What do you think?
Rate this book
Transnistria 1989-1992: Cronica Unui Război "nedeclarat"
Avem in fata o extraordinara carte de investigatie, in care cititorul roman il va intalni pe patriotul Ion Costas, parintele fondator al politiei si armatei moldovenesti, care isi pune talentul de povestitor avizat in slujba recuperarii istoriei nefalsificate a nasterii si devenirii Republicii Moldova. Cartea abunda in detalii, cele mai multe absolut inedite, despre ce s-a intamplat in Basarabia dupa destramarea URSS, dar si despre cauzele prabusirii atotputernicului imperiu comunist. Autorul, suprapunand peste experienta sa directa, intelesurile ulterioare ale evenimentelor, informatiile colaterale, dezvaluirile incendiare bazate pe mii de documente adunate si pastrate cu grija, ataca si portretizeaza elita politico-aministrativa a Moldovei, diseca mecanismele complicate care au dus la obtinerea independentei acesteia, descrie razboiul ciudat din Transnistria si evenimentele care au condus la formarea autoproclamatei Republici Moldovenesti Nistrene. Ion Costas nu omite sa vorbeasca si despre inceputurilor relatiilor cu Romania, dar si despre lupta lui pentru introducerea grafiei latine. Generalul Costas dedica aceasta carte - eveniment celor cazuti in luptele pentru integritatea Republicii Moldova.
696 pages, Hardcover
First published November 1, 2012
1 person is currently reading
23 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 5 of 5 reviews
August 14, 2021
Cartea oferă detalii pe care nu le poți afla din alte surse, mai ales din cauza faptului că multe persoane în poziții de autoritate sunt cointeresate în „îngroparea” acestor mărturii.
După lectură îmi dau seama că multe nume pe care deseori le auzim la televizor sau le citim în știri, sunt asociate cu niște hoți, potlogari, trădători, criminali și mișei. Deși nu pot spune că aveam mare respect față de un tipic "ales al poporului", știu acum că lucrurile stau și mai prost decât credeam.
Nu este surprinzător faptul că până astăzi nu s-a atins un rezultat în rezolvarea problemei de pe Nistru, și nici faptul că Moldova nu se dezvoltă atât de repede pe cât ar putea.
Deși cartea redă detaliile din perspectiva subiectivă a lui Costaș, pot spune că atitudinile lui față de unele evenimente și persoane coincid cu istoriile pe care mi le-a povestit tatăl (care în acea perioadă a fost șef de stat major la capul de pod Cocieri). Costaș susține afirmațiile lui cu referințe și se bazează pe notițe scrise (în special atunci când ordonează ceva subalternilor). În contrast, alte personaje în poziții-cheie dădeau ordine verbale (contrar procedurilor stabilite), chiar și atunci când acestea erau cruciale. E inimaginabil că aceste persoane nu doar că nu au fost trase la răspundere pentru asta, dar au fost avansate în grad, s-au implicat în politică, etc.
Acest șablon l-am văzut în alte contexte - șefi care dau subalternilor sarcini verbale și neclare, sau profi care dau studenților sarcini cu specificații vagi. Absența transparenței și a trasabilității rareori aduce la ceva bun, iar Moldova o ducea pe atunci foarte rău la aceste capitole. Nici acum situația nu e cu mult mai bună.
Lectura acestei cărți m-a lăsat cu un profund sentiment de "Юра, мы всё прое№;%али!". Au fost întreprinse măsurile necesare pentru a obține rezultate mai bune, pentru a evita escaladarea conflictului și vărsarea de sânge. Au fost oameni competenți și curajoși care în acele circumstanțe dificile au făcut imposibilul pentru ca Moldova să aibă în mână cărți mai bune la masa de tratative. Unii au plătit cu viața. Cu regret, aceste sacrificii au fost înmulțite cu zero. E tragic, pe parcursul anilor și chiar acum, unii din acei responsabili de eșec conduc ministere sau ocupă fotolii în parlament, și anual depun flori la monumentul "Eternitate".
----------
Despre cartea în sine - nu a fost o lectură ușoară, deoarece proza deseori e întreruptă de liste de nume, abrevieri de denumiri a instituțiilor sovietice, date calendaristice, sau cuantificări. În același timp, îmi dau seama aceste informații sunt o parte indispensabilă a cărții; în primul rând pentru că unele din persoanele numite probabil nu sunt menționate nicăieri, decât în această carte. Dacă țara nu-i ține minte, măcar să rămână în literatură. În al doilea rând, aceste date fortifică poziția autorului - sunt verificabile.
