Riduri

by Mihail Vakulovski, Dumitru Crudu (Foreword)

Genres: Romanian Literature, Poetry

80 pages, Paperback

First published January 1, 2013

Reviews

[Fală Victor · Rating 5 out of 5]

Băi, foarte bună! Mi-a părut rău, sincer, că s-a terminat atât de repede.
Eu zici să o citiți.

[Mădălina Bejenaru · Rating 4 out of 5]

O poezie apăsătoare pe alocuri, mai puțin reușită prin altele, dar tot volumul imprimă melancolie, dor, o apatie provocată de trecerea timpului și de schimbarea propriei persoanei, o întredeschidere între suficient și ceva mai mult. Poemele despre pierderea tatălui mi-au plăcut mai tare, fiind mai autentice, lipsite de o “șlefuire” de dragul esteticului sau de o dominație livrescă.

imaginează-ți

că dimineața te trezești de la aroma din cana de cafea
de pe măsuța de lîngă patul tău de 3 metri pe 3 din care abia s-a ridicat
femeia care ți-a adus cafeaua, de fiecare dată iubirea vieții tale
în camera vecină copiii citesc ultima carte răcnet și se joacă de-a mama și tata
mama și tata sînt mîndri de tine și abia așteaptă să le faci o vizită
te duci cu plăcere la serviciul care ți-e hobby te întîlnești cu prietenii
și discuți despre muzică fotbal literatură artă și despre filme și despre
călătorii și abia aștepți să te întorci acasă
la casa ta faină din centrul istoric al orașului
și

[Luca Florentina · Rating 4 out of 5]

4,5 💫

[Cipi · Rating 2 out of 5]

,,vasilievici spune:"

   ,,nu mai am nevoie de ziua de mîine
ai zis
   mîine să cadă-n genunchi la picioarele mele și să-și ceară iertare cu limbă de moarte
   iar trecutul meu să devină chiar acum viitorul meu
ai zis
   ziua de mâine are ochelari cu gratii
   şi te înjură de morții mă-tii
zici
   copiii mei...
zici
   această lume nu va primi niciodată copiii mei ca ofrandă
copiii mei nu se vor sinucide
tălpile lor nu vor fi gîdilate niciodată
                                                              de moarte
sub ele nu se va legăna niciodată
                                                      Planeta Pământ
mă uit în ochii albi ai zilei de mîine
şi-o *** în gură
                          pînă la moarte"


azi, "riduri", de mihail vakulovski.
nu am fost pregătit de poezia lui, cum nu am fost pregătit nici acum (cred că doi ani deja) de proza lui. tot nu e pe placul meu, prea lipsită de retuşuri scrierea lui, prea negativistă (deși aici în volum, mai ales spre final, se tratează teme nostalgice, melancolice, blânde) și, chiar dacă nu e un termen prea literar, pentru mine cel puțin, adesea scârboasă.

[Emina]

“oare timpul ne-a schimbat sau noi schimbăm timpul prin care trecem
ca printr-un tunel
oare lumea e așa de dilie pentru că ultimele generații au reușit
să-și pună amprenta pe cursul istoriei
oare a venit timpul să plătim pentru bunicii noștri care au omorât în cele două războaie mondiale
fără nici un sens
sau poate că și planeta a uitat să se mai odihnească și și-a mai ieșit puțin de pe fix
și aleargă aleargă aleargă”

[Lavinia Băra · Rating 5 out of 5]

"𝙍𝙞𝙙𝙪𝙧𝙞" - 𝙥𝙤𝙥-𝙪𝙥 𝙙𝙚 𝙞𝙢𝙥𝙪𝙡𝙨𝙪𝙧𝙞 𝙢𝙤𝙙𝙪𝙡𝙖𝙩𝙚

(volum scris de Mihail Vakulovski, apărut la Casa de pariuri literare)

Sartre spunea că sensul este acel ceva ce trebuie să facem pentru noi înșine, însă odată realizat el poate fi totuși împărțit cu ceilalți. Era păcat ca acest jurnal autobiografic să rămână neîmpărtășit așa cum inițial a fost dorința autorului.

Am căzut în ritmul cuvintelor și am curs odată cu scrierea. Versurile se așează direct în suflet. Fiecare își găsește propriul sertar căci temele sunt diferite. De la iubire la viață, moarte și renaștere, spectacol citadin sau satul natal. Puțină ironie, puțin sarcasm și mult umanism, uneori tragicomic.

Autorul cuprinde neintimidat diversitatea cotidianului. Poezia lui Mihail Vakulovski poartă amintiri măcinate bine, cu puls intim, vibrând prin riduri puterea vieții.

Pierderea tatălui rămâne laitmotivul acestui volum căci "viața cîntă la orga morții" dincolo de mormânt. Atâta timp cât în suflet rămâne viu, iar o stradă îi poartă numele, scriitorul Alexei Vakulovski va trăi veșnic.

"...timpul te trece de pe malul pe care scrie viață
pe celălalt mal
despre care știm că
acolo sînt cei care nu mai există și cam atît."

[zula · Rating 3 out of 5]

3,5/5. mi-au plăcut în mod special poemele apropiate de finalul volumului, dominate de nostalgie, dorul de părinți (mai ales de tată), de dinamica viață-moarte.

„umbra ta ți se uită în ceafă ca un lunetist
care așteaptă să-ți întorci fața spre el

umbra ta se uită în ochii tăi
și zice: nț”

„aleargă planeta aleargă mama în jurul casei aleargă și tata sus
tot mai sus
tata aleargă pe sus iar mama se sperie de umbra lui aici și
acum acasă după casă
unde eu ridic haltere iar mama trece iute de colțul casei
își scuipă în sîn

m-ai speriat semeni tot mai tare cu tat-to
zice
și aleargă mai departe aleargă în jurul lucrurilor pe care le știa
și tata
pe toate
în afară de mormânt”

„umbrele mele
merg cu mine
vorbesc cu tata
cu bunica
cu bunicul
te iubesc tată
nu cred că ți-am spus asta
vreodată
mi-e dor de tine și te iubesc

umbrele noastre sînt cei de pe lumea cealaltă
care ne iubesc
umbrele noastre sînt cei de dincolo
care ne ghidează prin viață
umbrele noastre sînt
sufletele noastre

uită-te-n oglindă și zîmbește-i
umbrei care te iubește
uită-te-n oglindă și zîmbește-i
vampirului din tine

cei pe care nu-i iubește nimeni de dincolo
sînt
niște vampiri”

[Yigru Zeltil · Rating 4 out of 5]

Poems about love, parents & growing old - if one has to put such an embarrassingly simple description. Sometimes bordering on well-tempered conceptualism (M. Vakulovski still uses inside jokes, but such subtleties are much better used than in, for instance, the volume Tatuaje), the texts are so powerful, pure and devoid of complicated imagery that one can (and should) recommend to almost any reader that is somewhat open-minded, but does not quite have the courage usually to read poetry. M. Vakulovski wouldn't consider himself a "poet", as much as a man with dignity who is thankful for his life, a lucid vodka drinker with memento mori, but lacking self-centered pessimism. Highly recommended.

[Leonard Alexandru · Rating 5 out of 5]

Excellent, especially the poems that relate to his father and his influence on the young writer.

[Vlad Rotaru · Rating 5 out of 5]

Containing a very well defined view of today's society, Mihail's pomes can also become quite emotional and their basic idea can stick around you for months to come.