Grija

by Mircea Andrei Florea

„La fel ca Grimes în Miss Anthropocene, colecția asta de fabule despre dăunători urmăreşte să insinueze o conştientizare politică, dar tandră a efectului apocaliptic pe care îl are viața lor glitter și smog. Nu rămâi în afara acestei lumi, moralizator; te opreşti din când în când, la marginea mecanicii lor stricate – a noastre -, ca în nişte adăposturi alveolare sigure pentru copiii indigo.” (Deniz Otay)

Genres: Poetry, Romanian Literature

71 pages, Paperback

Published January 1, 2023

Reviews

[Christian Savin · Rating 3 out of 5]

pleci cu gândul la vieți paralele în care ați fi avut timp
să nu vă rătăciți. te gândești unde ești între toate
aceste secvențe compuse, fără finalitate, viețile tale mărunte

[andreea ⋆˚꩜ · Rating 5 out of 5]

"scriu fragmentat, pentru că o fac
cât nu sunt cu tine, câteva clipe
până răsare

şi te trezeşti

în timp ce lucrezi, mesteci obiecte micuțe
ce-ți zac pe birou: agrafe, mina unui creion
o pioneză înfiptă în panou

care-s puterile noastre-arte artefacte
ale părinților" 🤍

[Cristina Boncea · Rating 3 out of 5]

În Grija (2023), mi-a plăcut de la bun început să regăsesc o voce atât de similară cu a mea – vocea zillenială, microgenerația celor născuți între ’93 și ’98. În condițiile în care o bună parte din poezia contemporană mi se pare criptică, ceva de studiat minuțios, Mircea Andrei Florea nu a avut nevoie de o traducere.

Recenzie completă: https://cristinaboncea.com/2024/11/13...

[Laur-Mihai Amanolesei · Rating 5 out of 5]

care-s puterile noastre 🖤💛

[Florin Iroftei · Rating 3 out of 5]

3,5 mno

[Livia · Rating 5 out of 5]

5 stele fiindcă nu ar merita mai puțin nicio carte ca asta: scrisa ca un vis ciudat care se tot repetă. Tristă, dar fără să fie pesimistă, frumoasă în tristețea ei.

"[...]
trăim între stări violente de exteriorizare,
mahmureli slabe
dar enervante, pe care le trecem cu băuturi mai
ușoare
și perioade de efectiv izolare, când nu raspundem
mesajelor
renunțăm la intimitate în afara câtorva ore, puține,
în noapte
[...]"

[M]

„suntem ultimii sapiens, megafauna supraviețuitoare” citim în „Grija” de Mircea Andrei Florea, un proiect poetic ce sfidează, printr-un limbaj predominant axat pe vizual, marginile antropocentrismului. Poemele ne scufundă fie în ceață fie în lumină, pe autostradă, între lumeni, mare și soare pe piele, folosind rime imperfecte, parțiale, ce revin ici-colo, și repetiții refren: „care-s puterile noastre”, „care”.

Afirmațiile despre specia „noastră, glitter și smog (...) specia noastră va dispărea” (/25-26) marchează încercarea de detașare față de uman, care rămâne totuși prezent/central atât prin personajele ce locuiesc poemele cât și prin lipsa de analiză stratificată a ce înseamnă a fi uman (știm deja din teoriile (eco)feministe, decoloniale, postumaniste, că Umanul nu e doar unul). Putem totuși deduce o perspectivă poziționată de gen „You are seven years old. You are a man”, care nu este luat de la sine-înțeles, ci parțial problematizat.

🖊️ Mai sus e doar un fragment, review-ul (ceva) mai lung e in curs de publicare.

[Odăger · Rating 4 out of 5]

Un 4,5 foarte cinstit

Cred că cel mai puternic atu pe care-l are Mircea este cât de soft poate transforma cele mai grim si downright depressing landscape-uri

“specia noastră va dispărea

liane vor crește, se vor usca
și din ele

vor crește

alte liane
mult mai puternice”

A good read if you’re searching for purple heart in a blue day

[Diana Maria - Talida · Rating 4 out of 5]

„urmărești aburul cum urcă din ceai spre tavan
o voce îți spune 'e doar contre-jour'
un efect produs de lumină, și da, e adevărat
emoțiile sunt constructe
dar ele ne țin împreună

există frumos în lume dar te consumă
să-l cauți și să rămână”

[Alessandra Chiţu · Rating 5 out of 5]

"urmǎrești aerul cum urcă din ceai spre tavan
o voce îți spune 'e doar contre-jour'
un efect produs de lumină, și da, e adevărat
emoțiile sunt constructe
dar ele ne țin împreună

există frumos în lume dar te consumă
să-l cauți și să rămână"

[Bogdan · Rating 5 out of 5]

Empathy fatigue in an Eco-chamber

[Toni · Rating 5 out of 5]

Nu am citit ceva mai frumos de mult timp

[Usturoi8 · Rating 4 out of 5]

Astfel încât poemele s-au dezvăluit pe ele însele, nu într-o aură tremurată, ci în picajul unui cuțit alunecând cu precizie între carne și os.

[Emiliana · Rating 5 out of 5]

Toate poeziile sunt unite între ele.

[Jules · Rating 5 out of 5]

Too bright and distorted, ca după o zi în care oboseala te-a dus la limită și totuși mai faci un pas
Speranța translucidă, aproape ca o poți atinge, dar vezi în același timp că nu are consistența dorită.

"și îmi pot trasa toată viața între momentele în care
așa am simțit- empathy fatigue"

"oricum ar suna e nevoie de tine în lume"