What do you think?
Rate this book
Mai puţin decât dragostea
„Povestea de dragoste dintre voluntara, intransigenta, imprevizibila fiică a unui fost torționar și fiul fostei victime a acestuia îi oferă prozatorului Bogdan Crețu prilejul să facă în noul lui roman un portret al României din intervalul cuprins între anii ’50 (cu eflorescența temnițelor comuniste) și contemporaneitatea receptivă la mișcarea #metoo. Un portret relevant și foarte realist: torționarul e judecat doar de propriul copil, altfel rămânând prosper și liber până la moarte, viața deținutului politic e distrusă pentru totdeauna, iar urmașii lor direcți, marcați într-un fel sau altul de compromisurile și dramele familiale, nu se vor regăsi pe deplin niciodată. Întrețesute, cele două fire narative asigură tensiunea din Mai puțin decât dragostea, o carte densă, dramatică, puternică.” (Mariana Codruț)
- GenresFiction
456 pages, Paperback
Published January 1, 2023
14 people are currently reading
255 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 25 of 25 reviews
February 20, 2024
Bogdan Crețu a scris această carte în mai puțin de patru luni. Și ce carte!
Relațiile dintre cele trei personaje Vlad, Sara și Maria sunt pretextul perfect pentru abordarea unor teme cu greutate: comunismul și post-comunismul. Istorii personale zdrobite în malaxorul istoriei universale. Și mai presus de toate destinul care împletește și amestecă firele vieții personajelor în cele mai neașteptate moduri. Poate că nu foarte credibil, dar nici nu prea contează. Povestea te atrage ca un magnet, nu poți lăsa cartea din mână.
Autorul s-a folosit de iubire pentru a vorbi despre ne-iubire. Deci, ce e mai puțin decât dragostea? Tortura, umilința, sărăcia, hărțuirea, vinovăția, beția, abandonul și câte și mai câte.
Dacă povestea lui Vlad scoate la iveală bestialitatea torturilor din închisorile comuniste, povestea Mariei recreează anii grei de după revoluție marcați de sărăcie cruntă, nesiguranță și disperare. Am rezonat mai mult cu povestea Mariei pentru că a atins lucruri pe care le-am trăit în adolescența. Și nu a fost deloc ușor. Viața Mariei reușește să creioneze un tablou fidel al acelor ani tulburi. Victimele comunismului rămân în continuare victimele post-comunismului iar torționarii o duc la fel de bine ca înainte. Povestea Mariei se ancorează și în prezent prin teme de mare actualitate: hărțuirea atât pe stradă cât și în mediul universitar, violul în familie, goana după bani care distruge familii, independența și curajul femeii de a răzbi. Atât Sara cât și Maria sunt două forțe ale naturii iar autorul a intrat perfect în pielea acestor personaje pentru a le da credibilitate.
M-au fascinat reflecțiile pline de substanță substanță care însoțesc poveștile personajelor. Propoziții scurte, de impact, dar care curg în cel mai firesc mod cu putință.
O carte care merită citită și recitita!
Relațiile dintre cele trei personaje Vlad, Sara și Maria sunt pretextul perfect pentru abordarea unor teme cu greutate: comunismul și post-comunismul. Istorii personale zdrobite în malaxorul istoriei universale. Și mai presus de toate destinul care împletește și amestecă firele vieții personajelor în cele mai neașteptate moduri. Poate că nu foarte credibil, dar nici nu prea contează. Povestea te atrage ca un magnet, nu poți lăsa cartea din mână.
Autorul s-a folosit de iubire pentru a vorbi despre ne-iubire. Deci, ce e mai puțin decât dragostea? Tortura, umilința, sărăcia, hărțuirea, vinovăția, beția, abandonul și câte și mai câte.
Dacă povestea lui Vlad scoate la iveală bestialitatea torturilor din închisorile comuniste, povestea Mariei recreează anii grei de după revoluție marcați de sărăcie cruntă, nesiguranță și disperare. Am rezonat mai mult cu povestea Mariei pentru că a atins lucruri pe care le-am trăit în adolescența. Și nu a fost deloc ușor. Viața Mariei reușește să creioneze un tablou fidel al acelor ani tulburi. Victimele comunismului rămân în continuare victimele post-comunismului iar torționarii o duc la fel de bine ca înainte. Povestea Mariei se ancorează și în prezent prin teme de mare actualitate: hărțuirea atât pe stradă cât și în mediul universitar, violul în familie, goana după bani care distruge familii, independența și curajul femeii de a răzbi. Atât Sara cât și Maria sunt două forțe ale naturii iar autorul a intrat perfect în pielea acestor personaje pentru a le da credibilitate.
M-au fascinat reflecțiile pline de substanță substanță care însoțesc poveștile personajelor. Propoziții scurte, de impact, dar care curg în cel mai firesc mod cu putință.
O carte care merită citită și recitita!
November 6, 2024
După
Cornul inorogului
am zis că aş mai citi romane de Bogdan Creţu. Totuşi, am evitat Mai puțin decât dragostea. Nu știu de ce, dar se pare că intuiția îmi era bună.
Romanul pare să aibă toate elemente, are o poveste (de fapt, mai multe), personaje interesante (unele), intrigă șamd, dar au fost legate neinspirat. Pot să trec peste faptul că m-am plictisit deja de traume din comunism, de parcă România post-decembristă duce lipsă de ele. Pot să trec și peste faptul că lucrurile se aranjează aici într-un stil telenovelistic, de care autorul, prin vocea personajelor sale, este conștient și autoironic. Pot să trec peste marea de coincidențe. Dar nu pot să trec peste atâtea pagini de umplutură.
