What do you think?
Rate this book
De-a dacii și romanii: o introducere în istoria limbii și etnogenezei românilor
„Explicația că latinofonii – proto-românii – se retrăgeau în munți vreme de secole în timpul «invaziilor» este de o absurditate atât de mare, încât e uluitor că a putut fi acceptată de-atâta timp. Pentru ca o populație compactă să trăiască secole în munți, ar trebui să avem așezări atestate arheologic, fortărețe și drumuri.
Carpații nu pot fi străbătuți de-a lungul crestelor altfel zis, nici astăzi, cu excepția unor alpiniști puși pe record, nu s-ar putea merge de la sud la nord, de-a lungul piscurilor, din trecătoarea Brașovului spre Bucovina. O populație sărăcită, fugită în munți vreme de secole, și-ar pierde rapid unitatea lingvistică și am avea azi nații romanice distincte între Făgăraș și Maramureș.
Apoi, îngustele văi ale Carpaților nu prezintă, arheologic, absolut deloc urmele unei ocupări vechi din partea unei populații masive. La fel cum toponimia și hidronimia munților Carpați nu sunt romanice, ci majoritar slave.
Misterioasa populație a strămoșilor noștri care de-a lungul «mileniului de tăcere» (271–1241) e presupusă a fi trăit în munți, în vreme ce câmpia a fost ocupată secole la rând de goți, slavi și cumani, nu a lăsat nici o urmă!“ —DAN ALEXE
Carpații nu pot fi străbătuți de-a lungul crestelor altfel zis, nici astăzi, cu excepția unor alpiniști puși pe record, nu s-ar putea merge de la sud la nord, de-a lungul piscurilor, din trecătoarea Brașovului spre Bucovina. O populație sărăcită, fugită în munți vreme de secole, și-ar pierde rapid unitatea lingvistică și am avea azi nații romanice distincte între Făgăraș și Maramureș.
Apoi, îngustele văi ale Carpaților nu prezintă, arheologic, absolut deloc urmele unei ocupări vechi din partea unei populații masive. La fel cum toponimia și hidronimia munților Carpați nu sunt romanice, ci majoritar slave.
Misterioasa populație a strămoșilor noștri care de-a lungul «mileniului de tăcere» (271–1241) e presupusă a fi trăit în munți, în vreme ce câmpia a fost ocupată secole la rând de goți, slavi și cumani, nu a lăsat nici o urmă!“ —DAN ALEXE
264 pages, Paperback
First published January 1, 2023
20 people are currently reading
118 people want to read
About the author
Dan Alexe
11 books92 followersDan Alexe (n. 23 ianuarie 1961) este un scriitor, lingvist, cineast, jurnalist și traducător român stabilit în Belgia.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 32 reviews
December 29, 2023
Chiar mi-am dorit sa imi placa. :)
Inainte de toate, vin cu un amendament, ca punct de plecare- sunt departe de a fi un "dacopat" (in esenta, nu imi plac extremele de opinie, daca nu sunt argumentate coerent si "nu tin apa"). Cu alte cuvinte, mi se pare aberanta teoria conform careia limba dacica este sta la baza limbei latine, ca Imperiul Roman se trage de fapt din noi, ca dacii erau ultraavansati tehnologic, ca scrisul e inventat de daci si ca pana si crestinismul a plecat din zonele noastre.
Sursele istorice sunt atat de sarace si razlete, incat sunt gauri foarte mari - acoperite de cele mai multe ori cu fictiune nationalista. Parerile dacopate le vad drept un extremism ideologic care devin din ce in ce mai "cringe" pe masura ce li se dau timp si prinda volum.
Asa ca sunt dispus oricand sa citesc pareri coerente, care sa ofere perspective noi pe un subiect care este extrem de sensibil si atat de putin explorat.
Dan Alexe vine cu o ipoteza cel putin interesanta, care reprezinta un punct valid de explorare (si care merita a fi continuat):
- românii nu sunt urmasii dacilor, ci sunt un popor latinizat complet in centrul Balcanilor, separat de teritoriul Daciei.
- popularea teritorului actual al Romaniei se face mult mai tarziu, dupa 1200, prin colonisti "vlahi" impinsi dinspre Maramures (colonizari cunoscute, popular, prin "descalecari").
Ipoteza asta este punctul forte al cartii, care merita 4-5 stele din start, pentru ca este plauzibila, in imaginea de ansamblu a istoriei Romaniei, si te indeamna la reflectie. Explica "mileniul de tacere" (intre 271 si 1241), cand avem o gaura neagra pe teritoriul nostru, mileniu care este aproape inexplicabil in forma in care invatam astazi istoria tarii noastre.
Cum putem avea un popor omogen in limba, direct descendenti din daci si romani, cand dupa retragerea aureliana - nu mai stim nimic din ce s-a intamplat pe teritoriul asta timp de 1000 de ani? Si cum s-a format limba romana, cand doar o mica parte a teritoriului a fost colonizat de romani? (Atentie - intrebarea asta a nascut ipoteza dacopata, cum ca, de fapt, limba latina se trage din daca!)
Si, daca ipoteza centrala este buna/solida si da de gandit, de ce i-am dat doar 2 stele cartii?
Pentru ca Dan Alexe intra in categoria de extrema ideologica, doar ca la celalalt capat al spectrului. Pare atat de convins de parerile lui, incat nu mai are nevoie de surse si de argumentatie suplimentara.
Albanezii, din punctul lui de vedere, sunt urmasii dacilor, care au fost mutati odata cu retragerea aureliana. Si care au stat langa protoromani, in inima Balcanilor, influentandu-se reciproc. Desi albanezii de azi incearca o miscare similara dacopatilor, de a se lega de anticii iliri (care locuiau in teritoriul de azi al Albaniei moderne), ei nu pot fi altceva decat dacii de pe vremuri.
De ce? Pentru ca "sunt mai tribali" decat românii (care sunt mult mai "latinizati"). Plus ca limba are multe cuvinte comune cu romana (motiv pentru care cele doua popoare, protoromanii si protoalbanezii, ar fi fost vecine mult timp). Argumentele sunt cel putin interesante, dar nu confirma concluzia - ca sunt urmasii dacilor.
Este atat de repetata concluzia asta, fara a avea fir logic in argumentatie, incat la un moment dat autorul chiar spune "Care alta ar putea fi explicatia?). Firul asta de logica este similar dacopatilor. Umplerea gaurilor de cunoastere cu fictiune si prezentarea fictiunii drept realitate.
Care alta ar fi explicatia? Pai tocmai asta incercam sa aflam.
Apoi autorul devine repetitiv, invartindu-se in jurul ipotezei centrale (in continuare, afirm ca este cel putin interesanta, daca nu solida, din perspectiva lingvistica cel putin, dar si corelata cu alte zone gri ale istoriei poporului roman).
Problema majora vine cand isi pierde din credibilitate, divagand catre un discurs anti romanesc, tipic Boia, care nu are legatura cu subiectul central: Vlad Tepes a tradat crestinismul si pe Matei Corvin, de fapt, Mihai Viteazu ar fi avut datorii mari si si-ar fi omorat proprii creditori, basca faptul ca s-a aliat cu "mafia sarbeasca" (adica s-ar fi aliat cu Baba Novac), Stefan cel Mare a masacrat si a jefuit tarile vecine, inclusiv Tara Romaneasca, Brancovenii au fost prinsi de turci pentru ca romanii sunt lasi, iar Traian mai era si gay pe deasupra.
Desi toate cele de mai sus au surse si sunt, mai mult sau mai putin, adevarate si documentate istoric... modul de expunere este unul mult prea personal interpretat, prea judicativ - ca sa nu il banuiesti de extremism ideologic. Daca la dacopati Iisus era dac, de fapt, la Dan Alexe pare ca toate defectele morale umane le poti gasi la romani.
Ca de obicei, adevarul este, probabil, undeva la mijloc. Doar ca mi-as fi dorit o abordare mai neutra. Si sa recunoasca natura subiectiva a parerilor lui, mai degraba decat a apela la acelasi tip de discurs pe care il gasesti la dacopati.
Inainte de toate, vin cu un amendament, ca punct de plecare- sunt departe de a fi un "dacopat" (in esenta, nu imi plac extremele de opinie, daca nu sunt argumentate coerent si "nu tin apa"). Cu alte cuvinte, mi se pare aberanta teoria conform careia limba dacica este sta la baza limbei latine, ca Imperiul Roman se trage de fapt din noi, ca dacii erau ultraavansati tehnologic, ca scrisul e inventat de daci si ca pana si crestinismul a plecat din zonele noastre.
Sursele istorice sunt atat de sarace si razlete, incat sunt gauri foarte mari - acoperite de cele mai multe ori cu fictiune nationalista. Parerile dacopate le vad drept un extremism ideologic care devin din ce in ce mai "cringe" pe masura ce li se dau timp si prinda volum.
Asa ca sunt dispus oricand sa citesc pareri coerente, care sa ofere perspective noi pe un subiect care este extrem de sensibil si atat de putin explorat.
Dan Alexe vine cu o ipoteza cel putin interesanta, care reprezinta un punct valid de explorare (si care merita a fi continuat):
- românii nu sunt urmasii dacilor, ci sunt un popor latinizat complet in centrul Balcanilor, separat de teritoriul Daciei.
- popularea teritorului actual al Romaniei se face mult mai tarziu, dupa 1200, prin colonisti "vlahi" impinsi dinspre Maramures (colonizari cunoscute, popular, prin "descalecari").