Probabil lectura variantei ruse a cărții ar fi fost un pic mai simplă, pentru că atunci multe din abrevieri ar fi fost cunoscute (în varianta română acestea au fost traduse, generând un pic de dificultate adițională).
Aș citi cu interes următoarea carte a generalului Costaș.
p.s. consider că un lucru bun ar fi ca versiunea digitală a cărții să fie distribuită gratis online. Astfel încât atunci când cineva caută informații despre X sau Y, să vadă ce au mai făcut aceștia și ce vor să mușamalizeze. Народ должен знать своих героев.
După lectură îmi dau seama că multe nume pe care deseori le auzim la televizor sau le citim în știri, sunt asociate cu niște hoți, potlogari, trădători, criminali și mișei. Deși nu pot spune că aveam mare respect față de un tipic "ales al poporului", știu acum că lucrurile stau și mai prost decât credeam.
Nu este surprinzător faptul că până astăzi nu s-a atins un rezultat în rezolvarea problemei de pe Nistru, și nici faptul că Moldova nu se dezvoltă atât de repede pe cât ar putea.
Deși cartea redă detaliile din perspectiva subiectivă a lui Costaș, pot spune că atitudinile lui față de unele evenimente și persoane coincid cu istoriile pe care mi le-a povestit tatăl (care în acea perioadă a fost șef de stat major la capul de pod Cocieri). Costaș susține afirmațiile lui cu referințe și se bazează pe notițe scrise (în special atunci când ordonează ceva subalternilor). În contrast, alte personaje în poziții-cheie dădeau ordine verbale (contrar procedurilor stabilite), chiar și atunci când acestea erau cruciale. E inimaginabil că aceste persoane nu doar că nu au fost trase la răspundere pentru asta, dar au fost avansate în grad, s-au implicat în politică, etc.
Acest șablon l-am văzut în alte contexte - șefi care dau subalternilor sarcini verbale și neclare, sau profi care dau studenților sarcini cu specificații vagi. Absența transparenței și a trasabilității rareori aduce la ceva bun, iar Moldova o ducea pe atunci foarte rău la aceste capitole. Nici acum situația nu e cu mult mai bună.
Lectura acestei cărți m-a lăsat cu un profund sentiment de "Юра, мы всё прое№;%али!". Au fost întreprinse măsurile necesare pentru a obține rezultate mai bune, pentru a evita escaladarea conflictului și vărsarea de sânge. Au fost oameni competenți și curajoși care în acele circumstanțe dificile au făcut imposibilul pentru ca Moldova să aibă în mână cărți mai bune la masa de tratative. Unii au plătit cu viața. Cu regret, aceste sacrificii au fost înmulțite cu zero. E tragic, pe parcursul anilor și chiar acum, unii din acei responsabili de eșec conduc ministere sau ocupă fotolii în parlament, și anual depun flori la monumentul "Eternitate".
----------
Despre cartea în sine - nu a fost o lectură ușoară, deoarece proza deseori e întreruptă de liste de nume, abrevieri de denumiri a instituțiilor sovietice, date calendaristice, sau cuantificări. În același timp, îmi dau seama aceste informații sunt o parte indispensabilă a cărții; în primul rând pentru că unele din persoanele numite probabil nu sunt menționate nicăieri, decât în această carte. Dacă țara nu-i ține minte, măcar să rămână în literatură. În al doilea rând, aceste date fortifică poziția autorului - sunt verificabile.
Probabil lectura variantei ruse a cărții ar fi fost un pic mai simplă, pentru că atunci multe din abrevieri ar fi fost cunoscute (în varianta română acestea au fost traduse, generând un pic de dificultate adițională).
Aș citi cu interes următoarea carte a generalului Costaș.
p.s. consider că un lucru bun ar fi ca versiunea digitală a cărții să fie distribuită gratis online. Astfel încât atunci când cineva caută informații despre X sau Y, să vadă ce au mai făcut aceștia și ce vor să mușamalizeze. Народ должен знать своих героев.
August 5, 2023
În cartea dată aflăm multe detalii despre Războiul ruso-moldovenesc din 1992. În martie 1992 a fost apogeul războiului din Transnistria, dar originile acestuia se găsesc la sfârșitul anilor '80. Niște bandiți au vrut să ia în mâinile lor controlul asupra Transnistriei. Totodată, am avut politicieni trădători, impotenți, corupți ce căutau să se îmbogățească.
