Cum poate găsi sufletul nostru drumul atât de anevoios spre adevărul universal al Fiinţei? Iată preocuparea marelui indolog Heinrich Zimmer în această carte pasionantă, destinată atât specialiştilor, cât şi, poate mai ales, unui public interesat de semnificaţiile vitale mai adânci închise în simbolurile mitologice şi religioase. Autorul, urmând firul unor naraţiuni selectate dintr-un arc cultural extrem de vast (islamul, spiritualitatea celtică precreştină, creştinismul medieval şi hinduismul timpuriu), oferă o succesiune unitară de eseuri prin care demonstrează – pe linia lui C.G. Jung – în ce măsură moştenirea spirituală a omului arhaic se configurează în straturile inconştiente cele mai profunde ale psihismului nostru. Doar în străfundurile sufletului se desfăşoară – nu-i aşa? – lupta, cu deznodământ mereu surprinzător, dintre principiile omniprezente ale binelui şi răului.
Heinrich Robert Zimmer (1890-1943) was an Indologist & historian of South Asian art. He began his career studying Sanskrit & linguistics at the Univ. of Berlin where he graduated in 1913. Between 1920-24 he lectured at the Univ. of Greifswald, moving to Heidelberg to fill the Chair of Indian Philology. In 1938 he was dismissed by the Nazis. He emigrated to England where between 1939-40 he taught at Balliol College, Oxford. In 1942 he moved to NY to accept a Visiting Lecturer position in Philosophy at Columbia Univ. One of his students during this time period was Joseph Campbell. He died there, of pneumonia, in 1943. His method was to examine religious images using their sacred significance as a key to their psychic transformation. His use of (Indian) philosophy & religious history to interpret art was at odds with traditional scholarship. His vast knowledge of Hindu mythology & philosophy (particularly Puranic & Tantric works) gave him insights into the art, insights that were appreciated by Campbell among others. Campbell edited many of Zimmer's writings after his death. The psychiatrist C,G, Jung also developed a long-standing relationship with Zimmer, & edited a volume of Zimmer's entitled Der Weg zum Selbst (the two men 1st met in 1932, after which Zimmer, along with Richard Wilhelm, became one of the few male friends of Jung). Zimmer is credited by many for the popularizing of South Asian art in the West.
Salutare tuturor! In aceasta dimineata plina de soare , vreau sa va aduc in atentie o carte care mi-a daruit multa lumina spirituala si bucurie intelectuala.
" Regele si cadravrul " de Heinrich Zimmer. O culegere de 12 povestiri islamice, celtice, crestine, budiste si hinduse, mituri reprezentative ale acestor culturi. Toate aceste zone geografice si temporale diferite au in centrul lor omul. Aceasta carte are in centrul ei, asa cum ne anunta subtitlul " povestea despre biruinta sufletului asupra raului".
N am mai intalnit de ceva vreme asa un povestitor iscusit cum este Heinrich Zimmer , povestitor inzestrat cu o abilitate rara. Aceea de a oferi, la sfarsitul fiecari povestiri , interpretari jungiene menite sa ne arate cum devenim ceea ce suntem, care este dialogul subconstient permanent pe care il avem in interiorul nostru, cum lupta dintre bine si rau tranforma sufletul , si cum fiinta umana este lipsita de evolutia catre treapta superioara, de umanizare, in absenta raului.
" Inainte de a putea infrunta multitudinea fortelor vietii, ( omul ) trebuie initiat in legea universala a contrariilor coexistente. El trebuie sa realizeze ca totalitatea consta in contrarii ce conlucreaza prin conflict si ca armonia este in primul rand o rezolvare a tensiunilor ireductibile. Caci el inca nu intelege ca tiparul existentei este tesut din conlucrarea antagonista, din alternari de inaltare si declin, ca el e construit din lumina si intuneric, din zi si noapte, din Yang si Yin" .
" Cei inocenti se straduiesc intotdeauna sa excluda din ei si sa tagaduiasca posibilitatile raului in lume. Aceasta este ratiunea persistentei raului si acesta este secretul raului. Conlucrand cu fortele benefice, desi in mod antagonist, fortele raului vor da o mana de ajutor la testerea tapiteriei vietii" - comentariile autorului la povestea celtica a lui Conn- eda.