Ipoteza asta este punctul forte al cartii, care merita 4-5 stele din start, pentru ca este plauzibila, in imaginea de ansamblu a istoriei Romaniei, si te indeamna la reflectie. Explica "mileniul de tacere" (intre 271 si 1241), cand avem o gaura neagra pe teritoriul nostru, mileniu care este aproape inexplicabil in forma in care invatam astazi istoria tarii noastre.
Cum putem avea un popor omogen in limba, direct descendenti din daci si romani, cand dupa retragerea aureliana - nu mai stim nimic din ce s-a intamplat pe teritoriul asta timp de 1000 de ani? Si cum s-a format limba romana, cand doar o mica parte a teritoriului a fost colonizat de romani? (Atentie - intrebarea asta a nascut ipoteza dacopata, cum ca, de fapt, limba latina se trage din daca!)
Si, daca ipoteza centrala este buna/solida si da de gandit, de ce i-am dat doar 2 stele cartii?
Pentru ca Dan Alexe intra in categoria de extrema ideologica, doar ca la celalalt capat al spectrului. Pare atat de convins de parerile lui, incat nu mai are nevoie de surse si de argumentatie suplimentara.
Albanezii, din punctul lui de vedere, sunt urmasii dacilor, care au fost mutati odata cu retragerea aureliana. Si care au stat langa protoromani, in inima Balcanilor, influentandu-se reciproc. Desi albanezii de azi incearca o miscare similara dacopatilor, de a se lega de anticii iliri (care locuiau in teritoriul de azi al Albaniei moderne), ei nu pot fi altceva decat dacii de pe vremuri.
De ce? Pentru ca "sunt mai tribali" decat românii (care sunt mult mai "latinizati"). Plus ca limba are multe cuvinte comune cu romana (motiv pentru care cele doua popoare, protoromanii si protoalbanezii, ar fi fost vecine mult timp). Argumentele sunt cel putin interesante, dar nu confirma concluzia - ca sunt urmasii dacilor.
Este atat de repetata concluzia asta, fara a avea fir logic in argumentatie, incat la un moment dat autorul chiar spune "Care alta ar putea fi explicatia?). Firul asta de logica este similar dacopatilor. Umplerea gaurilor de cunoastere cu fictiune si prezentarea fictiunii drept realitate.
Care alta ar fi explicatia? Pai tocmai asta incercam sa aflam.
Apoi autorul devine repetitiv, invartindu-se in jurul ipotezei centrale (in continuare, afirm ca este cel putin interesanta, daca nu solida, din perspectiva lingvistica cel putin, dar si corelata cu alte zone gri ale istoriei poporului roman).
Problema majora vine cand isi pierde din credibilitate, divagand catre un discurs anti romanesc, tipic Boia, care nu are legatura cu subiectul central: Vlad Tepes a tradat crestinismul si pe Matei Corvin, de fapt, Mihai Viteazu ar fi avut datorii mari si si-ar fi omorat proprii creditori, basca faptul ca s-a aliat cu "mafia sarbeasca" (adica s-ar fi aliat cu Baba Novac), Stefan cel Mare a masacrat si a jefuit tarile vecine, inclusiv Tara Romaneasca, Brancovenii au fost prinsi de turci pentru ca romanii sunt lasi, iar Traian mai era si gay pe deasupra.
Desi toate cele de mai sus au surse si sunt, mai mult sau mai putin, adevarate si documentate istoric... modul de expunere este unul mult prea personal interpretat, prea judicativ - ca sa nu il banuiesti de extremism ideologic. Daca la dacopati Iisus era dac, de fapt, la Dan Alexe pare ca toate defectele morale umane le poti gasi la romani.
Ca de obicei, adevarul este, probabil, undeva la mijloc. Doar ca mi-as fi dorit o abordare mai neutra. Si sa recunoasca natura subiectiva a parerilor lui, mai degraba decat a apela la acelasi tip de discurs pe care il gasesti la dacopati.
October 13, 2024
Încă o carte a lui Dan Alexe care reușește să sune foarte logic și interesant în unele secțiuni dar complet ilogic și enervant în altele.
Premisa cărții este că dacii sunt defapt albanezii de astăzi care au coborât la sud de Dunăre în urma retragerii Aureliane și care au fost împinși în Albania de venirea slavilor. La rândul lor românii de azi sunt defapt populația latinizata din Balcani care a conviețuit cu albanezii in Balcani sk mai apoi a urcat în nordul Dunării în Transilvania și a coborât în Muntenia și Moldova în secolele XII-XIII.
Alexe se folosește de lingvistica ca să dovedească aceasta teorie. Unele legături lingvistice exista cu siguranță între limba română și albaneză. Dar Alexe merge mai departe cu argumentele:
- limbile română și albaneză au multe legături care nu se puteau forma decât dacă cele două popoare au conviețuit în zone alăturate
- limba albaneză nu are legături cu limba greaca ceea ce dovedește că albaneza nu s-a dezvoltat în apropierea grecilor
- româna este prea uniformă și nu avea cum să rămână așa uniforma dacă s-ar fi dezvoltat în munții Carpați. Aici Alexe aduce ca exemplu Caucazul unde sunt zeci de limbi fiindcă văile separă popoare și nu permit extinderea limbii
- hidronimele din România sunt majoritatea de origine slavă și nu latină ceea ce indica faptul ca la venirea slavilor nu mai erau latinofoni în zonă
- deși în teritoriul României de astăzi au fost așezați germani timp de 2 secole (goţii, gepizii, vandalii) în limba română nu există nici o influență rămasă din germana veche
Sunt multe alte argumente, unele chiar foarte convingătoare. Dar problema este că Alexe își prezintă teoriile ca fiind adevărul suprem. El trage concluzii direct spunând că e clar că xyz fără a aduce dovezi concrete.
O mare problemă este și îngâmfarea lui Alexe care la un moment dat îl atacă si chiar insulta pe istoricul Florin Curta fără dovezi concrete iar mai apoi citează tot din Florin Curta ca să își susțină tezele.
Ultima parte a cărții este probabil cea mai proastă. Alexe încearcă o demistificare a istoriei românești dar ajunge de multe ori la ridicol. De exemplu, el critică pe bună dreptate mitul național al lui Mihai Viteazul dar apoi spune că Mihai l-a avut ca aliat pe Baba Novak, adică a colaborat cu mafia sârbească. Anexele sunt pline de asemenea elucubrații fără sens.
În concluzie, cartea are niște teorii interesante care ar putea fi adevărate. Dar atitudinea zeflemitoare a lui Alexe este de nesuportat.
Premisa cărții este că dacii sunt defapt albanezii de astăzi care au coborât la sud de Dunăre în urma retragerii Aureliane și care au fost împinși în Albania de venirea slavilor. La rândul lor românii de azi sunt defapt populația latinizata din Balcani care a conviețuit cu albanezii in Balcani sk mai apoi a urcat în nordul Dunării în Transilvania și a coborât în Muntenia și Moldova în secolele XII-XIII.
Alexe se folosește de lingvistica ca să dovedească aceasta teorie. Unele legături lingvistice exista cu siguranță între limba română și albaneză. Dar Alexe merge mai departe cu argumentele:
- limbile română și albaneză au multe legături care nu se puteau forma decât dacă cele două popoare au conviețuit în zone alăturate
- limba albaneză nu are legături cu limba greaca ceea ce dovedește că albaneza nu s-a dezvoltat în apropierea grecilor
- româna este prea uniformă și nu avea cum să rămână așa uniforma dacă s-ar fi dezvoltat în munții Carpați. Aici Alexe aduce ca exemplu Caucazul unde sunt zeci de limbi fiindcă văile separă popoare și nu permit extinderea limbii
- hidronimele din România sunt majoritatea de origine slavă și nu latină ceea ce indica faptul ca la venirea slavilor nu mai erau latinofoni în zonă
- deși în teritoriul României de astăzi au fost așezați germani timp de 2 secole (goţii, gepizii, vandalii) în limba română nu există nici o influență rămasă din germana veche
Sunt multe alte argumente, unele chiar foarte convingătoare. Dar problema este că Alexe își prezintă teoriile ca fiind adevărul suprem. El trage concluzii direct spunând că e clar că xyz fără a aduce dovezi concrete.
O mare problemă este și îngâmfarea lui Alexe care la un moment dat îl atacă si chiar insulta pe istoricul Florin Curta fără dovezi concrete iar mai apoi citează tot din Florin Curta ca să își susțină tezele.
Ultima parte a cărții este probabil cea mai proastă. Alexe încearcă o demistificare a istoriei românești dar ajunge de multe ori la ridicol. De exemplu, el critică pe bună dreptate mitul național al lui Mihai Viteazul dar apoi spune că Mihai l-a avut ca aliat pe Baba Novak, adică a colaborat cu mafia sârbească. Anexele sunt pline de asemenea elucubrații fără sens.
În concluzie, cartea are niște teorii interesante care ar putea fi adevărate. Dar atitudinea zeflemitoare a lui Alexe este de nesuportat.
January 13, 2024
Cartea pleacă de la o idee interesantă : După retragerea aureliană , populația daco-romană se mută la sud de Dunăre în regiunea Albaniei de astăzi , loc unde poporul proto-român avea să se formează.
Prima data "românii" ajung in Transilvania după aceea au să colonizeze restul teritoriului actual al României.
Până aici totul bine , dar maniera de argumentare este una cu totul grotească.
