What do you think?
Rate this book
Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut
Femeile vin de pe Venus, bărbaţii de la băut s-a născut în paginile săptămânalului de umor Caţavencii. La cererea insistentă a cititorilor, o parte dintre textele rubricii Bătăi în dialog sunt adunate acum în acest volum. Deşi pare că e vorba de un „război între sexe", în realitate, autorii n-au dus niciodată un război, ci un dialog. Ei lansează, alternativ, câte o temă la care răspunde celălalt. Rând pe rând, toate stereotipurile care circulă despre viaţa de cuplu sunt puse într-o lumină umoristică, eliberatoare. În mod normal, paginile care urmează ar trebui să vă salveze de la divorţ sau măcar să vă scutească de a mai da banii pe terapie de cuplu. Cu o singură condiţie: să aveţi umor.
288 pages, Paperback
First published January 1, 2013
45 people are currently reading
616 people want to read
About the author
Simona Tache
3 books32 followersAbsolventă de Litere la Universitatea din Bucureşti, Simona Tache a intrat în presă ca senior editor la Tabu, apoi a spart embargoul din cazarma Academiei Caţavencu de pe vremuri, devenind prima femeie cu statut şi drepturi de "caţaveancă". A ţinut, timp de cinci ani, cronică TV în Cotidianul şi a mai semnat texte în Dilema, Playboy şi Maxim. Și-a făcut auzită vocea la matinalul de la Radio Guerrilla, iar actualmente ţine rubrici în Caţavencii şi Unica, scrie scenarii pentru televiziune şi postează zilnic pe unul dintre cele mai cunoscute bloguri din România, simonatache.ro.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 38 reviews
February 25, 2014
Poate ca nu e cea mai profunda carte pe care puteam sa o iau de pe rafturile unei librarii, dar cu greu as putea sa imi inchipui una mai haioasa. Da, la o carte in fata careia sa rad in hohote, ma asteptam, dar la atatea subiecte in care sa-mi regasesc defectele si situatiile hazlii si "dificile" din viata de cuplu, sa imi regasesc prietenii, rudele, cunostintele etc. nu m-as fi gandit. Nu o data am simtit ca rad de mine (de momentele in care pe la a zecea bere incep sa ma ingrijorez ca s-ar putea sa fiu nitel cam ametit si ca imi trebuie un plan pentru acasa, "imi lipsesc pe camasa abtibildul cu Cartman" sau sa nu reusesc sa remarc ca sotia mea are pe cap "un cal mort") si, paradoxal, sentimentul a fost extrem de placut.
Intotdeauna am ezitat sa recomand carti care aduna fel de fel de articole aparute in reviste care se gasesc la o aruncatura de click, dar pe aceasta cu siguranta o recomand ca lectura de inveselire si de weekend si nu pot decat sa ma bucur ca cei doi jurnalisti au hotarat sa publice intr-un singur volum "bataile in dialog".
Astept continuarea.
Intotdeauna am ezitat sa recomand carti care aduna fel de fel de articole aparute in reviste care se gasesc la o aruncatura de click, dar pe aceasta cu siguranta o recomand ca lectura de inveselire si de weekend si nu pot decat sa ma bucur ca cei doi jurnalisti au hotarat sa publice intr-un singur volum "bataile in dialog".
Astept continuarea.
January 14, 2016
Ei bine, când am găsit cartea la biblioteca mea locală, nu m-am gândit de două ori şi am luat-o cu mine acasă ca s-o pot bifa pe lista cu pricina ca fiind citită. Cu toate astea, nu ştiu cum se face, dar aşteptările mele au fost puţin cam mari şi puţin cam mici, în aceeaşi măsură. Sau mai bine zis, cartea nu a fost deloc ce mă aşteptasem eu să fie. Pe alocuri a fost mai bună, dar au fost şi nişte momente demne de „WTF”-ul filmelor cu zburători chinezi. Să vedem de ce.
Pe Goodreads i-am acordat cam 3, 3.5 steluţe, ceea ce înseamnă că mi-a plăcut, însă nu m-a dat pe spate. Desigur, echipa pe care au făcut-o cei doi „caţavenci” m-a dat pe spate la început, în primele… să zicem, 50 de pagini. Sau hai, bine, primele 100. Dar dup-aia ceva s-a întâmplat. Ori m-am obişnuit eu prea tare cu stilul lor şi astfel am devenit mai greu de surprins, ori calitatea textelor şi punch line-urile din acestea s-au cam pierdut în negură. Nici acum nu ştiu exact de ce am rămas cu senzaţia asta supărătoare, frustrantă. Tind să cred că ar fi trebuit făcută o selecţie mai dură a textelor şi că volumul ar cam fi trebuit să aibă, să zicem, 150, maximum 200 de pagini, în varianta finală. Sincer recunosc că după ce am trecut de pagina 200 îmi venea să las cartea din mână şi să n-o mai continui. Parcă temele se repetau, doar că erau folosite alte exprimări, „ea” şi „el” din cadrul povestioarelor îşi cam pierduseră farmecul şi plurivalenţa (ceea ce în engleză ar fi un personaj „flat”, plat, care nu are decât o singură trăsătură definitorie, devenind astfel mama, bunica şi sora plictiselii), iar viaţa în cuplu prea era prezentată ca un supliciu. Dar asta am simţit şi crezut eu. Nu trebuie să fie la fel pentru toată lumea, nu? Nu puteţi afla decât pe cont propriu.
CITIŢI recenzia întreagă aici: https://literaryjungle.wordpress.com/...
