What do you think?
Rate this book
Păturica roz. Întemnițat în China comunistă
272 pages, Paperback
Published January 1, 2023
6 people are currently reading
116 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 16 of 16 reviews
February 9, 2024
O carte dură și dureroasă despre înălțarea și decăderea unui om. După niște împrejurări nefavorabile, autorul ajunge să fie arestat și întemnițat în China, în 2014. Venise ca profesor de engleză, dar a fost “omul nepotrivit în locul nepotrivit”, fiindcă profitând de “ocazia” de a mai lucra și la o firmă de împrumuturi, a ajuns la închisoare pentru fraudă.
Autorul ne introduce și în viața sa personală de dinainte și de după cei 8 ani petrecuți după gratii, iar noi, cititorii putem observa cum l-au “șlefuit” acești ani. Deși a studiat teologia și în România și în SUA, abia după ce a stat închis l-a găsit pe Dumnezeu cu adevărat. Știu că sună a clișeu, dar aceasta este mărturia autorului.
Sunt multe lucruri descrise despre mentalitatea și sistemul comunist actual din China. De exemplu, pentru viol primești 2 ani, dar dacă furi un tricou din Zara iei cel puțin 5 ani. Sau că pedeapsa capitală se aplică și infracțiunilor financiare. Sau cum au fost “eliminați”, la ordinul partidului, musulmanii de origine turcă ce locuiau în provincia Xinjiang.
Am și câteva obiecții totuși. În primul rând, faptul că este promovată ca roman în colecția “Biblioteca de proză contemporană” a editurii Litera. N-ar fi fost mai potrivită încadrarea la categoria “memorii”? Zic și eu.
Un alt lucru un pic deranjant au fost detaliile mult prea specifice despre lucruri ce “pălesc” în fața atâtor ani de închisoare, adică nu erau relevante, nici nu au ajutat la credibilitatea autorului în ceea ce privește condamnarea. Lucruri cum ar fi unde are și unde n-are păr pe corp iubita lui sau fraza cea mai cringe: “Sunetul cel mai apropiat de vocea unei femei fusese behaitul unei capre.”
Trebuie să recunosc totuși că autorul a dat dovadă de mult curaj în a-și expune povestea public, fără a-și omite sau înfrumuseța defectele. Și a învățat mult din asta, dar cel mai important e că și-a găsit puterea de a merge mai departe și de a-și înfrunta destinul.
Dacă recomand cartea? Da, pentru că e povestea unei vieți de om, dar… take it with a grain of salt.
Autorul ne introduce și în viața sa personală de dinainte și de după cei 8 ani petrecuți după gratii, iar noi, cititorii putem observa cum l-au “șlefuit” acești ani. Deși a studiat teologia și în România și în SUA, abia după ce a stat închis l-a găsit pe Dumnezeu cu adevărat. Știu că sună a clișeu, dar aceasta este mărturia autorului.
Sunt multe lucruri descrise despre mentalitatea și sistemul comunist actual din China. De exemplu, pentru viol primești 2 ani, dar dacă furi un tricou din Zara iei cel puțin 5 ani. Sau că pedeapsa capitală se aplică și infracțiunilor financiare. Sau cum au fost “eliminați”, la ordinul partidului, musulmanii de origine turcă ce locuiau în provincia Xinjiang.
Am și câteva obiecții totuși. În primul rând, faptul că este promovată ca roman în colecția “Biblioteca de proză contemporană” a editurii Litera. N-ar fi fost mai potrivită încadrarea la categoria “memorii”? Zic și eu.
Un alt lucru un pic deranjant au fost detaliile mult prea specifice despre lucruri ce “pălesc” în fața atâtor ani de închisoare, adică nu erau relevante, nici nu au ajutat la credibilitatea autorului în ceea ce privește condamnarea. Lucruri cum ar fi unde are și unde n-are păr pe corp iubita lui sau fraza cea mai cringe: “Sunetul cel mai apropiat de vocea unei femei fusese behaitul unei capre.”
Trebuie să recunosc totuși că autorul a dat dovadă de mult curaj în a-și expune povestea public, fără a-și omite sau înfrumuseța defectele. Și a învățat mult din asta, dar cel mai important e că și-a găsit puterea de a merge mai departe și de a-și înfrunta destinul.
