Linia Kármán

by Andreea Răsuceanu

„O intelectuală aflată într-o stare posttraumatică și o adolescentă desțărată pornesc într-o excursie spre rădăcini. Călătoria e, deopotrivă, o ciocnire între generații, o incursiune în istoria familiei și a C.-ului, o experiență de (auto)cunoaștere și regăsire, o aventură în căutarea sensului existenței. Tema fierbinte a emigrației românilor de azi în Occident se oglindește în transmutarea unor italieni pe pământ românesc, la mijlocul veacului al XIX-lea. Poți trece «Linia Kármán» fără explozie sau năruire? Numai marea literatură reușește să surprindă nuanțele infinitezimale și imprevizibilul tuturor transgresiunilor umane. Linia Kármán e un roman tulburător despre multiplele forme de locuire, dislocare, acomodare, nu doar în/din spații geografice și biotopuri diverse, ci și în ceea ce privește propriul sine, identitatea și alteritatea, prezentul și trecutul, realitatea exterioară și cea psihologică, viața și moartea, adevărul și ficțiunea. Andreea Răsuceanu este o prozatoare extraordinară, o creatoare originală de lumi actuale și apuse, zdruncinate de drame individuale și colective, conturate cu precizie realistă și învăluite într-o copleșitoare poezie a crepuscularului.” (Gabriela Gheorghișor)

„Ultimul volum al trilogiei satului C., Linia Kármán, e o poveste fascinantă, în care trecutul se amestecă permanent în prezentul narațiunii. Frecventele suprapuneri temporale, discontinuitatea cronologică, jocul cu perspectivele narative, alternarea vitezelor cu care curge textul fac din trilogia Andreei Răsuceanu una dintre cele mai subtile și convingătoare aventuri narative contemporane. Oamenii și locurile – care se recompun treptat, din perspective multiple – dobândesc, în paginile cărții, dimensiuni mitice, într-un melanj original de realism și lirism. Linia Kármán e un roman intens, impecabil scris, cu personaje vii, ale căror povești de viață continuă să te urmărească și după ce lectura s-a încheiat.” (Carmen Mușat)

352 pages, Paperback

Published October 1, 2023

About the author

ANDREEA RĂSUCEANU a absolvit Facultatea de Litere a Universităţii din Bucureşti (1998-2002). În anul 2009 a devenit doctor în filologie cu lucrarea Mahalaua Mântulesei, drumul către modernitate. A publicat cronici, interviuri, articole de specialitate în reviste precum: Viaţa Românească, România literară, Observator cultural, Bucureştiul Cultural, Idei în dialog, Dilema veche, Convorbiri literare etc. Este autoarea mai multor traduceri din limba engleză şi prefeţe. Prima ei carte, Cele două Mântulese a apărut la Editura Vremea, în anul 2009. A fost nominalizată la premiile României literare, ale Uniunii Scriitorilor din România şi la Marile Premii Prometheus, secţiunea Opera Prima. În 2013 a apărut, la Editura Humanitas, cartea Bucureștiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară, care a fost nominalizată la premiile Uniunii Scriitorilor din România și la premiile revistei Observator cultural. A primit premiul Tânărul critic al anului 2013, în cadrul Galei tinerilor scriitori.
Debutul în proză a avut loc în anul 1999, în revista Cuvântul, condusă de Radu G. Țeposu. A mai publicat fragmente de proză în reviste precum Ramuri, Familia, Bucovina literară, Convorbiri literare. În 2011 i-a fost tradusă o povestire, Verișoara, în limba maghiară și a apărut în revista Székeliföld.
Bucureștiul literar. Șase lecturi posibile ale orașului e cea mai nouă carte a ei, apărută la editura Humanitas în 2016 și nominalizată la premiile revistei Observator cultural.

Volume

Cărți – autor

Bucureștiul literar. Șase lecturi posibile ale orașului, colecția „Academica”, Humanitas, 2016

Bucureștiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară, colecția „Critică literară/Eseu”, Humanitas, 2013; pref. Sorin Alexandrescu

Cele două Mântulese, Editura Vremea, 2009

Cărți – coautor

Bucureștiul meu, Humanitas, 2016

Orașul, Gestalt Books, 2016

Tot înainte!, Editura Curtea Veche, 2016

Bookătăria de texte și imagini 2, Pandora-M, 2016

Cărți, filme, muzici și alte distracții din comunism, Polirom, 2014

Ferestre din București și poveștile lor, Editura Peter Pan, 2015

Reviews

[Georgeta Licsandru · Rating 5 out of 5]

"Și până la urmă ce poate spune despre tine trecutul altora?"
"Linia Kármán" poate fi citită și ca un răspuns la această întrebare.
Căci trecutul altora definește parte din prezentul tău:
"- Pe cine interesează toate viețile astea, ai zis, ce nu are legătură cu tine nu există.
Dar eu ți-am răspuns că te înșeli, niciodată viețile nu sunt numai ale noastre."

"Linia Kármán" este istoria unei familii, întinsă pe câteva generații. Este povestea unei întoarceri în trecut ca experiență a regăsirii de sine.

Din cele trei romane ale trilogiei Andreei Răsuceanu, cred că "Linia Kármán" mi-a plăcut cel mai mult. Poate și pentru că s-a întâmplat să citesc "Linia Kármán" fix în perioada aceasta, când și eu m-am uitat la fotografii, am rememorat întâmplări și m-am dus într-un trecut necunoscut mie, dar care poate că mă definește.

Citiți trilogia Andreei Răsuceanu - "O formă de viață necunoscută", "Vântul, duhul, suflarea" și, acum, "Linia Kármán". Cărți de citit și dat mai departe!