Pe Goodreads i-am acordat cam 3, 3.5 steluţe, ceea ce înseamnă că mi-a plăcut, însă nu m-a dat pe spate. Desigur, echipa pe care au făcut-o cei doi „caţavenci” m-a dat pe spate la început, în primele… să zicem, 50 de pagini. Sau hai, bine, primele 100. Dar dup-aia ceva s-a întâmplat. Ori m-am obişnuit eu prea tare cu stilul lor şi astfel am devenit mai greu de surprins, ori calitatea textelor şi punch line-urile din acestea s-au cam pierdut în negură. Nici acum nu ştiu exact de ce am rămas cu senzaţia asta supărătoare, frustrantă. Tind să cred că ar fi trebuit făcută o selecţie mai dură a textelor şi că volumul ar cam fi trebuit să aibă, să zicem, 150, maximum 200 de pagini, în varianta finală. Sincer recunosc că după ce am trecut de pagina 200 îmi venea să las cartea din mână şi să n-o mai continui. Parcă temele se repetau, doar că erau folosite alte exprimări, „ea” şi „el” din cadrul povestioarelor îşi cam pierduseră farmecul şi plurivalenţa (ceea ce în engleză ar fi un personaj „flat”, plat, care nu are decât o singură trăsătură definitorie, devenind astfel mama, bunica şi sora plictiselii), iar viaţa în cuplu prea era prezentată ca un supliciu. Dar asta am simţit şi crezut eu. Nu trebuie să fie la fel pentru toată lumea, nu? Nu puteţi afla decât pe cont propriu.
CITIŢI recenzia întreagă aici: https://literaryjungle.wordpress.com/...
April 22, 2017
“Femeile vin de pe Venus, barbatii de la baut” este una dintre cele mai amuzante carti pe care le-am citit vreodata. Subiectele cu care jongleaza Simona Tache si Mihai Radu, si in jurul carora construiesc aceste texte pline de umor, dar si de adevaruri, sunt numai bune de citit cand vrei sa te relaxezi.
Unele texte sunt absolut superbe, iti vine sa le mananci pe paine. Sunt construite atat de inteligent, exista acolo niste jocuri de cuvinte la care nu m-as fi gandit niciodata, si desi, ca femeie, iti vine sa urli la jumatatea masculina care a scris cartea, nu te poti abtine sa nu razi in hohote. Am ras la atatea texte scrise de Mihai Radu (ale lui mi-au placut in mod special, fata de cele scrise de Simona Tache), incat am crezut ca imi vor crapa obrajii. Sincere felicitari! Asta nu inseamna insa, ca Simona Tache s-a lasat si ea mai prejos, exista si texte de-ale ei care te fac sa pici pe burta si sa-ti dea lacrimile de ras.
M-am distrat extrem de mult citind cartea. Ce-mi pare rau e ca nu am avut-o in format fizic, pentru a putea insemna fiecare text care mi-a placut in mod deosebit, insa avantajul de a o citi electronic a constat in faptul ca mi-a fost usor sa fac cate un printscreen si sa trimit un fragment anume cunoscutilor, ca sa se distreze si ei! O voi achizitiona cu siguranta in viitorul apropiat, e o carte care poate fi scoasa oricand din biblioteca, la o pagina aleatorie, pentru a te relaxa.
Au fost insa si texte pe care nu le-am inteles (probabil fiindca eu nu am avut parte inca de acele experiente de cuplu), iar unele mi s-au parut usor exagerate (desi daca stau sa ma gandesc bine, toate sunt exagerate, tocmai pentru a le da o nota de umor), in sensul ca nu prea mi-au smuls niciun zambet. Per total, sa zicem... cam 75% din texte sunt haioase si scrise inteligent.
Repet, Mihai Radu a surprins incredibil de bine o parte din caracterul femeii, stateam si citeam, si ma gandeam: ba, deci chiar asa faaaac, fix asa! Am savurat textele lui asa cum savurez ciocolata.
Cineva care nu are simtul umorului ar putea spune ca e misogin (iar Simona Tache misandra), insa daca stai sa analizezi un pic si sa nu te simti atacat personal de cuvintele sale, vei observa faptul ca foarte multe chestii se aplica la viata noastra cotidiana. Nu zice nimeni sa generalizam la extreme: femeia e asa, barbatul asa, punct. Dar este adevarat ca femeile tind sa se poarte intr-un fel, iar barbatii in alt fel.
Ca sa nu o mai lungesc: recomand cu toata caldura!
Las aici si cateva citate care mi s-au parut amuzante:
Niciodată femeia nu întreabă când sună la telefon dacă poți vorbi, dacă ai altă treabă (ce treabă mai importantă ai putea să ai decât să stai de vorbă cu ea?), dacă e normal să te țină jumătate de oră în care să-ți dea indicații cu ce trebuie să cumperi de la farmacie pentru ca la final să încheie senină: „Mai bine sună-mă când ajungi acolo.”
Ce se întâmplă dacă nu-i răspunzi unei femei la telefon? Multora întrebarea aceasta nu vă stătea doar pe buze, ci și pe creier.
„Iubito, crede-mă, operam pe cord, chiar n-am putut să răspund. Țineam în mână inima omului ăluia… Da, scuză-mă, uite, nu m-am gândit că mai aveam o mână liberă.”
Ați auzit vreodată pe stradă un sunet așa, ca de cerșetoare bătrână lovită cu lanțurile de suporterii unguri, un sunet așa, ca de mezzosoprană lovită de Vișinescu cu creionul peste ovare, un sunet așa, ca de multe vrăbiuțe călcate cu buldozerul?… Sigur ați auzit. E sunetul pe care-l scoate femeia când vede un cățeluș pufos, cu părul alb, sau un bebeluș model îngeraș: utiiii-mimimimiiiiii-giugugiugu-liguligu, iiiiiiiiiiii, ce micuuuuț, drăguuuuuuuuuuuț…
Pocnesc sticlele pe mese la terase pe o arie de doi kilometri, pufnesc geamurile blocurilor din trei cartiere, dârdâie termopanele multinaționalelor, Obama cere unei comisii ONU să se cerceteze dacă s-au folosit arme cu sunete interzise.
Sunt sigur că, dacă s-ar face un studiu despre cât de rătăcite-n spațiu sunt femeile, s-ar descoperi că jumătate dintre ele fac sex pe la spate, doar pentru că nu mai știu cum să se întoarcă cu fața la partener.
