What do you think?
Rate this book
Transfer
Romanul lui Andrei Mocuța pornește de la o întâmplare reală din viața de profesor în sistemul de învățământ autohton, bântuit încă de metehne de tristă amintire. Pe cât de evident, pe atât de îngrijorător. Totuși, nu satira cu accente critice domină această scriere prin definiție postmodernă, construită în straturi ce aduc laolaltă, într-un puzzle intens personalizat, jurnalul de traumă profesională, însemnările de călătorie culturală, întâlnirile de suflet și spirit între confrați într-ale scrisului și filozofării, analizele aplicate de discurs literar și cinematografic. Cartea, caleidoscop de imagini și situații, pornește de la un moment-pretext, ce declanșează o serie de incursiuni în culisele memoriei, gândirii critice, analizei și speculației. Rezultă o colecție de episoade ce stau mărturie versatilității unui autor care nu se sfiește să exploreze și să combine diverse tipuri de narațiune, pentru o examinare pluri-fațetată a subiectivității proiectate în context contemporan. (Cristina Chevereșan)
Transfer este un jurnal de călătorie inițiatică între mica și marea Vienă, între Sălașul alb și Sălașul negru, în căutarea unei destinații finale pe care nu o vom afla niciodată. Precum în Literatura, Andrei Mocuța se simte confortabil să atace mai multe dimensiuni spațio-temporale, într-un cadru imaginar și real deopotrivă, astfel că avem în față un roman ca un vis, a cărui densitate crește progresiv, pe măsură ce revolta lasă loc credinței, grila de concurs lasă loc poeziei, iar răspunsurile lasă loc întrebărilor. Cât e adevăr și cât născocire? E realitate sau reverie? What year is this? După ce ne vom fi convins că soluția la toate acestea nu contează și, poate, nici nu există, abia atunci vom înțelege că, așa ambiguă cum e, într-o zi această călătorie ne va salva. (Vlad Pîrvu)
Transfer este un jurnal de călătorie inițiatică între mica și marea Vienă, între Sălașul alb și Sălașul negru, în căutarea unei destinații finale pe care nu o vom afla niciodată. Precum în Literatura, Andrei Mocuța se simte confortabil să atace mai multe dimensiuni spațio-temporale, într-un cadru imaginar și real deopotrivă, astfel că avem în față un roman ca un vis, a cărui densitate crește progresiv, pe măsură ce revolta lasă loc credinței, grila de concurs lasă loc poeziei, iar răspunsurile lasă loc întrebărilor. Cât e adevăr și cât născocire? E realitate sau reverie? What year is this? După ce ne vom fi convins că soluția la toate acestea nu contează și, poate, nici nu există, abia atunci vom înțelege că, așa ambiguă cum e, într-o zi această călătorie ne va salva. (Vlad Pîrvu)
192 pages, Paperback
Published November 20, 2023
2 people are currently reading
36 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 10 of 10 reviews
Read
February 5, 2025RECENZII/ CRONICI:
https://www.contemporanul.ro/eseu-pub...
„Am admirat în roman subtila știință a concatenărilor de sens abstruze, vizibilă cu precădere în partea a doua, unde intră în joc una dintre principalele obsesii compoziționale ale lui Andrei Mocuța, cea a golului, a absenței care generează materie epică și sens, decantată indirect dintr-o altă temă majoră a textului, cea a sacrului care nu este, totuși fiind. Nu trebuie uitat că doctoratul despre Salinger al autorului este despre un artist in absentia, adică despre un gol care se manifestă, paradoxal, ca plenitudine. Ar putea fi chiar proiecția de sine a autorului: o absență, teritorial vorbind, extremă (la Curtici), care se manifestă de acolo, cum s-ar putea spune, ca un hub generativ, ca un program al posibilităților de a fi (…). Absența tatălui iubit, a bunicului autor de poezii ocazionale sau chiar a lui Petru M. Haș la data redactării romanului sunt tot atâtea „goluri” menite să iradieze substanță.” (ȘTEFAN BORBELY)
https://www.convorbiri-literare.ro/_f...
„Într-o dispunere paralelă, romanul se revarsă, potrivit capriciilor postmoderne, spre episoade ce țin de spațiul intim biografic, revelatoriu („Și totuși, un singur gînd mi-a trecut atunci prin minte. Acela că tata îmi dezvăluise cu ceva timp în urmă cea mai frumoasă zi din viața lui.”); de asemenea, un „roman jurnalier” crește, de asemenea pe cărări paralele: „primisem cadou de la tata, înainte să împlinesc 18 ani (finalul lui 2002) o hoinăreală inițiatică prin mai multe orașe europene.” De aici, altă scriitură, deliberat opusă celei care vitriola existența „harpiilor” abjecte. Și se adaugă o altă „hoinăreală” găsită în partea a treia, zisă și H (e interesant și algoritmul prin care titlurile de capitol sunt re-investite: 0, 25, H, 11, 9). Haș e ultimul poet autentic al Aradului, ne încredințează un narator frenetic, în acest capitol putem găsi și o cheie de lectură, cea care trimite spre „alb și negru”, spre acel univers Twin Peaks, acel serial care, spune autorul undeva „a schimbat fața televiziunii”.” (CONSTANTIN DRAM)
https://bookhub.ro/in-burta-incapatoa...
„Cu Transfer, Andrei Mocuța își provoacă și își stimulează cititorii să practice o lectură atentă, în straturi: romanul său îmbracă (sau se deghizează) mai multe formule, forțând astfel granița subțire dintre literar și nonliterar, respectiv dintre ficțional/nonficțional. Astfel, dacă primele pagini se nutresc dintr-o experiență auctorială ce ține de planul realității obiective (un concurs de titularizare în învățământ și împărțirea posturilor pe bază de „pile”), capitolele următoare funcționează ca niște breșe care par să nu aibă, aparent, legătură cu această experiență: un jurnal de călătorie în Austria, la Viena și în Italia, în marile orașe, cu tatăl naratorului, însemnări cu valoare cultural – documentară, o plonjare în spațiul oniric, fragmente de proză poetică, decupaje și inserții dintr-un dialog cu „ultimul poet cu adevărat autentic al Aradului”, respectiv „domnul Haș”, dialog ale cărui mize sunt viața și boema literară autohtonă, raportul dintre creație și creator, finalitatea estetică și etică etc. De la un capitol la altul, „cârligele” care le asigură legătura țin inclusiv de un artificiu lingvistic: ultimele cuvinte sau structuri de la sfârșitul unui capitol devin primele din capitolul următor, deși planurile se schimbă și atenția cititorului este distrasă, preț de unul sau chiar două capitole. Complexitatea vieții, așa cum se reflectă aceasta în cartea de față, rezidă în diversitatea structurală și ideatică, dar și în grila de receptare.” (VIORICA STĂVARU)
https://exprescultural.ro/wp-content/...