" cu papucii lui Abu Cassem pasim direct intr-una din cele mai cuprinzatoare dintre toate intrebarile referitoare la viata si destinul omului, una din cele pe care India le-a privit fara ezitare atunci cand a formulat concepte precum " karma" si " maya" . Tot ceea ce aduce un om in contact nemijlocit cu el insusi, din vartejul masei de atomi ai posibilitatilor, se contopeste in acelasi tipar cu propria fiinta. In masura in care admite ca acest lucru il afecteaza, acesta il afecteaza cu adevarat, si, daca este corelat cu cele mai profunde teluri si dorinte , cu temerile si gandurile sale incalcite, el poate deveni o piesa importanta a destinului sau. Si, in sfarsit , daca simte ca acest lucru ii ataca temelia vietii, insusi faptul acesta reprezinta punctul lui vulnerabil."-interpretarile autorului la povestea papucilor lui Abu Cassem.
Heinrich Zimmer este unul dintre cei mai reputati indologi ai anilor 1900, discipol al lui Jung, cu care a mentiunut o vie corespondenta, si de la care a primit foarte multa apreciere pentru felul in care a descifrat si interpretat simbolistica indiana.
In concluzie , " Regele si cadavrul este una dintre cele mai frumoase si interesante carti pe care le-am citit in ultima vreme, si va fi una din cele mai frumoase si interesante carti din lista " My all time favourites"
O carte bună care te poartă în lumea fantastică a basmului, a miturilor, a povestirilor cu pilde din care avem multe de învățat. Prima povestire "Papucii lui Abu-Cassem" mi-a plăcut tare mult. Recomand! Dar nu uitați că lectura profundă nu-i pentru cei care vor să bifeze cărți. 🙂
Redau aici din povestirea "Merlin" ce îl imploră Niniane pe Merlin să o învețe:
"cum, fără fiare și ziduri de închisoare, aș putea înlănțui un bărbat, numai prin magie, și în așa fel, încât să nu poată scăpa niciodată decât dacă vreau eu să-l eliberez."
Hmm, și eu repede, cu sufletul la gură citesc mai departe să aflu ce-i răspunde. Astfel că Merlin "o învață toate procedeele și elementele unei vrăji atât de puternice".
Și "de îndată ce se încredința că doarme adânc, ea se ridică binișor, își scoase vălul și-l înfășură pe tufa de păducel. Apoi, folosind vrăjile învățate de la Merlin, făcu nouă pași în jurul tufei, într-un cerc pe care îl desenase acolo, șopti de nouă ori cuvintele magice cuvenite și știu că după asta vraja era de nedesfăcut."
I came across references to Heinrich Zimmer in the writings of Joseph Campbell. A leading Indologist of his time – he passed away before this book was released. Based on the notes he left, it was structured into a book by Joseph Campbell with help from a few others. This book has ancient stories with deeply philosophical commentaries. Hopefully, I can also read some of Zimmer’s other writings shortly.
The first story is charming and simple – “Abu Kasem’s Slippers”. Abu Kasem, a successful merchant wears a pair of old and worn-out slippers. When others chide him, he attempts to get rid of it and a comical & painful sequence of events follow, where-in it seems the slippers would never let him be. The commentary, however, takes the inferences from this simple story to a level I could not have anticipated. The stories to follow are more complex and multi-dimensional. The next story “A Pagan Hero and a Christian Saint” covers Conn-eda who is tricked by his cunning step-mother queen to leave the kingdom and enter into a painful & challenging experience. The western Irish province of Connacht still bears his name. ‘Four Romances from the Cycle of King Arthur’ follows and is again a complex set of stories with insightful commentary.
‘The King and the Corpse’ is the next story set from which the book derives its name. I realized only after I started reading that this is based on the ‘Vikram and Betal’ set of stories which most Indians are familiar with (though I could not recall this particular set of stories). As many would know, King Vikramaditya, in pursuit of a vow, was asked to retrieve a corpse from a tree and bring it back on his shoulder in silence. A spirit in the corpse poses moral questions to him based on scenarios. If he knows the answer, the King has to speak up – else his head would burst, but he ends up breaking his vow of silence and has to listen to many stories and questions.
The last sections are – ‘Four Episodes from the Romance of the Goddess’ and ‘On the Sipra Shore’ which is based on the Kalika Purana. The stories cover dialogues between Brahma, Vishnu and Shiva including the life of Sati. While I was familiar with this content, the translation and commentary are very beautiful.