Când o femeie nu are ce să facă, se gândește că nici tu nu ai ce să faci.
Tycho Brahe sau Galileo Galilei n-au privit vreodată mai consternați cerul decât o femeie care se uită în șifonier.
După cele trei ore în care a stat „la duș” (vreme în care tu ai spălat de șase ori mașina, apoi ai tras un pui de somn), se așază în fața șifonierului, cu ușile larg deschise.
E momentul în care știi că poți să-ți faci repede niște cârnați — ai vreme să cumperi un porc, să-l tai și toate alea.
Ca să fie pregătită pentru petrecerea de Revelion la timp, probabil că femeia ar trebui să înceapă cu programările cam a doua săptămână după Paște. Și-atunci, n-ar întârzia decât cinci, hai zece minute după ora 12.
Are programare la păr, la unghii, la alt păr, la împachetări, la despachetări, la față în general, apoi defalcat, la gene, la sprâncene, și, pentru că altfel tot nu se explică orele de programări, probabil că își face și un EKG, un RMN, analize complete la sânge, își pune dinții, își schimbă cristalinul și corneea, transplant de rinichi și cine știe câte altele, că ajungi de-ți trec prin cap tot felul de tâmpenii.
Nimic nu e mai enervant când locuiești cu o tipă ca momentul în care nu mai curge apa la duș, că nu știu ce garnitură e bușită și nu strânge bine, apa scurgându-se pe lângă baterie. În loc să tragă apă de la chiuvetă cu furtunul, ca orice om normal care a locuit la vremea lui în Grozăvești, ea vrea să repari dușul.
— Da’, cine mă crezi, Einstein?… Păi, dacă știam să repar un duș, eram departe acum, păpușe!
Și-apoi, toată istoria e de partea ta. Atâtea mii de ani oamenii au trăit bine-mersi fără duș și nu a mai murit nimeni. Nasol pentru tine e că ea are un Einstein în familie. Se numește „Tata”.
Înainte să-ți arate o poză, femeia te avertizează:
— Dar să știi că arăt groaznic! Eram nedormită de două săptămâni, tocmai căzusem cu un avion de la 12 mii de metri și aveam și părul aiurea, că doar ce mă trezisem din somn…
Aaa, sunt și fotografii reușite, unde arată bine. E vorba de un peisaj — să zicem Câmpia Dunării — și, undeva, la câțiva kilometri de locul din care se făcea poza, se vede un punct negru. Aia e ea.
— În ziua aia chiar eram frumoasă. Îmi pare rău că nu m-a prins mai bine boul ăla care a pozat.
Bărbații adevărați nu se tem de războaie și nici de nimic altceva. [...] Doar două sunt chestiile în fața cărora le tremură izmenele acestor bravi soldați. O răceală cu mucișori și eventual risc de injecțiuțe și ÎNTREBAREA AIA. Da, aia la care nu știu niciodată să răspundă. Exact, celebra: „Știi ce zi e azi?”
Ei bine, bărbații nu se trezesc mai târziu dimineața, cum pare la o primă vedere, ci doar mai stau în pat o oră cu ochii închiși și se gândesc ce naiba de zi e și, mai ales, ce se sărbătorește. O fi ziua în care el și aleasa inimii lui au dus pentru prima dată gunoiul împreună? O fi ziua în care el și-a găsit chiloții norocoși fără să scoată toate hainele din șifonier? O fi ziua în care ea s-a speriat de o albină și l-a sunat să-i spună cât de mult îl iubește? Naiba știe…
Sau o fi ziua în care nu era nimic de sărbătorit, așa că ea a făcut un tortuleț de morcovi și a hotărât să petreacă ziua în casă ca să sărbătorească momentul?
Femeia trăiește mereu cu senzația că tu ai o viață mult mai mișto decât a ei, că tu te distrezi mai mult decât se distrează ea, că până și munca ta nu se compară deloc cu munca ei, care chiar este muncă, pe când la tine este doar acel interval ușor deranjant al zilei, între cafelele de dimineață și berile de seară.
Și, ca să restabilim adevărul istoric, trebuie să spunem că, în timp ce Neil făcea primii pași pe Lună, i s-a transmis în cască:
— Neil, we have a Problem! Big Problem.
— Vai, să-mi bag pula, s-a bulit modulul.
— Nu, frate, a sunat nevastă-ta. A zis că dacă până la 9, ora Pământului, nu ești acasă, nici să nu mai vii. Aa, și cică să iei apă.
— Coaie, te rog eu mult, zi-i tu că ne-a ținut mai mult șefu’ pe Lună în seara asta. Altfel, să mor eu dacă mă mai întorc.
Unele texte sunt absolut superbe, iti vine sa le mananci pe paine. Sunt construite atat de inteligent, exista acolo niste jocuri de cuvinte la care nu m-as fi gandit niciodata, si desi, ca femeie, iti vine sa urli la jumatatea masculina care a scris cartea, nu te poti abtine sa nu razi in hohote. Am ras la atatea texte scrise de Mihai Radu (ale lui mi-au placut in mod special, fata de cele scrise de Simona Tache), incat am crezut ca imi vor crapa obrajii. Sincere felicitari! Asta nu inseamna insa, ca Simona Tache s-a lasat si ea mai prejos, exista si texte de-ale ei care te fac sa pici pe burta si sa-ti dea lacrimile de ras.
M-am distrat extrem de mult citind cartea. Ce-mi pare rau e ca nu am avut-o in format fizic, pentru a putea insemna fiecare text care mi-a placut in mod deosebit, insa avantajul de a o citi electronic a constat in faptul ca mi-a fost usor sa fac cate un printscreen si sa trimit un fragment anume cunoscutilor, ca sa se distreze si ei! O voi achizitiona cu siguranta in viitorul apropiat, e o carte care poate fi scoasa oricand din biblioteca, la o pagina aleatorie, pentru a te relaxa.