"Elita statului nu avea timp pentru edificarea statului. Mulți din ei au acumulat averi uriașe. Mulți dintre cei care și-au început cariera politică atunci, au o viață înfloritoare și acum. Incompetența, lipsa de clarviziune, egoismul și radicalismul acestor politicieni de la începutul anilor '90 au fost motivul afundării noastre în mlaștina conflictului în care țara noastră a fost împotmolită fără speranță pentru mulți ani. Politica Chișinăului, inclusiv în problema transnistreană, a fost stabilită de neprofesioniști. Mulți dintre ei au reușit să treacă în umbră, să scape de răspundere, să-și ascundă participarea la evenimente."
Generalul Ion Costaș a fost deportat cu familia în Siberia. A trăit o perioadă în Kazahstan. El a restructurat miliția în poliție și a creat Academia de Poliție. A creat Ministerul Apărării de la zero pe timp de război! Generalul e un om corect, cu principii și valori morale. Din păcate președintele de atunci, Mircea Snegur, nu a ținut cont de sfaturile generalului, fiind influențat de trădători, oameni cu interese murdare care îi șopteau la ureche. Generalul Ion Costaș a făcut tot ce a putut în lupta cu separatismul găgăuz și transnistrean. Ca până la urmă să fie dat la o parte de Snegur! Găgăuzia și Transnistria doreau să se rupă de Moldova. Separatiștii făceau propagandă, chipurile moldovenii sunt fasciști și vor Unirea cu România, că Chișinăul e antidemocratic. Găgăuzii și transnistrenii doar au fost prostiți de Moscova și puneau paie pe foc.
"Un cerc restrâns de oameni trimiși în Moldova de la Moscova au acaparat bogăția pământului moldovean. La momentul formării RSSMN, Transnistria era principala regiune economică a Moldovei. Aici au fost construite cele mai importante întreprinderi industriale din Moldova. Toate bogățiile regiunii au ajuns în mâinile unor oameni de la Tiraspol și Moscova, iar populația trăiește și acum în sărăcie".
Smirnov a declarat că e necesară RSSMN pentru a salva moldovenii de românizare. Culmea e că el a militat pentru limba rusă ca limbă de stat a RSSMN și a fost împotriva folosirii limbilor "moldovenească" și ucraineană. În esență, conflictul transnistrean a început cu confruntarea armată dintre Poliția Moldovei și formațiunile paramilitare separatiste.
"Noi, moldovenii, am fost mereu toleranți și ospitalieri. Dar toleranța și iubirea noastră față de semeni ne-au jucat o farsă proastă. Aceste calități naționale ne împiedică și astăzi să ne familiarizăm cu limba și cultura română. Conaționalii vorbitori de rusă își amintesc rar faptul că sunt în primul rând, cetățeni ai RM, obligați să cunoască limba oficială a țării și abia apoi ucraineni, ruși, bulgari, găgăuzi, evrei care își păstrează limba și tradițiile. Aceasta este neînțelegerea care a devenit una dintre cauzele evenimentelor din 1990-1992."
Unii separatiști au fost reținuți de MAI, dar principalul, Igor Smirnov, a reușit să fugă la Kiev. Chiar și în MAI al Republicii Moldova erau cârtițe. Ion Costaș cu câțiva oameni de încredere au organizat răpirea lui Smirnov dintr-un hotel din Kiev, păzit de KGB. Smirnov s-a pișat pe el când a fost amenințat că va fi aruncat în Nistru pentru crimele sale. A plâns că se lasă de politică și de separatism. A fost dus în beciul de la MAI. Dar din cauza trădătorilor, Smirnov a fost eliberat. Costaș a fost împotrivă ca el să fie eliberat, dar conducerea a fost neghioabă, impotentă.
