What do you think?
Rate this book
Miraculoasa viaţă uitată a lui Iris Cartier
Lângă un oraș trist și fără nume se află orfelinatul doamnei Kralle, unde trăiește orfana Iris împreună cu păpușa ei, Siri. Traiul acolo e tare nefericit pentru fetiţă fiindcă doamna Kralle nu o place și ceilalţi copii o cred o ciudată. Însă, când Iris descoperă o perlă magică în pieptul lui Siri și suflă peste ea, i se arată o lume miraculoasă: Teatrul Cartier cu păpușile sale adormite. Cu ajutorul doamnei Kah și al domnului Wuh, creaturi de praf și de rugină, Iris pornește în căutarea Suflului Vieţii prin universul subteran păzit de zeiţa Mamamana. Lumini și umbre, iubire și ură, adevăr și minciună, oameni curajoși și monștri înfricoșători – Miraculoasa viaţă uitată a lui Iris Cartier este povestea fascinantă a descoperirii de sine, iar Iris e fiecare dintre noi.
„Romanul lui Flavius Ardelean-Bachmann te transpune de la primele pagini într-un film de animaţie al lui Miyazaki: un univers întunecat, în care umbrele prind viaţă, iar memoria ascunde, nu revelează. Iris, personajul principal, fetiţa care dă viaţă păpușilor, trăiește într-o lume ostilă, din care se refugiază într-o existenţă paralelă, totuși familiară. Este o carte înrudită cu Alice în Ţara Minunilor, dar și cu Pinocchio – Flavius Ardelean-Bachmann stăpânește arta suspansului, dar și secretele unei proze «pentru copii» de mare calitate: știe că o asemenea proză trebuie să arate lumea așa cum e – plină de umbre, bântuită de întuneric și demoni.” (Bogdan-Alexandru Stănescu)
„Romanul lui Flavius Ardelean-Bachmann te transpune de la primele pagini într-un film de animaţie al lui Miyazaki: un univers întunecat, în care umbrele prind viaţă, iar memoria ascunde, nu revelează. Iris, personajul principal, fetiţa care dă viaţă păpușilor, trăiește într-o lume ostilă, din care se refugiază într-o existenţă paralelă, totuși familiară. Este o carte înrudită cu Alice în Ţara Minunilor, dar și cu Pinocchio – Flavius Ardelean-Bachmann stăpânește arta suspansului, dar și secretele unei proze «pentru copii» de mare calitate: știe că o asemenea proză trebuie să arate lumea așa cum e – plină de umbre, bântuită de întuneric și demoni.” (Bogdan-Alexandru Stănescu)
200 pages, Paperback
First published April 1, 2023
3 people are currently reading
8 people want to read
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 6 of 6 reviews
October 2, 2025
E drăguță această carte. Neobișnuită. Cu personaje neașteptate. Dacă aș fi citit-o înainte de Miasma, aș fi ridicat-o poate chiar în slăvi, căci este cea mai bună carte pentru copii de la Casa cu picioare de găină, citită hăt în 2019. Dar cum Miasma m-a făcut adepta neconvenționalului, la Iris am rămas cu impresia că îi lipsește ceva, deși rațional privind lucrurile, nu-i lipsește nimic. Of.
February 2, 2024
Iris și păpușa ei, Siri, își duc traiul la orfelinatul cumplitei doamne Kralle. Însă într-o zi Iris descoperă o perlă magică în pieptul lui Siri și, odată cu ea, minunata lume ascunsă a teatrului Cartier.
O poveste încântătoare despre drumul lung, cotit, adesea întunecat, al descoperirii de sine. O lectură pentru sufletele de orice vârstă.
O poveste încântătoare despre drumul lung, cotit, adesea întunecat, al descoperirii de sine. O lectură pentru sufletele de orice vârstă.
December 21, 2023
Am citit-o pentru mine însămi. Nu știu cum de nu era pe Goodreads înainte și cum de nu are ratings încă, dar sper că de-acum vor apărea toate cele de câte 5* pe care le merită.