Cred că două treimi din text puteau fi tăiate. Sunt doar balast. Nu adaugă nimic. Descrierile sunt clare și sugestive din primele fraze, nu e nevoie de o pagină de completare pe același loc. Nu pot să-i iert unui autor când îmi irosește timpul. Am devenit conștient de această sete a autorului de a scrie și descrie de pe la al doilea capitol, ceea ce mi-a stricat tot cheful pentru mai departe. Lectura a devenit obositoare. De ce să tot citești același lucru rescris, parcă la nesfârșit, cu alte cuvinte?
Crețu e un scriitor erudit. Face multe trimiteri interesante. Își găsește inspirația în domenii diverse. Dar ar trebui să fie mai potolit la scris. Și un pic mai atent la detalii. (De pildă, cronologia vieții Mariei nu are sens, având în vedere punctul de pornire – anul nașterii sale – oferit în text. Nici detaliile despre misiunile în Afganistan nu sunt veridice, pentru că nu corespund felului în care acestea se desfășurau. Mai există și câteva mici anacronisme.)
Am observat că autorul e un pic chinuit de ideea de milă, care apare obsedant și în acest roman, ca și în precedentul. E și un pic obsedat de voi femeile și de voi bărbații. E și cam siropos:
Romanul pare să aibă toate elemente, are o poveste (de fapt, mai multe), personaje interesante (unele), intrigă șamd, dar au fost legate neinspirat. Pot să trec peste faptul că m-am plictisit deja de traume din comunism, de parcă România post-decembristă duce lipsă de ele. Pot să trec și peste faptul că lucrurile se aranjează aici într-un stil telenovelistic, de care autorul, prin vocea personajelor sale, este conștient și autoironic. Pot să trec peste marea de coincidențe. Dar nu pot să trec peste atâtea pagini de umplutură.
Cred că două treimi din text puteau fi tăiate. Sunt doar balast. Nu adaugă nimic. Descrierile sunt clare și sugestive din primele fraze, nu e nevoie de o pagină de completare pe același loc. Nu pot să-i iert unui autor când îmi irosește timpul. Am devenit conștient de această sete a autorului de a scrie și descrie de pe la al doilea capitol, ceea ce mi-a stricat tot cheful pentru mai departe. Lectura a devenit obositoare. De ce să tot citești același lucru rescris, parcă la nesfârșit, cu alte cuvinte?
Crețu e un scriitor erudit. Face multe trimiteri interesante. Își găsește inspirația în domenii diverse. Dar ar trebui să fie mai potolit la scris. Și un pic mai atent la detalii. (De pildă, cronologia vieții Mariei nu are sens, având în vedere punctul de pornire – anul nașterii sale – oferit în text. Nici detaliile despre misiunile în Afganistan nu sunt veridice, pentru că nu corespund felului în care acestea se desfășurau. Mai există și câteva mici anacronisme.)
Am observat că autorul e un pic chinuit de ideea de milă, care apare obsedant și în acest roman, ca și în precedentul. E și un pic obsedat de voi femeile și de voi bărbații. E și cam siropos:
Sara nu era o făptură făcută pentru a fi strânsă în brațe tradițional-bărbătește. Sara nu putea fi dominată. Sara putea să se supună, dar nu putea fi supusă. Cel puțin nu de el.
Poate că e mai simplu așa, să te atașezi de o fantasmă decât de un om în carne și oase. Pentru că și suferința asta, când se blochează omul în ea, are partea ei de ipocrizie. Și atunci, cum rămâne cu cei care se iubesc ani și ani la rând? Probabil își construiesc fantasme unul despre celălalt. Iubirea e imaginație continuă. Fugă din imediat. Nu iubim aici și acum. Iubim proiectat undeva în mintea și sufletul nostru. Dragostea e mai puțin decât dragostea. Sau mai mult. Tot aia.
Din Paradis nu se poate evada decât într-o direcție. E o singură cale. Iadul.
March 11, 2025
Nu am putut lăsa cartea din mână, atât de mult mi-a plăcut și m-a impresionat.
Povestea de dragoste dintre Sara și Vlad și consecințele unei iubiri nevinovate, construcția acestui frumos roman, complex și profund, scriitura cărții și creionarea personajelor, dar mai ales reîntoarcerea într-un trecut sumbru care a amprentat generații întregi, toate acestea m-au făcut să iubesc lectura sa.
Povestea de dragoste dintre Sara și Vlad și consecințele unei iubiri nevinovate, construcția acestui frumos roman, complex și profund, scriitura cărții și creionarea personajelor, dar mai ales reîntoarcerea într-un trecut sumbru care a amprentat generații întregi, toate acestea m-au făcut să iubesc lectura sa.
February 18, 2024
Mi-a venit destul de greu să termin această carte, mai ales în ultimele pagini senzația de sufocare devenind preponderentă.
De la început, la sfârșit, tonul romanului mi s-a părut unul fals, intriga plină de poncife, iar caracterele greu credibile. Nu mai iau în discuție planurile pe care se desfășoară narațiunea.
Am ezitat mult înainte să cumpăr cartea, iar acum, după ce-am citit-o, îmi pare rău că nu mi-am urmat intuiția.