Localitățile din stânga Nistrului erau terorizate de separatiști (gardiști), cazaci din diferite regiuni ale Rusiei. Printre ei se aflau și oameni psihic bolnavi, pușcăriași. Au blocat căile ferate, podul pe Nistru de la Dubăsari. Separatiștii au ocupat instituții și făceau comerț cu armele aduse aici din fosta RDG, Cehoslovacia, Ungaria. Ei terorizau secțiile de poliție, populația cu arme. Lumea dorea doar să trăiască în pace. Conducerea RM nu a făcut nimic. Eliberarea lui Smirnov a fost o greșeală fatală. De acum încolo, Smirnov va lupta mai aprig împotriva Moldovei. Va înarma serios armata Transnistriei. Tiraspolul a început să ia sub control toate secțiile orășenești și raionale din stânga Nistrului. Au murit și au suferit mulți combatanți, localnici. Unii au trădat și s-au dat de partea separatiștilor. Alții au luptat cu onoare și au fost trădați de conducerea RM. Snegur a semnat un armistițiu prin care un contingent de militari ruși va staționa în Transnistria pentru a asigura "pacea". Nu puteam lupta cu separatiștii și cu Armata 14-a rusă care susținea Tiraspolul. Cu toate acestea, am rezistat destul de bine, având în vedere că ei aveau superioritate în toate aspectele. Eram singuri în fața ursului! România a fost singurul stat care ne-a ajutat cu armament. Mulți trădători de țară au avansat în grad, au fost decorați, iar eroii au fost dați la o parte, uitați. Lumea trebuie să cunoască ce s-a întâmplat atunci! În stânga Nistrului s-a dus o campanie masivă de spălare a creierilor cetățenilor, chiar și acum mulți ne cred vinovați de război, ne cred fasciști.
"Elita statului nu avea timp pentru edificarea statului. Mulți din ei au acumulat averi uriașe. Mulți dintre cei care și-au început cariera politică atunci, au o viață înfloritoare și acum. Incompetența, lipsa de clarviziune, egoismul și radicalismul acestor politicieni de la începutul anilor '90 au fost motivul afundării noastre în mlaștina conflictului în care țara noastră a fost împotmolită fără speranță pentru mulți ani. Politica Chișinăului, inclusiv în problema transnistreană, a fost stabilită de neprofesioniști. Mulți dintre ei au reușit să treacă în umbră, să scape de răspundere, să-și ascundă participarea la evenimente."
Generalul Ion Costaș a fost deportat cu familia în Siberia. A trăit o perioadă în Kazahstan. El a restructurat miliția în poliție și a creat Academia de Poliție. A creat Ministerul Apărării de la zero pe timp de război! Generalul e un om corect, cu principii și valori morale. Din păcate președintele de atunci, Mircea Snegur, nu a ținut cont de sfaturile generalului, fiind influențat de trădători, oameni cu interese murdare care îi șopteau la ureche. Generalul Ion Costaș a făcut tot ce a putut în lupta cu separatismul găgăuz și transnistrean. Ca până la urmă să fie dat la o parte de Snegur! Găgăuzia și Transnistria doreau să se rupă de Moldova. Separatiștii făceau propagandă, chipurile moldovenii sunt fasciști și vor Unirea cu România, că Chișinăul e antidemocratic. Găgăuzii și transnistrenii doar au fost prostiți de Moscova și puneau paie pe foc.
"Un cerc restrâns de oameni trimiși în Moldova de la Moscova au acaparat bogăția pământului moldovean. La momentul formării RSSMN, Transnistria era principala regiune economică a Moldovei. Aici au fost construite cele mai importante întreprinderi industriale din Moldova. Toate bogățiile regiunii au ajuns în mâinile unor oameni de la Tiraspol și Moscova, iar populația trăiește și acum în sărăcie".
Smirnov a declarat că e necesară RSSMN pentru a salva moldovenii de românizare. Culmea e că el a militat pentru limba rusă ca limbă de stat a RSSMN și a fost împotriva folosirii limbilor "moldovenească" și ucraineană. În esență, conflictul transnistrean a început cu confruntarea armată dintre Poliția Moldovei și formațiunile paramilitare separatiste.
"Noi, moldovenii, am fost mereu toleranți și ospitalieri. Dar toleranța și iubirea noastră față de semeni ne-au jucat o farsă proastă. Aceste calități naționale ne împiedică și astăzi să ne familiarizăm cu limba și cultura română. Conaționalii vorbitori de rusă își amintesc rar faptul că sunt în primul rând, cetățeni ai RM, obligați să cunoască limba oficială a țării și abia apoi ucraineni, ruși, bulgari, găgăuzi, evrei care își păstrează limba și tradițiile. Aceasta este neînțelegerea care a devenit una dintre cauzele evenimentelor din 1990-1992."
