De câte ori te observi implicat emoţional într-o relaţie cu o persoană, pe o durată de timp deja semnificativă, întreabă-te: CE ÎNCEARCĂ ACEST OM SĂ MĂ ÎNVEŢE? CE ASPECT DIN MINE ÎNTRUCHIPEAZĂ? Dacă vei şti să răspunzi la aceste întrebări, relaţia ta cu acel om se va armoniza sau traiectoriile voastre vor înceta spontan a se mai intersecta. Asta nu înseamnă că-l vei uita sau că vei tânji după el. Dacă ai înţeles mesajul pe care-l purta special pentru tine, sentimentul tău va fi de recunoştinţă. Dacă n-ai înţeles aproape nimic, acel om sau cineva similar va reveni până când vei înţelege. Asta s-ar putea să dureze, dar răbdarea lui Dumnezeu este nemărginită.
Termenul de „umbră” a fost introdus în circuitul psihologiei şi psihoterapiei de Carl Gustav Jung, un fost elev al lui Sigmund Freud. Nu orice fel de discipol, trebuie să notez, ci unul genial, care şi-a depăşit maestrul. Pentru Jung, umbra este o parte inacceptabilă din noi înşine, un fel de fiinţă inferioară care doreşte să facă ceea ce e interzis. Definită ca un complex inconştient, umbra conţine impulsuri, dorinţe şi emoţii primitive, evaluate ca incompatibile cu standardele sociale în vigoare şi idealul de personalitate la care aspirăm, un fel de Mr. Hyde din faimoasă nuvelă a lui Robert L. Stevenson. Lesne de înţeles, cu cât normele societăţii sau grupului social de care aparţinem sunt mai restrictive, cu atât umbra este mai mare. Nu a trebuit însă ca Jung să se nască pentru ca oamenii să afle că sufletul are o parte întunecată, o parte animală, grosieră sau greu de acceptat. Dintotdeauna, oamenii au ştiut sau au intuit asta. Acest aspect al fiinţei umane îl voi analiza în continuare, aspect pentru care nu găsesc un nume mai bun decât cel găsit deja de Jung. Umbra îmi pare un nume nu doar foarte relevant, ci şi poetic. Înţeleg prin „umbră” ansamblul conţinuturilor psihice condamnate, negate, evaluate ca inferioare sau inacceptabile şi respinse în inconştient. Prin „conţinuturi psihice” înţeleg pulsiuni, dorinţe, trăsături, gânduri şi trăiri emoţionale. Altfel spus, umbra conţine toate acele aspecte psihologice ale fiinţei noastre pe care le ascundem nu doar de ceilalţi, ci şi de noi înşine. Fizic vorbind, umbra este o porţiune de spaţiu întunecoasă, unde nu ajung direct razele de lumină. Umbra este asociată cu întunericul, obscuritatea, nuanţele închise, lipsa de lumină. Ceea ce este „fără umbră” e considerat desăvârşit şi pur. A acţiona „din umbră'” înseamnă a acţiona pe ascuns, pe furiş, fară a se arăta la faţă. Cineva care rămâne „în umbră” este cineva care stă ascuns, deoparte. Aproape că nu mai am ce să comentez. Umbra nu există fără soare şi nici umbră în sens psihologic nu există fără soarele Eului conştient. Deja din capitolul despre polarităţi (vezi „Psihoterapeutul de buzunar”, 2003) eşti la curent cu jocul perechilor polare din care este creată lumea. Soarele şi umbră, lumina şi întunericul sunt astfel de perechi. Prin urmare, umbra este necesară în economia creaţiei. Fără umbră omul este incomplet şi, câtă vreme îşi are reşedinţa pe Pământ (adică în corpul fizic), umbra este inevitabilă.
Cu excepția ultimului capitol, în care ni se explica despre chacre și care a fost pentru mine un capitol cu care nu am rezonat și pe care nu am reușit să îl înțeleg, cartea m-a ajutat să privesc lumea mai blând, să mă privesc și pe mine în primul rând cu mai multă claritate și empatie, să conștientizez că pot ascunde emoții și comportamente dar nu le pot reprima la nesfârșit nici eu și nici ceilalți din jurul meu, m-a ajutat să privesc mai adânc la scopul pentru care întâlnesc oamenii pe care îi întâlnesc, de ce apar în viața mea, ce emoții ori comportamente mi-ar putea oglindi și ce vor ei să-mi transmită, cum pot vedea în ei, ceea ce mă feresc să văd în mine, am înțeles mai bine și la ce se referă proiecția propriilor gânduri sau emoții pe cel sau cea din fața ta și cum poate fi rezolvată printr-o comunicare asertivă, am găsit în această carte perspective interesante legate de admirația foarte mare pe care o simțeam față de unii oameni, autorul vine cu o explicație demnă de luată în calcul, de ce admirăm anumite persoane atât de mult încât le punem pe un mare piedestal. Cred că merită citită cartea, pentru mine a fost un prim pas foarte bun spre o mai bună descoperire a mea și a celor de lângă mine.
Ma bucur ca am descoperit acest autor, desi as fi preferat sa-l descopar acum cativa ani.
Intr-o lume in care conceptul de bine/ rau, este in mare parte privit/ judecat din punct de vedere religios, cel putin in Romania, este reconfortant sa consideram o noua interpretare a acestor concepte.
