What do you think?
Rate this book
Darul lui Humboldt
„Când juriul Nobel şi-a anunţat decizia, iar presa m-a asaltat (înspăimântător fenomen!) întrebându-mă cum mă simt în postura de câştigător al Premiului Nobel, am spus: copilul din mine (căci, în ciuda aparenţelor, există în mine un copil) s-a bucurat, în timp ce adultul a rămas sceptic. Seara asta îi aparţine în întregime copilului. Duminică voi avea de spus mai multe lucruri serioase de la tribună. Duminica e ziua cea mai potrivită pentru cugetări sumbre, însă această seară de vineri şi-o revendică, pe drept, copilul."
Saul Bellow, la decernarea Premiului Nobel, 1976
„Lecţia lui Humboldt devine una abstract-parabolică, mulându-se pe ideea de artă autentică, absolută, eliberată de constrângerile oricărei materialităţi. Indiferent de opţiunile sale estetice accidentale, Citrine (un fel de erou iniţiatic în roman) nu poate rata, pe termen lung, acest adevăr ultim."
Codrin Liviu Cuţitaru
Saul Bellow, la decernarea Premiului Nobel, 1976
„Lecţia lui Humboldt devine una abstract-parabolică, mulându-se pe ideea de artă autentică, absolută, eliberată de constrângerile oricărei materialităţi. Indiferent de opţiunile sale estetice accidentale, Citrine (un fel de erou iniţiatic în roman) nu poate rata, pe termen lung, acest adevăr ultim."
Codrin Liviu Cuţitaru
332 pages, Hardcover
Published November 1, 2012
3 people are currently reading
117 people want to read
About the author
Saul Bellow
252 books1,956 followersNovels of Saul Bellow, Canadian-American writer, include
Dangling Man
in 1944 and
Humboldt's Gift
in 1975 and often concern an alienated individual within an indifferent society; he won the Nobel Prize of 1976 for literature.
People widely regard one most important Saul Bellow of the 20th century. Known for his rich prose, intellectual depth, and incisive character studies, Bellow explored themes of identity and the complexities of modern life with a distinct voice that fused philosophical insight and streetwise humor. Herzog , The Adventures of Augie March , and Mister Sammler’s Planet , his major works, earned critical acclaim and a lasting legacy.
Born in Lachine, Quebec, to Russian-Jewish immigrants, Saul Bellow at a young age moved with his family to Chicago, a city that shaped much worldview and a frequent backdrop in his fiction. He studied anthropology at the University of Chicago and later Northwestern, and his intellectual interests deeply informed him. Bellow briefly pursued graduate studies in anthropology, quickly turned, and first published.
Breakthrough of Saul Bellow came with The Adventures of Augie March , a sprawling, exuberance that in 1953 marked the national book award and a new direction in fiction. With energetic language and episodic structure, it introduced readers to a new kind of unapologetically intellectual yet deeply grounded hero in the realities of urban life. Over the following decades, Bellow produced a series of acclaimed that further cemented his reputation. In Herzog , considered his masterpiece in 1964, a psychological portrait of inner turmoil of a troubled academic unfolds through a series of unsent letters, while a semi-autobiographical reflection on art and fame gained the Pulitzer Prize.
In 1976, people awarded human understanding and subtle analysis of contemporary culture of Saul Bellow. He only thrice gained the national book award for fiction and also received the medal of arts and the lifetime achievement of the library of Congress.
Beyond fiction, Saul Bellow, a passionate essayist, taught. He held academic positions at institutions, such as the University of Minnesota, Princeton, and Boston University, and people knew his sharp intellect and lively classroom presence. Despite his stature, Bellow cared about ordinary people and infused his work with humor, moral reflection, and a deep appreciation of contradictions of life.
People can see influence of Saul Bellow in the work of countless followers. His uniquely and universally resonant voice ably combined the comic, the profound, the intellectual, and the visceral. He continued into his later years to publish his final Ravelstein in 2000.
People continue to read work of Saul Bellow and to celebrate its wisdom, vitality, and fearless examination of humanity in a chaotic world.
People widely regard one most important Saul Bellow of the 20th century. Known for his rich prose, intellectual depth, and incisive character studies, Bellow explored themes of identity and the complexities of modern life with a distinct voice that fused philosophical insight and streetwise humor. Herzog , The Adventures of Augie March , and Mister Sammler’s Planet , his major works, earned critical acclaim and a lasting legacy.
