„După un volum de povestiri care l-a impus ca autorul unei proze rafinate, stranii, la limita dintre real și fantastic, Iulian Popa face un pas important înainte și revine cu un roman. Între vii are în centru un personaj neobișnuit, un misfit care se îndoiește de realitatea din jurul său și se află într-o continuă căutare de sine, pornind în cele din urmă într-o călătorie inițiatică ce îi va schimba întreaga existență. O atmosferă de ambiguitate, ca în preajma unui mister inexplicabil, un acut sentiment al înstrăinării și în același timp al nevoii de celălalt, tensiunea dramatică bine dozată sunt ingredientele unei povești care fac din Iulian Popa un autor ce trebuie urmărit negreșit de acum înainte“. ANDREEA RĂSUCEANU
„Romanul Între vii al lui Iulian Popa este o poveste cu suspans despre vieți paralele, idei obscure și coincidențe inexplicabile. Scrisă antrenant, această carte despre felul în care mintea noastră se poate juca cu realitatea se citește ca un thriller.“ — ANA MARIA SANDU
Foarte bună cartea. O aștept de ceva vreme, citisem fragmentul publicat în Matca și am crezut că "l-am ghicit", apoi am văzut coperta şi mi-am dat seama că n-am ghicit nimic :), după care l-am auzit pe Iulian spunând două cuvinte despre carte la Gaudeamus și instant mi-am dat seama că va fi prima carte din teancul de la târg pe care o voi citi. Așa a fost. Un text foarte matur, fraza bine stăpânită, acțiune dinamică, suspans care m-a forțat să citesc ultimele 150 de pagini dintr-un foc, neputând să pun frână. Costin este un profesor de chimie, într-un liceu din Bucureşti. Este genul de om care nu-și găsește locul, este mereu în contratimp, este neînțeles și care peste toate acestea a dezvoltat și eu o preocupare stranie. El se vede vârât, datorită unei glume stupide, într-o situație delicată care îl forțează să plece într-o călătorie cu foarte multe intersecții, bifurcații, alegeri. Îl urmărim pe Costin în toate situațiile ciudate și inedite în care se pune, marcate de straniu, chiar mistic, el practic fiind o ștafetă pe care viața și o dă ei însăși în dreptul unor borne marcate de evenimente ciudate. El caută să își clarifice ceea ce bănuiește, într-un mod empiric cu ajutorul unor diverse alegeri, pentru a vedea cum funcționează acest macaz al Universului. În cadrul acestei călătorii ajunge să întâlnească alte personaje cu preocupări aproape similare, chiar încropind într-un final un fel de comunitate stranie unde dispare acel sentiment de "nelalocul lui" pe care îl avea în viața de zi cu zi. Știu că sună straniu, dar așa este și cartea. Partea cea mai faină este că Iulian Popa a reușit să aducă în pagină o idee inedită într-un mod foarte captivant. Cartea este faină... o să-l citesc pe Iulian în continuare.
Înainte să încep o carte, obișnuiesc să citesc informațiile de pe copertă despre autor. Iar în cazul acesta am avut o mare surpriză să văd că Iulian Popa are doctorat in fizică, stagii de cercetare în Germania și State. Iar de aici mi-am setat instant anumite așteptări legat de lectură.
Am fost plăcut surprinsă, romanul fiind scris la limitele fantasticului parcă, personajul principal având impresia că ceva nu este în regulă cu lumea în care trăiește. Persoanele apropiate din viața lui nu l-au prea ajutat să își găsească sensul, pe mine doar m-au enervat. La un moment dat povestea o ia într-o direcție neașteptată și devine mai interesantă. Dar confuzia și intriga rămân permanente.
O lectură destul de bună, dacă sunteți în căutarea unui roman diferit, în sensul bun.
Pornind de la mărturisirea autorului de pe coperta a treia despre ce și-a propus, și constatarea proprie despre ce i-a reușit, nu pot să nu apreciez că "Între vii" este un roman scris cu talent, onest și plin de promisiuni privind viitorul lui Iulian Popa în literatura contemporană. Bref: mi-a plăcut!
