What do you think?
Rate this book
cea mai norocoasă ființă
O carte de descântece care dizolvă lin și blând separarea – falsă, distructivă – dintre ce e uman și non-uman, dintre rațiune și simțire, dintre gândire și iubire. Un devotament al prezenței și al atenției spre tot ce respiră și se ridică spre soare. Cuvinte hrănitoare, senine și limpezi, de citit-recitit, fac legăturile aparent invizibile dintre toate lucrurile să strălucească, și conștiința interdependenței – să crească. O rugăciune pentru o spiritualitate non-duală, care le vede și le plânge pe cele pierdute, excluse, sfârșite sau arse (din vina antropocenului capitalist) și, totodată, creează spațiu revendicator pentru plăcere, joacă, poftă, hârjoneală, spațiu pentru (doar) a fi, împreună: un spațiu de speranță radicală. Citește-o, te vei simți o ființă norocoasă. (Carolina Vozian)
🍀
Foarte puține texte contemporane, și cu atât mai puțin cele de debut, se structurează în jurul unui concept „alunecos”, precum cel de „noroc”. Îl numesc alunecos căci poate cu ușurință să cadă într-un determinism problematic și să anihileze agentivitatea celor „mai puțin norocoși”, blocând formele de revoltă posibilă. În mod surprinzător, Maria Martelli reușește în acest volum să deturneze această semnificație și să folosească „norocul” ca forță a acțiunii celor mai vulnerabili, cei pe care lumea capitalistă îi închide în cercul „inactivilor”. Făpturi pasive și plăpânde! Ele sunt prinse într-un umanism încă dominant, sunt folosite și exploatate. Autoarea descrie atentă acest univers umanizat al lor, mic și delicat, plin de spaime, de unde, deodată, ele se eliberează prin și nu din „noroc”. Norocul ca posibilitate de acțiune, și nu ca „dat”. (Iulia Militaru)
🍀
O sclipitoare țesătură a viului ni se oferă în acest volum, în care distrugerea și extincțiile sunt puse față în față cu un orizont blând, radiind speranță: cel al trăirii împreună și al grijii față de toate legăturile ce ne susțin. Scriind despre posibilitatea unei existențe în care cu toatele, animale umane și non-umane, să avem parte de lumină, căldură și adăpost, Maria Martelli scrie, în același timp, despre exploatare, locuire, despre muncă și despre șanse, deschizând, astfel, perimetrul în care norocul e chestionat. Învăluită în manșonul intimității, această poezie propune o pledoarie solidă pentru regândirea lumii, în era capitalocenului, și o interogație esențială: „Cum am putea trăi cu toții mai bine?“. (Alina Purcaru)
🍀
Poezia Mariei Martelli este de pământ, de cireși, de dürüm kebab din seitan, de răsaduri, ploi și caniculă, de sfârșitul lumii cum am știut până acum, de începutul lumii cum o visăm împreună, ființe umane și non-umane. Volumul deconstruiește și critică ideea liberală și capitalistă a norocului ca fiind o condiție individuală și individualistă, și o redefinește într-un context comunitar radical antispeciist și feminist. A te simți norocoasă este ceva ce poate fi multiplicat în lume prin grijă și iubire pentru toate ființele din jur. Versurile Mariei jelesc distrugerea așa zisei naturii, uciderea animalelor non-umane și orice fel de injustiție. În același timp, sentimentul cel mai evidențiat din această carte dragă este recunoașterea pentru existența lumii, pentru anotimpuri, pentru căldura soarelui, pentru pământ care ne hrănește, pentru albinuțe, dovleac, fasole, porumb, și nu în ultimul rând pentru relațiile noastre hrănitoare. În volum relațiile între oameni și așa numitele animale de companie ajung în prim plan și consider că este primul volum de poezie de genul în literatura autohtonă. (Nóra Ugron)