De la început, la sfârșit, tonul romanului mi s-a părut unul fals, intriga plină de poncife, iar caracterele greu credibile. Nu mai iau în discuție planurile pe care se desfășoară narațiunea.
Am ezitat mult înainte să cumpăr cartea, iar acum, după ce-am citit-o, îmi pare rău că nu mi-am urmat intuiția.
February 3, 2024
Un roman consistent, cu multe fatete si cu personaje foarte interesante si bine alese.
Cred ca cea mai buna caracterizare, pe scurt, a ceea ce Bogdan Crețu a reusit cu acest roman, este cea a lui Mircea Cărtărescu, de la evenimentul de lansare din 2 Februarie 2024:
"Construcție solidă, clasică, problematică morală discutată cu finețe, poveste de dragoste emoționantă"
Cred ca cea mai buna caracterizare, pe scurt, a ceea ce Bogdan Crețu a reusit cu acest roman, este cea a lui Mircea Cărtărescu, de la evenimentul de lansare din 2 Februarie 2024:
"Construcție solidă, clasică, problematică morală discutată cu finețe, poveste de dragoste emoționantă"
January 22, 2024
Un roman care te ține captiv de la primele pagini și până la final, într-o stare de tensiune și o profunzime nebănuite. Fiecare personaj este atent și detaliat construit, iar atmosfera comunismului anilor '60, apoi '80 este dureros de autentic descrisă. Este o evadare în istoria recenta și, în același timp, o poveste universală!
December 24, 2025
Not quite a review: a personal account. Mai putin decit o recenzie.
Nu mai stiu de ce am cumparat cartea.
Se intimpla rar sa cumpar carti fizice, sa le platesc transportul din Romania ca sa locuiasca la mine acasa. Aici, unde, cind n-oi mai fi, vor ajunge probabil la deseuri de hirtie.
Faptul e ca printre putinele alese, era si asta. Oricum, eu citesc majoritar ebooks. Inaintea unui weekend de meditatie si terapie unde readere si alte deviceuri nu erau acceptate, am hotarit sa aleg de pe rafturile mele o carte cu intentia sa imi foloseasca, sa ma ghideze spre ce ar trebui lucrat. M-a ales titlul, credeam eu. Fiindca nu stiam despre ce e. Ceea ce de asemenea e atipic, rar cumpar o carte fara sa stiu clar subiectul, temele, si mai ales cui i-a placut din amicii de lecturi.
Asta a aterizat la mine, improbabil, fara sa tin minte cum.
Credeam ca va fi despre iubire.
Ma baricadasem cu argumentele interioare, cu propriile povesti pe care ni le repovestim ca sa slefuim la edificiul afectiv intern, care ne transforma trecutul, traitul.
Doar ca m-a lovit in plex, in moalele neprotejat al plexului celiac, in esenta nebanuitoare a fiintei. Circumstantele fac ca zilele de dupa retreat sa le petrec cu ai mei, pe o insula in mijlocul oceanului, intr-un timp paradisiac, cu ocazia sarbatorilor de iarna. E o dihotomie pe care n-am mai trait-o, sa stau la soare sub palmieri si sa aud the bells jingling for Christmas. E un context propice pentru a privi din alta perspectiva lucrurile obisnuite. Eram jenata sa petrec timpul doar cu parintii, la virsta asta e genul de situatie uncool. I have been slightly teased for it..
Doar ca, citind despre Vlad si Sara, despre povestea tatilor lor, despre ororile de la Gherla, am indraznit sa-l intreb si eu pe tata despre bunicul. Despre anii lui in temnita - culmea, pentru absolut aceeasi ofensa ca Stefan: de a fi cintat Desteapta-te romane. Doar ca pe bunicul l-a tradat un prieten. Si a primit 23 de ani de inchisoare, nu 8. Si a fost la Aiud, nu la Gherla. Si era deja veteran de razboi, ii lipsea un brat, avusese zeci de operatii, isi sacrificase viata si in orice caz cariera de avocat - pentru tara. Ca sa devina dusman al poporului dupa ce a cintat ceea ce acum e imnul national. Am indraznit sa-l intreb si despre fratii bunicii, unul dintre ei trimis la Canal si altul la Pitesti, unde a si ramas, fara sa stie nimeni pina cind, sau in ce groapa comuna ii putrezesc oasele.
Citeam cu durere, cu nesat noaptea si ziua povesteam cu tata. Povestea familiei mele s-a impletit cu povestea cartii. Aceste zile rupte de lume, de timp, intr-un moment de gratie al vietii in care firele ancestrale ale familiei se desfac atit cit sa lase durerea sa respire, sa fie simtita si traita - au fost mai mult decit dragostea. Multumesc domnule Cretu. Scrieti ca un dement, ca un nebun, ca un posedat, ca un magician care atinge cu povestea vietile altora.
Nu spun nimic despre povestile de iubire, despre iubirea cea mare si sfisiietoarea decizie a Sarei, despre curajul acestei iubiri si loialitatea celor doi. Astea sint evident mai mult decit dragostea, mai mult decit as fi putut spera vreodata.
As putea rationaliza ca are lipsuri cartea, ca as fi vrut ca unele lucruri sa fie altfel, dar e asa cum trebuie sa fie, o unealta cosmica ce m-a atins dincolo de timp si spatiu. Sint convinsa ca si-a facut drum spre mine printr-o magie. Cartea anului e prea putin spus. Una din cartile vietii, pentru mine. 💙
Nu mai stiu de ce am cumparat cartea.
