Scrie-mi!

by Mugur Ioniță

O poveste de dragoste în Timișoara contemporană, o poveste despre scris, despre cărți, despre inspirație.

Florin, un poștaș copleșit de comoditate, în pragul vârstei de treizeci de ani, încă locuiește cu mama sa și are o relație blazată și ternă cu o fostă colegă de școală. După unele încercări literare nereușite, a renunțat la visul de a scrie, devenind dependent de jocurile video în care petrece și câte zece ore pe zi.
Într-o bună zi, viața i se intersectează cu cea a Albertinei. Frumoasă, cultă, dezinvoltă și spontană, tânăra ajunge să-l fascineze. Cu atât mai mult cu cât simte că în interiorul ei sunt niveluri și cotloane care lui îi rămân inaccesibile.
Ieșit brusc din lumea virtual violentă, dar confortabilă, a jocurilor online, Florin pornește într-o adevărată aventură sentimentală, sinuoasă, marcată de sincope, de hiatusuri, de plecări și de reveniri, cu speranța că va înțelege cât mai mult din Albertina și, îndeosebi, din el însuși. Îi renaște și se amplifică impulsul de a crea literatură având convingerea oarbă că fata este cea care îl inspiră.
Albertina, însă, se dovedește a fi mai mult decât atât, ridicându-se deasupra statutului de personaj și de muză năbădăioasă.

300 pages, Paperback

First published November 30, 2023

About the author

Mugur Ioniță este meteorolog aeronautic și scriitor.
A absolvit Școala de Ofițeri de Aviație „Aurel Vlaicu” - secția meteorologie, din Boboc, județul Buzău, Facultatea de Geografie din cadrul Universității din București precum și Școala de Înalte Studii Europene Comparative din cadrul Universității de Vest din Timișoara.
Vara, când nu scrie sau nu scrutează norii, îl găsiți pe mare. Începând cu anul 2015 - când a descoperit navigația cu vele – a acumulat câteva mii de mile parcurse pe mările Europei, în calitate de skipper sau de membru al echipajului.
2021- „Ultimul meteorolog” roman (Editura Lebăda Neagră).
2022- „Regele imobiliarelor” proză scurtă în cadrul volumului colectiv „UNDERGROUND TM - Orașul care nu se vede” (Editura Brumar)
2023- „Scrie-mi!” roman (Editura Lebăda Neagră)
2025- „Odiseea adriatică” roman de aventuri marine (Editura Lebăda Neagră)

Reviews

[Adela · Rating 4 out of 5]

Când încep să citesc o carte, și cu prima ocazie când o pun jos mă gândesc deja când e următorul moment să o pot relua, e un semn bun. Așa a fost în cazul acesta. Felul în care e scrisă e exact pe stilul meu. Merge ușor, fluid, relaxant, capitol după capitol, nici nu îți dai seama când au zburat paginile.

Mi-a plăcut meseria lui Florin, primul poștaș de care am dat, și lejeritatea cu care vede viața chiar dacă nu îi merg chiar toate strună. Albertina vine să îi deschidă ochii, să îi facă inima să bată mai tare și să înceapă să trăiască cu adevărat.

Chiar dacă începe ca o simplă poveste de dragoste, încet încet ia proporții, se complică lucrurile și devine mai interesantă chiar. La un moment dat mă intrebam ce mai poate urma, eu având deja o idee și o finalitate. A fost chiar frumos gândită cap coadă și m-a surprins finalul.

[Narcisa Chiric · Rating 4 out of 5]

Avem de-a face cu un personaj care are dorința de a se îndrăgosti ca în marile romane și care este dispus să facă orice pentru a intra în grațiile Albertinei, să facă sală, să citească, să-și schimbe înfățișarea.

Din retragerea lumii virtuale a jocurilor video este aruncat într-o cursă a iubirii în care își găsește inspirația, muza și o ieșire din zona de confort.