Dan Alexe denigrează surse istorice și istorici pentru ca mai apoi să-i facă garanți in teoria sa. Florin Curta este la început un naționalist mincinos ca mai apoi să-l citeze ca suport pentru argumentul lui , fix cu aceeași lucrare care mai înainte a fost aruncată la gunoi.
Totodată, Dan Alexe nu mai face efortul să citeze surse pentru afirmații cu totul trunchiate ( "Roma a fost fondată de etrusci" , din puținele cărți pe care le-am citit despre Roma atât surse originale cât și reinterpretări moderne am înțeles că "romanii" erau latini din Latium ). Toți autorii din trecut sunt niște necunoscători, bineînțeles nu cei care se aliniază cu convingerile sale .
Dan Alexe suferă de un complex de inferioritate , dorind să combată extremele o dă într-o zonă cu totul mai rușinoasă. Supărat pe faptul că "prostimea naționalistă " de la Xenopol până la academia română modernă nu vede măreață descoperire lingvistică, dă cu capul de pereți și zice numai lucruri fără sens , se contraatacă singur , atacă arheologia ca mai apoi să slăvească date istorice care nu ar fi fost posibile fără arheologie.
Se simte o disperare asupra sa , toată cartea ai impresia că urlă la tine cât se prost ești că nu înțelegi, în loc să dea argumente valide. Se repetă de multe ori "nu vezi cât de clar este" , " este de la sine înțeles " , "nu mai e nevoie să dau argumente" , nu așa se face o lucrare care vrea să distrugă istoriografia română. Dan Alexe trebuie să rămână la "mămăligă" și "sfârcul" său și să nu o mai dea in istorie până nu se documentează temeinic și învață cum se scrie o lucrare istorică.
Avem exemplu pe Theodor Mommsen care cu un stil elegant încearcă să afle originea romanilor cu ajutorul lingvisticii și a descoperirilor arheologice scrise . Fiindcă problema este că fără un text atestat arheologic nu avem cum să deducem când a apărut un cuvânt într-o limbă. Lingvistica nu cunoaște izotopi de carbon.
Cartea aceasta putea salva niște copaci și să rămână o postare pe Facebook.
Prima data "românii" ajung in Transilvania după aceea au să colonizeze restul teritoriului actual al României.
Până aici totul bine , dar maniera de argumentare este una cu totul grotească.
Dan Alexe denigrează surse istorice și istorici pentru ca mai apoi să-i facă garanți in teoria sa. Florin Curta este la început un naționalist mincinos ca mai apoi să-l citeze ca suport pentru argumentul lui , fix cu aceeași lucrare care mai înainte a fost aruncată la gunoi.
Totodată, Dan Alexe nu mai face efortul să citeze surse pentru afirmații cu totul trunchiate ( "Roma a fost fondată de etrusci" , din puținele cărți pe care le-am citit despre Roma atât surse originale cât și reinterpretări moderne am înțeles că "romanii" erau latini din Latium ). Toți autorii din trecut sunt niște necunoscători, bineînțeles nu cei care se aliniază cu convingerile sale .
Dan Alexe suferă de un complex de inferioritate , dorind să combată extremele o dă într-o zonă cu totul mai rușinoasă. Supărat pe faptul că "prostimea naționalistă " de la Xenopol până la academia română modernă nu vede măreață descoperire lingvistică, dă cu capul de pereți și zice numai lucruri fără sens , se contraatacă singur , atacă arheologia ca mai apoi să slăvească date istorice care nu ar fi fost posibile fără arheologie.
Se simte o disperare asupra sa , toată cartea ai impresia că urlă la tine cât se prost ești că nu înțelegi, în loc să dea argumente valide. Se repetă de multe ori "nu vezi cât de clar este" , " este de la sine înțeles " , "nu mai e nevoie să dau argumente" , nu așa se face o lucrare care vrea să distrugă istoriografia română. Dan Alexe trebuie să rămână la "mămăligă" și "sfârcul" său și să nu o mai dea in istorie până nu se documentează temeinic și învață cum se scrie o lucrare istorică.
Avem exemplu pe Theodor Mommsen care cu un stil elegant încearcă să afle originea romanilor cu ajutorul lingvisticii și a descoperirilor arheologice scrise . Fiindcă problema este că fără un text atestat arheologic nu avem cum să deducem când a apărut un cuvânt într-o limbă. Lingvistica nu cunoaște izotopi de carbon.
Cartea aceasta putea salva niște copaci și să rămână o postare pe Facebook.
April 23, 2024
Am terminat De-a dacii și romanii și mi-a plăcut. Mi-a plăcut tonul ceva mai echilibrat ca în Dacopatia sau Babel (da, e a treia carte de Alexe pe care-o citesc și am pe raft și una de povestiri pe care n-am apucat s-o încep). Mi-a plăcut logica pe care o folosește, mi-a plăcut că etichetează ca ipoteze afirmațiile pe care le face, chiar dacă le califică drept singura ipoteză valabilă/ plauzibilă/ imposibil de demontat. Sunt, până la urmă, ipoteze care pot fi cercetate, verificate, eventual chiar demontate. Ce nu mi-a plăcut a fost repetiția unor exemple („brânză” e substrat ceea ce nu înseamnă că e dacic, ci doar că nu știm de unde vine, ok, got it; am înțeles din prima, nu era nevoie să mi se amintească de încă aproximativ cinci ori) și a unor ipoteze, cu alte cuvinte, dar fără a aduce informații suplimentare.
Ah, da, și mi-a mai plăcut capitolul despre cum se măcelăreau între ei Vlad Țepeș și Ștefan cel Mare, cei doi mari "apărători ai creștinismului" de secol XV.
Ah, da, și mi-a mai plăcut capitolul despre cum se măcelăreau între ei Vlad Țepeș și Ștefan cel Mare, cei doi mari "apărători ai creștinismului" de secol XV.
December 16, 2023
Dan Alexe propune o teorie alternativă sacrosantei teorii a continuității în spațiul Carpato- Danubiano-Pontic. Odată cu retragerea Aureliană, populația pe jumătate latinizată a Daciei romane s-ar fi retras la sud de Dunăre cu trupele și administrația romană. Vreme de sute de ani ar fi conviețuit cu populația latinizată din centrul Peninsulei Balcanice, într-o simbioză din care au rezultat albaneza, aromâna și româna. Prin sec VI au apărut slavii și procesul a continuat cu influențarea masivă a bulgaro-macedonenei și, într-o măsură mai mică, a sârbei. Undeva la granița mileniului II, românii au migrat în Transilvania pentru a umple golul lăsat de distrugerile mongole și apoi au colonizat Moldova și Valahia.
Teoria lui Dan Alexe este mai solidă decât teoria continuității.
Cartea este scrisă bine și, în ciuda argumentației științifice, se citește cu nerăbdarea și plăcerea unui roman polițist de calitate.
Teoria lui Dan Alexe este mai solidă decât teoria continuității.
Cartea este scrisă bine și, în ciuda argumentației științifice, se citește cu nerăbdarea și plăcerea unui roman polițist de calitate.
April 13, 2024
În primul rând, înainte de a citi această carte, trebuie sa accepți personajul din spatele scriitorului și lingvistului Dan Alexe. E o carte nemaipomenită și necesară în peisajul cețos al istoriei române și vine cu o nouă perspectivă asupra începuturilor românilor și a limbii române, perspectivă susținută de argumente lingvistice dar și istorice.
Nu știam că limba română este atât de înrudită cu limba albaneză și că există un sprachbund (uniune lingvistică) balcanic ce mai include bulgaro-macedoneana și parțial sârba și greaca, ceea ce reflectă o lungă întrepatrundere a culturilor populațiilor din Balcani (spoiler: întrepătrundere realizată de-a lungul a câtorva secole la sud de Dunăre).
Volumul aproape că cere într-un mod imperativ istoricilor să continue cercetările și să scrie cărți lipsite de falsul romantism al continuității daco-latine de factură naționalist-comunistă. Este ceea ce așteptăm ca pas următor în literatură, să aflăm răspunsul la întrebările esențiale - cine suntem și de unde venim - atât cât se poate reconstrui pe baza izvoarelor scrise în evul mediu timpuriu.
Nu știam că limba română este atât de înrudită cu limba albaneză și că există un sprachbund (uniune lingvistică) balcanic ce mai include bulgaro-macedoneana și parțial sârba și greaca, ceea ce reflectă o lungă întrepatrundere a culturilor populațiilor din Balcani (spoiler: întrepătrundere realizată de-a lungul a câtorva secole la sud de Dunăre).
Volumul aproape că cere într-un mod imperativ istoricilor să continue cercetările și să scrie cărți lipsite de falsul romantism al continuității daco-latine de factură naționalist-comunistă. Este ceea ce așteptăm ca pas următor în literatură, să aflăm răspunsul la întrebările esențiale - cine suntem și de unde venim - atât cât se poate reconstrui pe baza izvoarelor scrise în evul mediu timpuriu.
May 18, 2024
Am citit-o din nou pentru că vreau să ma apuc de youtube și să fac un video care să conțină chestii din cartea asta. Sper că iese prin vară
December 5, 2025
Nu a fost ce m-am asteptat, mult prea tehnica pentru gusturile mele. In plus, titlul e inselator, nu e o carte de istorie ci mai degraba de lingvistica (motiv pentru care am sarit pagini intregi in care era explicata originea anumitor cuvinte). De asemenea, tonul acid si taios folosit cu privire la alte opinii (stiintifice sau nu, corecte sau nu) decat ale autorului mi se pare deplasat pentru o carte care se vrea stiintifica.