Se intimpla rar sa cumpar carti fizice, sa le platesc transportul din Romania ca sa locuiasca la mine acasa. Aici, unde, cind n-oi mai fi, vor ajunge probabil la deseuri de hirtie.
Faptul e ca printre putinele alese, era si asta. Oricum, eu citesc majoritar ebooks. Inaintea unui weekend de meditatie si terapie unde readere si alte deviceuri nu erau acceptate, am hotarit sa aleg de pe rafturile mele o carte cu intentia sa imi foloseasca, sa ma ghideze spre ce ar trebui lucrat. M-a ales titlul, credeam eu. Fiindca nu stiam despre ce e. Ceea ce de asemenea e atipic, rar cumpar o carte fara sa stiu clar subiectul, temele, si mai ales cui i-a placut din amicii de lecturi.
Asta a aterizat la mine, improbabil, fara sa tin minte cum.
Credeam ca va fi despre iubire.
Ma baricadasem cu argumentele interioare, cu propriile povesti pe care ni le repovestim ca sa slefuim la edificiul afectiv intern, care ne transforma trecutul, traitul.
Doar ca m-a lovit in plex, in moalele neprotejat al plexului celiac, in esenta nebanuitoare a fiintei. Circumstantele fac ca zilele de dupa retreat sa le petrec cu ai mei, pe o insula in mijlocul oceanului, intr-un timp paradisiac, cu ocazia sarbatorilor de iarna. E o dihotomie pe care n-am mai trait-o, sa stau la soare sub palmieri si sa aud the bells jingling for Christmas. E un context propice pentru a privi din alta perspectiva lucrurile obisnuite. Eram jenata sa petrec timpul doar cu parintii, la virsta asta e genul de situatie uncool. I have been slightly teased for it..
Doar ca, citind despre Vlad si Sara, despre povestea tatilor lor, despre ororile de la Gherla, am indraznit sa-l intreb si eu pe tata despre bunicul. Despre anii lui in temnita - culmea, pentru absolut aceeasi ofensa ca Stefan: de a fi cintat Desteapta-te romane. Doar ca pe bunicul l-a tradat un prieten. Si a primit 23 de ani de inchisoare, nu 8. Si a fost la Aiud, nu la Gherla. Si era deja veteran de razboi, ii lipsea un brat, avusese zeci de operatii, isi sacrificase viata si in orice caz cariera de avocat - pentru tara. Ca sa devina dusman al poporului dupa ce a cintat ceea ce acum e imnul national. Am indraznit sa-l intreb si despre fratii bunicii, unul dintre ei trimis la Canal si altul la Pitesti, unde a si ramas, fara sa stie nimeni pina cind, sau in ce groapa comuna ii putrezesc oasele.
Citeam cu durere, cu nesat noaptea si ziua povesteam cu tata. Povestea familiei mele s-a impletit cu povestea cartii. Aceste zile rupte de lume, de timp, intr-un moment de gratie al vietii in care firele ancestrale ale familiei se desfac atit cit sa lase durerea sa respire, sa fie simtita si traita - au fost mai mult decit dragostea. Multumesc domnule Cretu. Scrieti ca un dement, ca un nebun, ca un posedat, ca un magician care atinge cu povestea vietile altora.
Nu spun nimic despre povestile de iubire, despre iubirea cea mare si sfisiietoarea decizie a Sarei, despre curajul acestei iubiri si loialitatea celor doi. Astea sint evident mai mult decit dragostea, mai mult decit as fi putut spera vreodata.
As putea rationaliza ca are lipsuri cartea, ca as fi vrut ca unele lucruri sa fie altfel, dar e asa cum trebuie sa fie, o unealta cosmica ce m-a atins dincolo de timp si spatiu. Sint convinsa ca si-a facut drum spre mine printr-o magie. Cartea anului e prea putin spus. Una din cartile vietii, pentru mine. 💙
January 10, 2025
Am terminat-o cu chiu cu vai. Subiect promițător, dar și foarte multe scăpări. La un moment dat m-am plictisit, efectiv nu mai aveam răbdare. Stil telenovelistic. Multă barbologie.
Ce nu mi-a plăcut:
1. Scenele neverosimile: de pildă, scena de la gura de metrou. Personaje superficiale. În ce lume un proxenet se îndrăgostește la prima vedere de o fată frumoasă, atât de tare că își dorește moartea? În ce lume un interlop se îndrăgostește la prima vedere de o fată frumoasă în asemenea măsură că i-ar pune lumea la picioare și i-ar mânca din palme? Declarații de iubire pe viață după câteva minute de când ai cunoscut o fată? Serios?
2. Neconcordanțe. Aventura lui Vlad și a Sarei s-a consumat când aveau 18 ani (prin 1988-89), nouă luni mai târziu s-a născut fiica lor, deci în prezentul cărții (după vreo treizeci de ani) au 49-50 de ani... cu toate astea aflăm că el a aflat de curând, la 55 de ani, că are o fiică de treizeci (dar na, ce știu eu, o fi durat gestația vreo câțiva ani ani). La fel, neconcordanțe în ceea ce privește vârsta Mariei: s-a născut în 1996, l-a cunoscut pe soțul ei după ce a terminat Dreptul (deci prin 2019), după vreo doi ani au făcut un copil, dar în prezentul cărții (2021-2022) copilul are 6-7 ani? Sunt inadmisibile astfel de scăpări într-un roman care se respectă.
