„Când citești cartea lui Vlad Drăgoi ai impresia că te plimbi cu el, ca un spectator tăcut, la munte și la mare, prin cartier, în oraș și la țară, ca și cum îți sunt și ție familiare locurile și oamenii. Alteori se simte ca un șir lung de mesaje de life update cu care te trezești într-o dimineață de la un prieten și le citești ca în transă, cu ochii mici care se trezesc încet.” (Cătălina Stanislav)
„supersonic propune și promovează autori și autoare din zona gri a literaturii contemporane, zona poeților speciali și a starurilor incomode și obscure, emergenți/e și opozanți/e ai tradiției confortabile. Suntem interesați de ceea ce se întâmplă în alternativul literar actual – mișcări, protagoniști/e și direcții surprinzătoare care se formează aici. Ne place să credem că noi aducem fundul gropilor la suprafață. Urmăriți-ne mișcările și nu ratați aparițiile noastre supersonice.” (V. Leac)
Vlad Drăgoi s-a născut în 1987, la Codlea, unde trăiește și acum. A urmat cursurile Facultății de Litere din Brașov. A debutat cu volumul de proză Istoria artelor sau memoriile unui veleitar incognito la editura ieșeană Lumen, în 2009. În 2013 a urmat volumul de poezie Metode, la Casa de Editură Max Blecher, iar în 2015, volumul de poezie Eschiva, la editura Cartea Românească.
O combinație între meme-uri contemporane și umorul unui Peter Pan de Codlea – el, prietenii lui, fostele iubite, părinții lui – toți au fost priviți prin acest ochean foarte luminos; doar un poet ca Vlad ar putea spune despre lucruri că sunt frumoase atât de des fără să cadă în banalitate.
Când citești "Soare frumos" te simți ca un NPC așezat la o masă de lemn într-o tavernă. Acolo, la un pahar de vin, îl asculți pe personajul principal, un drumeț, cum îți povestește despre aventurile lui pe cel mai candid ton. La sfârșitul serii, după ce taverna s-a golit de meseni și dincolo de fereastră soarele se pregătește să răsară, drumețul își ia rămas bun cu un îndemn prietenesc. Vă urați multă sănătate și fiecare o apucă pe drumul lui puțin mai împăcat că viața e și cu bune și cu rele.
,,e de-ajuns o mână cald care sã mã poarte cu dragoste in lumina si să-mi arate când si când un lucru frumos pe drumul sta lung care oricum se termina”
“legat de pozele pe care ti le-am dat ti-ai si pus una la profil un portret alb-negru in care râzi cu pofta relaxat si intors către robi si mi-ai zis că viitoarea ta sotie a zis că te-am prins asa cum esti cel mai tu si iar mi s-a facut inima cât o mie si acuma o sã iti zic ceva ce nu ti-am zis poza aia doar cu sufletu si cu ochii ti-am făcut-o că aparatul l-am tinut mereu inchis”
Poemele încep anecdotic, mascând adesea o tristețe sau un regret subiacente pentru întâmplări din trecut. Atitudinea senină e adesea în contrast cu îndârjirea unor personaje din poeme. Suntem îndemnați să o lăsăm mai moale și să ne bucurăm de viață, întâmpinați la final de o formulă de înțelepciune sau o zicală care imită mesajele inscripționate pe peretare.
This book helped me discover modern poetry, and...I love it! Itd funny at times, but still sentimental I live the way it always tells a story The poet seems like a really chill man and if like to meet him sometime. Looking forward to reading more stuff from him
Această carte de poezii este extrem de monotonă, plină de imagini banale și emoții fără profunzime. Lipsa de originalitate o transformă într-o lectură obositoare, care nu lasă nimic memorabil.
ador stilul lui vlad de a povesti viața lui, mă face să mă simt de parcă am o conversatie cu un tovarăș bun după ce nu ne-am mai văzut de ani de zile... debea aștept următorul volum <3
"e de-ajuns o mână caldă care să mă poarte cu dragoste în lumină și să-mi arate când și când un lucru frumos pe drumul ăsta lung care oricum se termină"