Born in Lachine, Quebec, to Russian-Jewish immigrants, Saul Bellow at a young age moved with his family to Chicago, a city that shaped much worldview and a frequent backdrop in his fiction. He studied anthropology at the University of Chicago and later Northwestern, and his intellectual interests deeply informed him. Bellow briefly pursued graduate studies in anthropology, quickly turned, and first published.
Breakthrough of Saul Bellow came with The Adventures of Augie March , a sprawling, exuberance that in 1953 marked the national book award and a new direction in fiction. With energetic language and episodic structure, it introduced readers to a new kind of unapologetically intellectual yet deeply grounded hero in the realities of urban life. Over the following decades, Bellow produced a series of acclaimed that further cemented his reputation. In Herzog , considered his masterpiece in 1964, a psychological portrait of inner turmoil of a troubled academic unfolds through a series of unsent letters, while a semi-autobiographical reflection on art and fame gained the Pulitzer Prize.
In 1976, people awarded human understanding and subtle analysis of contemporary culture of Saul Bellow. He only thrice gained the national book award for fiction and also received the medal of arts and the lifetime achievement of the library of Congress.
Beyond fiction, Saul Bellow, a passionate essayist, taught. He held academic positions at institutions, such as the University of Minnesota, Princeton, and Boston University, and people knew his sharp intellect and lively classroom presence. Despite his stature, Bellow cared about ordinary people and infused his work with humor, moral reflection, and a deep appreciation of contradictions of life.
People can see influence of Saul Bellow in the work of countless followers. His uniquely and universally resonant voice ably combined the comic, the profound, the intellectual, and the visceral. He continued into his later years to publish his final Ravelstein in 2000.
People continue to read work of Saul Bellow and to celebrate its wisdom, vitality, and fearless examination of humanity in a chaotic world.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 5 of 5 reviews
Read
January 18, 2014Apărut în 1975, Darul lui Humboldt, romanul lui Saul Bellow, a fost imediat recompensat cu un Pulitzer. Trebuie s-o recunoaștem, americanii au un simț al ironiei destul de bine dezvoltat. De ce spun asta? În romanul lui Bellow avem o critică acidă, intransigentă a societății de consum americane, ceea ce, iată, nu a deranjat, cel puțin în aparență. Societatea americană, în Darul lui Humboldt, este înfățișată, fără drept de apel, ca fiind una profund aculturală, deși străbătută de spirit, dar de un „spirit fără cultură”.
Prin cele două personaje, poetul Von Humboldt Fleisher și mai tânărul său confrate Charlie Citrine, romancierul surprinde două mentalități diferite, dar care au, fără îndoială, multe lucruri în comun. Primul, adică Von Humboldt, mare amator de Marx, Sombart, Freud, Joyce, crede într-o perfecțiune platonică, mai are încă, iată, acea credință într-o perfecțiune originară. (recenzie: http://bookaholic.ro/umilitoarea-cond...)
Prin cele două personaje, poetul Von Humboldt Fleisher și mai tânărul său confrate Charlie Citrine, romancierul surprinde două mentalități diferite, dar care au, fără îndoială, multe lucruri în comun. Primul, adică Von Humboldt, mare amator de Marx, Sombart, Freud, Joyce, crede într-o perfecțiune platonică, mai are încă, iată, acea credință într-o perfecțiune originară. (recenzie: http://bookaholic.ro/umilitoarea-cond...)