This entire review has been hidden because of spoilers.
July 14, 2024
O carte care nu se citește ușor, fiind mai degrabă o lucrare pentru specialiști.
Nu pot să apreciez calitatea și valabilitatea ideilor susținute. Cred că este totuși o lectură utilă.
Nu pot să apreciez calitatea și valabilitatea ideilor susținute. Cred că este totuși o lectură utilă.
Read
February 24, 2024See video review: https://youtu.be/1H-g-e_6QvU
March 3, 2024
I’m not a nationalist but after reading this it’s like Dacians hardly existed.
March 14, 2024
Excelentă cartea!!!
Ipoteza, că românii au ajuns în Maramureș venind din sudul Dunării, apare și în cartea lui Ovidiu Pecican "Românii: stigmat etnic, patrii imaginare. O căutare istorică".
Ipoteza, că românii au ajuns în Maramureș venind din sudul Dunării, apare și în cartea lui Ovidiu Pecican "Românii: stigmat etnic, patrii imaginare. O căutare istorică".
December 18, 2024
Cartea aceasta m-a lăsat puțin încurcat. Îmi place creativitatea și exprimarea autorului și aș vrea sa mai citesc și alte cărți de ale lui. Probabil că și în cazul de față ar fi trebuit să încep cu Dacopatia și de aceea nu am reușit să mă pliez foarte bine pe argumentația aceasta. Dar îi voi mai da o sansa, cu siguranță.
January 16, 2024
Îmi place Dan Alexe. Mi se pare că are idei, le exprimă într-un mod atractiv și, adesea, este amuzant. Am sperat că această carte va fi mai bună dar, în cele din urmă, am fost foarte dezamăgit. Este clar că în carte există și multe idei bune și este clar că multe dintre lucrurile pe care le spune Dan Alexe sunt cel puțin veridice. Din păcate cartea nu poate trece peste două probleme fundamentale: superficialitatea și tezismul.
Pentru a putea să le discut voi prezenta pe scurt tema centrală a cărții. Astfel, Dan Alexe consideră că românii nu sunt urmașii daco-romanilor ci urmașii locuitorilor latinizați de la sudul Dunării. Continuă spunând că înaintașii noștri au ajuns în Transilvania după maghiari și de acolo s-au extins pe întregul teritoriu al României de azi. Urmașii daco-romanilor ar fi albanezii a căror limbă, latinizată incomplet, pare mai degrabă să fie rezultatul unui contact limitat cu limba latină. ”Proto-românii” ar fi locuit o perioadă lungă alături de ”proto-albanezi” ceea ce a făcut ca limba română și limba albaneză să împrumute multe cuvinte între ele și, mai mult, să înceapă să semene din punct de vedere al sintaxei.
Cam asta este tema, mă voi strădui să arăt în continuare de ce mi s-a părut cartea foarte modestă.
Am avut momente în care nu înțelegeam cu cine se ceartă Dan Alexe. Diverse lucruri erau prezentate ca revoluționare (ex. migrație de la sud la nord de Dunăre în timpul primului țarat bulgar) când, de fapt, ele sunt destul de acceptate de istorici. Asta pentru că majoritatea lucrărilor din bibliografie sunt undeva din perioada 1850 - 1990, mai precis Dan Alexe se ceartă cu cei mai naționaliști istorici și, desigur, cu cei mai lipsiți de argumente. În debutul cărții critică arheologia și, practic, din câteva fraze îi anulează toate descoperirile dar în toată bibliografia (e posibil să mă înșel) nu am găsit nici măcar o lucrare de arheologie. Atitudinea față de arheologie pare să fie a unui diletant interesat care a citit câteva articole dar nu a aprofundat în mod serios nimic dar declamă cu siguranță sentințe definitive. În plus, Dan Alexe argumentează pe pagini întregi că dacii nu aveau (cel mai probabil) o limbă unitară, că erau o confederație de triburi destul de diferite între ele, că sciții ocupau o parte importantă din teritoriul actual al României. Sunt convins că aceste lucruri pot fi surprinzătoare pentru un ”dacopat” dar sunt absolut banale și acceptate de 99% la sută dintre istorici (nu ne referim la istoricii care începeau istoria României cu Burebista și o încheiau cu Ceaușescu, probabil Dan Alexe a simțit nevoia să contrazică niște lucruri pe care oamenii serioși nu le mai spun din 1980).
Pe urmă, eu înțeleg foarte bine necesitatea de a demitiza istoria României. Totuși, sper că această demitizare va fi făcută în serviciul adevărului istoric, atât cât putem noi să îl deducem și nu doar de dragul contradicției. De exemplu, discutând despre expansiunea țaratului bulgar o deplasare a unor populații latinizate către nord pare destul de logică începând din timpul țarului Krum sau chiar mai înainte. Dan Alexe împinge acest moment după creștinarea bulgarilor spunând că doar în acest mod se explică terminologia liturgică din limba română. Ăsta nu e un argument. Țaratul bulgar a dominat o perioadă destul de lungă teritorii la nord de Dunăre. Terminologia liturgică putea să fie preluată ulterior ca să nu mai vorbim de faptul că migrația spre nord putea să fie lentă și să dureze secole. Dar cum continuă Dan Alexe este și mai grav sau, după gust, amuzant. Astfel, el spune că expansiunea trebuie să fi fost după anul 863 (creștinarea bulgarilor) deci după 900, cel mai probabil pe la anul 1000!!! Unde au dispărut 150 de ani? De ce? Dar e foarte simplu, teza pe care vrea să o demonteze în pofida oricărei evidențe este că maghiarii au găsit și populații latine în Transilvania. Este nevoie ca cei 150 de ani să dispară pentru ca maghiarii să fie primii în Transilvania. Demitizăm, demitizăm, nu ne interesează unde ne conduc argumentele, important este să contrazicem. În plus, în pofida faptului că recunoaște că există toponimice latine pe teritoriul foste provincii Dacia (Olt - Alutus, Mureș - Maris) probabil și altele el insistă că orice populație latină din zonă trebuie să fi fost fie gonită, fie absorbită. De ce? Nu știm dar, desigur, trebuie să arătăm că între români și daci nu există nicio legătură, demitizarea se face fără nuanțe. Singurul argument prezentat este lipsa de cuvinte de origine gotică în limba română. Pe de altă parte, fără să pară că își dă seama (o să revin asupra acestui aspect) aduce el însuși argumente contrare construind o etimologie (destul de fantezistă) româno-albaneză-dacă pentru termenul ”boreasă”. Păi dacă termenul există și a fost utilizat în România și provine din limba dacă (dixit Dan Alexe) păi atunci înseamnă că a existat continuitate la nord de Dunăre, nu? Sigur, totul este ipotetic pentru că el însuși spune că nu a existat o limbă ”dacă” și, de fapt, raționamentele pe care le construiește și prin care încearcă să apropie albaneza de dacă sunt foarte fanteziste. Nu cunoaștem limba dacă și pornind de la 2 - 3 cuvinte este foarte greu să construiești ceva. Dan Alexe se bazează foarte mult pe termenul ”bur” (tribul burilor, Burebista, burro în albaneză, etc). Dar este doar un cuvânt care, de altfel, apare și în alte limbi, de exemplu în hindi. Sunt convins că dacă începem să luăm cuvinte disparate putem să arătăm inclusiv faptul că româna și chineză sunt înrudite. Nu mi se pare o abordare serioasă.
Referindu-se la goți și la lipsa cuvintelor de origine gotică în limba română Dan Alexe are două argumente: Biblia lui Wulfila și faptul că goții nu au invadat la sudul Dunării. Al doilea este jenant și ar fi fost evitat cu o minimă documentare. Goții au invadat la sudul Dunării și, în urma unor războaie sângeroase, au primit oficial dreptul de a se așeza la sudul Dunării. Faptul că Dan Alexe pare să nu știe asta este surprinzător și dezamăgitor. Revenind la Wulfila (care, din câte știu, a trăit în general în sudul Dunării dar să trecem peste asta) se argumentează din nou foarte pe larg că el nu folosește cuvântul latin basilica și utilizează termenul grec. Așa, și? Poate Wulfila era el însuși de origine greacă, poate a fost influențat cultural, nu știm și nu putem să tragem concluzii ferme din atât de puțin. De fapt, ce să zic, poate daco-romanii trăitori pe văile Oltului și Mureșului vor fi fost mai la adăpost de goți decât populațiile latine din Balcani care au fost în calea goților în repetate rânduri.
Un alt argument circular este caracterul unitar al limbii române. Dan Alexe începe prin a ne spune că pe un teritoriu atât de larg (deși, din nou, nu cred că există prea mulți istorici care să plaseze în Moldova procesul de formare al poporului român - cred că tendința actuală este pe linia: Transilvania, Oltenia - parțial Muntenia și, desigur, sudul Dunării - importanța relativă a acestor regiuni este o chestiune de dezbătut) limba română ar trebui să fie mai puțin unitară și menționează exemplul Peninsulei Iberice (spaniolă, portugheză, catalană). După câteva zeci de pagini Dan Alexe revine și ne informează că în absența influenței centralizatoare a Bucureștiului limba română ar fi la fel de diversă precum limbile din Peninsula Iberică și am avea dialecte puternice, aproape limbi diferite precum spaniola și portugheza. Autorul nu pare să vadă nicio contradicție aici....