„Procedeul (sau genul literar?) folosit de Andrei Mocuta este autoficțiunea, autorul este și narator şi personaj principal, iar biografia, în elementele ei cele mai concrete, este fundalul pe care evoluează personajele, lumea. Modalitățile narative și elementele peritextuale (titlu, copertă) induc, totuși, pentru cititorul care nu știe nimic despre autor, sentimentul că este vorba de ficţiune, aceasta fiind, după Serge Doubrovsky, "instrumentul afişat al căutăríi identității".” (ADRIAN ALUI GHEORGHE)
http://www.revistaorizont.ro/arhiva/a...
„E mult umor în Transfer. E la fel de multă gravitate, după cum e și (auto)ironie, integrată în game variate de strategii subordonate autobiografismului și parodiei, multiplicităţii și hazardului, intertextului și metaficţiunii. Cu un șir lung de subteme (dezrădăcinarea, suferinţa, moartea, ideologia, conformismul, libertatea, limbajul, arta, imaginarul) și cu o supratemă (salvarea) care planează asupra unui câmp narativ pigmentat din loc în loc de anamorfoze, Transfer prelungește o metapoveste care poate regenera ţesutul lumii de astăzi, grav afectat de necroze.” (GRAȚIELA BENGA)
https://uniuneascriitorilorarad.ro/AR...
„Minunățiile venețiene, pariziene, vieneze și altele sunt mereu tulburate de noi aventuri la Inspectoratul județean din Arad, romanul fiind conceput contrapunctic, precum piesele polifonice renascentiste. La care se adaugă tehnicile de „tărăgănare” marca David Lynch, gen Twin Peaks, și anterior lui stil 2001: O odisee spațială din 1968 al lui Stanley Kubrik, admirat de Lynch. Partitura este completată cu lentoarea filosofică și cu unghiurile de filmare generatoare de noi perspective specifice lui Andrei Tarkovski. Bine, majoritatea sunt intenții teoretice, doarece romanul este mai activ și mai evenimențial decât filmele numiților regizori. În aceeași idee a dizolvării convențiilor artistice și a spulberării iluziei ori a lecturii de juisare, strategiile sunt prezentate și analizate chiar de romancier.” (FELIX NICOLAU)
https://actualitatealiterara.ro/AL128...
„Andrei Mocuța este și un avizat cronicar de film și cultura sa cinematografică își găsește numeroase prilejuri de a se exprima de-a lungul romanului prin referiri la filme celebre. Un loc aparte îl deține serialul Twin Peaks aflat în conexiune cu diferite episoade ale narațiunii și a cărui stranietate se reflectă chiar în substanța acesteia. Autorul însuși pare surprins de această imixtiune, mărturisind într-o notă de subsol dinspre sfârșitul cărții: „Fără să premeditez în vreun fel (am martori creditabili), am încheiat cartea cu același număr de episoade care adună și cele 3 sezoane din Twin Peaks: 48. Un detaliu pe care l-am conștientizat la mult timp după ce am pus punct romanului.” Asemenea mici mistere sau coincidențe sunt frecvente în roman, le-am prizat ca subtilități postmoderniste și mi-am amintit definiția pe care Livius Ciocârlie a dat-o prin ‘83 coincidenței: „... o structură care generează întrebări fără răspuns.” (Eseuri critice). N-am căutat, oricum zadarnic, răspunsuri la alte mici enigme care stimulează lectura, pentru că ele sporesc, la urma urmelor, farmecul ei.” (RADU CIOBANU)
https://www.lapunkt.ro/2024/03/tehnic...
„Andrei Mocuța are știința de a-l ademeni pe cititor. Chiar spune, la un moment dat, că aceste tehnici sunt necesare, cum ar fi încetinirea ritmului sau, la polul opus, intensificarea lui. A învățat de la maeștri și nu se ferește s-o spună: „De ce folosește Lynch această metodă sadică de a ține spectatorul pe jar? Cred că a observat și a studiat aceeași tehnică pe care Stanley Kubrick (al cărei admirator fățiș s-adeclarat) a inițiat-o în 2001: O odisee spațială (apărut în 1968!).” (p. 45). Stilistic, se trece prin mai multe încăperi, de la camere aerisite, unde sensul se reorientează instantaneu spre cititor, la sufragerii obscure, în care imagini suprarealiste se-nghesuie timid în cadru. E activată,-n antreuri generoase, pasiunea pentru cultură, de la stiluri arhitectonice și epoci istorice, de mult apuse, la simpla privire lăsată să adaste-n necunoscut, pe crengile unui cireș din curtea bunicului ori printre semeni, la Viena, la Paris, sau în alte orașe. Se ordonează culoare de transfer la nivel de imaginație, după ce „contactul” cu alte dimensiuni a fost stabilit, în volumul precedent de poezie. Și nu vom putea niciodată să anticipăm materia care stă să izbucnească-n volute, prin toate interstițiile acelui tărâm numit imaginație.” (SIMONA CONSTANTINOVICI)
https://planetababel.ro/soc-si-planur...