Mi-aș dori ca toți copiii pe care îi cunosc să poată citi povestea lui Iris și sigur o voi dărui cu fiecare ocazie pe care o voi avea.
Nu am absolut niciun reproș pentru cartea aceasta. Este sublimă, fantastică, cinematică, excelent dezvoltată, parcursul personajelor este organic și nimic nu se simte forțat. Iar ilustrațiile lui Radu Răileanu îi fac mare cinste poveștii.
Flavius, if you're reading this, you nailed it, man, I absolutely loved it!
Mi-aș dori ca toți copiii pe care îi cunosc să poată citi povestea lui Iris și sigur o voi dărui cu fiecare ocazie pe care o voi avea.
Nu am absolut niciun reproș pentru cartea aceasta. Este sublimă, fantastică, cinematică, excelent dezvoltată, parcursul personajelor este organic și nimic nu se simte forțat. Iar ilustrațiile lui Radu Răileanu îi fac mare cinste poveștii.
Flavius, if you're reading this, you nailed it, man, I absolutely loved it!
March 25, 2025
*𝒐𝒇𝒕𝒂̂𝒏𝒅 𝒄𝒖 𝒇𝒓𝒖𝒔𝒕𝒓𝒂𝒓𝒆 𝒔̦𝒊 𝒄𝒐𝒏𝒇𝒖𝒛𝒊𝒆 𝒄𝒐𝒎𝒃𝒊𝒏𝒂𝒕𝒆 𝒄𝒖 𝒇𝒂𝒔𝒄𝒊𝒏𝒂𝒕̦𝒊𝒂 𝒑𝒆𝒏𝒕𝒓𝒖 𝒖𝒏 𝒓𝒐𝒎𝒂𝒏 𝒔𝒖𝒑𝒆𝒓𝒃, 𝒊̂𝒏𝒔𝒂̆ 𝒏𝒆𝒆𝒍𝒖𝒄𝒊𝒅𝒂𝒕*
Nu pot să nu mă întreb dacă Flavius Ardelean și-a dorit să continuie povestea lui Iris într-o a doua carte dintr-o serie...(totuși au trecut 2 ani de la publicare) pentru că a lăsat întrebări importante fără un răspuns, ceea ce m-a surprins neplăcut către finalul uneia din cele mai frumoase cărți scrise de un autor român pe care le-am citit în ultimii ani. Sau poate mi-a scăpat mie ceva, deși am citit cartea pe nerăsuflate și destul de atent. Despre ce „pact” este vorba? Ce datorie a plătit Iris mai exact zeiței din adâncuri? Ce legătură este între ea și păpușar și de ce au amândoi inimi din piatră? Oare faptul de a se fi născut speciali le dă automat dreptul să „fure” perle? Noțiunea de „abis” asociată acestora, dar și identității lui Iris, apare din senin, necontextualizată, fără o explicație clară... Sunt un om cu multe întrebări, ce să fac. Plus că acest microunivers literar funcționează clar după anumite reguli, fie ele și cu tentă de dark fantasy, ori combinația „traseu logic” și „fluxul conștiinței/vis/absurditate” nu prea se pupă.
Am vrut să îi ofer 5 steluțe cu felicitări, dar aceste scăpări (?) (dacă nu cumva mai urmează o carte care să clarifice toate aspectele astea) m-au debusolat. Însă în continuare consider acest roman unul fenomenal, minunat scris, cu multe din ingredientele mele preferate: personaje misterioase, obiecte animate, cămăruțe întunecate, macabru, dar și inocență, magie, bizar. De cum am citit textul descrierii cărții și am văzut coperta m-a vrăjit. Iar ilustrațiile lui Radu Răileanu sunt SUPERBE! Toți ilustratorii ar merita trecuți pe copertă, apropo!