🍀
Foarte puține texte contemporane, și cu atât mai puțin cele de debut, se structurează în jurul unui concept „alunecos”, precum cel de „noroc”. Îl numesc alunecos căci poate cu ușurință să cadă într-un determinism problematic și să anihileze agentivitatea celor „mai puțin norocoși”, blocând formele de revoltă posibilă. În mod surprinzător, Maria Martelli reușește în acest volum să deturneze această semnificație și să folosească „norocul” ca forță a acțiunii celor mai vulnerabili, cei pe care lumea capitalistă îi închide în cercul „inactivilor”. Făpturi pasive și plăpânde! Ele sunt prinse într-un umanism încă dominant, sunt folosite și exploatate. Autoarea descrie atentă acest univers umanizat al lor, mic și delicat, plin de spaime, de unde, deodată, ele se eliberează prin și nu din „noroc”. Norocul ca posibilitate de acțiune, și nu ca „dat”. (Iulia Militaru)
🍀
O sclipitoare țesătură a viului ni se oferă în acest volum, în care distrugerea și extincțiile sunt puse față în față cu un orizont blând, radiind speranță: cel al trăirii împreună și al grijii față de toate legăturile ce ne susțin. Scriind despre posibilitatea unei existențe în care cu toatele, animale umane și non-umane, să avem parte de lumină, căldură și adăpost, Maria Martelli scrie, în același timp, despre exploatare, locuire, despre muncă și despre șanse, deschizând, astfel, perimetrul în care norocul e chestionat. Învăluită în manșonul intimității, această poezie propune o pledoarie solidă pentru regândirea lumii, în era capitalocenului, și o interogație esențială: „Cum am putea trăi cu toții mai bine?“. (Alina Purcaru)
🍀
Poezia Mariei Martelli este de pământ, de cireși, de dürüm kebab din seitan, de răsaduri, ploi și caniculă, de sfârșitul lumii cum am știut până acum, de începutul lumii cum o visăm împreună, ființe umane și non-umane. Volumul deconstruiește și critică ideea liberală și capitalistă a norocului ca fiind o condiție individuală și individualistă, și o redefinește într-un context comunitar radical antispeciist și feminist. A te simți norocoasă este ceva ce poate fi multiplicat în lume prin grijă și iubire pentru toate ființele din jur. Versurile Mariei jelesc distrugerea așa zisei naturii, uciderea animalelor non-umane și orice fel de injustiție. În același timp, sentimentul cel mai evidențiat din această carte dragă este recunoașterea pentru existența lumii, pentru anotimpuri, pentru căldura soarelui, pentru pământ care ne hrănește, pentru albinuțe, dovleac, fasole, porumb, și nu în ultimul rând pentru relațiile noastre hrănitoare. În volum relațiile între oameni și așa numitele animale de companie ajung în prim plan și consider că este primul volum de poezie de genul în literatura autohtonă. (Nóra Ugron)
160 pages, Paperback
Published October 1, 2023
1 person is currently reading
66 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 14 of 14 reviews
February 9, 2024
2024: Am citit al treilea, patrulea oară ca să scriu o recenzie. Stay tuned!