„Un autor care se/ne respectă, pentru că s-a gândit ab initio la o „schemă”, pusă apoi în pagină cu dibăcie. Altfel n-ar fi rezultat o scriere postmodernă care inserează într-o proză realistă multe alte tipuri de narațiune (jurnal de călătorie, eseuri critice și de analiză, speculații pe teme literare și cinematografice, întâlniri definitorii cu oameni care schimbă vieți, epistole, jurnal de front etc). Indicii spațio-temporali se schimbă permanent, prezentul alternează cu planul rememorării/ amintirilor, aceeași pendulare înregistrând și cadrele, ficționale și non-ficționale. Tot ce se întâmplă în această carte propune mai multe straturi de semnificații profunde, în esență „călătorii” culturale inițiatice în tainele vieții. Acțiunea nu e lineară, ceea ce-l neliniștește, în aparență, pe naratorul subiectiv. În realitate, el joacă bine această „panică”, utilizând ca un fel de captatio benevolentiae antifraza pentru cititorul grăbit care are ca orizont de așteptare texte scurte cu acțiune unidirecțională și deopotrivă pentru critici, curtați în scopul de a-i face să descifreze înțelesurile ascunse printre rânduri.” (LUCIA CUCIUREANU)
https://omiedesemne.ro/spectacolul-lu...
„Evocarea poetului Haș, o legendă locală destul de controversată, reprezintă un episod aparte în țesătura filigranată a textului. Bonomia acestuia, spiritul său caustic, dar și faustic, vorbele pline de miez și sensibilitatea poetică fac din el un personaj viu. Unul dintre personajele care asigură efervescența jovială a urbei, un soi de moș Nichifor Coțcariu, că tot e amintit în roman, dar un Nichifor Coțcariu cu apucături de poet maudit. Practic, fundația întregului periplu romanesc și evocativ se bazează pe acest dialog dintre Andrei și bătrânul poet, un dialog destul de consistent, de spontan, dar și de grav. Un dialog în care primează înaintea informației, cultul nuanței și al interogației, latura hermeneutică a semnificațiilor unor prietenii literare, a unor lecturi sau chiar a simbolurilor ce populează producții cinematografice precum Călăuza tarkovskiană. Cei doi, intrând în pielea unor personaje din Twin Peaks, pășesc împreună pe muchia care desparte realitatea de ficțiune, evocarea de actualitate, colocvialitatea de meditație.” (SAVU POPA)
IMPRESII DE LECTURĂ:
„Un roman complex, cu o structură dinamică, un text care îți solicită atenția. Pot spune că inițial chiar ești un pic păcălit cu privire la direcția în care crezi că o să meargă firul principal al cărții.
Primele cinci scurte capitole sunt un deliciu, o adevărată mini cruciadă modernă pe care un profesor o poartă pentru a obține un transfer. Personajele sunt frumos descrise. Îmi place la nebunie atitudinea profesorului pe tot parcursul cărții. De la capitolul şase începe adevăratul transfer al cărții, la care este supus chiar cititorul. Textul te aruncă cu multă plăcere în zona artei, cu plimbări prin Viena sau Florența. Permanent sunt referințe și construcții din zona cinematografică, a filmelor de artă. Mai ești transferat și în zona literară, tot cu referințe foarte interesante și dialoguri chibzuite. Eu am perceput cartea ca fiind un omagiu. Un omagiu care nu este îndreptat numai către o singură persoană, ci este un omagiu pentru anumite repere care am presupus eu că stau, şi au stat la baza omului și scriitorului Andrei Mocuța. Este vorba despre tatăl acestuia, despre poetul Petru M. Haş, despre puterea artei și a cunoașterii și cu totul și cu totul special este un omagiu adresat lui David Lynch și a serialului Twin Peaks. Fanii acestui serial vor găsi foarte multe referințe în carte. Multe construcții și secvențe sunt paliere ale acestui omagiu complex. Fără discuție, nu am cuvintele și cunoștințele necesare să prezint pe deplin acest roman multifațetat și complex, cum spuneam la început. Musteşte de referinţe, te forţează să aprofundezi unele teme, este un text care iţi oferă informaţii, dar nu-ţi oferă răspunsuri, ci te provoacă să le găseşti singur. Sunt convins că vor fi mai mulți oameni care se vor apleca cu atenția şi priceperea cuvenite asupra lui.” (FLORIN COBZAC)
„Deși pare să urmărească rezolvarea unei traume personale/ profesionale, romanul lui Andrei Mocuța e mai degrabă o intenționată pierdere a contactului cu realitatea pentru a căuta răspunsurile - și, evident, întrebările corecte - pe mai multe planuri și în mai multe dimensiuni. Călătorie inițiatică, fals jurnal, întâlniri providențiale, numere și imagini care ascund secrete pe care protagonistul le poartă deja în bagajul său psiho-emoțional, coborâri în memorie, suprapunerea - sau suprascrierea - propriei vieți peste un film, cartea asta are de toate. E scrisă inteligent, un pic ludic pe alocuri - un joc al minții, o provocare - și adesea ai impresia că îți scapă ceva și că trebuie să te întorci cu câteva capitole în urmă ori să schimbi ordinea lor după o altă logică, pe care ar trebui - sau nu - să o ghicești.” (OVIDIU BARON)
„E o carte pe sufletul meu, să zic așa, fiindcă ne răzbună la modul simbolic pe noi, toți cei care avem sau am avut de-a face cu sistemul de învățământ. Scârbit de absurdul și abuzurile din acest sistem, eroul romanului, ca unii dintre noi, trăiește într-o infrarealitate, în acel colț înnegrit al filmului de zi cu zi, în care totul devine posibil. Dar cartea nu este doar despre întâlnirile nefericite, ci, mai ales despre întâlnirile fericite cu locuri, oameni, cărti, filme etc., întâlniri magice și misterioase în care ne punem speranța că ne vor salva.
Excelent construit ca modalitate de narare și tonalitate, unul dintre cele mai bune romane ale acestui an.” (MARIA PAȘCALĂU)
„De la Viena la Arad, de la trecut la prezent, de la realism la suprarealism, de la eseu și jurnal de călătorie & familie, la narațiune cu aer kafkian, cu inspectorate și bătălii pentru catedre, via referințe culturale clasicizate (cinema, pictură, arhitectură, literatură) - avem de toate în romanul nou apărut al lui Andrei Mocuța, căruia nu degeaba îi zice "Transfer". Capitolele foarte scurte ușurează mult lectura, dar și tranzițiile/salturile de la un plan la altul ale acestui cub Rubik. Un stil puțin cam studiat pentru gustul meu (à la Pleșu așa, pe alocuri), dar îmi place partea cu profii și inspectoratele, pentru care recunosc că am și luat cartea (din prima de carieră didactică, da, că tot pomenește Andrei în cartea lui de suta aia de euro dată profilor pe vremuri).” (OANA PALER)
„Mi-au plăcut mult, mult capitolele despre călătoria pe care a făcut-o cu tatăl său, în anul 2002, prin mai multe orașe europene, cele dedicate întâlnirii cu “poetul de pe strada Episcopiei” (Petru M. Haș) și fragmentul din jurnalul de război ținut de bunicul patern, Gheorghe. Și mi-a plăcut, de asemenea, felul în care alternează realul cu imaginarul.” (ANDREEA FINICHIU)
INTERVIURI:
https://www.radioromaniacultural.ro/e...
https://www.criticarad.ro/andrei-mocu...
https://revistafamilia.ro/?p=9261&...
