„Tot trecutul este necesar pentru a iubi prezentul.“ Annie Ernaux
De-a lungul câtorva zeci de pagini, Annie Ernaux recreează, prin intermediul unei relații cu un student mai tânăr cu trei decenii decât ea, „fata scandaloasă“ pe care a întrupat-o în tinerețe. Este o nouă versiune a scriitoarei, care-i îngăduie mai curând să analizeze trecutul decât să trăiască prezentul: femeia matură care ține de mână un bărbat mult mai tânăr este la fel de izolată și de „interpretată“ de societate cum fusese tânăra care își pierduse virginitatea cu decenii în urmă. Prezentul și trecutul se rescriu reciproc, se potențează și-și acordă noi modalități de interpretare. Paginile de Fotojurnal ce însoțesc microromanul așază această imagine a prezentului în rama memoriei revizitate.
„O carte sublimă.“ Elle
„Acum treizeci de ani, m-aș fi ferit de el. Pe atunci nu voiam să găsesc într-un băiat semnele originii mele modeste, tot ce consideram că este «de neam prost» și despre care știam că se aflase în mine.“ Annie Ernaux
„Încă o dată, opera lui Annie Ernaux pare a fi un studiu riguros al vieții, dar și un experiment.“ Caroline Montpetit, Le Devoir
„Proza lui Annie Ernaux taie până la os.“ The Guardian
Annie Ernaux (n. 1940) s-a născut în Normandia, unde și-a petrecut copilăria și prima tinerețe. A urmat studiile superioare la Rouen, Bordeaux și Grenoble. A fost, până în anul 2000, profesoară de ciclu gimnazial secundar, construindu-și în același timp o impresionantă carieră literară. A primit cele mai importante distincții pentru literatură atât în Franța, cât și în străinătate (Prix Marguerite Yourcenar, Prix Renaudot, Premio Strega, Premio Formentor, Premio Gregor von Rezzori), iar din luna octombrie a anului 2022 este laureata Premiului Nobel pentru Literatură. Este singura autoare a cărei operă a fost publicată în prestigioasa serie Quarto a Gallimard în timpul vieții sale. În colecția Anansi. World Fiction urmează să apară L’Autre fille și L’Écriture comme un couteau.
The author of some twenty works of fiction and memoir, Annie Ernaux is considered by many to be France’s most important writer. In 2022, she was awarded the Nobel Prize in Literature. She has also won the Prix Renaudot for A Man's Place and the Marguerite Yourcenar Prize for her body of work. More recently she received the International Strega Prize, the Prix Formentor, the French-American Translation Prize, and the Warwick Prize for Women in Translation for The Years, which was also shortlisted for the Man Booker International Prize in 2019. Her other works include Exteriors, A Girl's Story, A Woman's Story, The Possession, Simple Passion, Happening, I Remain in Darkness, Shame, A Frozen Woman, and A Man's Place.
Am citit Tanarul in Engleza asa ca nu o sa scriu despre el aici. Mi-am cumparat cartea pentru Fotojurnal. Cu siguranta este o lectura/vizionare interesanta pentru cineva care a citit mult Ernaux. Eu am citit vreo 5 titluri si cred ca ar fi fost mai bine sa astept pana mai tarziu, cand as fi citit mai mult din opera autoarei. Astept intrun fel cu nerabdare sa citesc tot jurnalul autoarei dar nu ma grabesc deoarece va fi publicat doar dupa ce Ernaux nu va mai fii printre noi.
Fotojurnalul a aparut initial in Écrire la vie, volumul care reuneste o mare parte din operele autoarei.
It was surprisingly real, even though we are different people and genders I found myself relating to her a lot. Especially when she talked about loneliness and the stress of being in your twenties not knowing what to do with your life and that stressing you out. I think a lot of people would enjoy it I would recommend it as a quick read it’s easy to get trough.
nu o notez din simplul motiv că simt că, pe viitor, aș face o nedreptate cu alte cărți scrise de ernaux. mi-a plăcut ft. mult dpdv conceptual și chiar stilistic. and i am not a fan of diaries, în mod obișnuit.
„Tânărul” este o scurtă poveste de dragoste, presupus autobiografică, dintre o femeie matură, trecută de 50 de ani și un tânăr de aproximativ 20 de ani. Avem aici erotism, senzualitate dar și duioșie, dramă și mister. Și bineînțeles multă psihologie aplicată. „Fotojurnal” este efectiv un jurnal anacronic, bazat mai curând pe stări și mai puțin pe cronologie, care are ca punct de plecare o serie de fotografii personale ale autoarei. Duioșie, melancolie, dramă, dragoste, emoție. Și bineînțeles, literatură!!! Mai am în bibliotecă și volumul format din „Pasiune simplă” și „Confesiunea adolescentei”. După ce îl voi citi și pe acesta voi decreta dacă era sau nu de Nobel :)))
Annie Ernaux. In 2022, a castigat Premiul Nobel pentru Literatura, care i-a fost acordat „pentru curajul si acuitatea clinica cu care dezvaluie radacinile, instrainarile si constrangerile colective ale memoriei personale”. “Tanarul” este un text scurt, de 24 de pagini cu scris succint si reuseste sa surprinda relatia unei femei mature de peste 50 de ani cu un tanar de 20. Sunt evidentiate trairile, senzatiile si sentimentele ei, curiozitatea si nerabdarea lui, cat si mirarea si dezgustul a celor care le-a judecat relatia. “Fotojurnal” este o colectie de poze si de intrari de jurnal care urmaresc intreaga sa viata: copilarie, adolescenta, parintii, studii, relatii intime, copii si reusitele pe plan profesional. Cartea poate fi greu de digerat daca nu esti pe aceeasi lungime de unda cu autoarea. Stilul de a scrie este schematic, la care se adauga o multime de fotografii, isi evalueaza viata si ceea ce mi se pare socant este libertatea pe care si-a permis-o, folosind sexul ca pe un combustibil pentru a putea scrie.
🌸 “Lucrurile care mi se întâmplă, în momentul în care le trăiesc, se scriu întotdeauna deja la imperfect” 🌸 “Nu lucrez la cuvinte, lucrez la viața mea.”