2023: Am avut norocul să cunosc poemele din volum în mai multe stadii a scrierii și pentru mine volumul aceasta este unul dintre cele mai așteptate lucruri din totul anul 2023. Sper să aducă bucurie câtor mai multe persoane! ❤️🐾
Poezia Mariei Martelli este de pământ, de cireși, de dürüm kebab din seitan, de răsaduri, ploi și caniculă, de sfârșitul lumii cum am știut până acum, de începutul lumii cum o visăm împreună, ființe umane și non-umane. Volumul deconstruiește și critică ideea liberală și capitalistă a norocului ca fiind o condiție individuală și individualistă, și o redefinește într-un context comunitar radical antispeciist și feminist. A se simți norocoasă este ceva ce poate fi multiplicat în lume prin grijă și iubire pentru toate ființele din jur. Versurile Mariei jelesc distrugerea așa zisei naturi, uciderea animalelor non-umane și orice fel de injustiție. În același timp, sentimentul cel mai evidențiat din această carte dragă este recunoașterea pentru existența lumii, pentru anotimpuri, pentru căldura soarelui, pentru pământ care ne hrănește, pentru albinuțe, dovleac, fasole, porumb, și nu în ultimul rând pentru relațiile noastre hrănitoare. În volum relațiile între oameni și așa numite animale de companie ajung în prim plan și consider că este primul volum de poezie de genul în literatura autohtonă. Versurile scrise cu și despre cățeii Aki, Nuna, Mușhi și Terra, precum și despre pisica Aria, sunt o explorare plină de iubire, curiozitate pentru celălalt și ascultare a celei ce înseamnă co-habitare cât e de posibil justă într-o lume injustă. În volum „nimic nu rămâne nemirosit/ tot ce e nou e cercetat, neobosit”, pentru că „fericirea pornește din pământ” și „apoi vișinată, sirop, dulceață, poezie.”
2023: Am avut norocul să cunosc poemele din volum în mai multe stadii a scrierii și pentru mine volumul aceasta este unul dintre cele mai așteptate lucruri din totul anul 2023. Sper să aducă bucurie câtor mai multe persoane! ❤️🐾
Poezia Mariei Martelli este de pământ, de cireși, de dürüm kebab din seitan, de răsaduri, ploi și caniculă, de sfârșitul lumii cum am știut până acum, de începutul lumii cum o visăm împreună, ființe umane și non-umane. Volumul deconstruiește și critică ideea liberală și capitalistă a norocului ca fiind o condiție individuală și individualistă, și o redefinește într-un context comunitar radical antispeciist și feminist. A se simți norocoasă este ceva ce poate fi multiplicat în lume prin grijă și iubire pentru toate ființele din jur. Versurile Mariei jelesc distrugerea așa zisei naturi, uciderea animalelor non-umane și orice fel de injustiție. În același timp, sentimentul cel mai evidențiat din această carte dragă este recunoașterea pentru existența lumii, pentru anotimpuri, pentru căldura soarelui, pentru pământ care ne hrănește, pentru albinuțe, dovleac, fasole, porumb, și nu în ultimul rând pentru relațiile noastre hrănitoare. În volum relațiile între oameni și așa numite animale de companie ajung în prim plan și consider că este primul volum de poezie de genul în literatura autohtonă. Versurile scrise cu și despre cățeii Aki, Nuna, Mușhi și Terra, precum și despre pisica Aria, sunt o explorare plină de iubire, curiozitate pentru celălalt și ascultare a celei ce înseamnă co-habitare cât e de posibil justă într-o lume injustă. În volum „nimic nu rămâne nemirosit/ tot ce e nou e cercetat, neobosit”, pentru că „fericirea pornește din pământ” și „apoi vișinată, sirop, dulceață, poezie.”
February 1, 2025
Am citit această carte, strop cu strop, din frica sa nu se termine, la fel cum beau ceaiul și mai las puțin în cană. Am savurat fiecare cuvânt, fiecare vers, care m-au transpus în grădină, între cireș și ridichi, sau pe canapea langa foc, înconjurată de prietenii mei dragi, umani și non-umani. Poezia Mariei e o supă caldă, care îți hrănește sufletul când ai mai mare nevoie de ea. ❤️
December 24, 2023
am tot recitit volumul în noiembrie și decembrie,
mă bucură tare mult că e în lume.
atât de necesar acest volum,
ca niciun altul în literatura română.
versurile cu și despre Aki, Nuna, Mushi, Terra și Aria m-au emoționat tare, tare mult, m-au făcut să mă simt cea mai norocoasă ființă.