3. Mult dialog de umplutură. Spune în cinci pagini ce s-ar putea rezuma într-un paragraf. Și în peste peste o sută de pagini ceea ce poate fi redat în vreo douăzeci. Învârtit în jurul cozii. Burtologie. Monologuri interminabile, chinuite, neverosimile.
4. Stilul succint. Propoziții scurte care se succed ca mitraliate. Nicio eleganță, nimic.
5. Lungimea romanului. Autorul mi-a irosit efectiv timpul. Douăzeci de ore din viață irosite când totul putea să se consume în maxim zece.
Ce mi-a plăcut: felul cum descrie realitățile ultimilor ani dinainte de căderea comunismului și a primilor ani de după. Cum ziceam, subiect cu potențial. Dar prea dezlânat totul. Nota 2,5/5.
Ce nu mi-a plăcut:
1. Scenele neverosimile: de pildă, scena de la gura de metrou. Personaje superficiale. În ce lume un proxenet se îndrăgostește la prima vedere de o fată frumoasă, atât de tare că își dorește moartea? În ce lume un interlop se îndrăgostește la prima vedere de o fată frumoasă în asemenea măsură că i-ar pune lumea la picioare și i-ar mânca din palme? Declarații de iubire pe viață după câteva minute de când ai cunoscut o fată? Serios?
2. Neconcordanțe. Aventura lui Vlad și a Sarei s-a consumat când aveau 18 ani (prin 1988-89), nouă luni mai târziu s-a născut fiica lor, deci în prezentul cărții (după vreo treizeci de ani) au 49-50 de ani... cu toate astea aflăm că el a aflat de curând, la 55 de ani, că are o fiică de treizeci (dar na, ce știu eu, o fi durat gestația vreo câțiva ani ani). La fel, neconcordanțe în ceea ce privește vârsta Mariei: s-a născut în 1996, l-a cunoscut pe soțul ei după ce a terminat Dreptul (deci prin 2019), după vreo doi ani au făcut un copil, dar în prezentul cărții (2021-2022) copilul are 6-7 ani? Sunt inadmisibile astfel de scăpări într-un roman care se respectă.
3. Mult dialog de umplutură. Spune în cinci pagini ce s-ar putea rezuma într-un paragraf. Și în peste peste o sută de pagini ceea ce poate fi redat în vreo douăzeci. Învârtit în jurul cozii. Burtologie. Monologuri interminabile, chinuite, neverosimile.
4. Stilul succint. Propoziții scurte care se succed ca mitraliate. Nicio eleganță, nimic.
5. Lungimea romanului. Autorul mi-a irosit efectiv timpul. Douăzeci de ore din viață irosite când totul putea să se consume în maxim zece.
Ce mi-a plăcut: felul cum descrie realitățile ultimilor ani dinainte de căderea comunismului și a primilor ani de după. Cum ziceam, subiect cu potențial. Dar prea dezlânat totul. Nota 2,5/5.
March 21, 2024
De la bun început m-a captivat perspectiva istorică a romanului, fiindu-mi binecunoscută atmosfera anilor '80 exact din punctul de vedere al adolescentului revoltat față de minciuna oficializată în care trăiam atunci, față de opresiunea generalizată, față de nedreptățile noi și vechi. Practic am aceeași vârstă cu personajele principale, auzisem și eu povestirile despre perioada anilor '50, unele chiar din familie, altele spuse în șoaptă înainte de '90 sau cu voce tare după '90.
Mi-a plăcut și felul în care e spusă povestea, m-a prins, am fost acolo, am intrat în starea aia de flow, netulburat de stridențe inutile. Bine, am trecut cu vederea câteva pasaje mai neconvingătoare, mi s-a părut că unele bucle se închid puțin forțat și nu chiar așa rotund cum probabil și-ar fi dorit autorul, dar planul de ansamblu e clar și închegat.
Ca să ajung la miez, e vorba despre trăirile şi emoțiile personajelor, mereu raportate la etalonul numit dragoste, şi care fac mai puțin sau mai mult decât dragostea, în funcție de personaj și situație. În absența dragostei, sau uneori împotriva ei, sunt alte forțe care marchează viețile oamenilor: frica, ura, senzația de putere, dominarea, supunerea, mila, compasiunea, rușinea.
Dacă dragostea e căutată/așteptată (greu de găsit, aproape imposibil de păstrat), răul, în schimb, e mereu prezent – uneori în prim-plan, alteori în background, în așteptare. Un rău perpetuu, ereditar, palpabil ca-n romanele lui Steinbeck, pe care-l poți accepta cu prețul pierderii demnității, sau cu care te poți lupta, dar pentru curmarea căruia să ai curajul măsurilor extreme, cu sacrificii pe măsură.
Mi-a plăcut și felul în care e spusă povestea, m-a prins, am fost acolo, am intrat în starea aia de flow, netulburat de stridențe inutile. Bine, am trecut cu vederea câteva pasaje mai neconvingătoare, mi s-a părut că unele bucle se închid puțin forțat și nu chiar așa rotund cum probabil și-ar fi dorit autorul, dar planul de ansamblu e clar și închegat.
Ca să ajung la miez, e vorba despre trăirile şi emoțiile personajelor, mereu raportate la etalonul numit dragoste, şi care fac mai puțin sau mai mult decât dragostea, în funcție de personaj și situație. În absența dragostei, sau uneori împotriva ei, sunt alte forțe care marchează viețile oamenilor: frica, ura, senzația de putere, dominarea, supunerea, mila, compasiunea, rușinea.