Au fost insa si texte pe care nu le-am inteles (probabil fiindca eu nu am avut parte inca de acele experiente de cuplu), iar unele mi s-au parut usor exagerate (desi daca stau sa ma gandesc bine, toate sunt exagerate, tocmai pentru a le da o nota de umor), in sensul ca nu prea mi-au smuls niciun zambet. Per total, sa zicem... cam 75% din texte sunt haioase si scrise inteligent.
Repet, Mihai Radu a surprins incredibil de bine o parte din caracterul femeii, stateam si citeam, si ma gandeam: ba, deci chiar asa faaaac, fix asa! Am savurat textele lui asa cum savurez ciocolata.
Cineva care nu are simtul umorului ar putea spune ca e misogin (iar Simona Tache misandra), insa daca stai sa analizezi un pic si sa nu te simti atacat personal de cuvintele sale, vei observa faptul ca foarte multe chestii se aplica la viata noastra cotidiana. Nu zice nimeni sa generalizam la extreme: femeia e asa, barbatul asa, punct. Dar este adevarat ca femeile tind sa se poarte intr-un fel, iar barbatii in alt fel.
Ca sa nu o mai lungesc: recomand cu toata caldura!
Las aici si cateva citate care mi s-au parut amuzante:
Niciodată femeia nu întreabă când sună la telefon dacă poți vorbi, dacă ai altă treabă (ce treabă mai importantă ai putea să ai decât să stai de vorbă cu ea?), dacă e normal să te țină jumătate de oră în care să-ți dea indicații cu ce trebuie să cumperi de la farmacie pentru ca la final să încheie senină: „Mai bine sună-mă când ajungi acolo.”
Ce se întâmplă dacă nu-i răspunzi unei femei la telefon? Multora întrebarea aceasta nu vă stătea doar pe buze, ci și pe creier.
„Iubito, crede-mă, operam pe cord, chiar n-am putut să răspund. Țineam în mână inima omului ăluia… Da, scuză-mă, uite, nu m-am gândit că mai aveam o mână liberă.”
Ați auzit vreodată pe stradă un sunet așa, ca de cerșetoare bătrână lovită cu lanțurile de suporterii unguri, un sunet așa, ca de mezzosoprană lovită de Vișinescu cu creionul peste ovare, un sunet așa, ca de multe vrăbiuțe călcate cu buldozerul?… Sigur ați auzit. E sunetul pe care-l scoate femeia când vede un cățeluș pufos, cu părul alb, sau un bebeluș model îngeraș: utiiii-mimimimiiiiii-giugugiugu-liguligu, iiiiiiiiiiii, ce micuuuuț, drăguuuuuuuuuuuț…
Pocnesc sticlele pe mese la terase pe o arie de doi kilometri, pufnesc geamurile blocurilor din trei cartiere, dârdâie termopanele multinaționalelor, Obama cere unei comisii ONU să se cerceteze dacă s-au folosit arme cu sunete interzise.
Sunt sigur că, dacă s-ar face un studiu despre cât de rătăcite-n spațiu sunt femeile, s-ar descoperi că jumătate dintre ele fac sex pe la spate, doar pentru că nu mai știu cum să se întoarcă cu fața la partener.
Când o femeie nu are ce să facă, se gândește că nici tu nu ai ce să faci.
Tycho Brahe sau Galileo Galilei n-au privit vreodată mai consternați cerul decât o femeie care se uită în șifonier.
După cele trei ore în care a stat „la duș” (vreme în care tu ai spălat de șase ori mașina, apoi ai tras un pui de somn), se așază în fața șifonierului, cu ușile larg deschise.
E momentul în care știi că poți să-ți faci repede niște cârnați — ai vreme să cumperi un porc, să-l tai și toate alea.
Ca să fie pregătită pentru petrecerea de Revelion la timp, probabil că femeia ar trebui să înceapă cu programările cam a doua săptămână după Paște. Și-atunci, n-ar întârzia decât cinci, hai zece minute după ora 12.
Are programare la păr, la unghii, la alt păr, la împachetări, la despachetări, la față în general, apoi defalcat, la gene, la sprâncene, și, pentru că altfel tot nu se explică orele de programări, probabil că își face și un EKG, un RMN, analize complete la sânge, își pune dinții, își schimbă cristalinul și corneea, transplant de rinichi și cine știe câte altele, că ajungi de-ți trec prin cap tot felul de tâmpenii.
Nimic nu e mai enervant când locuiești cu o tipă ca momentul în care nu mai curge apa la duș, că nu știu ce garnitură e bușită și nu strânge bine, apa scurgându-se pe lângă baterie. În loc să tragă apă de la chiuvetă cu furtunul, ca orice om normal care a locuit la vremea lui în Grozăvești, ea vrea să repari dușul.
— Da’, cine mă crezi, Einstein?… Păi, dacă știam să repar un duș, eram departe acum, păpușe!
Și-apoi, toată istoria e de partea ta. Atâtea mii de ani oamenii au trăit bine-mersi fără duș și nu a mai murit nimeni. Nasol pentru tine e că ea are un Einstein în familie. Se numește „Tata”.
Înainte să-ți arate o poză, femeia te avertizează:
— Dar să știi că arăt groaznic! Eram nedormită de două săptămâni, tocmai căzusem cu un avion de la 12 mii de metri și aveam și părul aiurea, că doar ce mă trezisem din somn…
Aaa, sunt și fotografii reușite, unde arată bine. E vorba de un peisaj — să zicem Câmpia Dunării — și, undeva, la câțiva kilometri de locul din care se făcea poza, se vede un punct negru. Aia e ea.
— În ziua aia chiar eram frumoasă. Îmi pare rău că nu m-a prins mai bine boul ăla care a pozat.
Bărbații adevărați nu se tem de războaie și nici de nimic altceva. [...] Doar două sunt chestiile în fața cărora le tremură izmenele acestor bravi soldați. O răceală cu mucișori și eventual risc de injecțiuțe și ÎNTREBAREA AIA. Da, aia la care nu știu niciodată să răspundă. Exact, celebra: „Știi ce zi e azi?”