În fine, am scris foarte mult și poate e prea târziu să încerc să mă limitez acum, vreau doar să mai menționez că sunt câteva capitole pe care mi le amintesc din alte articole/lucrări ale autorului (de exemplu dar nu singurul - articolul despre termenul ”stăpân”). De multe ori informațiile se reiau de pe o pagină pe alta cu aproape aceeași sintaxă, cartea pare scrisă în grabă și nu pare a fi fost revizuită. În mod particular amuzant mi s-a părut faptul că autorul (pagina 157) explică termenul speculum de două ori în aceeași frază (o frază foarte lungă, am vrut să o citez dar ar fi prea mult chiar și pentru acest review gigantic).
În fine, în concluzie, autorul ține morțiș să ne arate că nu a existat continuitate la nord de Dunăre, nici măcar una redusă numeric, că românii au ajuns în Transilvania după maghiari și că românii nu au nicio legătură cu dacii. Din păcate, părțile bune din carte sunt anulate complet de tezismul care nu admite niciun fel de nuanță, de contextualizare, de relativizare, totul trebuie să fie așa și numai așa. Cartea este scrisă în grabă, superficial și pare a nu fi fost văzută de un redactor. Autorul, în pofida unei culturi generale excelente, are mari lacune istorice.
Pentru a putea să le discut voi prezenta pe scurt tema centrală a cărții. Astfel, Dan Alexe consideră că românii nu sunt urmașii daco-romanilor ci urmașii locuitorilor latinizați de la sudul Dunării. Continuă spunând că înaintașii noștri au ajuns în Transilvania după maghiari și de acolo s-au extins pe întregul teritoriu al României de azi. Urmașii daco-romanilor ar fi albanezii a căror limbă, latinizată incomplet, pare mai degrabă să fie rezultatul unui contact limitat cu limba latină. ”Proto-românii” ar fi locuit o perioadă lungă alături de ”proto-albanezi” ceea ce a făcut ca limba română și limba albaneză să împrumute multe cuvinte între ele și, mai mult, să înceapă să semene din punct de vedere al sintaxei.
Cam asta este tema, mă voi strădui să arăt în continuare de ce mi s-a părut cartea foarte modestă.
Am avut momente în care nu înțelegeam cu cine se ceartă Dan Alexe. Diverse lucruri erau prezentate ca revoluționare (ex. migrație de la sud la nord de Dunăre în timpul primului țarat bulgar) când, de fapt, ele sunt destul de acceptate de istorici. Asta pentru că majoritatea lucrărilor din bibliografie sunt undeva din perioada 1850 - 1990, mai precis Dan Alexe se ceartă cu cei mai naționaliști istorici și, desigur, cu cei mai lipsiți de argumente. În debutul cărții critică arheologia și, practic, din câteva fraze îi anulează toate descoperirile dar în toată bibliografia (e posibil să mă înșel) nu am găsit nici măcar o lucrare de arheologie. Atitudinea față de arheologie pare să fie a unui diletant interesat care a citit câteva articole dar nu a aprofundat în mod serios nimic dar declamă cu siguranță sentințe definitive. În plus, Dan Alexe argumentează pe pagini întregi că dacii nu aveau (cel mai probabil) o limbă unitară, că erau o confederație de triburi destul de diferite între ele, că sciții ocupau o parte importantă din teritoriul actual al României. Sunt convins că aceste lucruri pot fi surprinzătoare pentru un ”dacopat” dar sunt absolut banale și acceptate de 99% la sută dintre istorici (nu ne referim la istoricii care începeau istoria României cu Burebista și o încheiau cu Ceaușescu, probabil Dan Alexe a simțit nevoia să contrazică niște lucruri pe care oamenii serioși nu le mai spun din 1980).
Pe urmă, eu înțeleg foarte bine necesitatea de a demitiza istoria României. Totuși, sper că această demitizare va fi făcută în serviciul adevărului istoric, atât cât putem noi să îl deducem și nu doar de dragul contradicției. De exemplu, discutând despre expansiunea țaratului bulgar o deplasare a unor populații latinizate către nord pare destul de logică începând din timpul țarului Krum sau chiar mai înainte. Dan Alexe împinge acest moment după creștinarea bulgarilor spunând că doar în acest mod se explică terminologia liturgică din limba română. Ăsta nu e un argument. Țaratul bulgar a dominat o perioadă destul de lungă teritorii la nord de Dunăre. Terminologia liturgică putea să fie preluată ulterior ca să nu mai vorbim de faptul că migrația spre nord putea să fie lentă și să dureze secole. Dar cum continuă Dan Alexe este și mai grav sau, după gust, amuzant. Astfel, el spune că expansiunea trebuie să fi fost după anul 863 (creștinarea bulgarilor) deci după 900, cel mai probabil pe la anul 1000!!! Unde au dispărut 150 de ani? De ce? Dar e foarte simplu, teza pe care vrea să o demonteze în pofida oricărei evidențe este că maghiarii au găsit și populații latine în Transilvania. Este nevoie ca cei 150 de ani să dispară pentru ca maghiarii să fie primii în Transilvania. Demitizăm, demitizăm, nu ne interesează unde ne conduc argumentele, important este să contrazicem. În plus, în pofida faptului că recunoaște că există toponimice latine pe teritoriul foste provincii Dacia (Olt - Alutus, Mureș - Maris) probabil și altele el insistă că orice populație latină din zonă trebuie să fi fost fie gonită, fie absorbită. De ce? Nu știm dar, desigur, trebuie să arătăm că între români și daci nu există nicio legătură, demitizarea se face fără nuanțe. Singurul argument prezentat este lipsa de cuvinte de origine gotică în limba română. Pe de altă parte, fără să pară că își dă seama (o să revin asupra acestui aspect) aduce el însuși argumente contrare construind o etimologie (destul de fantezistă) româno-albaneză-dacă pentru termenul ”boreasă”. Păi dacă termenul există și a fost utilizat în România și provine din limba dacă (dixit Dan Alexe) păi atunci înseamnă că a existat continuitate la nord de Dunăre, nu? Sigur, totul este ipotetic pentru că el însuși spune că nu a existat o limbă ”dacă” și, de fapt, raționamentele pe care le construiește și prin care încearcă să apropie albaneza de dacă sunt foarte fanteziste. Nu cunoaștem limba dacă și pornind de la 2 - 3 cuvinte este foarte greu să construiești ceva. Dan Alexe se bazează foarte mult pe termenul ”bur” (tribul burilor, Burebista, burro în albaneză, etc). Dar este doar un cuvânt care, de altfel, apare și în alte limbi, de exemplu în hindi. Sunt convins că dacă începem să luăm cuvinte disparate putem să arătăm inclusiv faptul că româna și chineză sunt înrudite. Nu mi se pare o abordare serioasă.
Referindu-se la goți și la lipsa cuvintelor de origine gotică în limba română Dan Alexe are două argumente: Biblia lui Wulfila și faptul că goții nu au invadat la sudul Dunării. Al doilea este jenant și ar fi fost evitat cu o minimă documentare. Goții au invadat la sudul Dunării și, în urma unor războaie sângeroase, au primit oficial dreptul de a se așeza la sudul Dunării. Faptul că Dan Alexe pare să nu știe asta este surprinzător și dezamăgitor. Revenind la Wulfila (care, din câte știu, a trăit în general în sudul Dunării dar să trecem peste asta) se argumentează din nou foarte pe larg că el nu folosește cuvântul latin basilica și utilizează termenul grec. Așa, și? Poate Wulfila era el însuși de origine greacă, poate a fost influențat cultural, nu știm și nu putem să tragem concluzii ferme din atât de puțin. De fapt, ce să zic, poate daco-romanii trăitori pe văile Oltului și Mureșului vor fi fost mai la adăpost de goți decât populațiile latine din Balcani care au fost în calea goților în repetate rânduri.
Un alt argument circular este caracterul unitar al limbii române. Dan Alexe începe prin a ne spune că pe un teritoriu atât de larg (deși, din nou, nu cred că există prea mulți istorici care să plaseze în Moldova procesul de formare al poporului român - cred că tendința actuală este pe linia: Transilvania, Oltenia - parțial Muntenia și, desigur, sudul Dunării - importanța relativă a acestor regiuni este o chestiune de dezbătut) limba română ar trebui să fie mai puțin unitară și menționează exemplul Peninsulei Iberice (spaniolă, portugheză, catalană). După câteva zeci de pagini Dan Alexe revine și ne informează că în absența influenței centralizatoare a Bucureștiului limba română ar fi la fel de diversă precum limbile din Peninsula Iberică și am avea dialecte puternice, aproape limbi diferite precum spaniola și portugheza. Autorul nu pare să vadă nicio contradicție aici....
În fine, am scris foarte mult și poate e prea târziu să încerc să mă limitez acum, vreau doar să mai menționez că sunt câteva capitole pe care mi le amintesc din alte articole/lucrări ale autorului (de exemplu dar nu singurul - articolul despre termenul ”stăpân”). De multe ori informațiile se reiau de pe o pagină pe alta cu aproape aceeași sintaxă, cartea pare scrisă în grabă și nu pare a fi fost revizuită. În mod particular amuzant mi s-a părut faptul că autorul (pagina 157) explică termenul speculum de două ori în aceeași frază (o frază foarte lungă, am vrut să o citez dar ar fi prea mult chiar și pentru acest review gigantic).
