoperirea anului, pentru mine. Pe David l-am vazut intr-un podcast si la doua zile deja cumparasem cartea. Sunt recunoscatoare pentru aceasta experienta. David ne poarta cu el, cu nostalgie, prin aventurile care i-au marcat si schimbat viata. E o carte care te face sa te gandesti cat de mic esti in aceasta lume si cat de multa grija trebuie sa avem fata de planeta.
M-a captivat teribil cartea asta. Habar nu aveam de domnul Neacsu, desi am fost printre primii clienti ai magazinului dumnealui - celebrul magazin montan Himalaya, de unde am cumparat primele articole Mammut pentru ski. M-au fascinat aventurile, pozele care insotesc articolele, explicatiile despre coechipieri si, in principiu, modul de a privi viata. Un Reinhold Messner al Romaniei si din perspectiva alpinismului, dar si a nararii. Recomand cu caldura acest volum.
Unii oameni își trăiesc cu adevărat viața. David Neacșu și-a trăit-o cât și pentru mulți alții.
Am citit acest jurnal de călătorie-biografie pe nerăsuflate, adesea cu gura căscată, neștiind ce minunăție mi se va mai povesti pe următoarea filă. Spunea cineva într-o altă recenzie că totul e repetitiv: „am urcat, a fost frig, am coborât”. Da, ei bine, cam așa funcționează munții. Ce a fost impresionant e CUM s-au realizat toate acestea. Vorbim despre un om care a fost în toate colțurile planetei, a urcat tot ce era mai înalt și mai periculos pe acolo, a trăit cele mai incredibile povești, și cumva a ajuns de fiecare dată viu acasă. Nu e o carte despre cum a urcat câțiva munți; e o carte despre cum și-a însușit fiecare loc (și nu au fost puține!) mai deplin decât își însușesc unii localitatea de reședință.
Trebuie să recunosc că am citit nu doar cu incredulitate, ci și cu un sentiment de gelozie. Mă consider o fire aventuroasă, am fost în câteva locuri mai interesante până acum, nu mi-e teamă să renunț la confort ca să pot vedea și eu cât mai mult din lumea aceasta. Acestea fiind zise, nu aș avea curajul să fac aproape niciunul din lucrurile pe care dl Neacșu le-a înșiruit pe repede înainte (și ajung și la partea asta imediat). Orice spirit de aventură credeam că am a pălit ireversibil citind pățaniile din această carte. Nu mai pot merge nicăieri fără să mă simt ca un turist de duzină. Contrastul acesta m-a dereglat cvasi-permanent. Și probabil că lucrul acesta mă va roade subliminal mult și bine, oriunde mă voi duce, fiindcă e posibil ca niciodată să nu am o poveste care să se compare, măcar, cu ce veți găsi printre aceste rânduri! Asta, cel puțin, până când anii îmi vor tempera din prezentul nărav al tinereții, ori voi face și eu unele lucruri la fel uimitoare.
Ziceam mai sus că totul a fost povestit pe repede-înainte. Asta am simțit și eu la începutul cărții. Fraze scurte, istorisiri de câteva pagini pentru fiecare loc. Parcă mergea prea repede. Și apoi am realizat că de fapt, e perfect așa. Sigur, dacă volumul s-ar dori a fi un extensiv jurnal de călătorie, atunci ceva chiar ar fi lipsit. Dar așa cum e acum, o istorisire a unei vieți de explorator, o biografie a unui om care a văzut ceva pe lumea asta, e perfect. Nu e nevoie de fiecare detaliu din fiecare urcare, o înșiruire de creste și brâne și tabere, sau de (probabil mii) de sătuce, orașe, aeroporturi. Ce a fost important și spectaculos a fost pe lung narat, destul cât să mă țină constant în priză, ca și cum aș fi fost cu dl Neacșu față-n-față, povestindu-mi în carne vie aventurile sale, pe măsură ce și le amintește. Arareori cred că o detaliere ar fi fost binevenită; poate în acest scop va exista o ediție ulterioară - sau doar va trebui să-l cunosc în persoană. (ce s-a întâmplat cu indonezienii din Papua?! Trebuie să aflu!)