Ei bine, bărbații nu se trezesc mai târziu dimineața, cum pare la o primă vedere, ci doar mai stau în pat o oră cu ochii închiși și se gândesc ce naiba de zi e și, mai ales, ce se sărbătorește. O fi ziua în care el și aleasa inimii lui au dus pentru prima dată gunoiul împreună? O fi ziua în care el și-a găsit chiloții norocoși fără să scoată toate hainele din șifonier? O fi ziua în care ea s-a speriat de o albină și l-a sunat să-i spună cât de mult îl iubește? Naiba știe…
Sau o fi ziua în care nu era nimic de sărbătorit, așa că ea a făcut un tortuleț de morcovi și a hotărât să petreacă ziua în casă ca să sărbătorească momentul?
Femeia trăiește mereu cu senzația că tu ai o viață mult mai mișto decât a ei, că tu te distrezi mai mult decât se distrează ea, că până și munca ta nu se compară deloc cu munca ei, care chiar este muncă, pe când la tine este doar acel interval ușor deranjant al zilei, între cafelele de dimineață și berile de seară.
Și, ca să restabilim adevărul istoric, trebuie să spunem că, în timp ce Neil făcea primii pași pe Lună, i s-a transmis în cască:
— Neil, we have a Problem! Big Problem.
— Vai, să-mi bag pula, s-a bulit modulul.
— Nu, frate, a sunat nevastă-ta. A zis că dacă până la 9, ora Pământului, nu ești acasă, nici să nu mai vii. Aa, și cică să iei apă.
— Coaie, te rog eu mult, zi-i tu că ne-a ținut mai mult șefu’ pe Lună în seara asta. Altfel, să mor eu dacă mă mai întorc.
December 6, 2019
Banuiam ce urmeaza sa citesc pentru ca o urmaresc pe Simona pe fb si pe blog si stiu cum scrie... deci, nu a fost nicio suprriza. Carticica este simpatica, autorii legandu-se rand pe rand de toate stereotipurile societatii in care traim. Stiti postarile acelea de pe fb amuzante? E, toata cartea este fix asa:
„Ai mâncat tot? Bravo, bravo, bravo! Ai pus și ciorbă pe tricou, ce drăguuț!” „Cine e băiat mare și face
pipi pe capacul de la WC? Sweeet!” „Vai, ce frumos ai vomat pe covor! I-a fost răuț la puiuț?” „Sunt
mândră că ești primul om care va păși pe lună!”
Așa vorbea soția lui Neil Armstrong cu Neil Armstrong și așa ar trebui să vorbească toate soțiile din
lume. Bărbaților le place să fie lăudați. Lauda este pentru ei ca oxigenul, ca berea și ca sexul. Nu îl lauzi
de dimineața până seara, ca o nebună, nu ai viață bună cu el.
Iată cum ar trebui să arate o banală conversație de cuplu, la sosirea de la serviciu a jumătății
masculine:
— Salut.
— Bine ai venit, armăsarule! Cum a fost azi la birou?
— Nașpa. M-am certat cu șeful.
— Îmi pare rău, scumpule! Dar, vai, cât de bine îți stă în costumul ăsta! Ești… rrrrr…
— În costumu’ ăsta de trening? Din cauza lui m-am certat cu boul.
— Ți-a zis iar că „casual friday” nu înseamnă „treling”?
— Da, futu-l în bot.
— Nu te supăra, Jamesbondu’ meu, lasă că tu ești frumos și când ești îmbrăcat ca ultimul cocalar. Și
ai niște mușchi! Mamă, ce mușchi ai!
— Ți se pare că mi s-au mai umflat pectoralii? Ce mușchi am?
— Niște mușchi de porc la grătar cu cartofi prăjiți, cum îți place ție. Te așteaptă în bucătărie.``
I-am dat 3 stele
„Ai mâncat tot? Bravo, bravo, bravo! Ai pus și ciorbă pe tricou, ce drăguuț!” „Cine e băiat mare și face
pipi pe capacul de la WC? Sweeet!” „Vai, ce frumos ai vomat pe covor! I-a fost răuț la puiuț?” „Sunt
mândră că ești primul om care va păși pe lună!”
Așa vorbea soția lui Neil Armstrong cu Neil Armstrong și așa ar trebui să vorbească toate soțiile din
lume. Bărbaților le place să fie lăudați. Lauda este pentru ei ca oxigenul, ca berea și ca sexul. Nu îl lauzi
de dimineața până seara, ca o nebună, nu ai viață bună cu el.
Iată cum ar trebui să arate o banală conversație de cuplu, la sosirea de la serviciu a jumătății
masculine:
— Salut.
— Bine ai venit, armăsarule! Cum a fost azi la birou?
— Nașpa. M-am certat cu șeful.
— Îmi pare rău, scumpule! Dar, vai, cât de bine îți stă în costumul ăsta! Ești… rrrrr…
— În costumu’ ăsta de trening? Din cauza lui m-am certat cu boul.
— Ți-a zis iar că „casual friday” nu înseamnă „treling”?
— Da, futu-l în bot.
— Nu te supăra, Jamesbondu’ meu, lasă că tu ești frumos și când ești îmbrăcat ca ultimul cocalar. Și
ai niște mușchi! Mamă, ce mușchi ai!
— Ți se pare că mi s-au mai umflat pectoralii? Ce mușchi am?
— Niște mușchi de porc la grătar cu cartofi prăjiți, cum îți place ție. Te așteaptă în bucătărie.``
I-am dat 3 stele
May 6, 2018
Am savurat-o. Și probabil ca voi mai citi și alte cărți de acest fel. Stereotipurile din viața cotidiană sunt puternic amplificate și, din păcate, nu prea mă regăsesc în caracterizarea bărbatului general din carte. Poate cu excepția berilor, dar atât. Curățenie îmi place să fac, tv deloc, fotbal deloc, la băut în oraș ioc, dus gunoiul - da șamd. Însă da, sunt și mulți bărbați care se pot regăsi acolo și într-un fel, să se amuze de ei înșiși.