TOPURI/ RETROSPECTIVE:
https://panorama.ro/carti-scriitori-r...
(ALINA CRISTEA)
https://blog.carturesti.ro/victor-cob...
(VICTOR COBUZ)
https://suplimentuldecultura.ro/41909...
(ALINA PURCARU)
https://www.libertatea.ro/lifestyle/c...
(VASILE ERNU)
https://www.scena9.ro/article/recoman...
(MIHAI IOVĂNEL)
http://lauracaltea.ro/articlesite/car...
(LAURA CALTEA)
CRONICI DE LANSARE:
https://www.arq.ro/inca-mai-sunteti-a...
https://specialarad.ro/andrei-mocuta-...
https://www.criticarad.ro/lansarea-ro...
https://www.contemporanul.ro/eseu-pub...
„Am admirat în roman subtila știință a concatenărilor de sens abstruze, vizibilă cu precădere în partea a doua, unde intră în joc una dintre principalele obsesii compoziționale ale lui Andrei Mocuța, cea a golului, a absenței care generează materie epică și sens, decantată indirect dintr-o altă temă majoră a textului, cea a sacrului care nu este, totuși fiind. Nu trebuie uitat că doctoratul despre Salinger al autorului este despre un artist in absentia, adică despre un gol care se manifestă, paradoxal, ca plenitudine. Ar putea fi chiar proiecția de sine a autorului: o absență, teritorial vorbind, extremă (la Curtici), care se manifestă de acolo, cum s-ar putea spune, ca un hub generativ, ca un program al posibilităților de a fi (…). Absența tatălui iubit, a bunicului autor de poezii ocazionale sau chiar a lui Petru M. Haș la data redactării romanului sunt tot atâtea „goluri” menite să iradieze substanță.” (ȘTEFAN BORBELY)
https://www.convorbiri-literare.ro/_f...
„Într-o dispunere paralelă, romanul se revarsă, potrivit capriciilor postmoderne, spre episoade ce țin de spațiul intim biografic, revelatoriu („Și totuși, un singur gînd mi-a trecut atunci prin minte. Acela că tata îmi dezvăluise cu ceva timp în urmă cea mai frumoasă zi din viața lui.”); de asemenea, un „roman jurnalier” crește, de asemenea pe cărări paralele: „primisem cadou de la tata, înainte să împlinesc 18 ani (finalul lui 2002) o hoinăreală inițiatică prin mai multe orașe europene.” De aici, altă scriitură, deliberat opusă celei care vitriola existența „harpiilor” abjecte. Și se adaugă o altă „hoinăreală” găsită în partea a treia, zisă și H (e interesant și algoritmul prin care titlurile de capitol sunt re-investite: 0, 25, H, 11, 9). Haș e ultimul poet autentic al Aradului, ne încredințează un narator frenetic, în acest capitol putem găsi și o cheie de lectură, cea care trimite spre „alb și negru”, spre acel univers Twin Peaks, acel serial care, spune autorul undeva „a schimbat fața televiziunii”.” (CONSTANTIN DRAM)
https://bookhub.ro/in-burta-incapatoa...
„Cu Transfer, Andrei Mocuța își provoacă și își stimulează cititorii să practice o lectură atentă, în straturi: romanul său îmbracă (sau se deghizează) mai multe formule, forțând astfel granița subțire dintre literar și nonliterar, respectiv dintre ficțional/nonficțional. Astfel, dacă primele pagini se nutresc dintr-o experiență auctorială ce ține de planul realității obiective (un concurs de titularizare în învățământ și împărțirea posturilor pe bază de „pile”), capitolele următoare funcționează ca niște breșe care par să nu aibă, aparent, legătură cu această experiență: un jurnal de călătorie în Austria, la Viena și în Italia, în marile orașe, cu tatăl naratorului, însemnări cu valoare cultural – documentară, o plonjare în spațiul oniric, fragmente de proză poetică, decupaje și inserții dintr-un dialog cu „ultimul poet cu adevărat autentic al Aradului”, respectiv „domnul Haș”, dialog ale cărui mize sunt viața și boema literară autohtonă, raportul dintre creație și creator, finalitatea estetică și etică etc. De la un capitol la altul, „cârligele” care le asigură legătura țin inclusiv de un artificiu lingvistic: ultimele cuvinte sau structuri de la sfârșitul unui capitol devin primele din capitolul următor, deși planurile se schimbă și atenția cititorului este distrasă, preț de unul sau chiar două capitole. Complexitatea vieții, așa cum se reflectă aceasta în cartea de față, rezidă în diversitatea structurală și ideatică, dar și în grila de receptare.” (VIORICA STĂVARU)
https://exprescultural.ro/wp-content/...
„Procedeul (sau genul literar?) folosit de Andrei Mocuta este autoficțiunea, autorul este și narator şi personaj principal, iar biografia, în elementele ei cele mai concrete, este fundalul pe care evoluează personajele, lumea. Modalitățile narative și elementele peritextuale (titlu, copertă) induc, totuși, pentru cititorul care nu știe nimic despre autor, sentimentul că este vorba de ficţiune, aceasta fiind, după Serge Doubrovsky, "instrumentul afişat al căutăríi identității".” (ADRIAN ALUI GHEORGHE)
http://www.revistaorizont.ro/arhiva/a...
