De cate ori citesc Edgar Allan Poe am brusc senzatia ca o mana rece (dar nu dusmanoasa) m-ar apuca de umar si m-ar conduce pe niste trepte care coboara la nesfarsit. M-as gasi apoi intr-o pivnita intunecoasa si sinistra unde chiar daca vad cateva licariri de lumina, nu stiu cine e in spatele meu si desi mi-e frica trebuie sa continui sa o explorez pentru ca misterul ei este irezistibil. :)
Prezenta carte contine 9 povestiri, toate scrise in stilul consacrat al autorului, dintre care voi aborda cateva care mi-au placut mai mult in cele ce urmeaza:
Prima este "Misterul lui Marie Roget" si este o continuare la "Crimele din Rue Morgue". Il intalnim aici pe celebrul detectiv Auguste Dupin care are de rezolvat un caz destul de incalcit. Cand trupul frumoasei Marie Roget este gasit plutind pe Sena, detectivul este rugat de catre primar sa dea o mana de ajutor. In mod inedit acesta rezolva ancheta folosindu-se doar de niste articole din ziar. Pentru cei interesati de arta argumentatiei, expunerea lui Dupin despre crima si faptas va constitui un veritabil deliciu.
In "Carabusul de aur" William Lepand gaseste pe o insula un carabus auriu foarte frumos care insa il va face sa-si piarda mintile. Acesta incepe sa sape dupa o comoara a unor pirati care poate fi gasita numai cu ajutorul acestui carabus.
"Ingropat de viu" mi s-a parut cea mai infricosatoare povestire si este despre cumplita experienta de a te trezi in interiorul unui cosciug fara sa fi murit. In urma acestei experiente s-a nascut si expresia "salvat de clopotel" cand rudele indoliate atasau la sicriu un clopotel de care defunctul putea sa traga in caz ca se trezea din morti. Insusi naratorul povestii sufera de catalepsie fiindu-i teribil de teama ca nu cumva sa fie inmormantat fara sa fie temeinic verificat daca mai respira. Un demon i se va arata in vis si ii va dezveli mormintele intregii omeniri, aceasta imagine fiind extrem de sinistra si infricosatoare. Autorul foloseste aici multe figuri de stil precum "palida lucire fosforescenta a putreziciunii."
"A o mie doua poveste a Seherezadei" este o continuare la povestea lui "Sinbad Marinarul" care o sa placa mult celor care adora aventurile, fiintele ciudate si fermecate, intamplarile fantastice, toate scrise in acelasi stil occidental.
"Scrisoarea furata" este tot cu detectivul Auguste Dupin ce trebuie sa rezolve o enigma a unei scrisori furate de o maxima importanta din apartamentul regal. Dupin va folosi un siretlic foarte inteligent si original pentru a o recupera.
Si nu in cele din urma, "Pisica neagra" este piesa de rezistenta a acestei colectii, pe care eu personal o consider o capodopera a genului horror. Naratiunea se face la persoana intai si este vorba despre psihoza pe care o dezvolta un alcoolic impotriva pisicii sale negre "Pluto" pe care o suspecteaza ca ar fi o vrajitoare deghizata. El ii scoate un ochi si mai apoi o spanzura de un copac. Dupa aceasta fapta reprobabila nevrozele incep sa i se tina lant si pisica ii apare peste tot ca si cum l-ar bantui. Aceasta reprezinta un laitmotiv al groazei si vinovatiei care ii vor aduce pana la urma pierzania.
Si ca sa nu incheiem intr-o nota atat de intunecata as vrea sa va impartasesc ceva ce m-a amuzat teribil si anume o confruntare imaginara intre doi maestrii ai genului horror: E.A. Poe versus Stephen King in imaginatia celor de la ERB, cu care va puteti delecta pe youtube.
In final atasez cateva citate pe care le-am selectat din toate cele noua povestiri si care mi-au placut:
"Cand vreau sa descopar cat de destept, sau de prost, sau de bun, sau de rau e cineva, sau care sunt gandurile sale in acel moment, imi compun expresia fetei lui, iar pe urma astept sa vad ce ganduri sau sentimente se nasc in mintea sau in inima mea."
"... intrebarea cea mai nimerita in cazuri ca acesta nu-i atat "ce s-a intamplat?" cat "ce anume s-a intamplat care nu s-a intamplat niciodata inainte?"
"... experienta a aratat si o adevarata filozofie va arata intotdeauna, ca o mare parte, poate cea mai mare parte a adevarului se naste din ceea ce pare irelevant."