Finalul nu mi-a plăcut dar este o carte bună. Mi-a dat o stare bună, consider că e o carte care te inspiră sau te încurajează să scrii.

[Luana Rizea · Rating 5 out of 5]

Mi-a plăcut cartea aceasta a lui Mugur Ioniță. M-a făcut uneori să zâmbesc, să râd chiar. A descris atât de real Timișoara! Mi-a plăcut căutarea lui , a personajului, încercarea de a fi mai bun pentru tânăra la care visa. Pe alocuri neverosimilă, însă mi-a plăcut vulnerabilitatea lui Florin.
Nu mi-a plăcut coperta. Încă nu-mi place.😄
Îmi place însă ce înseamnă de fapt titlul, Scrie-mi!
Povestea aceasta de dragoste mi-a dat o stare de bine, un aer de optimism...

[Diana Lupu · Rating 3 out of 5]

"Fără să spună vreun cuvânt, mă ia în brațe și așează obrazul pe umărul meu. Mâinile ei albe pe pieptul meu, sânii presați de spatele meu, capul pe umărul meu, părul ce se revarsă peste umăr și braț (...). Vreau să se mai prelungească o secundă, un minut, o veșnicie (...)."

"De ce se dau concedii pentru decese căsătorii, nașteri, dar pentru despărțiri nu se dau?"

"Nu pare să aibă nevoie de vreun sprijin sau de vreo consolare. Ci doar de libertate. Nestatornicia ei ea are un farmec în sine."

"(...) subliniez pasaje, expresii și metafore care evocă analogii la ceea ce trăiesc, care fac trimitere la ceva din ceea ce simt (...)."

"Se spun foarte multe lucruri despre cei ce citesc: gândesc mai repede, au un vocabular mai dezvoltat, au imaginație, concentrare, gândire analitică, cititul previne demența, însă un singur lucru nu se spune: cititul nu îi face mai fericiți."

"O caut prin fiecare pagină, fiecare literă, fiecare gest (...)."

"(...) interacțiunea fizică și așteptarea următoarei revederi mi-au monopolizat tot timpul și toate gândurile. Când corpurile se pătrund, poveștile sunt trăite, nu spuse, nici scrise."

"A te îndrăgosti înseamnă a fugi. (...) Uneori fugi către ceva, uneori fugi de ceva."

[riana · Rating 4 out of 5]

4.5/5
mi-a plăcut să fiu sinceră

[Cynthia Orszag · Rating 5 out of 5]

O carte mai atipica: o poveste în care Timișoara contemporană este personaj și în care sunt puse cumva în antiteză comoditatea vieții virtuale și emoțiile explozive a ceea ce trăiești pe viu.
Florin este un postas (mi-a placut ce job simplu i-a atribuit autorul) de 30 de ani, care încă nu trăiește independent, este blocat într-o relație monotonă și prins în farmecul toxic al jocurilor video.

Într-o zi o cunoaște pe Albertina, care este într-un fel tot ceea ce ii lipsește: e neprevazuta, capricioasa, artistă și perfect capabila sa umple acel vid interior care-l înghite tot mai tare pe protagonistul nostru. Florin simte ca nu o poate cunoaște pe Albertina cu adevărat și acest haos sentimental o face cu atât mai atrăgătoare.
Cartea este scrisa simplu și se citește ușor. Are multe momente comice și scene pe care le poți vedea foarte bine, mai ales dacă îți e familiara Timișoara. Romanul este și despre relația unui scriitor cu procesul de creație, despre muze și despre căutare, pierdere și regasire atunci și acolo unde nu ne-am fi asteptat sa fie ceva.

[Georgeta Ghilă · Rating 5 out of 5]

Interesant roman! Dim nou Timișoara este personaj dintr-o carte.