The commentaries are deep (in parts dense). A few samples below. About how good people avoid coming in contact with evil, but a battle at some point becomes inevitable.
“Those who are innocent always strive to exclude from themselves and to negate in the world the possibilities of evil. This is the reason for the persistence of evil-and this is evil's secret. The function of evil is to keep in operation the dynamics of change. Co-operating with the beneficent forces, though antagonistically, those of evil thus assist in the weaving of the tapestry of life; hence the experience of evil, and to some extent this experience alone, produces maturity, real life, real command of the powers and tasks of life.”
On early humans being far more integrated with the rest of life. They considered themselves part of the animal kingdom. They recognized their intellectual strength but did not view it in isolation.
“The interior animal asks to be accepted, permitted to live with us, as the somewhat queer, often puzzling companion. Though mute and obstinate, nevertheless it knows better than our conscious personalities, and would be known to know better if we could only learn to listen to its dimly audible voice. The voice is the voice and urge of instinct, and that voice is the only thing that can effect our rescue from the impasses into which our conscious personalities will be continually conducting us as long as we remain wrapped in the self-pride of being completely human, disdainful, and destitute of all intuitive contact with the occult fountain of the life of the world.”
On how the outward projection of our form and ego leads to attempts to change the external, when it is the internal which needs to addressed first.
"Suicide and murder are the motions of a Maya-bewilderment, gestures of an abject absorption into ego. To shatter the carnal shell, either of one's self or of another, under the delusion that this violence something decisive is accomplished, is to be by really and utterly tricked by the shell. For concrete human circumstance, no matter what its physical explanation may be thought to be, primarily is the projection of a constellation of inner, psychological complications-the world responding in meaning to the madness of its inhabitant. The desperate sufferer fancies he can eliminate the dark labyrinths of the interior walls of fear by an exterior, arbitrary cut of wrath. But he would do better to unknot himself from his turbulent ego and, thus coming to a changed perspective, slip from the thing that has been holding him, simply by realizing that it is unreal."
As Joseph Campbell has said in his books, and this book reaffirms that - Myths are not literal stories, they prompt reflection and teach us how to face life. For that, they represent vital reading.
Strongly recommended, though some parts of the book are dense and require slow reading.
O mare surpriza a fost pentru mine aceasta carte. Trebuie înțeles ca nu știu nimic despre Jung și nu am nici măcar noțiuni elementare de filozofie sau psihanaliza. Lectura mea este a unui profan autentic și înțelegerea mea este fără îndoială limitată. Extrapolarile, conexiunile, paralelele sunt așadar inexistente. Cu toate limitele mele, eu ma simt cu mâinile pline, sunt ca o gospodina care s-a dus în târg și a ieșit din el cu toate sarsanalele pline, cu coșul plin stând în cumpănă pe creștet, cu desaga indesată în spinare. Miturile mi-au plăcut întotdeauna. Sensul lor nu mi s-a dezvăluit în copilărie, cititul a descifrat nimic altceva decât întâmplarea la un nivel primar. Nici măcar la maturitate n-a fost altfel. Îmi aduc aminte ca încercam sa-i citesc copilului mitologie, legende, basmele universale. Asculta în tăcere și spunea ca nu ii plac. "De ce se bat tot timpul? De ce se comporta asa? De ce vor să se omoare imediat?" De ce-urilor ăstora n-am știut sa le răspund. Copilul observa repetiția, șablonul, motivul recurent și îl nedumirea. "De ce pe Făt-Frumos vrea mereu sa-l omoare cineva? De ce pleacă mereu singur departe, de ce e trimis tot timpul acolo unde este un pericol? De ce nu zice că nu vrea?" N-am știut atunci sa-i spun: pentru că întotdeauna există o lupta. Poate nu tot timpul cu altul, dar exista mereu o lupta pe care o duci cu tine însuți. Ca mereu exista un element antagonist în fața ta, ca mereu exista o manifestare opusă celei pe care o exerciți tu. Ca întotdeauna în tine vor fi