Dar peste toate acestea, ce cred eu că a fost mai important, și mult mai profund, a fost felul în care dl Neacșu și-a așternut înțelepciunea și experiența de o viață în aceste rânduri. Despre caracter, despre lucrul cu alți oameni, despre cunoașterea de sine, despre pasiune - toate sunt abordate, într-o manieră deosebită. Simt că am învățat ceva de la acest om, și nu doar geografie și un pic de alpinism. Unele citate au fost extraordinare - fraze scurte și la obiect, dar care loveau atât de tare încât m-au obligat să le recitesc, pentru că simt ceea ce a simțit și autorul atunci când le-a scris. Muntele te face într-adevăr să privești altfel lumea, și ceea ce faci cu viața ta. Se vede că această carte e rezultatul a multor ani de introspecție în solitudinea lui.
Am apreciat imens și referirile constante la schimbările climatice, observate la prima mână în toată lumea, precum și la relația om-natură. Ar fi fost păcat ca un om cu atâta experiență să nu poposească puțin și asupra acestui subiect, și m-am întristat să văd că, în general, trendul pe care l-a observat e numai în rău, mai ales la noi acasă. Partea bună este că există modele bune pe care le putem urma, și se vorbește despre multe în carte.
În ultimul rând, pe lângă că autorul a avut curajul să întreprindă atâtea expediții în atâtea locuri ale lumii, a avut și norocul să o facă înainte de industrializarea turismului, pe care tot el o notează cu tristețe. Și dacă lipsa mea de curaj e povara mea, nu pot spune același lucru despre starea de fapt a lumii. Dacă acum 20-30 de ani multe din locurile vizitate de dl Neacșu erau, încă, relativ în afara cărării bătute, astăzi majoritatea sunt atât de ușor accesibile încât orice element de aventură dispare. Nu consider că e ceva inerent rău în a permite mai multor oameni să se bucure de ceea ce are planeta aceasta de oferit, dar recunosc că e păcat că nici eu, și nici urmașii mei nu ne vom mai putea bucura de unele locuri așa cum s-a putut bucura dl Neacșu!
Acestea fiind zise, dacă aveți și cel mai mic spirit de aventură și cea mai mică curiozitate despre lume în voi, vă îndemn să citiți cartea aceasta. Sper doar că trăirile din ea să vă ambiționeze, chiar dacă, ca mine, veți avea nevoie de un moment să treceți peste faptul că doar cu greu pot fi vreodată egalate! :)
Ca iubitoare de munte și călătorii, căutăm detalii mai tehnice, așa ca prima dată am citit câteva dintre experiențe, pe răsfoite. Mi-am dat seama ulterior ca nu despre asta este cartea, ci despre trăirile avute pe parcursul aventurilor pe munte. Este despre ceea scrie în titlu, viața unui explorator.
Deși la unele pasaje am zis cu voce tare: “bă, mă lași?” pentru că simțeam din tonalitatea vocii un ego destul de puternic, pe parcursul cărții aceata voce s-a schimbat. Și atunci am înțeles ca muntele (si vârsta) te schimbă, te face mai înțelept. Am simțit asta la David.
Mi-au plăcut mult aventurile, doamne câte povești! Mi-a plăcut relatarea călătoriilor, care au fost în egală măsură importante precum atingerea unui vârf.
Ultimele pagini m-au lăsat cu o durere în suflet (tema Delta Dunării e foarte tristă), dar si cu un zâmbet mare pe față și cu o urmă de speranță. Mi-ar plăcea și mai multe povești despre cum era să fii drumeț în România anilor 1980-2000 și despre povestirile din Carpați.
"Lumea e un loc frumos dacă știi să o prețuiești."