January 26, 2025
[2021] Îmi doream de multă vreme să citesc această carte și, într-un final, a sosit și momentul ei. Nu avem o poveste cap-coadă pe care să o citim pe nerăsuflate, așteptând cu ardoare să aflăm care îi va fi finalul și sperând că totul se va termina cu bine pentru protagoniști. Volumul de față este mai mult o colecție de texte scurte (nu mai mult de o pagină fiecare) în care cei doi autori, Simona Tache și Mihai Radu, își dau răspuns unul altuia la propriile scrieri. Și o fac atât de sincer și cu atât de mult umor, încât nu te poți opri din râs și de la a fi când de partea unuia, când de partea celuilalt.
De cele mai multe ori, am adorat răspunsurile lor, observând cât adevăr poate exista în ele, situații pe care le-am întâlnit de-a lungul anilor chiar în propria familie, dar și în familiile celor din jur. Fie că vorbim de cum agață un tip o gagică 😎 sau de nehotărârea unei femei care nu are cu ce să se îmbrace (chiar dacă șifonierul dă pe dinafară 🙄), de iubirea infinită a bărbaților pentru un tricou anume sau față de șosetele de care se despart cu greu atunci când TREBUIE date la spălat 🤦♀️, fie că vorbim despre viața în cuplu, de socrii și de rudele care vin în vizită în loc să stea acasă, de "mă duc la o bere cu băieții!" care se întoarce când își amintește pe unde mai stă, de "nu am nimic!" care are de fapt ceva, dar tu ești prea bou ca să-ți dai seama și despre multe altele, cu siguranță o să râdeți mult și bine.
Așa că, dacă nu ați citit cartea, ce mai așteptați? Nu trebuie să o citiți pe toată dintr-un foc, puteți să citiți câteva texte atunci când aveți nevoie să vă binedispuneți în pauzele de la serviciu sau să vă răsfățați cu 5 minute sau o oră (după caz 😅) doar pentru voi, alături de o bere sau un pahar cu vin. 😁
Mihai: Dumnezeu, când a făcut pixul, a zis: "Iar pixul acesta trebuie să stea pe frigider!". Și, ca să fie sigur că pixul acela va sta numai în locul acela de pe frigider și niciunde altundeva în lume, Dumnezeu a făcut-o și pe femeie. De mică, se uită ca totul să fie în regulă. La naștere, urlă mai tare decât restul pentru că nu suportă ca toate lucrurile din sala aia să fie așa, în dezordine, altfel decât le-a lăsat ea într-o viață anterioară, când era asistentă.
Simona: Dumnezeu, când a făcut salariul, a zis așa: "Iar salariul acesta se duce acasă, la familie și la copii. Cu toate astea, bărbatul îl duce mereu, din greșeală, la cârciumă. Dacă veți vedea o tipă îmbrăcată sado-maso că-i aruncă lui portofelul cât colo, după care îi dă un pantof cu toc în cap și-i strigă "Apporte!", nu vă gândiți la cine știe ce preludiu pervers. E doar o amărâtă de nevastă disperată, care încearcă să-și învețe bărbatul să aducă leafa acasă.
De cele mai multe ori, am adorat răspunsurile lor, observând cât adevăr poate exista în ele, situații pe care le-am întâlnit de-a lungul anilor chiar în propria familie, dar și în familiile celor din jur. Fie că vorbim de cum agață un tip o gagică 😎 sau de nehotărârea unei femei care nu are cu ce să se îmbrace (chiar dacă șifonierul dă pe dinafară 🙄), de iubirea infinită a bărbaților pentru un tricou anume sau față de șosetele de care se despart cu greu atunci când TREBUIE date la spălat 🤦♀️, fie că vorbim despre viața în cuplu, de socrii și de rudele care vin în vizită în loc să stea acasă, de "mă duc la o bere cu băieții!" care se întoarce când își amintește pe unde mai stă, de "nu am nimic!" care are de fapt ceva, dar tu ești prea bou ca să-ți dai seama și despre multe altele, cu siguranță o să râdeți mult și bine.
Așa că, dacă nu ați citit cartea, ce mai așteptați? Nu trebuie să o citiți pe toată dintr-un foc, puteți să citiți câteva texte atunci când aveți nevoie să vă binedispuneți în pauzele de la serviciu sau să vă răsfățați cu 5 minute sau o oră (după caz 😅) doar pentru voi, alături de o bere sau un pahar cu vin. 😁
Mihai: Dumnezeu, când a făcut pixul, a zis: "Iar pixul acesta trebuie să stea pe frigider!". Și, ca să fie sigur că pixul acela va sta numai în locul acela de pe frigider și niciunde altundeva în lume, Dumnezeu a făcut-o și pe femeie. De mică, se uită ca totul să fie în regulă. La naștere, urlă mai tare decât restul pentru că nu suportă ca toate lucrurile din sala aia să fie așa, în dezordine, altfel decât le-a lăsat ea într-o viață anterioară, când era asistentă.
Simona: Dumnezeu, când a făcut salariul, a zis așa: "Iar salariul acesta se duce acasă, la familie și la copii. Cu toate astea, bărbatul îl duce mereu, din greșeală, la cârciumă. Dacă veți vedea o tipă îmbrăcată sado-maso că-i aruncă lui portofelul cât colo, după care îi dă un pantof cu toc în cap și-i strigă "Apporte!", nu vă gândiți la cine știe ce preludiu pervers. E doar o amărâtă de nevastă disperată, care încearcă să-și învețe bărbatul să aducă leafa acasă.
May 16, 2014
In stilul inconfundabil al celor doi "Catavenci", cartea este pe cat de haioasa pe atat de incisiva cand vine vorba de provocarile masculin/feminin. Simona Tache si Mihai Radu reusesc sa isi dea replica unul altuia pe acordurile unor realitati cotidiene care ne incearca pe toti. Ceea ce reusesc cei doi autori in aceste pagini este creionarea cu tuse extrem de ironice, sarcastice si pline de umor ale unor arhetipuri de cand lumea si pamantul. Pe alocuri pare ca Mihai castiga "duelul" in dialog, dar Simona revine si isi lasa "amprenta tocului" feminin cand te astepti mai putin. Three words to describe it: funny, witty and funky.