Dacă recomand cartea? Da, pentru că e povestea unei vieți de om, dar… take it with a grain of salt.
November 2, 2024
Se spune că atunci când ai mâinile pline, Dumnezeu nu are unde să-și așeze darul. A trebuit ca Marius să ajungă gol, sărac și umilit ca să poată primi darul apropierii de Dumnezeu. Experiența celor opt ani în inchisorile din China este relatata în această carte autobiografica sub formă unei călătorii spirituale, de la egoistul incapabil să înțeleagă suferința celorlalți la creștinul care îl descoperă pe Dumnezeu pas cu pas, în lucrurile mărunte din închisoare: o carte de rugăciuni, o Biblie, bunătatea unui coleg de celulă, postul. E o "călătorie" care îl pune față în față cu sine și cu Dumnezeu.
Nu sunt de ignorat detaliile despre viața din închisoare: spațiul strâmt în care erau înghesuiți de-a valma deținuții, mizeria cruntă, interdicția de a părăsi celula, regulile absurde pe care trebuiau să le respecte, munca forțată, foamea, frigul și incertitudinea viitorului. Dar ceea ce m-a impresionat cel mai mult este acea descoperire graduala a sensului suferinței, el " trebuia să treacă prin asta" ca să ajungă la adevăratul eu.
E o poveste care merită citită.
Nu sunt de ignorat detaliile despre viața din închisoare: spațiul strâmt în care erau înghesuiți de-a valma deținuții, mizeria cruntă, interdicția de a părăsi celula, regulile absurde pe care trebuiau să le respecte, munca forțată, foamea, frigul și incertitudinea viitorului. Dar ceea ce m-a impresionat cel mai mult este acea descoperire graduala a sensului suferinței, el " trebuia să treacă prin asta" ca să ajungă la adevăratul eu.
E o poveste care merită citită.
March 24, 2024
Marius Balo
"Păturica roz-întemnițat în China comunistă"
O carte autobiografică, care mi-a picat în mână și care m-a răscolit într-un fel anume.
Un om care a pătimit pe nedrept - din spusele lui-într-un loc străin, departe de țara și neamul lui și care totuși a rezistat eroic timp de 8 ani, fructificându-și răbdarea și credința când poate nu mai spera și era deznădăjduit.
M-a impresionat curajul cu care acest om a plecat la drum să scrie o carte și mai ales sinceritatea de care a dat dovadă pe tot parcursul cărții.
Cartea este o victorie a omului intemnițat în condiții greu de imaginat, este o izbândă a celui care a suferit multe nedreptăți, dar s-a ridicat deasupra lor. Ea este dătătoare de speranță și credință, cele care l-au însoțit pe Marius Balo în cușca în care a fost închis atâția ani și care l-au ajutat să depășească momente teribile.
"Nu îmi este frică, nici de mine, nici de ei, nici de cei opt ani pe care vor să mi-i ia. Nu pot vedea, însă pot să îmi imaginez că văd și că fac lucruri minunate, iar atunci când o fac, mintea mea este acolo, în acel loc, trăiește și se bucură de momentul respectiv. Mi-au legat picioarele și ochii, însă nu pot să îmi lege sufletul. "
Singurătatea, frica, durerea, neputința, slăbiciunea l-au însoțit în toți cei opt ani de detenție, iar păturica roz cea care l-a învelit în permanență, deși era de cele mai multe ori infectă și plină de mirosuri, mucegai și mizerii de tot felul a fost laitmotivul trecerii lui prin purgatoriu.
" Păturica celor opt ani venise după mine. M-a luat un fior de groază în momentul în care mi-am confirmat și reconfirmat că într-adevăr așa era. Mi-am băgat nasul în țesătură și mi s-a oprit inima.Mirosul era copleșitor, vechi, oarecum familiar, venit din duzini de oameni. Nu era mirosul păturii din detenție, dar nici prea departe de el. M-a speriat tocmai diferența. Între păturica închisorii și pătura libertății se întindeau opt ani, cei mai frumoși din viața oricărui om. "
Credința a fost până la urmă cea care l-a eliberat și l-a salvat din iadul închisorii.
"Cel mai important lucru pe care ajungi să îl realizezi este că nu mai ești legat de nimic și nici acel nimic nu se mai poate lega cu ceva de tine. Ești complet liber, nimeni nu mai are nicio putere asupra ta. Tu ai toată puterea, tu o ții în propriile tale mâini. Prin suferință ai ajuns să izbândești. "
"Păturica roz-întemnițat în China comunistă"
O carte autobiografică, care mi-a picat în mână și care m-a răscolit într-un fel anume.