"Niciodată nu m-am simțit mai bine ca pe munții noștri. Ei vorbesc pe limba mea. Nu degeaba mi-a vorbit un munte odată. Poate și alți munți sunt calzi, dar trebuie să fi mâncat slană acolo ca să-i înțelegi. Dacă mergi mult pe munții tăi nu ai cum să nu te îndrăgostești de ei. Sunt munții pentru care nu plătești ca să urci, sunt ai tăi. Plătești altfel, plătești cu atașament. Suferi când îi vezi plini de gunoaie, înecați în peturi, dezgoliți de păduri, suferi când îi vezi părăsiți de animale care caută prin tomberoanele din stațiuni."
This entire review has been hidden because of spoilers.
O călătorie fascinantă și plină de entuziasm, dramatism, iubire, și mai ales aventură. O carte despre dăruire, pasiune și despre viață. Aventurile lui David prin toate colturile lumii, dar mai ales pe cei mai înalți munți, te face să visezi cu ochii deschiși și îți arată lumea dintr-o altă perspectivă.
O carte ce nu o poti lasa din mana odata inceputa, atat de captivanta e! Adevarate lectii de geografie si istorie (cateodata) a romanilor, dar mai presus de toate umanitate, rezilienta, curaj, dorinta, dar si orori care raman intiparite in suflet. Si povesti cu munti ♥️
Experiențe tulburătoare din expediții fascinante! Dacă ar trebui să aleg o preferată ar fi explorarea ghețarilor din Antarctica, însă m-au fermecat toate aventurile palpitante, poveștile despre oamenii întâlniți și munții urcați și m-au pus pe gânduri semnalele de alarmă trase în privința dezastrelor lăsate în urmă de schimbările climatice și de inconștiența oamenilor atât în țări îndepărtate, cât și pe plaiuri mai familiare pe care, deși ne mândrim cu ele, le distrugem sistematic: Delta Dunării, pădurile și munții!
O poveste de viață incredibilă, scrisă nesatisfăcător. În mod evident, expedițiile lui David sunt o sursă inepuizabilă de povești pe care abia aștepți să le citești, mai ales de cineva pasionat de munte și aventură. Jos pălăria pentru tot ce a făcut, nu despre asta este review-ul meu de 3 stele. Îl apreciez enorm ca om și ca explorator.
Problema mea cu această carte este cum a fost scrisă. Nu m-aș fi supărat deloc să fie de două, trei ori mai lungă, dar să între mai mult în detalii la fiecare călătorie. Deseori am avut impresia că narativul este „Am vrut să merg pe muntele X, așa că în 2002 am ajuns acolo. Am urcat, am coborât, a fost frig, dar ne-am descurcat. Apoi am vizitat diverse parcuri naționale”. Editorul nu a reușit să surprindă fix detaliile care dau greutate poveștii.
De-asemenea, un editor bun nu l-ar fi lăsat pe David să facă remarci precum „Dacă ar fi femei, Africa mi-ar fi soție și America de Sud amantă”. Doar admirația pe care o am pentru David ca explorator m-a făcut să continui cartea de acolo, după ce mi-a întors stomacul pe dos în dezgust. Nu se mai face, tu, editor femeie, nu ar fi trebuit să-ți scape mizerii din astea. Au mai fost vreodouă.
Apoi, deranjante au fost și repetările acelorași fraze o dată la 3 pagini, de parcă a uitat că a spus fix același lucru acum 5 minute. Când vorbești live, are farmec să faci așa. Dar într-o carte e enervant.
În fine, dacă treceți peste cât de prost e scrisă și vi-l închipuiți pe David că vă vorbește, este o lectură care merită 100%. Eu una mi-aș dori să mai bage o fisă, să rescrie cartea el însuși sau cu un editor mai priceput.
Of, nu știu de ce nu îi pot acorda maximul de rating. Dar parcă am citit despre o viață și experiență eternă, spusă pe repede înainte. Mi-aș fi dorit să absorb mai pe îndelete fiecare experiență, fiecare vârf cucerit, fiecare decizie și motiv pentru acea decizie. Pe alocuri am simtit-o ca pe o justificare a unui om ce nu ar avea de ce să demonstreze ceva vreodată, nimănui. Și asta mi-a instalat acolo involuntar o tristețe de care să-mi dau seama decât foarte greu și printre rânduri. Parcă e o dezlănțuire înlănțuită a unui om ce ar trebui cu ușurință să ne fie model fiecăruia dintre noi, fără a ne spune el asta (pentru că nu o face), dar care e reținut de ceva... încă.
