Arestat pentru prima oară în 1949, anchetat şi eliberat curând, arestat din nou în 1952 şi condamnat la douăzeci de ani de muncă silnică pentru uneltire împotriva statului, Ion Ioanid a trecut prin mai toate închisorile comuniste din Romania, cunoscând, odată cu teribila pedeapsă a privaţiunii de libertate, toate ororile unui regim de detenţie violent şi abuziv.
După un stagiu la Văcăreşti şi la Jilava, ajunge în minele de la Baia-Sprie unde organizează spectaculoasa evadare care îl va duce în Bucuresti, în vara lui '53. Prins de hăitaşii Securităţii în plin centrul oraşului, este dus la penitenciarul din Oradea şi pus în lanţuri. Ororile trăite aici vor face ca faimoasa zarcă a Aiudului să i se pară un adevarat liman al suferinţelor...
O tragică peregrinare, un recurs dureros la memorie, dar nicio urmă de patetism, nicio notă de patimă, nicio tendinţă de literaturizare ieftină în acest adevărat roman-fluviu, scris de cel pe care criticii l-au numit un Soljenitin român.
a chronicle of senseless suffering because of one's ideas.. whoever thinks positively about communism needs to read this book and reevaluate their opinions