Un om care a pătimit pe nedrept - din spusele lui-într-un loc străin, departe de țara și neamul lui și care totuși a rezistat eroic timp de 8 ani, fructificându-și răbdarea și credința când poate nu mai spera și era deznădăjduit.
M-a impresionat curajul cu care acest om a plecat la drum să scrie o carte și mai ales sinceritatea de care a dat dovadă pe tot parcursul cărții.
Cartea este o victorie a omului intemnițat în condiții greu de imaginat, este o izbândă a celui care a suferit multe nedreptăți, dar s-a ridicat deasupra lor. Ea este dătătoare de speranță și credință, cele care l-au însoțit pe Marius Balo în cușca în care a fost închis atâția ani și care l-au ajutat să depășească momente teribile.
"Nu îmi este frică, nici de mine, nici de ei, nici de cei opt ani pe care vor să mi-i ia. Nu pot vedea, însă pot să îmi imaginez că văd și că fac lucruri minunate, iar atunci când o fac, mintea mea este acolo, în acel loc, trăiește și se bucură de momentul respectiv. Mi-au legat picioarele și ochii, însă nu pot să îmi lege sufletul. "
Singurătatea, frica, durerea, neputința, slăbiciunea l-au însoțit în toți cei opt ani de detenție, iar păturica roz cea care l-a învelit în permanență, deși era de cele mai multe ori infectă și plină de mirosuri, mucegai și mizerii de tot felul a fost laitmotivul trecerii lui prin purgatoriu.
" Păturica celor opt ani venise după mine. M-a luat un fior de groază în momentul în care mi-am confirmat și reconfirmat că într-adevăr așa era. Mi-am băgat nasul în țesătură și mi s-a oprit inima.Mirosul era copleșitor, vechi, oarecum familiar, venit din duzini de oameni. Nu era mirosul păturii din detenție, dar nici prea departe de el. M-a speriat tocmai diferența. Între păturica închisorii și pătura libertății se întindeau opt ani, cei mai frumoși din viața oricărui om. "
Credința a fost până la urmă cea care l-a eliberat și l-a salvat din iadul închisorii.
"Cel mai important lucru pe care ajungi să îl realizezi este că nu mai ești legat de nimic și nici acel nimic nu se mai poate lega cu ceva de tine. Ești complet liber, nimeni nu mai are nicio putere asupra ta. Tu ai toată puterea, tu o ții în propriile tale mâini. Prin suferință ai ajuns să izbândești. "
September 9, 2024
Apreciez curajul cu care Marius Balo si-a povestit viața, dar tre sa precizez ca, cu toate ca a fost intemnitat pe nedrept , Marius nu era intr-adevar un om bun, a facut multe lucruri naspa in viata sa(in special relatia sa cu o fata care abia avea 20 de ani si el avea deja peste 30 de ani si cum mereu se gandea la colega ei de munca si la picioarele ei?si sa nu mai zic de faptul ca in timp ce era in relatie cu acea fata, el se gandea cum era sa aduca studente la el acasa, el fiind profesor??, si mai ales relatia sa cu mama lui, unde cand ea s-a imbolnavit,el prefera sa fuga si sa se ascunda de realitate cand mama ei avea nevoie de el ) dar important e ca si le-a recunoscut pana la finalul celor 8 ani de inchisoare si ca a invatat ca viata e mai pretioasa decat cum o vedea/trata el inainte. De asemnea, nu am fost in total de acord cu ce a mai spus el prin carte, de aceea a primit 3 ⭐️.
August 29, 2024
Tulburătoare
January 26, 2024
Teolog cu studii la New York și profesor de limba engleză la Universitatea din Beijing, Marius Balo devine la vârsta de 33 de ani victima unei escrocherii judiciare. Acest eveniment nefericit îl conduce în spatele gratiilor închisorii din Shanghai pentru o perioadă de 8 ani de zile. În această grea încercare, Marius reușește să contureze cu măiestrie un proces de metamorfoză personală transformând suferința și nedreptatea într-o sursă de inspirație și arătând cum momentele cele mai întunecate și mai pline de suferință pot deveni, paradoxal, surse de lumină și înțelepciune. Dincolo de propria călătorie și evoluție spirituală, romanul său autobiografic răsună ca un ecou al luptei universale pentru dreptatea și demnitatea umană. Datorită puterii și autenticității vocii sale literare, Marius împărtășește lecții valoroase de viață, explorând teme profunde precum libertatea, iubirea, rezistența și triumful spiritului în fața adversității.