În fine, în concluzie, autorul ține morțiș să ne arate că nu a existat continuitate la nord de Dunăre, nici măcar una redusă numeric, că românii au ajuns în Transilvania după maghiari și că românii nu au nicio legătură cu dacii. Din păcate, părțile bune din carte sunt anulate complet de tezismul care nu admite niciun fel de nuanță, de contextualizare, de relativizare, totul trebuie să fie așa și numai așa. Cartea este scrisă în grabă, superficial și pare a nu fi fost văzută de un redactor. Autorul, în pofida unei culturi generale excelente, are mari lacune istorice.
January 13, 2024
Poate fi greu sau treci peste zeci de ani de minciuni in legatura cu istoria romanilor dar avem multe exemple in lume de politicieni care adaptează istoria la agenda politica atunci cand puterea nu are limite. Un studiu lingvistic pertinent are sens, mai ales cand alte dovezi lipsesc sau vin din surse profund greșite si/sau politizate. Greu de acceptat pentru unii dar argumentele si comparațiile din această carte au mai mult sens decat cartile de istorie "clasice". Până la urmă autorul susține si el evidentul - această carte propune doar o nouă teorie (mult mai buna si mai plauzibilă dupa parerea mea) si nu are pretenția de a avea 100% dreptate, ci doar duce discuția într-o direcție în care nu a fost dusă prea des.
September 21, 2024
Very interesting book.
Adresses particularly weak spots in Romanian history (as it’s being taught in school) and pours cold water on some Romanian myths , including (as the title suggests) Romanian’s glorious descendants from Thracians and Romans.
Also contains some funny anecdotes and (historical) stories. Now this book focuses on the topic from a linguistic point of view and not a historical one. And it goes into too many details on the origin of words for my liking (but the author is a linguist soooo…..). But overall found it an enriching read that improves my knowledge on the origins of Romanians.
Adresses particularly weak spots in Romanian history (as it’s being taught in school) and pours cold water on some Romanian myths , including (as the title suggests) Romanian’s glorious descendants from Thracians and Romans.
Also contains some funny anecdotes and (historical) stories. Now this book focuses on the topic from a linguistic point of view and not a historical one. And it goes into too many details on the origin of words for my liking (but the author is a linguist soooo…..). But overall found it an enriching read that improves my knowledge on the origins of Romanians.
April 8, 2024
Mr Alexe, a journalist with dubious credentials in history, archaeology and after reading this abomination, basic logic, has some very quirky ideas. Reading this Magnus Opus, at the beginning of the page he makes one statement, only to back paddle and change his mind at the bottom of the page.
June 13, 2025
O carte cu o teorie deosebit de interesantă, dar dezamăgitoare, oarecum, raportată la publicitatea făcută, sau așteptările create, precum și la stilul în care a fost realizată.
Teoria principală a lui Alexe este simplă și deja mult prea bine cunoscută: continuitatea daco-romană este un mit, iar românii de azi sînt urmașii latinității balcanice, care în jurul anului 1000 (anii 800 - 1200) au migrat în Transilvania și Maramureș, pentru ca mai tîrziu, după sfîrșitul invaziei mongolilor (anii 1240), să migreze pe teritoriul Valahiei și Moldovei, populînd teritoriul actual al României și Republicii Moldova.
Și 2: albanezii de azi nu ar fi decît dacii strămutați de la retragerea aureliană în Balcani, care nu ar fi fost (și sînt) decît o populație arhaică semilatinizată.
O teorie (sau teorii) destul de logică și bine argumentată, și mult mai plauzibilă decît, probabil, "aberația" continuității daco-romane.
Cartea, însă, suferă mult, nefiind cea mai plăcută lectură. În primul rînd, autorul este un om foarte inteligent (care reușește să asocieze multe lucruri interesante între ele: cuvinte, fenomene, fapte, etc.). Însă caracteristica unei minți inteligente este haosul. Iar aici se află și primul minus al cărții: această reprezintă o mulțime de subiecte unite haotic, cu o mulțime de digresiuni (abateri de la subiectul cercetat), care te exasperează deseori, și te pierd uneori.
Plusul, însă, este originalitatea multor concluzii și idei, care sînt foarte interesante și provocatoare, dînd de gîndit.
Un alt minus, mai mare, este argumentația cărții. În loc să scrie un volum care să-i argumenteze și construiască, în principal, teoria, autorul pierde peste 50% din volumul cărții deconstruind sau criticînd cele scrise de alții, într-un stil care transmite ranchiună, frustrare și invidie. Iar uneori, chestia asta backfires (împușcă înapoi): în partea cărții în care Dan Alexe se tot chinuia să argumenteze că dacii și geții nu erau același popor și nu vorbeau aceeași limbă, a sfîrșit, de fapt, să mă convingă contrariul... (Însă asta nu influențează deloc teoria principală a cărții, a originii poporului român).
Continuînd prin metoda sandwich-ului, una din ideile forte ale cărții este teoria Sprachbund-ului (conviețuirii în comun a) limbilor albaneză, română și macedo-bulgară, care s-au influențat major reciproc. Argumentele au fost logice și puternice, și într-adevăr m-au convins (bine, cunoșteam legătura dintre albaneză și română încă de un deceniu în urmă, adică eram "prelucrat" deja, oleacă).
Marea problemă a lui Dan Alexe este faptul că este oikofob - avînd o aversiune evidentă față de neamul său, ca urmare a unor traume și frustrări, adunate încă de înainte de 1989, probabil. Această stare emoțională îi creează un puternic bias (părtinire), în care percepe, interpretează și răstălmăcește toate sursele și dovezile istorice și arheologice într-un mod negativ sau defavorabil poporului român, și într-un mod care îi confirmă sentimentele, emoțiile și atitudinile pe care le are față de acesta. Altfel spus, multe din judecățile sale sînt viciate emoțional, fiind dubioase sau subiective. Dar nu și obligatoriu neadevărate, să fim onești.
Din cauza acestor 3 mari motive, cartea nu este una cea mai plăcută de citit, fiind chiar toxică deseori (te lasă cu un gust amar, turbulent). Însă dacă dai la o parte tot bagajul ăsta emoțional negativ al autorului, volumul conține o mulțime de teorii și informații foarte interesante, o mulțime de insight-uri în lingvistică, precum și informații ascunse (care nu ni se predau la școală) din istoria românilor.
Personal cred că autorul ar trebui dintîi să se decidă cui scrie: dacă împotriva detractorilor și inamicilor săi - fapt care înseamnă că nu ar trebui să-mi pierd banii și timpul pe cărțile lui. Sau pentru oameni simpli curioși, să afle noi informații și teorii despre istoria poporului român, caz în care autorul ar trebui să se focuseze mai mult pe argumentarea propriilor idei, pe construirea propriei teoriei, și mai puțin pe deconstruirea și combaterea a ceea ce au spus și scris alții.
Cartea este de nota 2 sau 3. Am pus 3, din indulgență. Teoriile autorului sînt interesante și foarte plauzibile, și chiar îmi plac / le susțin preponderent; însă stilul în care a fost scrisă cartea e unul ranchiunos și nefericit.
Teoria principală a lui Alexe este simplă și deja mult prea bine cunoscută: continuitatea daco-romană este un mit, iar românii de azi sînt urmașii latinității balcanice, care în jurul anului 1000 (anii 800 - 1200) au migrat în Transilvania și Maramureș, pentru ca mai tîrziu, după sfîrșitul invaziei mongolilor (anii 1240), să migreze pe teritoriul Valahiei și Moldovei, populînd teritoriul actual al României și Republicii Moldova.
Și 2: albanezii de azi nu ar fi decît dacii strămutați de la retragerea aureliană în Balcani, care nu ar fi fost (și sînt) decît o populație arhaică semilatinizată.
O teorie (sau teorii) destul de logică și bine argumentată, și mult mai plauzibilă decît, probabil, "aberația" continuității daco-romane.
Cartea, însă, suferă mult, nefiind cea mai plăcută lectură. În primul rînd, autorul este un om foarte inteligent (care reușește să asocieze multe lucruri interesante între ele: cuvinte, fenomene, fapte, etc.). Însă caracteristica unei minți inteligente este haosul. Iar aici se află și primul minus al cărții: această reprezintă o mulțime de subiecte unite haotic, cu o mulțime de digresiuni (abateri de la subiectul cercetat), care te exasperează deseori, și te pierd uneori.
Plusul, însă, este originalitatea multor concluzii și idei, care sînt foarte interesante și provocatoare, dînd de gîndit.
Un alt minus, mai mare, este argumentația cărții. În loc să scrie un volum care să-i argumenteze și construiască, în principal, teoria, autorul pierde peste 50% din volumul cărții deconstruind sau criticînd cele scrise de alții, într-un stil care transmite ranchiună, frustrare și invidie. Iar uneori, chestia asta backfires (împușcă înapoi): în partea cărții în care Dan Alexe se tot chinuia să argumenteze că dacii și geții nu erau același popor și nu vorbeau aceeași limbă, a sfîrșit, de fapt, să mă convingă contrariul... (Însă asta nu influențează deloc teoria principală a cărții, a originii poporului român).
Continuînd prin metoda sandwich-ului, una din ideile forte ale cărții este teoria Sprachbund-ului (conviețuirii în comun a) limbilor albaneză, română și macedo-bulgară, care s-au influențat major reciproc. Argumentele au fost logice și puternice, și într-adevăr m-au convins (bine, cunoșteam legătura dintre albaneză și română încă de un deceniu în urmă, adică eram "prelucrat" deja, oleacă).