Doamna Kah, o creatură din rugină și pilitură de fier, și domnul Wuh, făcut din praf care poate lua diferite forme/chipuri, mi s-au părut niște personaje absolut fabuloase, de neuitat. Am alergat pe coridoare umbrite cu sufletul la gură alături de Iris și domnul Toth și m-au trecut fiori observând și eu, transpusă în acest univers ciudat, siluetele aproape fantomatice ale oamenilor din orășelul fără nume, mergând în ralenti pe străduțele aparent părăsite, într-o atmosferă victoriană.
Nu recomand această carte unui copil de 9 ani, vârsta minimă menționată de Polirom... E un 14+ din punctul meu de vedere. Are unele scene sumbre, cu iz poetic/filosofic chiar, dar și mai multe scene dure, de abuz (pedepse și jigniri adresate fetiței care trăiește la orfelinat). Nimic foarte violent, dar... destul de intens.
Pe A. R. Deleanu l-am descoperit în 2012 când a debutat cu „Îmblânzitorul apelor”, roman căruia i-am făcut o recenzie apărută în revista Egophobia. Am intuit bine că Flavius (traducător și muzician de asemenea) se va remarca în peisajul literar românesc. Și pe merit. Scrierile lui au ceva aparte, te invită în universuri claustrante, întunecate, bizare, suprarealiste, asemeni unor coșmaruri vii sau a unei plimbări înfiorătoare într-un labirint psihologic presărat cu trucuri fantasmagorice.
Nu pot să nu mă întreb dacă Flavius Ardelean și-a dorit să continuie povestea lui Iris într-o a doua carte dintr-o serie...(totuși au trecut 2 ani de la publicare) pentru că a lăsat întrebări importante fără un răspuns, ceea ce m-a surprins neplăcut către finalul uneia din cele mai frumoase cărți scrise de un autor român pe care le-am citit în ultimii ani. Sau poate mi-a scăpat mie ceva, deși am citit cartea pe nerăsuflate și destul de atent. Despre ce „pact” este vorba? Ce datorie a plătit Iris mai exact zeiței din adâncuri? Ce legătură este între ea și păpușar și de ce au amândoi inimi din piatră? Oare faptul de a se fi născut speciali le dă automat dreptul să „fure” perle? Noțiunea de „abis” asociată acestora, dar și identității lui Iris, apare din senin, necontextualizată, fără o explicație clară... Sunt un om cu multe întrebări, ce să fac. Plus că acest microunivers literar funcționează clar după anumite reguli, fie ele și cu tentă de dark fantasy, ori combinația „traseu logic” și „fluxul conștiinței/vis/absurditate” nu prea se pupă.
Am vrut să îi ofer 5 steluțe cu felicitări, dar aceste scăpări (?) (dacă nu cumva mai urmează o carte care să clarifice toate aspectele astea) m-au debusolat. Însă în continuare consider acest roman unul fenomenal, minunat scris, cu multe din ingredientele mele preferate: personaje misterioase, obiecte animate, cămăruțe întunecate, macabru, dar și inocență, magie, bizar. De cum am citit textul descrierii cărții și am văzut coperta m-a vrăjit. Iar ilustrațiile lui Radu Răileanu sunt SUPERBE! Toți ilustratorii ar merita trecuți pe copertă, apropo!
Doamna Kah, o creatură din rugină și pilitură de fier, și domnul Wuh, făcut din praf care poate lua diferite forme/chipuri, mi s-au părut niște personaje absolut fabuloase, de neuitat. Am alergat pe coridoare umbrite cu sufletul la gură alături de Iris și domnul Toth și m-au trecut fiori observând și eu, transpusă în acest univers ciudat, siluetele aproape fantomatice ale oamenilor din orășelul fără nume, mergând în ralenti pe străduțele aparent părăsite, într-o atmosferă victoriană.