aș fi vrut să citesc aceste poeme atunci când Rița, Capi, Cați, Bobi, Beti, Bobița, Pufa, Scoti, Scapi, Tomaia erau încă aici, în lume,
dar e okay și așa.
mulțumesc mult, Maria!
mă bucură tare mult că e în lume.
atât de necesar acest volum,
ca niciun altul în literatura română.
versurile cu și despre Aki, Nuna, Mushi, Terra și Aria m-au emoționat tare, tare mult, m-au făcut să mă simt cea mai norocoasă ființă.
aș fi vrut să citesc aceste poeme atunci când Rița, Capi, Cați, Bobi, Beti, Bobița, Pufa, Scoti, Scapi, Tomaia erau încă aici, în lume,
dar e okay și așa.
mulțumesc mult, Maria!
February 17, 2024
“aș vrea să mă simt la fel de bine precum
se simte viața mea acum
mă trezesc când vreau
lucrez la ce vreau
mănânc tot ce vreau
te sărut unde vreau când vreau
beau atâta bere şi vin
pe cât încape într-o zi de muncă
seara pregătesc ravioli umpluți
până pleznesc delicios, scufundați
în sos de roşii cu busuioc crud, înțepător
din grădina de august
şi apoi
facem baie
şi te admir
până suntem amândoi
curați”
Read
October 2, 2023🍀🌱🍒🌼🐕🐕🐈⬛🍂❄️🐕🍀🐈⬛🐕🍀
April 2, 2025
cel mai bun volum de poezii citit de mine până acum. și să scriu și la licență despre el? a delight.
September 18, 2025
Absolut superb
"Te țin de mână. Ți-aș ține
și respirația.
Privește această lume, dacă poți, miroase-o sau
orice vrei tu să faci cu ea.
I-a luat atât de mult până aici, iar noi
nu o înțelegem
nici pe vârful limbii."
"ca și cum numele speciei în latină
conține tot ce e posibil în această lume
cu specii nenumărate, de noi necunoscute
ce așteaptă să-și primească numele
din gura omului
care știe
numele tuturor
pentru că numește
pe fiecare
și prin numire știe
si prin numire face
și prin numire numește
și schimbă
după nevoile lui
și dorințele Lui
aceste timpuri
ale lui homo sapiens
răsună de ani și ani
în trupurile altor specii
și în râurile altor teritorii
în mări, oceane și adâncuri"
"Te țin de mână. Ți-aș ține
și respirația.
Privește această lume, dacă poți, miroase-o sau
orice vrei tu să faci cu ea.
I-a luat atât de mult până aici, iar noi
nu o înțelegem
nici pe vârful limbii."
"ca și cum numele speciei în latină
conține tot ce e posibil în această lume
cu specii nenumărate, de noi necunoscute
ce așteaptă să-și primească numele
din gura omului
care știe
numele tuturor
pentru că numește
pe fiecare
și prin numire știe
si prin numire face
și prin numire numește
și schimbă
după nevoile lui
și dorințele Lui
aceste timpuri
ale lui homo sapiens
răsună de ani și ani
în trupurile altor specii
și în râurile altor teritorii
în mări, oceane și adâncuri"
May 31, 2025
Cat de norocoasa sint ca am avut privilegiul de a citi aceasta carte!
January 19, 2026
„când citesc, aud în gând vocea autoarei pe care am auzit-o la o prezentare a unor videopoeme luna trecută la Brașov (...) în valuri am citit. poate că poezia nu e terapie, dar cuvintele Mariei mi-au permis să-mi exprim emoții fără să le judec, ci doar să le las să fie. (...) veșnica provocare „Nu vreau să fiu cea care este când celelalte nu sunt.” (p. 110) în miezul volumului mi se confirmă, a scrie nu-ți alungă frica. dar în aici& acum poate fi uneori liniște, albinele pot bâzâi, câini pot dormi în soare, și poate că „în adormirea noastră/ lentă / se odihnește, parcă / lumea-ntreagă.” (p. 113).