Marea problemă a lui Dan Alexe este faptul că este oikofob - avînd o aversiune evidentă față de neamul său, ca urmare a unor traume și frustrări, adunate încă de înainte de 1989, probabil. Această stare emoțională îi creează un puternic bias (părtinire), în care percepe, interpretează și răstălmăcește toate sursele și dovezile istorice și arheologice într-un mod negativ sau defavorabil poporului român, și într-un mod care îi confirmă sentimentele, emoțiile și atitudinile pe care le are față de acesta. Altfel spus, multe din judecățile sale sînt viciate emoțional, fiind dubioase sau subiective. Dar nu și obligatoriu neadevărate, să fim onești.
Din cauza acestor 3 mari motive, cartea nu este una cea mai plăcută de citit, fiind chiar toxică deseori (te lasă cu un gust amar, turbulent). Însă dacă dai la o parte tot bagajul ăsta emoțional negativ al autorului, volumul conține o mulțime de teorii și informații foarte interesante, o mulțime de insight-uri în lingvistică, precum și informații ascunse (care nu ni se predau la școală) din istoria românilor.
Personal cred că autorul ar trebui dintîi să se decidă cui scrie: dacă împotriva detractorilor și inamicilor săi - fapt care înseamnă că nu ar trebui să-mi pierd banii și timpul pe cărțile lui. Sau pentru oameni simpli curioși, să afle noi informații și teorii despre istoria poporului român, caz în care autorul ar trebui să se focuseze mai mult pe argumentarea propriilor idei, pe construirea propriei teoriei, și mai puțin pe deconstruirea și combaterea a ceea ce au spus și scris alții.
Cartea este de nota 2 sau 3. Am pus 3, din indulgență. Teoriile autorului sînt interesante și foarte plauzibile, și chiar îmi plac / le susțin preponderent; însă stilul în care a fost scrisă cartea e unul ranchiunos și nefericit.
December 19, 2023
Este a treia carte din ciclul început cu Dacopatia.
Din păcate Dan Alexe începe să se repete enervant, sincer să fiu mă întreb dacă pe alocuri nu se poate numi autoplagiat ceea ce face el. Multe lucruri le-a zis deja în Dacopatia, în Babel, și le reia aici aproape rând cu rând.
Mai bine și-ar sistematiza ideile într-o singură carte.
Totuși, ceea ce încearcă să creioneze aici e o teorie a etnogenezei românești care sună interesant, dar fix coloana ei vertebrală scârțâie rău, rău de tot: tot eșafodajul se prăbușește atunci când ești nevoit să recunoști că o eventuală migrație românească din inima peninsulei Balcanice tocmai până în Maramureș ar fi trebuit să treacă neobservată de cronicile vremii, și nici nu a lăsat vreo urmă în etnografia și folclorul românesc.
Pur și simplu așa ceva nu există nicăieri. Popoarele migratoare, călătoare, păstrează amintiri ale leagănului lor primordial și ale exodului în folclor, în balade, în cântece populare. La români, nici vorbă de așa ceva. Avem balade și folclor legat de „descălecările” din(spre) Transilvania („Pe Argeș în gios / Pe un mal frumos / Negru-Vodă trece / Cu tovarăși zece...”) dar nici vorbă de amintirea vreunei călătorii din ... Balcani în Maramureș!
Migrația țiganilor, de pildă, nu a fost nici ea documentată de cronicarii vremii, dar țiganii au conștiința clară a faptului că au venit de undeva din afara Europei (gândiți-vă doar la faptul că denumirea lor e derivată din numele Egiptului). Nu mai zic de unguri, vechii bulgari, tătari etc. care știau că au venit din altă parte a lumii. Cronicarul anonim maghiar (Bela) avea conștiința clară a faptului că maghiarii veniseră de undeva „din câmpiile Sciției” (deci de la o distanță de 1000 de kilometri de Panonia!!!).
Teoria pe care încearcă să o creioneze aici Dan Alexe de fapt e ciorba lui Rosler reîncălzită, și ceea ce îi iese e o ciorbă cu un iz la fel de dubios. Sincer, i-aș sugera autorului - care e evident că știe multă lingvistică - „să mai tragă un loz” în încercarea sa de a descifra misterul etnogenezei românilor. Nu e mai puțin adevărat că proponenții teoriei continuității vor trebui odată și-odată să-și ia inima-n dinți și să explice ce e cu toate albanismele alea din limba română. Cel mai probabil istoricii vor fi nevoiți să recunoască faptul că în afara arcului carpatic, într-adevăr, elementul (proto-)românesc, dacă va fi existat în mileniul întunecat, a fost la un moment dat complet aneantizat de migratori. Asta nu înseamnă însă că elementul (proto-)românesc nu a subzistat în alte părți din actuala Românie, mai ales în depresiunile de dincolo de munți.
Din păcate Dan Alexe începe să se repete enervant, sincer să fiu mă întreb dacă pe alocuri nu se poate numi autoplagiat ceea ce face el. Multe lucruri le-a zis deja în Dacopatia, în Babel, și le reia aici aproape rând cu rând.
Mai bine și-ar sistematiza ideile într-o singură carte.
Totuși, ceea ce încearcă să creioneze aici e o teorie a etnogenezei românești care sună interesant, dar fix coloana ei vertebrală scârțâie rău, rău de tot: tot eșafodajul se prăbușește atunci când ești nevoit să recunoști că o eventuală migrație românească din inima peninsulei Balcanice tocmai până în Maramureș ar fi trebuit să treacă neobservată de cronicile vremii, și nici nu a lăsat vreo urmă în etnografia și folclorul românesc.
Pur și simplu așa ceva nu există nicăieri. Popoarele migratoare, călătoare, păstrează amintiri ale leagănului lor primordial și ale exodului în folclor, în balade, în cântece populare. La români, nici vorbă de așa ceva. Avem balade și folclor legat de „descălecările” din(spre) Transilvania („Pe Argeș în gios / Pe un mal frumos / Negru-Vodă trece / Cu tovarăși zece...”) dar nici vorbă de amintirea vreunei călătorii din ... Balcani în Maramureș!
Migrația țiganilor, de pildă, nu a fost nici ea documentată de cronicarii vremii, dar țiganii au conștiința clară a faptului că au venit de undeva din afara Europei (gândiți-vă doar la faptul că denumirea lor e derivată din numele Egiptului). Nu mai zic de unguri, vechii bulgari, tătari etc. care știau că au venit din altă parte a lumii. Cronicarul anonim maghiar (Bela) avea conștiința clară a faptului că maghiarii veniseră de undeva „din câmpiile Sciției” (deci de la o distanță de 1000 de kilometri de Panonia!!!).
Teoria pe care încearcă să o creioneze aici Dan Alexe de fapt e ciorba lui Rosler reîncălzită, și ceea ce îi iese e o ciorbă cu un iz la fel de dubios. Sincer, i-aș sugera autorului - care e evident că știe multă lingvistică - „să mai tragă un loz” în încercarea sa de a descifra misterul etnogenezei românilor. Nu e mai puțin adevărat că proponenții teoriei continuității vor trebui odată și-odată să-și ia inima-n dinți și să explice ce e cu toate albanismele alea din limba română. Cel mai probabil istoricii vor fi nevoiți să recunoască faptul că în afara arcului carpatic, într-adevăr, elementul (proto-)românesc, dacă va fi existat în mileniul întunecat, a fost la un moment dat complet aneantizat de migratori. Asta nu înseamnă însă că elementul (proto-)românesc nu a subzistat în alte părți din actuala Românie, mai ales în depresiunile de dincolo de munți.
August 14, 2024
Dan Alexe continua lupta împotriva „dacopatilor” si a istoricilor naționaliști.
Spre deosebire de teza naționalista repetata la infinit si predata încă in scoli cf căreia poporul roman s-a format undeva in păduri, timp de 1000 de ani, in timp ce alte popoare migrau prin câmpii, multe din argumentele lui sunt logice si credibile.
Faptul ca poporul roman s-a format in Balcani, sub influenta inițial romana si apoi bulgara si a migrat, mai ales după invaziile mongole, in Transilvania, de unde cu sprijinul regatului maghiar unii au trecut munții si au înființat voievodatele Munteniei si Moldovei, este o teza pertinenta.
As fi preferat mai multe argumente, ordonate clar, fără repetiții, si mai puține exemple lingvistice, care in a doua parte a cărții par nesfârșite. Principalul lor rol pare a fi o demonstrație a extraordinarelor cunoștințe lingvistice ale autorului, care se pare ca stăpânește toate limbile europene si caucaziene antice si moderne.
Eu am uneori probleme si cu limba romana, așa ca nu pot aprecia relevanta unor expresii in gotica veche sau daghestana târzie.
In entuziasmul argumentării, nu are dubii, si, ca un iluzionist, scoate din joben unele păreri care au nevoie de mai multe date ca sa poată fi acceptate, cum ar fi convingerea lui ferma ca albanezii sunt urmașii dacilor.
Originea poporului roman e un subiect care trebuie discutat si argumentat din diverse puncte de vedere; din păcate, volumul acesta, care oferă unele idei interesante, e o șansa pierduta, creata de dorința autorului de a-si expune cunoștințele excepționale.
Spre deosebire de teza naționalista repetata la infinit si predata încă in scoli cf căreia poporul roman s-a format undeva in păduri, timp de 1000 de ani, in timp ce alte popoare migrau prin câmpii, multe din argumentele lui sunt logice si credibile.