„E mult umor în Transfer. E la fel de multă gravitate, după cum e și (auto)ironie, integrată în game variate de strategii subordonate autobiografismului și parodiei, multiplicităţii și hazardului, intertextului și metaficţiunii. Cu un șir lung de subteme (dezrădăcinarea, suferinţa, moartea, ideologia, conformismul, libertatea, limbajul, arta, imaginarul) și cu o supratemă (salvarea) care planează asupra unui câmp narativ pigmentat din loc în loc de anamorfoze, Transfer prelungește o metapoveste care poate regenera ţesutul lumii de astăzi, grav afectat de necroze.” (GRAȚIELA BENGA)
https://uniuneascriitorilorarad.ro/AR...
„Minunățiile venețiene, pariziene, vieneze și altele sunt mereu tulburate de noi aventuri la Inspectoratul județean din Arad, romanul fiind conceput contrapunctic, precum piesele polifonice renascentiste. La care se adaugă tehnicile de „tărăgănare” marca David Lynch, gen Twin Peaks, și anterior lui stil 2001: O odisee spațială din 1968 al lui Stanley Kubrik, admirat de Lynch. Partitura este completată cu lentoarea filosofică și cu unghiurile de filmare generatoare de noi perspective specifice lui Andrei Tarkovski. Bine, majoritatea sunt intenții teoretice, doarece romanul este mai activ și mai evenimențial decât filmele numiților regizori. În aceeași idee a dizolvării convențiilor artistice și a spulberării iluziei ori a lecturii de juisare, strategiile sunt prezentate și analizate chiar de romancier.” (FELIX NICOLAU)
https://actualitatealiterara.ro/AL128...
„Andrei Mocuța este și un avizat cronicar de film și cultura sa cinematografică își găsește numeroase prilejuri de a se exprima de-a lungul romanului prin referiri la filme celebre. Un loc aparte îl deține serialul Twin Peaks aflat în conexiune cu diferite episoade ale narațiunii și a cărui stranietate se reflectă chiar în substanța acesteia. Autorul însuși pare surprins de această imixtiune, mărturisind într-o notă de subsol dinspre sfârșitul cărții: „Fără să premeditez în vreun fel (am martori creditabili), am încheiat cartea cu același număr de episoade care adună și cele 3 sezoane din Twin Peaks: 48. Un detaliu pe care l-am conștientizat la mult timp după ce am pus punct romanului.” Asemenea mici mistere sau coincidențe sunt frecvente în roman, le-am prizat ca subtilități postmoderniste și mi-am amintit definiția pe care Livius Ciocârlie a dat-o prin ‘83 coincidenței: „... o structură care generează întrebări fără răspuns.” (Eseuri critice). N-am căutat, oricum zadarnic, răspunsuri la alte mici enigme care stimulează lectura, pentru că ele sporesc, la urma urmelor, farmecul ei.” (RADU CIOBANU)
https://www.lapunkt.ro/2024/03/tehnic...
„Andrei Mocuța are știința de a-l ademeni pe cititor. Chiar spune, la un moment dat, că aceste tehnici sunt necesare, cum ar fi încetinirea ritmului sau, la polul opus, intensificarea lui. A învățat de la maeștri și nu se ferește s-o spună: „De ce folosește Lynch această metodă sadică de a ține spectatorul pe jar? Cred că a observat și a studiat aceeași tehnică pe care Stanley Kubrick (al cărei admirator fățiș s-adeclarat) a inițiat-o în 2001: O odisee spațială (apărut în 1968!).” (p. 45). Stilistic, se trece prin mai multe încăperi, de la camere aerisite, unde sensul se reorientează instantaneu spre cititor, la sufragerii obscure, în care imagini suprarealiste se-nghesuie timid în cadru. E activată,-n antreuri generoase, pasiunea pentru cultură, de la stiluri arhitectonice și epoci istorice, de mult apuse, la simpla privire lăsată să adaste-n necunoscut, pe crengile unui cireș din curtea bunicului ori printre semeni, la Viena, la Paris, sau în alte orașe. Se ordonează culoare de transfer la nivel de imaginație, după ce „contactul” cu alte dimensiuni a fost stabilit, în volumul precedent de poezie. Și nu vom putea niciodată să anticipăm materia care stă să izbucnească-n volute, prin toate interstițiile acelui tărâm numit imaginație.” (SIMONA CONSTANTINOVICI)
https://planetababel.ro/soc-si-planur...
„Un autor care se/ne respectă, pentru că s-a gândit ab initio la o „schemă”, pusă apoi în pagină cu dibăcie. Altfel n-ar fi rezultat o scriere postmodernă care inserează într-o proză realistă multe alte tipuri de narațiune (jurnal de călătorie, eseuri critice și de analiză, speculații pe teme literare și cinematografice, întâlniri definitorii cu oameni care schimbă vieți, epistole, jurnal de front etc). Indicii spațio-temporali se schimbă permanent, prezentul alternează cu planul rememorării/ amintirilor, aceeași pendulare înregistrând și cadrele, ficționale și non-ficționale. Tot ce se întâmplă în această carte propune mai multe straturi de semnificații profunde, în esență „călătorii” culturale inițiatice în tainele vieții. Acțiunea nu e lineară, ceea ce-l neliniștește, în aparență, pe naratorul subiectiv. În realitate, el joacă bine această „panică”, utilizând ca un fel de captatio benevolentiae antifraza pentru cititorul grăbit care are ca orizont de așteptare texte scurte cu acțiune unidirecțională și deopotrivă pentru critici, curtați în scopul de a-i face să descifreze înțelesurile ascunse printre rânduri.” (LUCIA CUCIUREANU)
https://omiedesemne.ro/spectacolul-lu...