vreau să cred că da, dacă e posibil ca texte din volumul acesta să mă trimită înapoi în copilărie, la colindat, la bunici, în căldura brațelor lor, în spațiul lor sigur în care inima mi se făcea ghem pe care apoi bunica îl punea în țesătura covoarelor făcute de mână (cred că am mai scris despre asta). dacă versuri ca „să fie cuvintele odihnite, iarnă / și palmele netezite / și pielea hidratată / și apă în cadă fierbinte / și lumânările aprinse / (…) / să fie lumină în casă, iarnă / să încăpem cu toții în ea / cu vârfurile picioarelor întinse pe perne / și cozile încovrigate sub mese / pisică, om sau câine, ce specie om avea” îmi oglindesc mantrele pe care am învățat să le practic de când mă știu, de la strămoașele mele. atunci da.”
review scris pe https://diarusu.substack.com/p/17-my-...
vreau să cred că da, dacă e posibil ca texte din volumul acesta să mă trimită înapoi în copilărie, la colindat, la bunici, în căldura brațelor lor, în spațiul lor sigur în care inima mi se făcea ghem pe care apoi bunica îl punea în țesătura covoarelor făcute de mână (cred că am mai scris despre asta). dacă versuri ca „să fie cuvintele odihnite, iarnă / și palmele netezite / și pielea hidratată / și apă în cadă fierbinte / și lumânările aprinse / (…) / să fie lumină în casă, iarnă / să încăpem cu toții în ea / cu vârfurile picioarelor întinse pe perne / și cozile încovrigate sub mese / pisică, om sau câine, ce specie om avea” îmi oglindesc mantrele pe care am învățat să le practic de când mă știu, de la strămoașele mele. atunci da.”
review scris pe https://diarusu.substack.com/p/17-my-...
January 23, 2026
i-am ascultat pentru prima dată poemele mariei la z9 festival 2024, iar abia acum am reușit să-i citesc debutul, în cel mai potrivit moment. lectura m-a întors la copilărie, la zilele de la mijloc de august când culegeam mure în Solca, când pădurile erau încă vizibile, iar natura ne primea ca pe niște prieteni norocoși ai ei. o poezie a grijii față de viață, încălzește prezentul cu trecutul, cu ce am avut și poate nu vom mai avea.
,,îmi amintesc acest prezent / în care soarele spune, direct pe pielea mea, ceva. / e atât de departe și totuși îmi poate vorbi.”
m-a mai cucerit poemul ,,august’’. îl voi reciti de ziua mea, în august.
,,îmi amintesc acest prezent / în care soarele spune, direct pe pielea mea, ceva. / e atât de departe și totuși îmi poate vorbi.”
m-a mai cucerit poemul ,,august’’. îl voi reciti de ziua mea, în august.
December 13, 2024
În acest volum Maria Martelli abordează câteva subgenuri: poezia animalelor de companie (căței, pisici), culinară, bucolică (dar într-o interpretare contemporană), a anotimpurilor (sub formă de calendar), teme doar aparent minore. Scrisul este frust, autoarea nu se încurcă în figuri de stil, uneori avem de-a face mai degrabă cu momente prozaice transpuse în poem. Calitatea este constant medie, lucru de bun augur și rar pentru o scriitoare atât de tânără. Concluzia mea ar fi că Maria Martelli e o poetă cu potențial, deci spor la muncă: la citit și la scris.
December 16, 2023
recenzie în curând 💮
July 5, 2025
ador
dacă ți-e soare și dacă ți-e moare dacă ți-e supă și dacă ți-e după
un cântec să-ți pice
să te ridice
un vers să te-asemene
să te ademene
dacă ți-e soare și dacă ți-e moare dacă ți-e supă și dacă ți-e după
un cântec să-ți pice
să te ridice
un vers să te-asemene
să te ademene
Displaying 1 - 14 of 14 reviews