January 18, 2014
Brilliant book, laughed out loud all the way! Simona and Mihai have a very fine sense of observing the realities of a couple and they do have the funniest way of putting them down on paper. Would recommend the book wholeheartedly!
January 31, 2014
So damn funny!!!!!!
April 18, 2016
A bit too stereotypical here and there, but all in all a good laugh.
January 12, 2016
LOL...ce am mai ras! Foarte funny si relaxanta cartea, desi cred ca trebuie sa fii casatorit sau sa fi locuit cu cineva o perioada ca sa apreciezi toate glumele. :))))
December 23, 2016
Delicios de amuzant!
January 4, 2023
Femeile Vin De Pe Venus, Bărbații de la baut
Simona Tache și Mihai Radu
#288pagini
Mai,sincer nu știu ce sa spun... Mi-a plăcut și nu mi-a plăcut. Mare lucru nu poți înțelege din aceasta carte. Ii avem pe cei doi autori care vorbesc fiecare în parte din perspectiva lor bineînțeles atât de femei cât și de bărbați. Însă într-o nota umoristica.
Pe ici pe colo mi-a stârnit un zâmbet mic un coltul gurii Insa în rest mi se părea o nebuloasa totala. Adică nu chiar totala însă fără sens. Ambii autori vorbesc din perspectiva lor despre femei, despre ce așteptări avem noi de la bărbații din viata noastră, despre faptul ca ei își petrec prea mult timp cu băieții la bere și uita sa mai vina acasă sau despre faptul ca trebuie sa comentezi muuuuult și bine pana ca el sa se "prindă" ca vrei sa meargă sa arunce gunoiul! 😂😂😂 Dar mai vorbesc și despre femeile în perioada ce-a mai frumoasa a vietii și anume atunci când sunt însărcinate și pot profita de pe urma barbatilor😂😇
Dar, totodată vorbesc și despre evoluția bărbaților încă din frageda pruncie sau mai bine spus de la maimuță în coace😂😂😂😂 cuprinzând toate etalrpe inclusiv și bebelușia când vorbesc asa: "mama ce vleau sa melg acolo" 😂
" Practic, femeile nu exista decât sa le taie lor, bărbaților, aripile. Ca să le amintească mereu ca ideile lor sunt irealizabil, fanteziste și proaste și să-i pună să-și schimbe șosetele"! 🤣🤣
"Hercule a avut bulan, ca in timpul în care-a făcut alea douăsprezece munci nu l-a durut de loc gatuțul!" 😂 😂 😂
3❄️
Simona Tache și Mihai Radu
#288pagini
Mai,sincer nu știu ce sa spun... Mi-a plăcut și nu mi-a plăcut. Mare lucru nu poți înțelege din aceasta carte. Ii avem pe cei doi autori care vorbesc fiecare în parte din perspectiva lor bineînțeles atât de femei cât și de bărbați. Însă într-o nota umoristica.
Pe ici pe colo mi-a stârnit un zâmbet mic un coltul gurii Insa în rest mi se părea o nebuloasa totala. Adică nu chiar totala însă fără sens. Ambii autori vorbesc din perspectiva lor despre femei, despre ce așteptări avem noi de la bărbații din viata noastră, despre faptul ca ei își petrec prea mult timp cu băieții la bere și uita sa mai vina acasă sau despre faptul ca trebuie sa comentezi muuuuult și bine pana ca el sa se "prindă" ca vrei sa meargă sa arunce gunoiul! 😂😂😂 Dar mai vorbesc și despre femeile în perioada ce-a mai frumoasa a vietii și anume atunci când sunt însărcinate și pot profita de pe urma barbatilor😂😇
Dar, totodată vorbesc și despre evoluția bărbaților încă din frageda pruncie sau mai bine spus de la maimuță în coace😂😂😂😂 cuprinzând toate etalrpe inclusiv și bebelușia când vorbesc asa: "mama ce vleau sa melg acolo" 😂
" Practic, femeile nu exista decât sa le taie lor, bărbaților, aripile. Ca să le amintească mereu ca ideile lor sunt irealizabil, fanteziste și proaste și să-i pună să-și schimbe șosetele"! 🤣🤣
"Hercule a avut bulan, ca in timpul în care-a făcut alea douăsprezece munci nu l-a durut de loc gatuțul!" 😂 😂 😂
3❄️
June 15, 2022
O lectura savuroasa perfecta pentru zilele de vara.🌞Perspectivele spumoase ale celor doi sunt pline de umor și fac lectura ușoară și greu de lăsat din mâna.🥰❤️
Am ras pe cinste, fie ca eram in grădina sau in public. 😂😂😂
V-o recomand cu drag, celor ce sunt in căutarea unei cărți umoristice despre adevarul relațiilor de cuplu. 👩🏼❤️💋👨🏻
P.S.: Nerecomandată celor care iau lucrurile prea in serios!😅
⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️
Am ras pe cinste, fie ca eram in grădina sau in public. 😂😂😂
V-o recomand cu drag, celor ce sunt in căutarea unei cărți umoristice despre adevarul relațiilor de cuplu. 👩🏼❤️💋👨🏻
P.S.: Nerecomandată celor care iau lucrurile prea in serios!😅
⭐️⭐️⭐️⭐️⭐️
June 16, 2022
Simona and Mihai write little anecdotes in pair, on various themes, from married to life, to raising children, to how each of the sexes deals with being drunk. One of them starts the story and the other responds in kind.
They are actually a collection of their printed material in a Romanian magazine, and they are pretty funny.
But of course, it's not a book that you can read fast, as it's sketch after sketch, and it gets old after a time :)
They are actually a collection of their printed material in a Romanian magazine, and they are pretty funny.