November 22, 2021
Culegerea de balade publicată de Von Humboldt Fleisher prin anii ’30 a avut un succes răsunător chiar de la bun început. Humboldt părea să fie poetul pe care-l aşteptase întreaga omenire. Pot să vă spun că, în Midwest, pe unde mă aflam atunci, şi eu îl aşteptasem cu emoții arzătoare. Scriitor de avangardă, primul dintr-o nouă generație, Humboldt era un bărbat frumos, blond, solid, serios, spiritual şi cultivat. Avea toate aceste calități. Nu a existat ziar să nu-i recenzeze cartea. Fotografia i-a apărut în Time, neînsoțită de cuvinte jignitoare, şi în Newsweek însoțită de cuvinte elogioase. Am citit cu entuziasm Baladele Arlechinului. Eram student la Universitatea din Wisconsin şi, zi şi noapte, gândul nu-mi stătea decât la literatură. Humboldt mi-a revelat căi noi de realizare. Eram în extaz, îi invidiam norocul, talentul, faima şi, în luna mai, am plecat în Est ca să-l pot vedea – eventual să încerc chiar o apropiere de dânsul. Autocarul de cursă lungă, de pe ruta Scranton, a
făcut drumul în vreo cincizeci de ore. Dar n-avea importanță. Geamurile erau deschise şi până atunci nu văzusem niciodată munți adevărați. Copacii înmuguriseră. Totul arăta ca în Pastorala lui Beethoven, simțeam înăuntrul meu o ploaie de verde proaspăt. Şi Manhattanul era frumos. Am închiriat o casă cu trei dolari pe săptămână şi mi-am găsit şi o slujbă. Colindam din casă-n casă și vindeam perii Fuller. Tot ce vedeam în jur îmi înfierbânta sângele. I-am scris lui Humboldt o lungă
scrisoare de admirație şi am fost invitat în Greenwich Village, la o discuție de idei şi de literatură. Locuia pe Bedford Street, lângă Chumley. M-a servit întâi cu o cafea, după care mi-a turnat gin în aceeaşi ceaşcă.
făcut drumul în vreo cincizeci de ore. Dar n-avea importanță. Geamurile erau deschise şi până atunci nu văzusem niciodată munți adevărați. Copacii înmuguriseră. Totul arăta ca în Pastorala lui Beethoven, simțeam înăuntrul meu o ploaie de verde proaspăt. Şi Manhattanul era frumos. Am închiriat o casă cu trei dolari pe săptămână şi mi-am găsit şi o slujbă. Colindam din casă-n casă și vindeam perii Fuller. Tot ce vedeam în jur îmi înfierbânta sângele. I-am scris lui Humboldt o lungă
scrisoare de admirație şi am fost invitat în Greenwich Village, la o discuție de idei şi de literatură. Locuia pe Bedford Street, lângă Chumley. M-a servit întâi cu o cafea, după care mi-a turnat gin în aceeaşi ceaşcă.
April 9, 2022
I'm sorry to say I am not impressed. I find nothing remarkable about it - maybe the second volume is better? And yes, I know it's a Pulitzer book. It must be a matter of taste.
May 31, 2022
Looking back, I can't recall anything that has stuck to me or that has caused an impression. It's not a bad book but for me not a terrific one either. Might just be a book - reader mismatch
December 30, 2021
"... Morris R. Cohen, profesorul de filosofie al lui Humboldt, este
întrebat odată de un student, la cursul de metafizică: „Domnule profesor, cum
pot să ştiu că exist?” Profesorul răspunde: „Şi cine întreabă, vă rog?” Dar asta,
fireşte, dacă nu vom înclina să credem, o dată cu Nietzsche, că subiectul este o
simplă iluzie gramaticală – la care profesorul Cohen ne-ar replica, fără
îndoială, că şi pe aceasta, iluzia, trebuie s-o aibă cineva; iată de ce trecerea pe
pământ îi pare necesară şi lui Citrine, într-o glosă steineriană pe care ne-o
livrează cu optimism: aici, pe pământ se află şcoala libertăţii noastre. În
regnul celălalt, unde lucrurile devin mult mai clare, claritatea ştirbeşte din
libertate..."
întrebat odată de un student, la cursul de metafizică: „Domnule profesor, cum
pot să ştiu că exist?” Profesorul răspunde: „Şi cine întreabă, vă rog?” Dar asta,
fireşte, dacă nu vom înclina să credem, o dată cu Nietzsche, că subiectul este o
simplă iluzie gramaticală – la care profesorul Cohen ne-ar replica, fără
îndoială, că şi pe aceasta, iluzia, trebuie s-o aibă cineva; iată de ce trecerea pe
pământ îi pare necesară şi lui Citrine, într-o glosă steineriană pe care ne-o
livrează cu optimism: aici, pe pământ se află şcoala libertăţii noastre. În
regnul celălalt, unde lucrurile devin mult mai clare, claritatea ştirbeşte din
libertate..."
Displaying 1 - 5 of 5 reviews