Un roman captivant și straniu, cu personaje plăcute și situații surprinzătoare. E ceva calmant în stilul domnului Popa, care te invită la o analiză mai profundă a realității declarate, dar și o acceptare pașnică a necunoscutului.
Rar mi-a fost dat sa dau de o carte cu dialoguri atat de saracacioase si personaje atat de fade, am inchis-o fara sa-mi dau seama cu adevarat care a fost incercarea autorului si mi-e tare greu sa inteleg recenziile atat de bune pe care le-a primit. Protagonistul pare mai degraba construit pe fondul unei scleroze in placi - fereasca sfantul pe toata lumea!, sunt convins ca am avut parte de dialoguri cu mult mai multa substanta pe bordura, in fata blocului decat cele pe care le-am intalnit aici. Daca as fi fost unul dintre personajele acestui roman si as fi avut parte de interlocutori de un asemenea nivel, cred ca as fi luat-o la sanatoasa si nu m-as mai fi uitat inapoi nicio secunda. In definitiv, o carte foarte palida, imi pare rau.
Am citit cam jumătate, dar m-am pierdut de multe ori. Știu cum e când mă prinde o carte, nu a fost cazul aici, în afară de stilul clar la persoana întâi care dă naturalețe firului narativ și de dinamismul acțiunii, nu pot aprecia descrierile încărcate de tehnic și științific, deși asta contribuie la configurarea personajului, dar mai ales accentele fantastice care m-au scos din acțiune și care m-au făcut să abandonez cartea. Ea are, desigur, publicul ei, dar eu, o fire predominant emoțională și analitică, nu m-am regăsit în ea. Respect autorului pentru atâta răbdare de a scrie atâtea pagini descriptive.
Primul roman al lui Iulian Popa este în ansamblu bun. Povestea, deși șontâcăie la mijloc, are un final satisfăcător. Personajele, deși nesărate, conturate parțial și fade își fac datoria și sunt adecvate ca motoare ale acțiunii. Și, deși aparent un roman al unei idei răsfumate în SF, Între vii e deajuns de original pentru a fi mulțumitor.
Un professor de chimie este ținta unei glume proaste, iar ceea ce urmează stârnește o avalanșă de situații în care personajul, neînțeles de către cei apropiați, încearcă să interpreteze ce i se întâmplă printr-o abordare senzorială și filozofică, hașurând distanțele “între vii”, pentru a pătrunde sensul propriei existențe. Atmosfera plină de mister, construcția excelentă, în crescendo, și scriitura matură, observațională și rafinată fac din acest roman o carte excepțională, un must-read.
Negăsindu-și locul, un profesor de chimie se plimbă între vii (în toate sensurile acestui cuvânt). Alături de alți câțiva indivizi la fel de neliniștiți și originali (împreună formează un fel de „league of extraordinary gentlemen” autohtonă), încearcă să descurce sensurile universului. :)
Mai multe nu zic despre subiect. Știu că e frustrant (cam ca atunci când ești în Cărturești și ai o carte tentantă în mână, dar pe coperta a patra nu e scris un synopsis concret, ci tot felul de citate abstracte din critici), dar credeți-mă, parte din frumusețea acestui roman constă tocmai în faptul că nu știi în ce anume te bagi când te apuci de citit. Dar trebuie să-i amintesc neapărat originalitatea, scriitura matură, aparent simplă și nepretențioasă și aerul de mister care plutește pe deasupra lecturii, de la prima la ultima pagină. În plus, este plin de simboluri și întrebări existențiale pe care cineva mai deștept decât mine le-ar aprecia cu siguranță și mai mult. Îl consider o alegere excelentă pentru un club de carte – există situații, întrebări și legături care ar stârni discuții lungi și deosebit de interesante. Un roman complex și tare-tare bun, cu un subiect și motive cum nu cred c-am mai citit.