„Evocarea poetului Haș, o legendă locală destul de controversată, reprezintă un episod aparte în țesătura filigranată a textului. Bonomia acestuia, spiritul său caustic, dar și faustic, vorbele pline de miez și sensibilitatea poetică fac din el un personaj viu. Unul dintre personajele care asigură efervescența jovială a urbei, un soi de moș Nichifor Coțcariu, că tot e amintit în roman, dar un Nichifor Coțcariu cu apucături de poet maudit. Practic, fundația întregului periplu romanesc și evocativ se bazează pe acest dialog dintre Andrei și bătrânul poet, un dialog destul de consistent, de spontan, dar și de grav. Un dialog în care primează înaintea informației, cultul nuanței și al interogației, latura hermeneutică a semnificațiilor unor prietenii literare, a unor lecturi sau chiar a simbolurilor ce populează producții cinematografice precum Călăuza tarkovskiană. Cei doi, intrând în pielea unor personaje din Twin Peaks, pășesc împreună pe muchia care desparte realitatea de ficțiune, evocarea de actualitate, colocvialitatea de meditație.” (SAVU POPA)
IMPRESII DE LECTURĂ:
„Un roman complex, cu o structură dinamică, un text care îți solicită atenția. Pot spune că inițial chiar ești un pic păcălit cu privire la direcția în care crezi că o să meargă firul principal al cărții.
Primele cinci scurte capitole sunt un deliciu, o adevărată mini cruciadă modernă pe care un profesor o poartă pentru a obține un transfer. Personajele sunt frumos descrise. Îmi place la nebunie atitudinea profesorului pe tot parcursul cărții. De la capitolul şase începe adevăratul transfer al cărții, la care este supus chiar cititorul. Textul te aruncă cu multă plăcere în zona artei, cu plimbări prin Viena sau Florența. Permanent sunt referințe și construcții din zona cinematografică, a filmelor de artă. Mai ești transferat și în zona literară, tot cu referințe foarte interesante și dialoguri chibzuite. Eu am perceput cartea ca fiind un omagiu. Un omagiu care nu este îndreptat numai către o singură persoană, ci este un omagiu pentru anumite repere care am presupus eu că stau, şi au stat la baza omului și scriitorului Andrei Mocuța. Este vorba despre tatăl acestuia, despre poetul Petru M. Haş, despre puterea artei și a cunoașterii și cu totul și cu totul special este un omagiu adresat lui David Lynch și a serialului Twin Peaks. Fanii acestui serial vor găsi foarte multe referințe în carte. Multe construcții și secvențe sunt paliere ale acestui omagiu complex. Fără discuție, nu am cuvintele și cunoștințele necesare să prezint pe deplin acest roman multifațetat și complex, cum spuneam la început. Musteşte de referinţe, te forţează să aprofundezi unele teme, este un text care iţi oferă informaţii, dar nu-ţi oferă răspunsuri, ci te provoacă să le găseşti singur. Sunt convins că vor fi mai mulți oameni care se vor apleca cu atenția şi priceperea cuvenite asupra lui.” (FLORIN COBZAC)
„Deși pare să urmărească rezolvarea unei traume personale/ profesionale, romanul lui Andrei Mocuța e mai degrabă o intenționată pierdere a contactului cu realitatea pentru a căuta răspunsurile - și, evident, întrebările corecte - pe mai multe planuri și în mai multe dimensiuni. Călătorie inițiatică, fals jurnal, întâlniri providențiale, numere și imagini care ascund secrete pe care protagonistul le poartă deja în bagajul său psiho-emoțional, coborâri în memorie, suprapunerea - sau suprascrierea - propriei vieți peste un film, cartea asta are de toate. E scrisă inteligent, un pic ludic pe alocuri - un joc al minții, o provocare - și adesea ai impresia că îți scapă ceva și că trebuie să te întorci cu câteva capitole în urmă ori să schimbi ordinea lor după o altă logică, pe care ar trebui - sau nu - să o ghicești.” (OVIDIU BARON)
„E o carte pe sufletul meu, să zic așa, fiindcă ne răzbună la modul simbolic pe noi, toți cei care avem sau am avut de-a face cu sistemul de învățământ. Scârbit de absurdul și abuzurile din acest sistem, eroul romanului, ca unii dintre noi, trăiește într-o infrarealitate, în acel colț înnegrit al filmului de zi cu zi, în care totul devine posibil. Dar cartea nu este doar despre întâlnirile nefericite, ci, mai ales despre întâlnirile fericite cu locuri, oameni, cărti, filme etc., întâlniri magice și misterioase în care ne punem speranța că ne vor salva.
Excelent construit ca modalitate de narare și tonalitate, unul dintre cele mai bune romane ale acestui an.” (MARIA PAȘCALĂU)
„De la Viena la Arad, de la trecut la prezent, de la realism la suprarealism, de la eseu și jurnal de călătorie & familie, la narațiune cu aer kafkian, cu inspectorate și bătălii pentru catedre, via referințe culturale clasicizate (cinema, pictură, arhitectură, literatură) - avem de toate în romanul nou apărut al lui Andrei Mocuța, căruia nu degeaba îi zice "Transfer". Capitolele foarte scurte ușurează mult lectura, dar și tranzițiile/salturile de la un plan la altul ale acestui cub Rubik. Un stil puțin cam studiat pentru gustul meu (à la Pleșu așa, pe alocuri), dar îmi place partea cu profii și inspectoratele, pentru care recunosc că am și luat cartea (din prima de carieră didactică, da, că tot pomenește Andrei în cartea lui de suta aia de euro dată profilor pe vremuri).” (OANA PALER)
„Mi-au plăcut mult, mult capitolele despre călătoria pe care a făcut-o cu tatăl său, în anul 2002, prin mai multe orașe europene, cele dedicate întâlnirii cu “poetul de pe strada Episcopiei” (Petru M. Haș) și fragmentul din jurnalul de război ținut de bunicul patern, Gheorghe. Și mi-a plăcut, de asemenea, felul în care alternează realul cu imaginarul.” (ANDREEA FINICHIU)
INTERVIURI:
https://www.radioromaniacultural.ro/e...
https://www.criticarad.ro/andrei-mocu...
https://revistafamilia.ro/?p=9261&...
TOPURI/ RETROSPECTIVE:
https://panorama.ro/carti-scriitori-r...
(ALINA CRISTEA)
https://blog.carturesti.ro/victor-cob...
(VICTOR COBUZ)
https://suplimentuldecultura.ro/41909...
(ALINA PURCARU)
https://www.libertatea.ro/lifestyle/c...
(VASILE ERNU)
https://www.scena9.ro/article/recoman...
(MIHAI IOVĂNEL)
http://lauracaltea.ro/articlesite/car...
(LAURA CALTEA)
CRONICI DE LANSARE:
https://www.arq.ro/inca-mai-sunteti-a...
https://specialarad.ro/andrei-mocuta-...
https://www.criticarad.ro/lansarea-ro...