[Alexandra Samoila · Rating 5 out of 5]

Ceva contemporan... și prin "ceva" mă refer la o poveste cu câmp magnetic ce te atrage în fiecare seară să o mai despici încă puțin, care are loc pe străzile de astăzi ale Timișoarei.
Un tânăr (relativ), simplu: aproape banal, poștaș de profesie, pe nume Florin o întâlnește pe Mary Nebuna, adică Albertina: o domnișoară cochetă, absorbită de lumea artei, a literaturii și a ceaiului aromat, care îl fascinează în totalitate pe ghemotocul de haos cu o adicție de jocuri pe calculator și îl determină să se schimbe, odată cu modul în care privește lumea ce-l înconjoară.
Florin îi închiriază un apartament fără nici o ezitare, la un preț ridicol de mic comparativ cu celelalte oferite de alți potențiali chiriași, apartament în care îi și arată cât de mult o iubește.
Povestea lor nu se termină acolo, totuși. Ea continuă, reușind să impresioneze, să aline , să facă cititorul să spere și să viseze , poate chiar și să plângă...

[Patricia Popa · Rating 5 out of 5]

La prima vedere, un roman cu umor, descrieri inedite ale Timisoarei si personaje cu ocupatii neobisnuite. Dar ultima parte a cartii intoarce lucrurile la 180 de grade si personajele ni se arata transfigurate. Finalul m-a surprins!

[Geo Moisi · Rating 5 out of 5]

Un jurnal de dragoste din Timișoara, cu escală la Paris.
Scrie-mi! este aproape ca o elipsă a iubirii, care poate se închide, poate nu. Citiți-o și o să ajungeți mai aproape de răspuns!

[Teodora B · Rating 3 out of 5]

De pe la jumătatea cărții încolo, abia așteptăm să o termin. Primul sfert mi-a plăcut chiar mult, dar apoi a devenit atât de melodramatică și plicticoasă. Nu mai puteam să citesc de cat de tânără și frumoasă e “Albertina”, cred ca singurele motive pentru obsesia naratorului, și de cât de mult suferea el după ea.
Și ce de clișee. EVIDENT că feminista care organizează conferințe pe această temă este o femeie mătăhăloasă. Autorul trebuia să sublinieze acest aspect de fiecare dată când aducea aminte de ea.

3 stele fiindcă mi-a plăcut la început. Altfel mai mult de 2 nu i-aș da.
Poate mi-ar fi plăcut pe la 20 de ani.

[Bogdan Piticariu · Rating 5 out of 5]

Ca un cititor presetat şi limitat cu precădere pe thrillere, horror sau noir, nu ştiam de unde să apuc „Scrie-mi” şi la ce să mă aştept. M-am liniştit după primele pagini odată cu primele crize de râs. Cu o doză cu mult peste limita legală de auto-ironie, povestitorul ştie să scoată la iveală detaliile pline de absurd şi comic ale realităţii cotidiene, detalii cu care ne-am obişnuit, la care am devenit imuni şi care trec, altminteri, neobservate. Seminarul intensiv de feminism, licitaţia închirierii apartamentului, auto-marketingul de la farmacie sau jogging-ul forţat ori meciul de tenis „demonstrativ” sunt tot atâtea episoade după citirea cărora te trezeşti zâmbind de unul singur, la zile bune după citirea cărţii. Da, Albertina e vedeta cărţii, femeia-taifun capricioasă, cu toane, ţăcănită - mai ales în chinurile facerii – adică ale creaţiei literare. Dar parcă mai mult mi-a plăcut conturarea portretului personajului principal, Florin, tipic pentru bărbatul de vârstă medie care se dă peste cap, uneori şi la propriu, pentru a cuceri şi menţine alături o femeie cu mult peste „liga” sa. Şi care se dovedeşte a fi, în final, doar o lecţie. După cum extrem de reuşită mi s-a părut povestea celeilalte relaţii a personajului principal, cu Ileana, tipică pentru plictiseala şi complacerea multor relaţii corporatiste cu cont comun de Facebook.
În altă ordine de idei, ca jucător de Wolfenstein, mi-au plăcut descrierile campaniilor sângeroase de gaming, dar şi distopia dinspre final, în care scrisul ar deveni relevant pentru societate şi scriitorii chiar ar fi luaţi în seamă, mai mult decât interlopii şi mondenii zilei.
Dacă s-ar ecraniza, cred că ar fi prima comedie romantică cu adevărat reuşită, neapărat fără Adam Sandler. Deşi, la cum a evoluat în ultima perioadă, parcă i s-ar potrivi şi lui rolul poştaşului obosit, scos din inerţie de Mercurul-Cupidon.
Sunt 300 de pagini care te prind, te învăluie şi nu prea te lasă să pui cartea deoparte. Felicitări autorului!