Dacă dragostea e căutată/așteptată (greu de găsit, aproape imposibil de păstrat), răul, în schimb, e mereu prezent – uneori în prim-plan, alteori în background, în așteptare. Un rău perpetuu, ereditar, palpabil ca-n romanele lui Steinbeck, pe care-l poți accepta cu prețul pierderii demnității, sau cu care te poți lupta, dar pentru curmarea căruia să ai curajul măsurilor extreme, cu sacrificii pe măsură.
February 11, 2024
Am citit această carte pe nerăsuflate și am fost foarte impresionată de acest scriitor român despre care nu știam absolut nimic. M-au impresionat poveștile, modul de intercalare a planurilor, realitatea amintirilor din comunism, stilul crescendo al acțiunii, profunzimea personajelor, turnura finală. Mi-aș dori să-l mai citesc pe autor!
January 24, 2024
nu am mai simțit de mult timp o poveste atât de vie, plină de suferință și adevăr. romanul lui bogdan crețu întruchipează frumusețea absolută, cea care se transformă în teroare și face ca orice destin sa se dovedească a fi mai puțin decât dragostea. personajele pulsează de viața și ajung să spună intr un dialog foarte lung o singură poveste: cea despre carne și trupuri care se întâlnesc, se iubesc, luptă, suferă și mor.
am iubit fiecare frântură de poveste, fie ea a lui Vlad sau a Mariei și am simțit toate imaginile construite în roman (anii de pușcărie ai tatălui lui vlad, ura mariei pentru păpușa ei, moartea tatălui mariei etc).
“Pentru că asta e vocatia tailor. Sã fie absenti. Mereu departe. In alt parte. Rar, când era acasa, totul se schimba.”
“Am incercat sã uităm raul. Raul celorlalti, dar si räul din
noi. Când ajungi la captul puterilor, când simti că mai ai foarte putin si mori, sapi cat vrei în tine si de bine nu dai. Te agãti de viața cu tot ce ti-a mai rămas. Si de cele mai multe ori disperarea asta te duce spre rău, nu spre bine. Si dacã n-am făcut raul, dacã n-am ucis si n-am strivit e pentru cã ne-a lipsit puterea.”
“A rămas atâtia ani fidel nu unei femei, ci unei fantasme. li place asta la el. Poate cã e mai simplu așa, sã te atasezi de o fantasma decât de un om in carne si oase. Pentru că si suferinta asta, când se blocheaza omul in ea, are partea ei de ipocrizie. Si atunci cum ramâne cu cei care se iubesc ani si ani la rând? Probabil isi construiesc fantasme unu despre celalalt. Iubirea e imaginatie continuă. Fugã din imediat Nu iubim aici si acum. lubim proiectat undeva in mintea si-n sufletul nostru. Dragostea e mai putin decât dragostea.”
am iubit fiecare frântură de poveste, fie ea a lui Vlad sau a Mariei și am simțit toate imaginile construite în roman (anii de pușcărie ai tatălui lui vlad, ura mariei pentru păpușa ei, moartea tatălui mariei etc).
“Pentru că asta e vocatia tailor. Sã fie absenti. Mereu departe. In alt parte. Rar, când era acasa, totul se schimba.”
“Am incercat sã uităm raul. Raul celorlalti, dar si räul din
noi. Când ajungi la captul puterilor, când simti că mai ai foarte putin si mori, sapi cat vrei în tine si de bine nu dai. Te agãti de viața cu tot ce ti-a mai rămas. Si de cele mai multe ori disperarea asta te duce spre rău, nu spre bine. Si dacã n-am făcut raul, dacã n-am ucis si n-am strivit e pentru cã ne-a lipsit puterea.”
“A rămas atâtia ani fidel nu unei femei, ci unei fantasme. li place asta la el. Poate cã e mai simplu așa, sã te atasezi de o fantasma decât de un om in carne si oase. Pentru că si suferinta asta, când se blocheaza omul in ea, are partea ei de ipocrizie. Si atunci cum ramâne cu cei care se iubesc ani si ani la rând? Probabil isi construiesc fantasme unu despre celalalt. Iubirea e imaginatie continuă. Fugã din imediat Nu iubim aici si acum. lubim proiectat undeva in mintea si-n sufletul nostru. Dragostea e mai putin decât dragostea.”
August 9, 2025
"Am greșit crezând că între noi lucrurile funcționează indiferent ce gesturi facem. Crezând că magia noastră poate dematerializa orice."
April 21, 2024
Deși foarte captivantă la început, pe parcurs a început să-mi solicite destul de des răbdarea, răsturnările de situație fiind (probabil voit) exagerate.
Ce mi-a plăcut cel mai mult în această carte e faptul că autorul a abordat un subiect rar, relațiile complicate dintre copii și tații lor. Cu mamele e mai simplu...
Ce mi-a plăcut cel mai mult în această carte e faptul că autorul a abordat un subiect rar, relațiile complicate dintre copii și tații lor. Cu mamele e mai simplu...
September 4, 2024
O carte cu o idee inedită (o poveste de dragoste între fiica unui torționar și fiul unui prizonier), însă înfăptuită într-un mod inextricabil, cu salturi de la un plan narativ la altul, prea multe detalii și descrieri mai puțin utile, care din păcate au stricat ceea ce cartea ar fi putut fi...
