Închisoarea noastră cea de toate zilele #5 - 1960-1964

Închisoarea noastră cea de toate zilele #5

by Ion Ioanid

Arestat pentru prima oară în 1949, anchetat şi eliberat curând, arestat din nou în 1952 şi condamnat la douăzeci de ani de muncă silnică pentru uneltire împotriva statului, Ion Ioanid a trecut prin mai toate închisorile comuniste din Romania, cunoscând, odată cu teribila pedeapsă a privaţiunii de libertate, toate ororile unui regim de detenţie violent şi abuziv.

După un stagiu la Văcăreşti şi la Jilava, ajunge în minele de la Baia-Sprie unde organizează spectaculoasa evadare care îl va duce în Bucuresti, în vara lui '53. Prins de hăitaşii Securităţii în plin centrul oraşului, este dus la penitenciarul din Oradea şi pus în lanţuri. Ororile trăite aici vor face ca faimoasa zarcă a Aiudului să i se pară un adevarat liman al suferinţelor...

O tragică peregrinare, un recurs dureros la memorie, dar nicio urmă de patetism, nicio notă de patimă, nicio tendinţă de literaturizare ieftină în acest adevărat roman-fluviu, scris de cel pe care criticii l-au numit un Soljenitin român.

271 pages, Paperback

First published January 1, 1996

Reviews

[Dasein · Rating 5 out of 5]

Am finalizat lectura volumelor cu mai multe idei în minte, cu mai multe comparații cu alte lecturi similare. Impresionante au fost camaraderia și solidaritatea oamenilor prinși in malaxorul utopiei comuniste.
Am rămas și cu un gust amar al radiografiei acestui popor despre care unii spun ca este bun și primitor. Istoria dovedește însă și contrariul și scoate la iveala multe alte "calități". În lungul timp de după preluarea puterii de comuniști s-a pierdut o lume.... s-a creat o distanta dintre noi și cei noi.
Inevitabil lectura m-a trimis cu gândul la mult mai cunoscutul "Arhipelag gulag" al lui Soljenitin. Dar și la "Panța Rhei" a lui V. Grossman - "ani mai târziu, când am ieșit din închisoare, aveam să realizez că printre oamenii „liberi” eram, la rândul meu, un corp străin.."



"Mai târziu, tatăl meu avea să insiste asupra explicației, făcându-mă, totodată, să înțeleg că, în viață, toleranța față de slăbiciunile oamenilor are o limită. Nu trebuie acordată lichelelor!"

"S-ar putea spune (...)că închisoarea a fost un fel de muzeu în care s-a păstrat o parte din mentalitatea societății românești, cu calitățile și defectele ei, așa cum s-a închegat în perioada dintre cele două războaie. Pusă la adăpost după gratii și între zidurile „muzeului”, n-a suferit aceleași deteriorări ca partea rămasă expusă intemperiilor de afară.
Statuia omului de caracter, pe care o admiraserăm afară, a rămas intactă și în închisoarea-muzeu, unde nouă, deținuților, ne-a servit în continuare drept model."

[Iosiv Basarab · Rating 5 out of 5]

this book cycle should be read by everyone at an early age, in order to understand what humans can do to their own kind