Faptul ca poporul roman s-a format in Balcani, sub influenta inițial romana si apoi bulgara si a migrat, mai ales după invaziile mongole, in Transilvania, de unde cu sprijinul regatului maghiar unii au trecut munții si au înființat voievodatele Munteniei si Moldovei, este o teza pertinenta.
As fi preferat mai multe argumente, ordonate clar, fără repetiții, si mai puține exemple lingvistice, care in a doua parte a cărții par nesfârșite. Principalul lor rol pare a fi o demonstrație a extraordinarelor cunoștințe lingvistice ale autorului, care se pare ca stăpânește toate limbile europene si caucaziene antice si moderne.
Eu am uneori probleme si cu limba romana, așa ca nu pot aprecia relevanta unor expresii in gotica veche sau daghestana târzie.
In entuziasmul argumentării, nu are dubii, si, ca un iluzionist, scoate din joben unele păreri care au nevoie de mai multe date ca sa poată fi acceptate, cum ar fi convingerea lui ferma ca albanezii sunt urmașii dacilor.
Originea poporului roman e un subiect care trebuie discutat si argumentat din diverse puncte de vedere; din păcate, volumul acesta, care oferă unele idei interesante, e o șansa pierduta, creata de dorința autorului de a-si expune cunoștințele excepționale.
July 29, 2025
În ciuda anumitor repetiții iată un non-fiction pe care l-am sorbit pe nerăsuflate, atât de captivantă fiind teoria și argumentarea. Scurt pe doi, albanezii sunt urmașii dacilor, strămutați la sud de Dunăre în 271 odată cu "retragerea aureliană", zonă unde intră în contact cu tracii latinizați și ulterior cu slavii de sud. Creștinați odată cu bulgarii deci nu mai devreme de sec. IX-X, "latinii din Balcani" revin în Ardeal, posibil la invitația regelui maghiar, de unde în sec. XIII-XIV pornesc "descălecatul" în Muntenia și Moldova.
Țin să menționez că argumentele în favoarea acestei teorii sunt într-atât de concludente și rezolvă atâtea "enigme" iscate din inconsistența mitului continuității daco-romane pe teritoriul "de la Nistru până la Tisa", încât mă întreb cât timp o să ne ia să introducem această nouă paradigmă în manualele școlare. Eu întreb, eu răspund: mult. Din păcate, istoriografia noastră se preocupă mai puțin de adevăr și mai mult de nation-building, ceea ce-i păcat. Adevărul deschide orizonturi, în timp ce miturile, oricare le-ar fi justificarea, ne dau un fals sentiment de mândrie și ne face să votăm idioți precum Georgescu.
Țin să menționez că argumentele în favoarea acestei teorii sunt într-atât de concludente și rezolvă atâtea "enigme" iscate din inconsistența mitului continuității daco-romane pe teritoriul "de la Nistru până la Tisa", încât mă întreb cât timp o să ne ia să introducem această nouă paradigmă în manualele școlare. Eu întreb, eu răspund: mult. Din păcate, istoriografia noastră se preocupă mai puțin de adevăr și mai mult de nation-building, ceea ce-i păcat. Adevărul deschide orizonturi, în timp ce miturile, oricare le-ar fi justificarea, ne dau un fals sentiment de mândrie și ne face să votăm idioți precum Georgescu.
January 5, 2024
Nu sunt lingvist, dar unele afirmații ale autorului mi se par forțate. Nu prea cred că româna a preluat din albaneză scheme de compunere a unor adverbe și pronume relative. De exemplu, la pag. 78 Dan Alexe afirmă că avem în română "cineva" compus din cine și va (de la a voi) deoarece albaneza are dikush (cineva) compus din di- (a ști) și kush (cine).
Mai degrabă se împrumută cuvintele din altă limbă decât gramatica. Oricâte englezisme am prelua noi în română, nu vom zice niciodată ză skil sau ză uikend ci skill-ul, weekendul. Cu articolul hotărât postpus.
La pag. 77 scrie: "dar până și aberanta formă de persoana a III-a singular "este", in raport cu latinescul "est" și cu formele corespondente din celelalte limbi romanice moderne, se explică prin forma albanezului është".
Dacă francezii spun je suis, tu es, îl est, pe ce temei să afirmăm că "este" al nostru vine din albaneză?
În rest, cartea e îndrăzneață și destul de bine argumentată.
Mai degrabă se împrumută cuvintele din altă limbă decât gramatica. Oricâte englezisme am prelua noi în română, nu vom zice niciodată ză skil sau ză uikend ci skill-ul, weekendul. Cu articolul hotărât postpus.
La pag. 77 scrie: "dar până și aberanta formă de persoana a III-a singular "este", in raport cu latinescul "est" și cu formele corespondente din celelalte limbi romanice moderne, se explică prin forma albanezului është".
Dacă francezii spun je suis, tu es, îl est, pe ce temei să afirmăm că "este" al nostru vine din albaneză?
În rest, cartea e îndrăzneață și destul de bine argumentată.
January 12, 2024
Desigur că există o mare de întrebări în legătură cu originea românilor și a limbii române, iar ceea ce se învață la școală naște și mai multe întrebări. Lingvistul și scriitorul Dan Alexe, dar nu numai el, vine cu niște idei care încearcă să desființeze legătura pe care ar avea-o românii cu dacii și neagă cu vehemență existența unui substrat dacic al limbii române: este orice, numai nu dacic!
E un punct de vedere și sperăm să apară și alții cu alte păreri, iar bătălia să se dea între ei, specialiștii, pe ringul științei, cu cât mai multe argumente, ca să iasă adevărul la iveală.
Desigur, îi putem da dreptate lui Dan Alexe în mai multe privințe, pornind de la argumentele forte. Faptul că e poliglot e și un mare avantaj. Dar... modul în care o face, obsesiv, voit caustic și cu o aroganță nestăvilită, taie orice poftă de a-l lua în serios...
E un punct de vedere și sperăm să apară și alții cu alte păreri, iar bătălia să se dea între ei, specialiștii, pe ringul științei, cu cât mai multe argumente, ca să iasă adevărul la iveală.
Desigur, îi putem da dreptate lui Dan Alexe în mai multe privințe, pornind de la argumentele forte. Faptul că e poliglot e și un mare avantaj. Dar... modul în care o face, obsesiv, voit caustic și cu o aroganță nestăvilită, taie orice poftă de a-l lua în serios...
January 19, 2024
Destul de des am fost nevoita sa recitesc anumite pasaje, din cauza multitudinii de termeni necunoscuți mie, mai ales cei ce denumesc limbi și populații asiatice. O carte greoaie as zice pt cei care sunt total neștiutori în ale lingvisticii și istoriei, asemeni mie, dar din care am reușit cred sa rămân cu ceva.
Dnul Alexe susține ca dupa ce au fost latinizati, romanii și dacii, prin ceea ce se numește retragere Aurelian, au coborât în Balcani unde limbile au intrat în contact, apoi dacii s-au așezat unde este Albania în prezent, practic albaneza fiind o limba semitica, cu origini iraniene, limba albaniana nefiind latinizata în totalitate, asa cum este romana, iar romanii din Balcani au mai stat acolo, continuând sa își accentueze caracterul latin al limbii, după care au urcat în Ardeal de unde apoi, prin descalecari , au ajuns în Moldova și Țara Românească.
Dnul Alexe susține ca dupa ce au fost latinizati, romanii și dacii, prin ceea ce se numește retragere Aurelian, au coborât în Balcani unde limbile au intrat în contact, apoi dacii s-au așezat unde este Albania în prezent, practic albaneza fiind o limba semitica, cu origini iraniene, limba albaniana nefiind latinizata în totalitate, asa cum este romana, iar romanii din Balcani au mai stat acolo, continuând sa își accentueze caracterul latin al limbii, după care au urcat în Ardeal de unde apoi, prin descalecari , au ajuns în Moldova și Țara Românească.
This entire review has been hidden because of spoilers.
March 5, 2024
Deși abordarea științifică a ipotezei sale merită citită și reflectată, alunecarea ideilor personale tot într-un soi de extremism, pe care de altfel îl blamează pe bună dreptate in forma opusă a dacopatiei, putea fi evitată pentru a lăsa cititorul sa ajungă la concluziile sale, mai ales după expunerea atent detaliată a demonstrației lingvistice.
December 25, 2023
O carte spumoasa ,dificil de citit in anumite portiuni, prezentand si uneori sustinand o ipoteza de lucru interesanta / neortodoxa /unilaterala
Un inceput pentru o discutie serioasa despre etnogeneza romanilor.
Un inceput pentru o discutie serioasa despre etnogeneza romanilor.
January 16, 2024
O teorie alternativa la cea a continuității carpato-danubiano-pontica bazata pe lingvistica. Nesusținută de documente ale vremii dar potential valida. Captivante analize ale originilor unor cuvinte.
April 6, 2025
O carte care putea lipsi. Regurgitează idei vechi cu aparent ștaif de nou. Plină de greșeli istorice, logice și de argumentare. Sunt zeci de nume de istorici care au demonstrat în cărțile lor tocmai ce nu înțelege, sau nu vrea a înțelege, Dan Alexe.
April 10, 2024
Din cele 5 stele acordate de mine, una este pentru curaj!
July 25, 2025
Much better than Babel!
Displaying 1 - 30 of 32 reviews