[Claudia Șerbănescu · Rating 3 out of 5]

Ultimul volum al trilogiei misteriosului sat C. este și el străbătut de melancolie și umbra apăsătoare a morții celor dragi, dar și a lumilor familiare. Andreea Răsuceanu rămâne o maestră a metaforei și o povestitoare cu har, așa că voi reciti în mod sigur aceste trei romane pentru a mă adânci din nou în profunzimile poveștilor familiei de pe “ulița italienilor”.

[Ramona Cantaragiu · Rating 2 out of 5]

Am esuat in incercarea de a gasi genialitatea acestui roman construit din trei proze distincte legate doar de faptul ca se invart in jurul aceluiasi spatiu geografic, misteriosul oras C. Stilul e plin de descrieri care pe mine nu m-au miscat din scaun si care mai degraba m-a facut sa simt ca sunt intr-un roman al cuiva care incearca sa imite stilurile altor scriitori (Ivo Andric de exemplu pentru partea a doua, dar la Ivo totul curge mult mai lin si mai frumos). Ok, tema cautarii de sine, ideea ca exista o legatura intrinseca intre cei ce au fost si cei care sunt, explorarea legaturii cu lumea materiala aflata in continua schimbare etc. etc. sunt interesante, dar nu e pentru mine modul in care alege sa le abordeze autoarea.

[Ana · Rating 3 out of 5]

Romanul se învârte în jurul temei trecutului, aprofundând necunoscutul vieților umane, care, deși atât de apropiate, se intersectează cu foarte mare greutate.
“Și până la urmă, ce poate spune despre tine trecutul altora?” este propoziția care trezește în cititori un sentiment profund al nostalgiei și care sporește în toți dorința de a afla viețile diferite, care, împletite determină prezentul nostru.
Un roman inedit, autentic, care merita citit pentru perspectiva unică ce reiese din poveștile Andreei Răsuceanu.

[Mihail Romanescu · Rating 1 out of 5]

Încă un roman premiat și lăudat în exces, fără altă justificare decât cel mult faptul că de bunăvoința autoarei depind o grămadă de alții și altele. În rest, așa-zisul roman care încheie trilogia satului C., din care fac parte "O formă de viață necunoscută" (Polirom, 2022) și "Vântul, duhul, suflarea" (Polirom, 2023), e de un penibilism atroce, un text fără cap și coadă, a cărui unică virtute ar fi stilul, scriitura beneficiind de cunoștințele strict teoretice ale autoarei, de limbajul forțat la ea poetic pe care l-a deprins de-a lungul anilor. Nu vreau să fiu răutăcios, dar chiar mi-a fost greu să înțeleg povestea, să accept falsitatea personajelor, care se doreau realiste, dar... vai de capul ei literatură dacă așa se jonglează cu tehnicile narative și tipologiile.
Romanul începe cu un superb fals: o profesoară de la Universitatea București pleacă din învățământ spre a se angaja la o agenție de turism. Cât fals și câtă prostie în alcătuirea personalității protagonistei! Cine dracuʼ pleacă de la un salariu mare și renunță la un CV pompos? Probabil dacă ești cu adevărat un artist sau un împătimit al călătoriilor în acest caz, ceea ce nu se pune problema, de vreme ce protagonista doar stă într-un birou și organizează pentru alții excursii. Că își imaginează ea nu știu ce și nu știu cum...? Hai să fim serioși și să acceptăm că scriitoarea habar n-are de psihologia unui om.
Singurele virtuți ale autoarei mi se par părul, care e cu adevărat superb, și pofta incredibilă de mâncare, care se vede și pe corpul femeii, dar răzbate și din text. În rest..., cam aiurea totul! Niște fraze lungite și îmbârligate, făcute să sune frumos, cât mai poetic și mai bombastic, dar fără un fond real, fără sensibilitate adevărată, fără talent.
Romanul se continuă cu călătoria pe care această femeie, care are și nu prea un soț – de fapt are, dar individul e atât de fals și de absent din viața ei, încât parcă nici nu ar exista ca personaj –, o face împreună cu o nepoată a ei, a cărei mamă abia divorțase. Scenele dintre cele două sunt prezentate în mod cât mai realist, dar neconvingător, autoarea cunoscând și de data aceasta din afară psihologia unei adolescente care pășește înspre maturitate cu pași vertiginoși. Fata vine din străinătate ca să vadă locurile unde s-a născut, aici apărând legătura cu celelalte romane ale trilogiei, pentru că e vorba de un sat numit C., un loc în care s-au aciuiat tot felul de oameni, istoria strămoșilor și mai ales a strămoașelor fetei derulându-se de-a valma, într-o degringoladă perfectă în celelalte două părți ale romanului.
Titlul nu are acoperire decât într-o foarte mică măsură, el referindu-se la linia aceea imaginară din atmosferă, descoperită de un maghiar, care i-a dat și numele, dincolo de care cu mijloace obișnuite nimic nu se poate ridica mai sus fără să fie distrus. Unii zic că titlul ar avea legătură cu satul acesta C., unde e o linie de demarcație între cei plecați dincolo, diasporă, și cei rămași. Ce tâmpenie lipsită de gust!
Probabil, ca să-i mai dau o șansă autoarei, mai mult teoretic decât practic, vreau să sper că incapacitatea mea de a înțelege frumusețea și măreția acestui text rezidă în faptul că nu am citit integral trilogia și, poate, am pierdut esența, genealogia familiei închegându-se în celelalte două texte. Poate..., deși mă cam îndoiesc având în vedere felul alambicat și neclar, cu multe repetiții și cuvinte de prisos, în care scriitoarea își alcătuiește un discurs la o lansare de carte. Poate că eu greșesc, dar restul trilogiei mă îndoiesc că îl voi citi.

[Vlad Ștefoni (writer) · Rating 5 out of 5]

4,75
finally done