Nu m-ar fi deranjat să citesc o variantă de 5..10 ori mai lungă a acestei cărți, dar care să mă facă să îi înțeleg trăirile, dedesubturile, detaliile vieții de exploratori, împreună cu înălțimile.
Oricum ar fi, e o carte ce mi-a deschis orizonturile. Ce m-a purtat prin toată lumea, și nu oricum, ci la înălțime. Ce m-a făcut să simt că lumea e mică, dar atât de complexă când alegi să o cunoști pe verticală. Că fiecare munte, adună în jurul său un microclimat de culturi, convingeri, supraviețuire. E o carte după care...privesc harta lumii altfel. Cu gândul că un Român a fost acolo la înălțime din multe puncte de vedere. Că a schimbat ceva din acel microclimat, aducându-i ceva dintr-o cultură ce ne este comună. Că, dacă vreodată aș ajunge acolo și aș spune David Neacșu, aș avea responsabilitatea și bucuria de a fi măcar la înălțimea acestui om și a grijei lui pentru tot ce înseamnă mediu și omenie.
A book for mountains lovers but not only for them. You can read it easily and it’s entertaining. I was with David’s ups and downs the entire book. I loved that at one point he mentioned something like “Sa nu uiți Davide!”. I let you discover where. "Kilimanjaro - „Muntele de Zapada", in limba localnicilor - avea 5.895 de metrii inaltime când I-am escaladat prima oara, in 1994, din care ultimi 300-400 de metri erau doar ghetari. in ani care au urmat, ghetari au inceput sã se topeascã. Astfel incât la a doua ascensiune, in 1998, ghetarii erau la jumatate, iar in 2004 am citit ca aproape nu mai existau. Pot sã spun cã am vazut încalzirea globalã cu ochii mei. E realã. Si asta nu e bine nici pentru munte, nici pentru planetã si cu atât mai putin pentru oameni." "David Neacsu is a Romanian alpinist and explorer who has participated in dozens of expeditions to major mountain ranges on all continents. In 1994, he was part of the first Romanian expedition to Africa and climbed Uhuru Peak, the highest peak on the African continent, in record time! In 1996, he became the first Romanian to climb Aconcagua, the highest peak in South America! In 2003, he led the first Romanian expedition to Mount Everest and four Romanian climbers reached the summit on May 22nd"
Va las aici cateva cuvinte din aceasta carte…cuvinte in care cred, pentru ca am simtit pe pielea mea ce inseamna ascensiunea unui munte. Indiferent ca este de peste 5000 m sau de doar 1904 m ca Varful Toaca, cred ca doar pe traseu simti energia adevarata si maretia Lui Dumnezeu.
Nu poti controla pe deplin tot ce simti, dar trebuie sa reusesti sa te aduni si sa depasesti momentele grele, altfel n-ai nici o sansa sa supravietuiesti. Acele mici reusite, victoriile personale in lupta cu tine insuti, iti dau incredere.
Alpinismul este un sport in care esti in competitie cu tine insuti, iar miza nu este vreo medalie, ci supravietuirea.
Sa explorezi un munte inseamna sa explorezi o lume. Sa asculti ploaia sau suierul vantului printre stanci, sa traiesti frica, singuratatea, sa-ti testezi limitele. Pe munte nu mergi doar cu picioarele, ci si cu sufletul.
Ai sentimentul ca muntele te vede, orice ai face, esti tu si cu el, un Dumnezeu de piatra care te vede. El te accepta sau te arunca in prapastie, devine o prezenta vie pe care n-o poti ignora.
Nu mă așteptam să-mi placă atât de mult cartea asta. Nu sunt o persoană care să adore frigul, ploaia, vremea rea. Sufăr de frig imediat și ador să stau la căldurică cu o cană de vin fiert în mână și să privesc cum ninge afară. Cu toate astea, sunt o persoană căreia îi place muntele, chiar dacă nu îl escaladez.
