Inapoi la argument. Patru dialoguri

by Horia-Roman Patapievici Gabriel Liiceanu

Imi fac iluzia ca cititorii acestui volum vor afla, asa cum am aflat si noi doi stand de vorba, lucruri esentiale despre viata lor, despre prietenie, despre iubire, despre respect si libera slujire, despre minciuna si ura, despre gandirea insasi, despre spiritele mari ale lumii, despre fiintele alese ale culturii noastre neonorate indeajuns, despre cei care ne-au facut oameni sau despre evitarea in extremis a marilor naufragii culturale. - Gabriel Liiceanu

176 pages, Paperback

Published January 1, 2023

Reviews

[Cristians. Sirb · Rating 5 out of 5]

Emoționante, înțelepte, copleșitoare - aceste convorbiri între prieteni. Patru “exerciții de admirație”.

[Alisu' · Rating 5 out of 5]

" ... oamenii care pun mîna pe putere prin teroare sînt convinși că, păstrînd teroarea, vor păstra puterea".

"Ceea ce se petrece primar este cel mai măreț. Restul, prin repetiție decade. Ceea ce este trăit pentru prima oară are grandoarea începutului, a intrării în lume".

[Sandu Andronic · Rating 3 out of 5]

Am cules, pe ici-pe-colo, câteva idei, câteva gânduri interesante. Cele 3 personaje evocate, consider că sunt supraestimate cu mult. Sunt plasate pe un piedestal destul de înalt și mare ușurință.

Primul dialog a fost o prezentare scurtă a uneia din cărțile lui Liiceanu publicate recent atunci, înainte de purtarea acestui dialog. Nimic ieșit din comun. Nimic să spargă gheața.

Petru Creția de departe a fost cel mai înzestrat dintre toți, dar avea și el minusurile sale. Un filolog de talie mare. În el zăcea un imens potențial, însă nu a reușit să își pună talantul în negoț. L-a pierdut. L-a risipit. Genialitatea s-a nu s-a reflectat în scris prea mult. I-a lipsit motivația, cred. Contextul comunist a fost una din piedicile sale de netrecut.

Din cele expuse, Alexandru Dragomir nu a avut izbândă după care năzuia. E eșuat destul de devreme din punct de vedere intelectual, reușind să scrie pentru tot restul vieții lui doar „semințe", după cum el însuși și-a intitulat una din cărți. Și mai ales că nu a vrut să publice nimic. El, ca om, a fost un soi de paradox. Voia să impacteze cultura, dar nu voia să fie implicat. Voia să aducă o schimbare, dar nu voia să publice nimic. Ciudat.

Despre Mircea Ivănescu nu prea am cuvinte de laudă. Mi-a lăsat un gust amar. Cu cât îl descria mai mult Liiceanu cu atât mai antipatic devenea.

[George Matei · Rating 5 out of 5]

o carte despre trei geniali: Petru Creția, Alexandru Dragomir și Mircea Ivănescu
nu numai că te lasă atât de gol fără ei, dar te izbește o foame teribilă de a-i afla pe aceștia trei
totul, desigur, într-o manieră specifică Liiceanu - Patapievici, pe care îi asculți cât se poate de firesc.

[Claudia Șerbănescu · Rating 3 out of 5]

Patru dialoguri desfătătoare pentru minte și suflet!

[Carla Padurean · Rating 5 out of 5]

Ohhh. Inspirational. Nume grele: Petru Cretia plus alte confidențe.
Superb.

[Onisor · Rating 5 out of 5]

Transcrierea unor emisiuni trecute, cu cei doi protagonisti, cartea e o noua ocazie de a ne aminti sau descoperi notiuni si emotii demodate: prietenie, iubire, admiratie, maretie. F frumoasa, un pic nostalgica pentru mine, delicata. Imi plac mult si Cretia, Dragomir si Ivanescu, autori abordati in cuprinsul cartii, asa ca as fi fost in stare sa o subliniez pe toata, atat de mult mi-a placut si m-a atins.