In timp ce am citit aceasta carte a venit in atentia mea o stire ca este in trending pe Tik Tok conceptul de umbra si mai multi utilizatori ai acestei retele de socializare vorbesc despre acest concept si cum il integreaza ei in viata lor. Am constientizat atunci ca acest interes al meu in a înţelege mai bine acest concept si a-l integra, nu este doar al meu, ci chiar un trend international. Inca o data mi s-a confirmat conceptul oglindirii prezentat in carte dar si unitatea noastra ca intreg, si cum la un nivel mai subtil comunicam unii cu altii si evoluam impreuna.
He is such a funny guy and I like the fact that he can talk about complex psychology concepts with such ease and a lot of examples. In my opinion, his humour and reality based thinking make this book a great read.
Destul de interesanta. Ideea de baza e ca toti avem un amalgam de caracteristi in diferite doze. Caracteristi care privite in contexte diverse pot fi calitati sau defecte, bune sau rele. Idealul e sa incercam sa ne folosim partile noastre rele din noi in lucruri bune. Merita citata, asa am intelege sa nu mai criticam pe nimeni si sa ne punem lupa asupra noastra.
Citate:
Corpul isi asuma durerea pe care Eul o refuza.
Nimic nu este intamplator, nu voi inceta sa repet. Noi gravitam, in mod natural, spre aceia care ne reflecta umbra.
Legea oglindirii este, tehnic vorbind, o lege a rezonantei, deoarece creeaza situatii si pune in legatura persoane intre care exista afinitati.
Ceea ce faci in exterior este precedat de ceea ce faci in interior.
De cate ori te observi implicat emotional intr-o relatie cu o persoana, pe o durata de timp deja semnificativa, intreaba-te: Ce incearca acest om sa ma invete? Ce aspect din mine intruchipeaza? Daca vei sti sa raspunzi la aceste intrebari, relatia ta cu acel om se va armoniza sau traiectoriile voastre vor inceta spontan a se mai intersecta. Asta nu inseamna ca-l vei uita sau ca vei tanji dupa el. Daca ai inteles mesajul pe care-l purta special pentru tine, sentimentul tau va fi de recunostinta. Daca n-ai inteles aproape nimic, acel om sau ceva similar va reveni pana cand vei intelege. Asta s-ar putea sa dureze, dar rabdarea lui Dumnezeu este nemarginita.
In stransa legatura cu legea oglindirii functioneaza mecanismul psihologic al proiectiei. Situatiile nerezolvate din trecut preseaza constant asupra prezentului, cautandu-i completitidinea. Cei care vin cu acumulati respectabile de situatii neterminate risca sa intre in relatii transferentiale mai repede si mai intens. Datorita interpretarii eronate a evenimentului actual, pentru ei chiar evenimente aproape inofensive pot resuscita traume puternice. La limita, acesta e cazul delirului sau halucinatiei.
Relatiile umane sunt cu atat mai sanatoase cu cat trecutul este mai putin prezent in aici si acum.
Credinta mea este ca nu putem recunoaste nici o nevoie sau calitate psihologica la celalalt daca nu posedam si noi respectiva caracteristica.
Suferinta este un foc purificator.
Albul are nevoie de negru pentru a se diferentia.
Esti, pur si simplu, tu insuti, desavarsit in imperfectiunile tale, perfect in nedesavarsirea ta. Constient de ceea ce contii, te recunosti cu usurinta in ceilalti, fara vanitate sau culpabilitati. Sinele este asemenea unui fir unic, pe care margelele Eurilor sunt insirate. Margelele sunt extraordinar de diverse ca forma, culoare si material, in timp ce firul care le leaga este, peste tot, acelasi. Umbra recuperata si integrata reface perceptia Sinelui si ne permite sa traim, in diferite grade, experienta unitatii cu ceea ce ne inconjoara.
Imbratisarea vine din iubire. Rasul vine din inteligenta.
S-a spus ca atunci cand te gandesti la cineva, ori il accepti, ori il respingi.
Umbra asumata te face intreg.
Priveste tacut ceea ce contii si ceea ce se petrece inauntru tau. Partea frumoasa in constientizarea sustinuta, procesul de a sta pur si simplu in prezenta gandurilor si trairilor tale, deci de a fi prezent, fara a judeca, este ca acestea (gandurile si trairile) incep sa se schimbe. Nu ca ar fi cineva care sa le modeleze deliberat. Nu exista un agent al schimbarii. Ele se schimba spontan. Daca nu te agati de ele sau daca nu le respingi, blamandu-le, dar fiind perfect concentrat asupra lor, isi modifica natural forma, tonalitatea sau dispar fara urma. Aceasta este meditatia vipassana, un excelent instrument de recuperare si integrare a energiilor Umbrei.
Vei fi indiferent in exterior si furior pe dinauntru. Te vei stradui sa daruiesti in timp ce de fapt vrei sa primesti sau sa retii. Vei face pe durul ca sa-ti ascunzi sensibilitatea. Nu-ti recomand acest fel de viata, decat daca vrei sa facem cunostinta. Diferentele dintre ceea ce pretinzi ca esti si ceea ce esti in realitate, dintre ceea ce crezi si ceea ce faci, dintre ceea ce gandesti si ceea ce declari creeaza si adancesc faliile din personalitatea ta. Prins in tesatura atator contradictii, tu insuti vei deveni derutat, confuz, deconectat de la realitatea ta.
Ma asteptam sa citesc o carte despre partea distructiva a omului din punct de vedere psihologic dar m-am ales cu o salata new age. Nici umorul nu m-a dat pe spate, parca eram cu tata la pescuit intr-o zi de weekend, cand as fi preferat sa dorm si el ar fi incercat sa invesleasca atmosfera. Cititi doar pana la jumatate, restul e credinta domnului profesor universitar(!).