January 5, 2024
Romanul "Transfer" vă propune mai multe călătorii:
- prima, cea cu care debutează romanul și cea cu care reușește să își agațe cititorul, este cea kafkian-burlescă a sistemului de învățământ românesc, cea în care are loc confruntarea între madam Pîrjol, câinele de pază al Inspectoratului Școlar Județean și Andrei Mocuța, tânăr profesor care își dorește un post la o altă școală. Aceste capitole sunt scrise într-un ritm alert, iar scenele de luptă dintre "cerberița"/harpia Pîrjol și aghiotantele sale și personaj sunt descrise cu un umor nebun. (Sigur, dincolo de scenele spumoase putem vedea, de fapt, un sistem murdar, în care personaje de gen își folosesc puterea pe care le-o dă funcția în mod discreționar, bătându-și joc de cei pe care de fapt ar trebui să îi ajute și să îi servească).
P.S. Madam Pîrjol este o ființă nepămantească.
- a doua, este prin Viena și Florența, alături de personaj și tatăl său, pasajele acestea vă pot servi drept ghid atunci când veți vizita sau revizita aceste locuri, fiind pline de informații și date culturale. Luați cartea cu voi atunci când veți călători în cele două orașe.
- o a treia, este pe străzile Aradului unde veți lua prânzul alături de personaj și poetul Haș (poetul Haș vă comanda o ciorbă, Andrei un burger, voi puteți comanda ce vă place din meniu), dacă nu vă așezați la aceiași masă cu ei, așezați-vă în apropiere și trageți cu urechea în mod nerușinat, veți auzi câteva lucruri deosebit de interesante din și despre literatura recentă, despre Twin Peaks și David Lynch, despre filmul "Ostrov" și nu numai.
P.S. Țineți minte vorbele poetului Haș: "Bine ar fi ca toate cele ce ni se întâmplă în efemera noastră existență să ni se pară amuzante!"
Cele trei călătorii și încă câteva, de o mai mică întindere, sunt împletite și alternate cinematografic, fiecare capitol având ritmul rău, tema sa și terminându-se în suspans, autorul dirijându-vă pașii prin "pădurea narativă".
Andrei Mocuța, autorul, cunoaște și folosește cu îndemânare tehnicile narative, construind un roman care vă va salva pentru câteva ore de realitatea proprie, invităndu-vă într-o altă lume. Pășiți cu încredere!
- prima, cea cu care debutează romanul și cea cu care reușește să își agațe cititorul, este cea kafkian-burlescă a sistemului de învățământ românesc, cea în care are loc confruntarea între madam Pîrjol, câinele de pază al Inspectoratului Școlar Județean și Andrei Mocuța, tânăr profesor care își dorește un post la o altă școală. Aceste capitole sunt scrise într-un ritm alert, iar scenele de luptă dintre "cerberița"/harpia Pîrjol și aghiotantele sale și personaj sunt descrise cu un umor nebun. (Sigur, dincolo de scenele spumoase putem vedea, de fapt, un sistem murdar, în care personaje de gen își folosesc puterea pe care le-o dă funcția în mod discreționar, bătându-și joc de cei pe care de fapt ar trebui să îi ajute și să îi servească).
P.S. Madam Pîrjol este o ființă nepămantească.
- a doua, este prin Viena și Florența, alături de personaj și tatăl său, pasajele acestea vă pot servi drept ghid atunci când veți vizita sau revizita aceste locuri, fiind pline de informații și date culturale. Luați cartea cu voi atunci când veți călători în cele două orașe.
- o a treia, este pe străzile Aradului unde veți lua prânzul alături de personaj și poetul Haș (poetul Haș vă comanda o ciorbă, Andrei un burger, voi puteți comanda ce vă place din meniu), dacă nu vă așezați la aceiași masă cu ei, așezați-vă în apropiere și trageți cu urechea în mod nerușinat, veți auzi câteva lucruri deosebit de interesante din și despre literatura recentă, despre Twin Peaks și David Lynch, despre filmul "Ostrov" și nu numai.
P.S. Țineți minte vorbele poetului Haș: "Bine ar fi ca toate cele ce ni se întâmplă în efemera noastră existență să ni se pară amuzante!"
Cele trei călătorii și încă câteva, de o mai mică întindere, sunt împletite și alternate cinematografic, fiecare capitol având ritmul rău, tema sa și terminându-se în suspans, autorul dirijându-vă pașii prin "pădurea narativă".
Andrei Mocuța, autorul, cunoaște și folosește cu îndemânare tehnicile narative, construind un roman care vă va salva pentru câteva ore de realitatea proprie, invităndu-vă într-o altă lume. Pășiți cu încredere!
November 20, 2023
„Transfer” este un jurnal de călătorie inițiatică între mica și marea Vienă, între Sălașul alb și Sălașul negru, în căutarea unei destinații finale pe care nu o vom afla niciodată. Precum în „Literatura”, Andrei Mocuța se simte confortabil să atace mai multe dimensiuni spațio-temporale, într-un cadru imaginar și real deopotrivă, astfel că avem în față un roman ca un vis, a cărui densitate crește progresiv, pe măsură ce revolta lasă loc credinței, grila de concurs lasă loc poeziei, iar răspunsurile lasă loc întrebărilor.
Cât e adevăr și cât născocire? E realitate sau reverie? What year is this? După ce ne vom fi convins că soluția la toate acestea nu contează și, poate, nici nu există, abia atunci vom înțelege că, așa ambiguă cum e, într-o zi această călătorie ne va salva.
Cât e adevăr și cât născocire? E realitate sau reverie? What year is this? După ce ne vom fi convins că soluția la toate acestea nu contează și, poate, nici nu există, abia atunci vom înțelege că, așa ambiguă cum e, într-o zi această călătorie ne va salva.
January 9, 2024
Am găsit atât lucruri pozitive la cartea aceasta, cât și negative.
Încep cu ce nu a mers ok pentru mine. Totul e scris prea haotic și, din cauza asta, nu m-am putut bucura de lectură. Înțeleg că vrea să fie un amalgam de trăiri, amintiri și experiențe cu diverși oameni, însă nu am resimțit un flow și o așezare a fragmentelor. E roman, dar am simțit povestiri.
