4/5 ⭐️
O carte de altfel fascinantă, care m-a prins în firul epic în primele două părți, doar ca să mă lase confuză în partea a 3-a. (Aici e și vina mea că nu am citit sinopsisul de pe spatele cărții 😅)
Primele două părți se referă în special la perioada foametei în Irlanda. Dacă partea întâi expune problema la un nivel general, prezentând contextul social, politic si cultural, partea a doua se focusează pe povestea lui Michael și a cântecului care îi este închinat și pe care îl poartă cu el în colonia penitenciă. Acest cântec devine singura metodă de răzvrătire nepedepsibilă, dar și un simbol al pușcăriașilor și al speranței.
Problema mea începe cu partea 3, care face un salt mare în timp, în vremuri relativ contemporane, care m-a debusolat și dezamăgit— în fond, mă prinsese rău povestea lui Michael și a familiei lui; unde Radu Paraschivescu abordează un subiect cu care într-un exces de optimism, aș putea să spun cu jumătate de gură că sunt familiarizată (fotbal bă băieț).
Abia după lungi momente de confuzie și frustrare am ajuns la concluzia că romanul vorbește despre istoria imnului The Fields of Anfield Road, cântat de tribuna echipei Liverpool. 😅 Subiectul e cât se poate de neașteptat, dar executat frumos, dacă dăm de o parte capitolele unde se explică meciurile; unde să îmi fie cu iertare, m-am plictisit teribil (dau vina totuși pe lipsa de cunoștiințe în domeniu, căci când nu știi nimic, numele jucătorilor suna la fel 🤷♀️)
Mi-a plăcut mult cum în final toate lucrurile fac un cerc închis si cum Paraschivescu a reușit să aducă toate subiectele și elementele cheie în armonie. (Deși încă nu am trecut peste faptul că am rămas în coadă de pește în partea a doua; dar asta e o frustrare personală)
În concluzie, nu știu dacă să recomand sau nu. Gusturile sunt împarțite.