Nu recomand această carte unui copil de 9 ani, vârsta minimă menționată de Polirom... E un 14+ din punctul meu de vedere. Are unele scene sumbre, cu iz poetic/filosofic chiar, dar și mai multe scene dure, de abuz (pedepse și jigniri adresate fetiței care trăiește la orfelinat). Nimic foarte violent, dar... destul de intens.
Pe A. R. Deleanu l-am descoperit în 2012 când a debutat cu „Îmblânzitorul apelor”, roman căruia i-am făcut o recenzie apărută în revista Egophobia. Am intuit bine că Flavius (traducător și muzician de asemenea) se va remarca în peisajul literar românesc. Și pe merit. Scrierile lui au ceva aparte, te invită în universuri claustrante, întunecate, bizare, suprarealiste, asemeni unor coșmaruri vii sau a unei plimbări înfiorătoare într-un labirint psihologic presărat cu trucuri fantasmagorice.
December 23, 2025
O carte pentru copii mai bună decât mă așteptam. Iris Cartier e orfană și crește într-un orfelinat condus de o femeie rea și de ajutorul ei, un bărbat masiv și dur, dar fără prea multă minte. Până aici, o poveste destul de clasică.
Iris are și o păpușă, de care e nedespărțită de când a ajuns la orfelinat, iar păpușa se dovedește a fi vie (în stilul basmului rusesc cu Vasilisa cea frumoasă).
Dar dacă prima jumătate a cărții mi s-a părut că merge excelent, a doua jumătate pare un pic mai șubredă. Iris fuge din orfelinat după păpușă și ajunge la teatrul Cartier (eu credeam că numele de „Iris Cartier” e dat de la orfelinat și de-aia nu știe nimeni cine e și de unde a venit), unde există și alte păpuși vii și unde e atacată de obiecte care ar trebui să nu fie animate. Apoi, i se promite că va fi adoptată de o familie importantă, dar șefa orfelinatului îi pune piedici, ceea ce declanșează o întreagă aventură magică prin adâncurile pământului.
Aventura ne lasă cu mai multe întrebări decât răspunsuri - ce e cu păpușile până la urmă? Cine sunt părinții lui Iris Cartier și de ce a ajuns la orfelinat (dar cu numele neschimbat)? Cine sunt Cartierii și ce înseamnă că acum se duce să trăiască printre ei?
Cartea e mișto scrisă și are stropul de magie și mister care merg excelent în cărțile pentru copii. Păcat că nu se încheie foarte atent, dar dacă te lași furat de aventură e chiar simpatică.
Iris are și o păpușă, de care e nedespărțită de când a ajuns la orfelinat, iar păpușa se dovedește a fi vie (în stilul basmului rusesc cu Vasilisa cea frumoasă).
Dar dacă prima jumătate a cărții mi s-a părut că merge excelent, a doua jumătate pare un pic mai șubredă. Iris fuge din orfelinat după păpușă și ajunge la teatrul Cartier (eu credeam că numele de „Iris Cartier” e dat de la orfelinat și de-aia nu știe nimeni cine e și de unde a venit), unde există și alte păpuși vii și unde e atacată de obiecte care ar trebui să nu fie animate. Apoi, i se promite că va fi adoptată de o familie importantă, dar șefa orfelinatului îi pune piedici, ceea ce declanșează o întreagă aventură magică prin adâncurile pământului.
Aventura ne lasă cu mai multe întrebări decât răspunsuri - ce e cu păpușile până la urmă? Cine sunt părinții lui Iris Cartier și de ce a ajuns la orfelinat (dar cu numele neschimbat)? Cine sunt Cartierii și ce înseamnă că acum se duce să trăiască printre ei?
Cartea e mișto scrisă și are stropul de magie și mister care merg excelent în cărțile pentru copii. Păcat că nu se încheie foarte atent, dar dacă te lași furat de aventură e chiar simpatică.
July 25, 2024
Este o carte foarte bună pentru cititorii pasionați aventura și groază.❤️
Displaying 1 - 6 of 6 reviews