Ceea ce mi-a plăcut a fost subiectul cărții, greutățile cu care se confruntă un profesor din sistemul de învățământ autohton. Deși asta e doar la suprafață. Se trece prin multe straturi din viața lui.
"Vocea i s-a pogorât din ceruri și a măturat în drumul ei o ceată de heruvimi, una de arhangheli și pegași înaripați, a mutat câteva planete de pe axa lor, a penetrat stratul de ozon cu un tunet asurzitor, apoi a străbătut atmosfera lăsând o dâră de foc și cenușă în urmă, pentru ca în final, să străpungă tavanul și, la impactul cu solul, să ne pulverizeze în toate direcţiile:
- Dacă nu știți să aşteptaţi civilizat, nu vă mai dau nici un post!
Astfel iși face intrarea doamna inspector Pîrjol de la Resurse umane la fiecare şedinţă de repartizare a catedrelor vacante. Fără excepţie. I se mai spune și câinele de pază al inspectoratului școlar."
Încep cu ce nu a mers ok pentru mine. Totul e scris prea haotic și, din cauza asta, nu m-am putut bucura de lectură. Înțeleg că vrea să fie un amalgam de trăiri, amintiri și experiențe cu diverși oameni, însă nu am resimțit un flow și o așezare a fragmentelor. E roman, dar am simțit povestiri.
Ceea ce mi-a plăcut a fost subiectul cărții, greutățile cu care se confruntă un profesor din sistemul de învățământ autohton. Deși asta e doar la suprafață. Se trece prin multe straturi din viața lui.
"Vocea i s-a pogorât din ceruri și a măturat în drumul ei o ceată de heruvimi, una de arhangheli și pegași înaripați, a mutat câteva planete de pe axa lor, a penetrat stratul de ozon cu un tunet asurzitor, apoi a străbătut atmosfera lăsând o dâră de foc și cenușă în urmă, pentru ca în final, să străpungă tavanul și, la impactul cu solul, să ne pulverizeze în toate direcţiile:
- Dacă nu știți să aşteptaţi civilizat, nu vă mai dau nici un post!
Astfel iși face intrarea doamna inspector Pîrjol de la Resurse umane la fiecare şedinţă de repartizare a catedrelor vacante. Fără excepţie. I se mai spune și câinele de pază al inspectoratului școlar."
February 24, 2024
M-am regăsit în povestea asta. Am trăit direct și indirect asemenea povești în sistemul educațional, astfel că am rezonat cu acțiunea prezentată de scriitor.
Apreciez curajul autorului de a relata o poveste de acest gen. Chiar cred că e necesar să se spună lucrurile acestea iar Andrei Mocuța o face în cel mai bun, profesionist și artistic mod posibil.
Mi-a plăcut întrepătrunderea planurilor narative, alternanța poveștilor: periplul în lumea culturală și experiența transferului.
Recoman romanul și felicit, din nou, autorul!
Apreciez curajul autorului de a relata o poveste de acest gen. Chiar cred că e necesar să se spună lucrurile acestea iar Andrei Mocuța o face în cel mai bun, profesionist și artistic mod posibil.
Mi-a plăcut întrepătrunderea planurilor narative, alternanța poveștilor: periplul în lumea culturală și experiența transferului.
Recoman romanul și felicit, din nou, autorul!
December 25, 2023
Mi-a luat 2 zile sa o citesc. Inițial am crezut că e doar o frustrare, dar am descoperit o carte despre amintiri, dorința de a nu dispărea nimeni din trecut. Iar Twin Peaks este bine asezat acolo. 🙂
Mi-a plăcut!
Mi-a plăcut!
August 13, 2024
Andrei Mocuța se prezintă tot mai mult atât ca un homo universalis, dovedind cu fiecare carte o cultură impresionant de vastă, cât și un om al obsesiilor culturale, dacă pot spune așa. Și aceasta doarece periodic, acesta se lasă cuprins de câte o obsesie culturală pe care o exploatează la maximum (se subînțelege că se și lasă devorat la maximum de fiecare dintre acestea). Astfel, am asistat cu toții la „perioada Salinger”, la „perioada Brautigan” iar acum, cu cele mai recente două volume pe care și-a pus semnătura, asistăm la „perioada Twin Peaks”. Și aici mă refer la romanul „Transfer”, apărut în 2023 la Humanitas și la antologia de poezie contemporană „Ecouri din pădurea întunecată: evadări din Twin Peaks” pe care a coordonat-o la editura Tracus Arte. Rămânând însă la romanul „Transfer”, aș spune din start că avem de a face cu un titlu cu multiple înțelesuri: primul ar fi înțelesul cel mai propriu, punctul de plecare al romanului fiind o bizară ședință de transferuri desfășurată în inspectoratul școlar județean Arad, al doilea ar fi acela de transfer de la un plan narativ la altul, timpul prezent și cel anamnetic împletindu-se armonios în acest roman, și nu în ultimul rând putem vorbi despre un transfer între lumi, între real și fantastic, între posibil și imposibil, între luciditate și vis, între Sălașul Alb și Sălașul Negru.
January 21, 2024
Unul dintre meritele volumelor colective este faptul că poți descoperi autori noi (sau la care nu ai ajuns încă).
Astfel, mi-a atras atenția proza scurtă a lui Andrei Mocuța din Underground TM vol2 (Ed.Brumar) și pasul următor a fost să-i cumpar cartea. Un roman interesant care poate fi luat și ca jurnal cultural de călătorie și ca o colecție de eseuri despre literatură și ca frescă a învățământului românesc (cu tușe îngroșate). 4.5*
Astfel, mi-a atras atenția proza scurtă a lui Andrei Mocuța din Underground TM vol2 (Ed.Brumar) și pasul următor a fost să-i cumpar cartea. Un roman interesant care poate fi luat și ca jurnal cultural de călătorie și ca o colecție de eseuri despre literatură și ca frescă a învățământului românesc (cu tușe îngroșate). 4.5*
June 26, 2025
Un stil memorabil și o introspecție care îl pune și pe cititor pe gânduri.
Displaying 1 - 10 of 10 reviews