October 5, 2024
Experiența lui Marius Balo din cei 8 ani de închisoare in regimul comunist recent al Chinei este un semnal de alarmă pentru viitorul nostru. Pe Marius l-au ajutat amintirile de acasă cu părinții, profesorii buni dar și cărțile și credința in Dumnezeu să poată rezista in acel sistem dezumanizant. Mulți s-au pierdut..
Sper ca Marius să reușească să fie, in continuare, un ambasador al libertății și dragostei de Dumnezeu pentru a împiedica extinderea totalitarismului ucigător de suflete.
Sper ca Marius să reușească să fie, in continuare, un ambasador al libertății și dragostei de Dumnezeu pentru a împiedica extinderea totalitarismului ucigător de suflete.
March 28, 2024
"Atâta timp cât simți durere nu ești mort. Simțeam durerea de a ști ca afara as fi putut face o mie de alte lucruri în acel moment și oricare dintre ele ar fi fost o placere. Aici nu pot face decât acest lucru în acest moment și este un chin. Atât timp cât simt ca este un chin, sunt în regula"
Marius Balo
Marius Balo
Read
June 3, 2025"Păturica roz" m-a tulburat profund. Această carte nu se citește, se trăiește. Este scrisă cu o sinceritate copleșitoare, care se simte în fiecare pagină. Marius a reușit, cu litere puține, să picteze emoții complexe. Mi-a rămas în minte scena cu liliacul, acel buchet simplu pus într-o vază cristalină din camera lui Konstantinos. Poate pentru că acolo m-am oprit din lectură și simțeam că mă aflu în fața unui tablou ce îndeamnă la introspecție și la căutarea sensului vieții în simplitatea cotidianului.
Păturica roz” m-a dus înapoi în timp, în cel mai intim mod cu putință. Cuvintele scrise s-au suprapus vocii bunicului cu care am crescut, Prundan Gheorghe, care ne-a mărturisit credința regăsită în anii de temniță comunistă de la Gherla și Periprava.
Am terminat cartea târziu în noapte și am rămas câteva minute bune cu ochii în tavan. M-am regăsit în reflecțiile tale despre oameni, despre cum toți cei care ne ating viața ne transformă, uneori fără ca ei să știe sau fără ca noi să ne dăm seama. Am concluzionat că în orice bine se ascunde o umbră de rău, iar în orice rău, oricât de adânc, pâlpâie o urmă de bine, chiar dacă uneori trebuie să-l căutăm cu lupa sufletului și claritatea minții.
Și mai ceva. Cu toată suferința și disperarea, e ceva viu și pe alocuri foarte delicat în felul în care Marius scrie. E acel ceva care declanșează o avalanșă de stări greu de rostit, dar care lasă în urmă un gust dulce-amărui ca după ce savurezi o bucățică de cea mai fină ciocolată neagră.
Mulțumesc, Marius, pentru această experiență profundă!
Păturica roz” m-a dus înapoi în timp, în cel mai intim mod cu putință. Cuvintele scrise s-au suprapus vocii bunicului cu care am crescut, Prundan Gheorghe, care ne-a mărturisit credința regăsită în anii de temniță comunistă de la Gherla și Periprava.
Am terminat cartea târziu în noapte și am rămas câteva minute bune cu ochii în tavan. M-am regăsit în reflecțiile tale despre oameni, despre cum toți cei care ne ating viața ne transformă, uneori fără ca ei să știe sau fără ca noi să ne dăm seama. Am concluzionat că în orice bine se ascunde o umbră de rău, iar în orice rău, oricât de adânc, pâlpâie o urmă de bine, chiar dacă uneori trebuie să-l căutăm cu lupa sufletului și claritatea minții.
Și mai ceva. Cu toată suferința și disperarea, e ceva viu și pe alocuri foarte delicat în felul în care Marius scrie. E acel ceva care declanșează o avalanșă de stări greu de rostit, dar care lasă în urmă un gust dulce-amărui ca după ce savurezi o bucățică de cea mai fină ciocolată neagră.