Pe parcursul romanului am simțit de multe ori un aer de artificialitate, în sensul că autorul forțează limbajul personajelor – astfel încât să fie profund și literar (dacă pot spune așa), dar tocmai asta face ca limbajul să devină puțin cam neverosimil pe alocuri, iar la fel și situațiile în care se regăsesc personajele, care sunt trase de păr și pline de coincidențe; în descrierile despre perioada comunismului plutește o notă de tezism, deși este de înțeles în contextul romanului intenția de a reliefa traumele acestui regim.
Ceea ce îmi place cel mai mult la această carte este ideea complexului patern, fiecare personaj având un tată care a greșit într-un mod sau altul, care a fost absent, iresponsabil etc, și care le-a marcat decisiv viața. Sunt câteva secvențe care esențializează foarte bine comportamentul majorității taților din acea generație, și nu numai, care constituie realitatea multor copii, deveniți adulți. Cei care au trecut prin experiența unui tată abuziv, absent, vor subscrie la multe pasaje. Pare că autorul înțelege în profunzime acest tip de dinamică familială.
•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
"Tatăl e cel absent. E cel ce e și nu se vede. E obligatoriu să fi fost, nu e obligatoriu să fie. Fără el se poate trăi, uneori mai bine."
"Mamă ești. Ești pur și simplu. Pentru că dai naștere. Tată nu ești. Tată devii. Trebuie să faci ceva pentru asta. Sa-ti asumi rolul."
"Pentru că tații au întotdeauna ceva egoist, păstrează ceva numai pentru ei. Nu știu să dăruiască și să se dăruiască până la capăt. Numai mamele știu să facă asta cu naturalețe."
Pe parcursul romanului am simțit de multe ori un aer de artificialitate, în sensul că autorul forțează limbajul personajelor – astfel încât să fie profund și literar (dacă pot spune așa), dar tocmai asta face ca limbajul să devină puțin cam neverosimil pe alocuri, iar la fel și situațiile în care se regăsesc personajele, care sunt trase de păr și pline de coincidențe; în descrierile despre perioada comunismului plutește o notă de tezism, deși este de înțeles în contextul romanului intenția de a reliefa traumele acestui regim.
Ceea ce îmi place cel mai mult la această carte este ideea complexului patern, fiecare personaj având un tată care a greșit într-un mod sau altul, care a fost absent, iresponsabil etc, și care le-a marcat decisiv viața. Sunt câteva secvențe care esențializează foarte bine comportamentul majorității taților din acea generație, și nu numai, care constituie realitatea multor copii, deveniți adulți. Cei care au trecut prin experiența unui tată abuziv, absent, vor subscrie la multe pasaje. Pare că autorul înțelege în profunzime acest tip de dinamică familială.
•••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••••
"Tatăl e cel absent. E cel ce e și nu se vede. E obligatoriu să fi fost, nu e obligatoriu să fie. Fără el se poate trăi, uneori mai bine."
"Mamă ești. Ești pur și simplu. Pentru că dai naștere. Tată nu ești. Tată devii. Trebuie să faci ceva pentru asta. Sa-ti asumi rolul."
"Pentru că tații au întotdeauna ceva egoist, păstrează ceva numai pentru ei. Nu știu să dăruiască și să se dăruiască până la capăt. Numai mamele știu să facă asta cu naturalețe."
October 22, 2024
„Mâine, puțin decât dragostea” de Bogdan Crețu încearcă să abordeze o idee interesantă – o poveste de dragoste între fiica unui torționar și fiul unui prizonier – însă execuția lasă mult de dorit. Cartea este sufocată de artificialitate și un ton forțat, personajele par necredibile, iar narațiunea saltă haotic între planuri, fără a reuși să-și găsească un fir coerent.
Deși subiectul promitea o explorare profundă a dinamicii familiilor marcate de traumele comunismului, autorul pare să exagereze în direcția descrierilor detaliate și a limbajului prețios, ceea ce face dialogurile să pară nenaturale și situațiile, de multe ori, trase de păr. Această supraîncărcare stilistică, combinată cu o serie de coincidențe telenovelistice, rupe autenticitatea poveștii.
În plus, cartea este îngreunată de pagini întregi de umplutură, descrieri inutile care nu aduc nimic nou poveștii. Acest balast face lectura obositoare, iar repetițiile și detaliile excesive diminuează impactul unei idei altfel promițătoare.
Câteva secvențe reușesc, autorul este un erudit, dar aspectele bune sunt insuficiente pentru a salva întregul roman de la a deveni plictisitor și repetitiv.
Deși subiectul promitea o explorare profundă a dinamicii familiilor marcate de traumele comunismului, autorul pare să exagereze în direcția descrierilor detaliate și a limbajului prețios, ceea ce face dialogurile să pară nenaturale și situațiile, de multe ori, trase de păr. Această supraîncărcare stilistică, combinată cu o serie de coincidențe telenovelistice, rupe autenticitatea poveștii.
În plus, cartea este îngreunată de pagini întregi de umplutură, descrieri inutile care nu aduc nimic nou poveștii. Acest balast face lectura obositoare, iar repetițiile și detaliile excesive diminuează impactul unei idei altfel promițătoare.
Câteva secvențe reușesc, autorul este un erudit, dar aspectele bune sunt insuficiente pentru a salva întregul roman de la a deveni plictisitor și repetitiv.