Unii separatiști au fost reținuți de MAI, dar principalul, Igor Smirnov, a reușit să fugă la Kiev. Chiar și în MAI al Republicii Moldova erau cârtițe. Ion Costaș cu câțiva oameni de încredere au organizat răpirea lui Smirnov dintr-un hotel din Kiev, păzit de KGB. Smirnov s-a pișat pe el când a fost amenințat că va fi aruncat în Nistru pentru crimele sale. A plâns că se lasă de politică și de separatism. A fost dus în beciul de la MAI. Dar din cauza trădătorilor, Smirnov a fost eliberat. Costaș a fost împotrivă ca el să fie eliberat, dar conducerea a fost neghioabă, impotentă.
Localitățile din stânga Nistrului erau terorizate de separatiști (gardiști), cazaci din diferite regiuni ale Rusiei. Printre ei se aflau și oameni psihic bolnavi, pușcăriași. Au blocat căile ferate, podul pe Nistru de la Dubăsari. Separatiștii au ocupat instituții și făceau comerț cu armele aduse aici din fosta RDG, Cehoslovacia, Ungaria. Ei terorizau secțiile de poliție, populația cu arme. Lumea dorea doar să trăiască în pace. Conducerea RM nu a făcut nimic. Eliberarea lui Smirnov a fost o greșeală fatală. De acum încolo, Smirnov va lupta mai aprig împotriva Moldovei. Va înarma serios armata Transnistriei. Tiraspolul a început să ia sub control toate secțiile orășenești și raionale din stânga Nistrului. Au murit și au suferit mulți combatanți, localnici. Unii au trădat și s-au dat de partea separatiștilor. Alții au luptat cu onoare și au fost trădați de conducerea RM. Snegur a semnat un armistițiu prin care un contingent de militari ruși va staționa în Transnistria pentru a asigura "pacea". Nu puteam lupta cu separatiștii și cu Armata 14-a rusă care susținea Tiraspolul. Cu toate acestea, am rezistat destul de bine, având în vedere că ei aveau superioritate în toate aspectele. Eram singuri în fața ursului! România a fost singurul stat care ne-a ajutat cu armament. Mulți trădători de țară au avansat în grad, au fost decorați, iar eroii au fost dați la o parte, uitați. Lumea trebuie să cunoască ce s-a întâmplat atunci! În stânga Nistrului s-a dus o campanie masivă de spălare a creierilor cetățenilor, chiar și acum mulți ne cred vinovați de război, ne cred fasciști.
August 1, 2019
Way too much detail, lacks the capacity to point out the main moments and to focus on the key issues of the Transnistria War, it nevertheless provides a more straightforward chronology of the ''undeclared war'' at the end of the book, among other appendixes. It shows good control of the language which is quite surprising as its author is a Moldovan with a non-artistic and non-literary background ( a former Soviet aviation officer) and has the merits of being written by a person directly involved in the above-mentioned war. It also gives the author the opportunity to settle scores with fellow-generals Pavel Creanga and Dabija-Cazarov and with former Moldovan President Mircea Snegur which the author eagerly does, blaming them for their opportunism, incapacity and mismanagement of the military operations.
All in all a readable book for the most part, also provides a good insight of the topic.
All in all a readable book for the most part, also provides a good insight of the topic.
October 1, 2024
Pros:
+ apar detalii despre razboiul provocat de Rusia si Armata rusa in 1992, pe teritoriul Rep. Moldova, din documente care nu au fost comunicate public pana acum;
+ autorul impartaseste experienta proprie din acele vremuri, fiind implicat direct in acest razboi, fiind Ministru al Apararii;
+ cat de mult a deranjat Rusia adevarurile din aceasta carte si autorul insasi poate fi dedus din faptul ca a fost victima unui complot de lichidare.
Cons:
- n/a
+ apar detalii despre razboiul provocat de Rusia si Armata rusa in 1992, pe teritoriul Rep. Moldova, din documente care nu au fost comunicate public pana acum;
+ autorul impartaseste experienta proprie din acele vremuri, fiind implicat direct in acest razboi, fiind Ministru al Apararii;
+ cat de mult a deranjat Rusia adevarurile din aceasta carte si autorul insasi poate fi dedus din faptul ca a fost victima unui complot de lichidare.
Cons:
- n/a
March 5, 2023
Nota 1 nu e ot ca e scrisa tare prost. De la un ofiter sovietic prea mult har literar nu ceri. Cartea e o justificare nereusita a acestui om care voit ori nu e unul din responsabilii de dezastrul militar din 1992.
Displaying 1 - 5 of 5 reviews