Citind această carte te teleportezi lângă autor și îl însoțești în aventurile incredibile care l-au marcat și i-au schimbat viața. Pățaniile prin care trece par de domeniul fantasticului. Este o carte care te pune pe gânduri, care îți aduce aminte cât de mic ești într-o lume așa mare, câte descoperi călătorind și cât de important este să avem grijă de planetă.
Curajul autorului este nemărginit și dovada că dacă îți dorești ceva cu adevărat, ți se poate întâmpla.
Consider că poate fi citită de toată lumea, nu neapărat de iubitorii de munte. Pe lângă munte, autorul mai vorbește despre înțelepciune, omenie, onestitate, sărăcie, umilință.
M-am bucurat ca povestile unui alpinist roman care si-a trait tineretea in comunism cand granitele erau inchise, si-a pus povestile despre pasiunea pentru munte intr-o carte.
Cartea e scrisa de o jurnalista, Ruxandra Hurezean, si as spune ca mi-ar fi placut ca la inceputul cartii sa fie povestita copilaria si cum un om simplu din Romania a ajuns pe unele dintre cele mai inalte varfuri ale lumii. Nu e deloc ieftin acest sport iar in anii '90 sa reusesti sa faci asa ceva la asemenea nivel este cu adevarat remarcabil. Cartea ar fi putut fi mai bine scrisa, unele aspecte legate aventura pe Everest mi le-am lamurit din interviurile date de domnul David Neacșu. Cartea este de 5 stele, povestile domnului Neacșu sunt minunate.
O carte excepțională, o carte care îți trezește spiritul de aventură și care te face să iubești muntele, natura și nu numai. Citind unele pasaje mi-au dat lacrimile de emoție și de bucurie pentru reușitele domnului David Neacșu. Am ajuns la finalul acestei cărți cu părere de rău că s-a terminat. As fi vrut să citesc din această carte la nesfârșit. Domnule David, va mulțumesc pentru poveștile ce le-ați împărtășit cu noi in această carte. P.s. sper ca într-o zi să vă întâlnesc pe cărările munților, să vă strâng mâna și să vă mulțumesc.
E o carte care m-a lăsat fără cuvinte, pe care în timp ce o citeam, a trebuit sa tot fac pauze ca să pot sa contemplez imensitatea acestor aventuri și voința, curajul, norocul acestui om. In același timp, visand ca poate voi reuși și eu în viata mea sa ajung pe un alt continent măcar, sa imi lărgesc orizonturile limitate și sa cunosc culturi diferite. Multe lucruri se repeta, dar nu m-a deranjat. "Sa nu lăsați legendele sa va dicteze sentimentele, impresiile. Ele dau farmec drumețiilor, dar important e ceea ce trăiți voi."
This entire review has been hidden because of spoilers.
Ce călătorie! Și prin ce locuri greu și de imaginat. Mă bucur că David și-a documentat o astfel de călătorie de viața. Așa călătorim și noi, de pe canapea. Cel mai mult mi-au plăcut momentele de vulnerabilitate și felul în care le folosește pentru a-și lărgi orizontul interior. Făină! Și mi s-a făcut dor de munte și de Piatra Craiului 🩵
Ce viață! Ce aventuri! Ce perspectivă! Cred că pe lângă mersul pe munte în sine și locurile conexe, cel mai mult m-a impresionat devenirea lui David și m-a făcut și pe mine să-mi pun întrebări profunde despre rostul meu, al nostru. E o carte ce ne reamintește să fim prezenți în propria noastră viață.
Prin această carte am avut privilegiul, cu ochii minții, să trăiesc o aventură până la capătul lumii. De multă vreme nu m-a impresionat atât de mult o carte ca acest jurnal al călătoriilor lui David Neacșu. Mi-a făcut pofta de aer de munte și explorare. Oare unde am pus bocancii…?
Eroul nostru subventionat de tovarasul Ion Iliescu.
E si pacat sa nu dai niste bani de la bugetul unei tari de someri ca sa nu scrii timp de 20 de ani o carte despre singura expeditie pe un varf din Asia...