June 22, 2024
Desi scrisa ritmat, intens, cu trimiteri istete si referinte cel putin interesante, ceva ii lipseste cartii asteia. Pur si simplu n-a ajuns la mine, s-a pierdut undeva, insa nu-mi pot da seama precis unde. Felul in care aproape toate detaliile si intamplarile vin impreuna si se leaga cu exactitate ii confera un aer nenatural. Pe alocuri, are ceva de drama americana, de telenovela spaniola - dialogurile sunt palide, previzibile, artificiale, uneori de-a dreptul banale, chiar si in momentele in care autorul construieste un cadru ce se vrea a fi incarcat de emotie - de pilda, revederea din finalul cartii. Nici personajele nu sunt creionate remarcabil, sufera schimbari de caracter majore din cauza unor detalii nesemnificative - Robert, de exemplu - iar ici-colo apar fracturi de logica in gandirea si comportamentul ce le sunt atribuite. Pe undeva, ramai cu sentimentul ca e o carte scrisa astfel incat sa multumeasca pe toata lumea si sa placa tuturor, indeosebi amatorilor de young adult romance, dar pentru mine ramane o carte de plaja, de rasfoit intre doua cafele.
July 10, 2024
📖Un roman bun care definește în esență mitul.
Cuplul Vlad - Sara ipostaziaza ideea paradisului pierdut, valorificând mitul androginului. Acea ,,cădere" aduce cu sine intrarea în labirintul cunoașterii sinelui.
📖Prin personajele Vlad și Maria, autorul atrage atenția asupra actului povestirii, care reprezinta singura forma prin care omul poate să-și retrăiască experiențele.
📖 Prin actul povestirii, Vlad și Maria înțeleg că lucrurile nu puteau să se desfășoare altfel, căci fiecare piesă din puzzle își are rostul ei.
📖Ieșirea din labirint are loc prin intermediul fiicei lui Vlad, care îl conduce spre drumul către marea reîntâlnire cu Sara.
📖Senzația de repetabilitate a evenimentelor aduce în atenție mitul eternei reîntoarceri, în care Sara și Vlad se regăsesc ,,alții" în finalul romanului.
📖Suferința este cea care leagă destinele personajelor, aceasta fiind singura condiție prin care omul se poate înalța, aspirand la divinitate.
Cuplul Vlad - Sara ipostaziaza ideea paradisului pierdut, valorificând mitul androginului. Acea ,,cădere" aduce cu sine intrarea în labirintul cunoașterii sinelui.
📖Prin personajele Vlad și Maria, autorul atrage atenția asupra actului povestirii, care reprezinta singura forma prin care omul poate să-și retrăiască experiențele.
📖 Prin actul povestirii, Vlad și Maria înțeleg că lucrurile nu puteau să se desfășoare altfel, căci fiecare piesă din puzzle își are rostul ei.
📖Ieșirea din labirint are loc prin intermediul fiicei lui Vlad, care îl conduce spre drumul către marea reîntâlnire cu Sara.
📖Senzația de repetabilitate a evenimentelor aduce în atenție mitul eternei reîntoarceri, în care Sara și Vlad se regăsesc ,,alții" în finalul romanului.
📖Suferința este cea care leagă destinele personajelor, aceasta fiind singura condiție prin care omul se poate înalța, aspirand la divinitate.
June 30, 2024
M-a suprins placut aceasta carte care amalgameaza in ea felul in care Istoria a putut modela caractere umane din perioada comunista-perioada anilor 90 si prezentul actual. La suprafata o poveste de dragoste si un joc constient al scriitorului cu ceea ce este numit deus ex machina, Mai putin decat dragostea este un roman dens despre istoria noastra, despre diferite imagini ale tatalui (sau absenta acestuia) si relatia pe care o are cu propriul copil si nu in ultimul rand o carte cu valente puternic feministe.
January 17, 2026
M-am tot poticnit. Cel puțin începutul mi s-a părut foarte greu de digerat, cu limbaj prețios și personaje (nu caractere, ce-aveți, fraților, cu barbarismul ăsta?) neverosimile, cu o idee bună, dar o execuție slabă. Pe parcursul lecturii, mă tot întrebam: Cine naiba vorbește așa? Cu siguranță nu o liceeană de la sfârșitul anilor '80, și nici o necunoscută din prezent, care renunță să se ocupe de copil, job etc. ca să asculte cu lux de amănunte și repetiții povestea vieții unui străin și să și-o spună la schimb pe a ei. M-a dezamăgit.
August 18, 2024
Mărturisesc că nu am avut nicio așteptare.
Am savurat fiecare pagină, am plâns și am zâmbit. Mi-am dozat paginile ca nu cumva povestea să ia sfârșit prea repede, ca un dulce din care te delectezi puțin câte puțin.
Un roman savuros.
Am savurat fiecare pagină, am plâns și am zâmbit. Mi-am dozat paginile ca nu cumva povestea să ia sfârșit prea repede, ca un dulce din care te delectezi puțin câte puțin.
Un roman savuros.
March 28, 2024
Surprising, wonderful and painful at the same time, the book is a must read!
May 11, 2024
Despre puterea poveștii, izgonirea brutală din Rai, destin, frică, ereditate încărcată, fatalitate și multe, multe feluri de dragoste.
March 5, 2025
Pur și simplu excepțională. Mai mult decât excepțională.
September 12, 2024
4,5 steluțe
Densă, apăsătoare, acaparatoare, excepțională!
Densă, apăsătoare, acaparatoare, excepțională!
March 20, 2024
Domnul Iacoban, o canalie simpatica daca nu ar fi sinistra, un personaj de studiat pentru Bac.
Displaying 1 - 25 of 25 reviews