Mulțumesc, Marius, pentru această experiență profundă!
January 18, 2024
Relatările încălcării legii (furtul de la școala teologică din SUA) și moralitatea discutabilă mărturisită (tertipul cu ciocolata de la concursul din copilărie sau, mai târziu, măgăriile făcute iubitei din China, care m-au exasperat) m-au făcut să pun la îndoială, pe alocuri, nevinovăția susținută la condamnare, însă mi-am dat repede seama, din fericire, că rolul meu de cititor nu presupune judecăți în direcția aceasta.
După ce îl acuză pe consulul României că nu face un gest simbolic care i-ar fi schimbat complet cursul vieții și critică aparenta bunăvoință a acestuia la adresa comunismului, după ce se întoarce și mai deschis către divinitate, începe să accepte viața în închisoare și caută să scoată ce e mai bun din propria persoană în contextul dat: îmbină rutina obligatorie, dezumanizantă și aberantă, cu cea proprie (cititul pe ascuns și o ritualică dezvoltare personală continuă). Astfel, de la concentrarea pe propria dramă, după ce găsește o carte de rugăciuni, devine parcă mai atent la cei din jur, observator aproape detașat, căpătând tot mai multă profunzime și parcă și un alt nivel de onestitate față de sine și de cititor.
Recenzia integrală este aici: https://ancazaharia.ro/intemnitat-in-...
După ce îl acuză pe consulul României că nu face un gest simbolic care i-ar fi schimbat complet cursul vieții și critică aparenta bunăvoință a acestuia la adresa comunismului, după ce se întoarce și mai deschis către divinitate, începe să accepte viața în închisoare și caută să scoată ce e mai bun din propria persoană în contextul dat: îmbină rutina obligatorie, dezumanizantă și aberantă, cu cea proprie (cititul pe ascuns și o ritualică dezvoltare personală continuă). Astfel, de la concentrarea pe propria dramă, după ce găsește o carte de rugăciuni, devine parcă mai atent la cei din jur, observator aproape detașat, căpătând tot mai multă profunzime și parcă și un alt nivel de onestitate față de sine și de cititor.
Recenzia integrală este aici: https://ancazaharia.ro/intemnitat-in-...
March 27, 2024
Popsugar Challenge 2024 - #36 A book written by an incarcerated or formerly incarcerated person
Marius Balo prezintă în această carte sumarul a 8 ani lungi de încarcerare - departe de casa, in mijlocul regimului comunist chinez.
Detaliile expuse dinăuntrul închisorii sunt frapante, o atmosfera menita să frângă spiritul oricui ii trece pragul. Probabil ca mulți alții, Marius Balo își găsește alinare în rugăciune și religie, iar mai apoi în scris.
A fost interesant sa citesc despre modul în care a reușit să treacă peste cei 8 ani, speranța de a fi eliberat dupa proces si devastarea de dupa, mai ales în situația în care fusese neștiutor în implicarea lui la frauda pentru care fusese condamnat.
Un alt lucru important e modul în care se desfășurau zilele acolo înăuntru, strigătul de ajutor prin felicitările pe care le făcusera la munca silnică, mediatizarea și apoi mușamalizarea tratamentului inuman al prizonierilor.
Detaliile legate de iubita lui din China, BaoBao, mi s-au părut grosolane și referințele spre ea cu "fata mea" sau fanteziile cu colega lui ce purta tocuri, nepotrivite. Puțin laconica a fost și partea acuzării de frauda și desfășurarea procesului, cred ca merita puțin mai mult dezvoltata.
Marius Balo prezintă în această carte sumarul a 8 ani lungi de încarcerare - departe de casa, in mijlocul regimului comunist chinez.
Detaliile expuse dinăuntrul închisorii sunt frapante, o atmosfera menita să frângă spiritul oricui ii trece pragul. Probabil ca mulți alții, Marius Balo își găsește alinare în rugăciune și religie, iar mai apoi în scris.
A fost interesant sa citesc despre modul în care a reușit să treacă peste cei 8 ani, speranța de a fi eliberat dupa proces si devastarea de dupa, mai ales în situația în care fusese neștiutor în implicarea lui la frauda pentru care fusese condamnat.