But of course, it's not a book that you can read fast, as it's sketch after sketch, and it gets old after a time :)
December 7, 2016
Satiro-comedie in cuvinte citite! vrei sa razi pe infundate cand familia doarme, sa razi in hohote cand esti in mijlocul lor si toti sa te intrebe de ce razi :) atunci trebuie sa citesti acest pamflet!!!!
July 29, 2017
Am ras cu lacrimi! Mi-a plăcut cartea, lejeră și amuzantă.
August 8, 2019
Citeste-o acasa sau acolo unde poti rade cu gura pana la urechi . 😀
January 11, 2020
Extrem de amuzanta. O carte excelenta pentru relaxare.
March 21, 2021
elefant
June 3, 2021
Am ras cu pofta, mulțumesc!
September 21, 2022
O carte plină de umor
November 24, 2022
I had big hopes before opening this book - it has some funny moments, I agree, but also lots of fillers, so I won't read its follow-up
July 22, 2020
Destindere usoara!
July 24, 2014
This book was hilarious! I laugh out loud all the time!
Some quotes:
Simona: „Nu te entuziasma atunci când îţi vine de la piaţă cu un buchet de gladiole. Verifică mai întâi, dacă pe lista lui nu figura şi cuvântul „leuştean”. Dacă da, nu-i sări de gât, lăudându-l pentru cât e de romantic. Gladiolele sunt pentru ciorbă, nu pentru tine. Tu trebuia să te măriţi cu unul care ştie cum arată leuşteanul.”
Mihai: „Tyro Brahne sau Galileo Galilei n-au privit vreodată mai consternaţi cerul decât o femeie care se uită în şifonier. (…) În astfel de momente, trebuie să faci pe mortul. Mai repede scapi de o ursoaică de 2 tone care te vede că îi tai puiului ei urechile cu foarfeca de vie, decât de furia femeii în chiloţi privind deznădăjduită la cinci camioane de haine înghesuite într-un şifonier.””
Simona: „Ca femeie, poţi să câştigi enorm de multă libertate rugându-ţi soţul să meargă până la şifonier şi să-ţi aducă helanca lila. În primul rând, nu cunoaşte semnificaţia cuvântului „helancă”, iar apoi o să fie incapabil să distingă lila-ul dintre alte nuanţe şi culori. Va sta câţiva ani lângă şifonier. Fii drăguţă şi înţelegătoare cu el, în timpul acesta! (…)
Iar, dacă nu vrei doar puţină libertate, ci chiar să scapi de el, atunci trimite-l să-ţi aducă, pe lângă helanca lila, şi cardiganul fucsia. O să dureze 80 de ani până le găseşte. Când se va întoarce cu ele, tu îţi vei fi refăcut viaţa, vei fi avut 10 copii cu altul, vei fi avut şi nepoţi. Şi nici nu va putea să-ţi facă scandal, pentru că vei fi deja moartă.””
Some quotes:
Simona: „Nu te entuziasma atunci când îţi vine de la piaţă cu un buchet de gladiole. Verifică mai întâi, dacă pe lista lui nu figura şi cuvântul „leuştean”. Dacă da, nu-i sări de gât, lăudându-l pentru cât e de romantic. Gladiolele sunt pentru ciorbă, nu pentru tine. Tu trebuia să te măriţi cu unul care ştie cum arată leuşteanul.”
Mihai: „Tyro Brahne sau Galileo Galilei n-au privit vreodată mai consternaţi cerul decât o femeie care se uită în şifonier. (…) În astfel de momente, trebuie să faci pe mortul. Mai repede scapi de o ursoaică de 2 tone care te vede că îi tai puiului ei urechile cu foarfeca de vie, decât de furia femeii în chiloţi privind deznădăjduită la cinci camioane de haine înghesuite într-un şifonier.””
Simona: „Ca femeie, poţi să câştigi enorm de multă libertate rugându-ţi soţul să meargă până la şifonier şi să-ţi aducă helanca lila. În primul rând, nu cunoaşte semnificaţia cuvântului „helancă”, iar apoi o să fie incapabil să distingă lila-ul dintre alte nuanţe şi culori. Va sta câţiva ani lângă şifonier. Fii drăguţă şi înţelegătoare cu el, în timpul acesta! (…)
Iar, dacă nu vrei doar puţină libertate, ci chiar să scapi de el, atunci trimite-l să-ţi aducă, pe lângă helanca lila, şi cardiganul fucsia. O să dureze 80 de ani până le găseşte. Când se va întoarce cu ele, tu îţi vei fi refăcut viaţa, vei fi avut 10 copii cu altul, vei fi avut şi nepoţi. Şi nici nu va putea să-ţi facă scandal, pentru că vei fi deja moartă.””
May 11, 2015
Femeile vin de pe Venus, barbatii de la baut este o carte savuroasa ce te binedispune de la inceput pana la sfarsit. Situatiile prezentate, din punctul de vedere al unui barbat (Mihai Radu) si dupa al unei femei (Simona Tache), au fost pe placul meu. Cu greu m-am decis care este mai interesant, dar trebuie sa dau dreptate ambelor parti. Da, sunt femeie, dar pana la urma toti avem defecte si trebuie sa ni le “suporte” cineva. Daca fericitul nostru prieten/iubit/sot considera ca suntem adorabile (evident ca la inceput :) ), inseamna ca a trecut de testul suprem. Oare ce gandim noi despre ei, ii consideram perfecti?
http://literaturapetocuri.ro/femeile-...
http://literaturapetocuri.ro/femeile-...
May 20, 2014
''Când vezi o femeie că stă înseamnă că fie a leșinat, fie e moartă, fie nu merită banii pe care ți i-a cerut mai devreme.''
Absolut demențiale textele.
Absolut demențiale textele.
July 3, 2014
Foarte comica, cu foarte mari exagerari, dar se accepta pentru ca e la misto'. Foarte bine scrisa. :)
October 24, 2014
Umor inteligent cu o doza de "haz de necaz". Rar mai gasesti asemenea mix.
Displaying 1 - 30 of 38 reviews