[Ramona Paunescu · Rating 5 out of 5]

Mugur Ioniță și-a propus să scrie, la persoana întâi, un roman de dragoste. Un roman realist contemporan, personaje cu care devine ușor să te identifici, sau, dacă nu, măcar le recunoști în persoana unui prieten, rudă sau vecin. Mugur scrie o poveste credibilă, pe alocuri autoironică sau amuzantă de-a dreptul, despre transformarea pe care o aduce cu ea îndrăgostirea. Și despre modul în care o simte și trăiește Florin, personajul lui principal (poștaș din Timișoara împătimit de jocurile pe calculator de strategii militare) din momentul în care o întâlnește pe Albertina. Îmi place unghiul din care este privită povestea, îmi plac frământările personajului, așteptarea, speranța, dezamăgirea ori acceptarea. Mugur surprinde în antiteză cele două lumi (reală și virtuală) și modul în care lumea virtuală, atât de prezentă și de palpitantă în viața personajului său trece în plan secund din momentul în care viața reală capătă aceste atribute și ceva în plus după apariția Albertinei. Povestea lor trebuie descoperită de cititor, așa că nu voi dezvălui mai mult. Vreau însă să spun câteva cuvinte despre celelalte straturi ale poveștii. Deși, la prima vedere, autorul urmărește relația sentimentală dintre un bărbat și o femeie, romanul este în același timp o poveste despre relația capricioasă a scriitorului cu opera sa, cu scrisul în general, o poveste despre inspirație și nevoia organică de a citi și a scrie. Dar cine pe cine scrie în Scrie-mi? Cine cui scrie? Cine se lasă scris? Răspunsul este în Scrie-mi! Citește-l!

[Anastasia | Lady's Books · Rating 4 out of 5]

🖋La 30 de ani, Florin încă locuiește cu mama lui. Îi place comoditatea atat de mult încât și-a investit viața în jocuri video și munca de poștaș. Îi place ce face, dar dorința de a scrie o carte este profund înrădăcinată în inima lui. Într-o zi oarecare, în Piața Traian, simte pentru prima oară că a găsit femeia pe care o căuta, femeia care i-a bântuit visele și cea care nu l-a lăsat să compună atâta timp deoarece nu putea scrie despre dragoste fără să trăiască sentimentul de îndrăgosteală. Astfel, Florin abia atunci își începe cu adevărat viața.

🖋Ce mi-a plăcut:
- prototipul barbatului pe care l-a ales autorul;
- descrierile locurilor din Timișoara;
- zbuciumul interior al protagonistului;
- inserțiile feminismului și egalității;
- întorsăturile de situație;

🖋Ce nu mi-a plăcut:
- au fost câteva momente care ar fi putut fi descrise mai sumar;
- mi-aș fi dorit să o cunosc mai bine pe Albertina;

🖋O poveste care pare atat de simplă și perfect scoasă din lumea noastră, o poveste care te inspiră și îți arată frumusețea liberății, a scrisului și a dragostei. Faptul că acțiunea se petrece în Timișoara m-a legat mult mai mult de poveste și cum știam destul de multe locuri pe care autorul a decis să le introducă în carte m-am conectat mai bine cu cadrul întâmplărilor. Într-o zi voi vrea să fac drumul pe care au parcurs cei doi. Sper că v-am convins să o puneți pe listă :)