Un alt lucru important e modul în care se desfășurau zilele acolo înăuntru, strigătul de ajutor prin felicitările pe care le făcusera la munca silnică, mediatizarea și apoi mușamalizarea tratamentului inuman al prizonierilor.
Detaliile legate de iubita lui din China, BaoBao, mi s-au părut grosolane și referințele spre ea cu "fata mea" sau fanteziile cu colega lui ce purta tocuri, nepotrivite. Puțin laconica a fost și partea acuzării de frauda și desfășurarea procesului, cred ca merita puțin mai mult dezvoltata.
December 21, 2024
” Abia după ani de zile petrecuți în acel loc am ajuns să înțeleg că există într-adevăr o diferență profundă între a avea libertate și a fi într-adevăr liber. Întreaga mea viață de până atunci, inclusiv momentul respectiv, percepusem cele două setări ca fiind absolut identice. Majoritatea dintre noi avem libertate, putem merge unde dorim și putem face lucrurile pe care vrem să le facem. Mi-a luat ani ca să înțeleg că mulți dintre noi, în ciuda faptului că suntem liberi, rămânem robii propriilor noastre patimi. Nu conștientizăm faptul că avem avem și libertatea, în fiecare moment, de a alege ceea ce este de trebuință în detrimentul a ceea ce este urgent. Aceasta fusese drama vieții mele de a distinge între cele două stări. M-am lăsat mai mereu în voia sorții, condus de instinct și de dorințe, și așa, căpăstruit, am ajuns până aici. O dată deposedat de liberatea fizică, am pornit imediat, cu toate forțele, din nou în căutarea ei. Nu mi-am regăsit-o decât după opt ani de căutări, însă în acest răstimp învolburat am reușit să-mi ancorez în țeasta groasă de prost și ideea că între libertate și a fi liber e cale lungă. Pe această cale se dă lupta întregii noastre vieți.”
January 4, 2025
"Atunci când încerci să îți imaginezi durerea celuilalt, creezi iubire din nimic, singura stare care ne permite să ne conectăm unii cu alții. Fără ea, rămânem mereu singuri, în durerea sau în bucuria noastră."
"Oamenii care se dedică adevărului sunt oameni care cresc mereu. Deoarece ei nu spun niciodată lucruri false, pot sta liniștiți și pot fi chiar mândri de faptul că nu au contribuit cu nimic la confuzia generală a acestei lumi, ci au fost mereu surse de lumină si de înțeles. Cu cât ești mai cinstit, cu atât îți este mai ușor să continui să fii cinstit, la fel cum cu cât mai multe minciuni spui, cu atât devine tot mai necesar să minți din nou. Prin deschiderea lor, oamenii care se dedică adevărului trăiesc în lumină și, prin exercitarea curajului de a trăi în lumină, devin imuni la frică. "
"Oamenii care se dedică adevărului sunt oameni care cresc mereu. Deoarece ei nu spun niciodată lucruri false, pot sta liniștiți și pot fi chiar mândri de faptul că nu au contribuit cu nimic la confuzia generală a acestei lumi, ci au fost mereu surse de lumină si de înțeles. Cu cât ești mai cinstit, cu atât îți este mai ușor să continui să fii cinstit, la fel cum cu cât mai multe minciuni spui, cu atât devine tot mai necesar să minți din nou. Prin deschiderea lor, oamenii care se dedică adevărului trăiesc în lumină și, prin exercitarea curajului de a trăi în lumină, devin imuni la frică. "
August 4, 2025
O experiență tulburătoare, dar care a fost "răul necesar" pentru ca Marius să devină un om înviat sufletește. E semnalul de avertizare pentru noi: "nu faceți ce am făcut eu". Sper să fie citită de cât mai multă lume, pentru a vedea realitățile lumii comuniste. realități care, într-o formă sau alta, ne-au afectat și pe noi, acum câteva decenii.
August 8, 2024
De mai multe ori, m-am lăsat furat de poveste și citeam cartea ca pe-un roman. Și atunci, brusc, îmi dădeam seama că stai!, nu e ficțiune, e autobiografie, și că s-a întâmplat acum, în zilele noastre...
February 9, 2025
Nu sunt prea multe de comentat despre aceasta carte, continul ei se suficient. Totusi, nu tin minte sa fi citit de ce autorul ajunge in China?
Displaying 1 - 16 of 16 reviews