macar doua ființe care te vot trage în direcții opuse. Ca răul și binele se vor intrupa în nenumărate chipuri și ca nu le vei putea spune toată viata ca nu alegi. Sunt cărți care sunt realmente ferestre, uși deschise. Poate ca nu le dai la perete, nu le deschizi până la capăt, dar atât cât sa intre lumina e suficient. Totul pare apoi atât de evident, de intuitiv. Mitul si-a arătat imediat depozitul de semnificatie. În mit stă memoria și învățătura colectivă. Înțelesul și rostul lumii, acelea pe care omul a putut sa le surprindă, toate sensurile intrezărite de omenire au fost depuse în mituri ca în niște lăzi de zestre. Niște Arce a lui Noe care ne străbat apele inconștientului, leganandu-se pe luciul memoriei colective.Tot ce este fundamental pentru om, moartea, nasterea, creația, iubirea, înfrângerea, suferința, toate ne definesc în profunzime, nu putem trai în afara acestor răscruci spre care ne poarta pașii în timp ce trăim. Ce face Zimmer este ca un miracol simplificat la maxim. Având minunatul dar de a surprinde sensurile si tâlculrile din textele străvechi și folosindu-se de o limbă nu doar accesibila, dar plină de frumusețe, Zimmer aprinde făclie după făclie și reface drumul înapoi înspre sensul primordial, consecutiv cu drumul spre interiorul tău. Pentru că toate miturile au legătură cu tine la un nivel personal, intim. Nu ești inert niciodată, dimpotrivă te cartografiezi cu fiecare concluzie și, indiferent în ce direcție te deplasezi, sensurile îți releva marile credințe care guvernează universurile. Spun cu sinceritate, chiar dacă asta spune despre mine ca sunt la genunchiul broaștei în anumite privințe, ca revelațiile mele au fost reale. Desi trăiesc în afară oricărei religii și nu am credințe cimentate, fixe despre nimic, asta nu înseamnă că, precum orice om sănătos la minte, nu mi-am pus întrebările fundamentale despre om, despre rostul lui, despre bine și rău, despre ce reprezinta începutul și sfârșitul. Cartea mi-a oferit perspective la care nu m-am gândit atat de conturat pana acum, mi-a cristalizat idei confuze sau măcar mi-a creionat o imagine ofertanta despre ceva. În cel mai rău caz mi-a oferit o poveste fermecătoare, mi-a pus la dispoziție câteva paliere de discuție. Am subliniat atât de multe fragmente, este aproape hilar ca uneori nu mi se desprindea creionul de text de-a lungul unor pagini întregi. Nu se poate sa treci prin cartea asta fără să te așezi mai bine în tine, în lume, în viață. Nu se poate nu identifici un sens cu care sa te confunzi. Ideile care îți sunt oferite sunt ca niște trambuline care te ridică, salt, după salt, până poți vedea dincolo de un zid care te înconjoară, până în străfundurile tale, până dincolo de propria existență. Nu ma simt în stare să trec prin fiecare mit și prin semnificațiile pe care le poartă. Sensurile sunt, oricum, atât de zguduitoare ca n-as putea decât sa fac ceva similar cu o zgârietură pe un un munte. Ca ești tu în toate și ca nimic nu e separat de tine, ca eul tău conștient este dublat de o multitudine de alte euri care se ocupa în adânc de tot ce refuzi sa scoți la suprafața, ca idea de a suprima răul este una dintre marile erori ale omului pentru că acesta este nimic altceva decât o forță care contribuie la modelarea lumii, ca totul e schimbare și schimbarea presupune suferință, prin urmare nimic nu este fix și nici etern identic cu el însuși, ca universul în totalitatea lui este simultan Creație, Susținere și Distrugere și ca nimic nu poate fi îndepărtat din acest echilibru fără a cauza finalul acestui Tot. Ca nu exista plan în creație, ci mereu inovație și surpriză, ca și ele însele, forțele creatoare, sunt supuse necunoscutului și suferinței. Ca nu există forța mai mare decât dragostea și atracția irezistibila a erosului, ca ea impinge lumea necontenit înspre continuitate.
Regele și cadavrul este o carte la care, fara tagadă, te poți întoarce. Este posibil ca unii s-o fi depășit, sa fi mers mai departe cu înțelegerea și cunoașterea, înspre cărți mai profunde și mai cuprinzătoare. Pentru mine a constituit un fel de prag, de treaptă. Simt ca am făcut câțiva pași intr-o camera plina de oglinzi, astfel ca am mers simultan în toate direcțiile, m-am apropiat de mine și m-am îndepărtat de mine, câștigând perspectiva și detaliu în același timp. Pana la urma sa te cunoști pe tine înseamnă să înțelegi universul și nu poți înțelege lumea fără sa te înțeleg implicit și pe tine.
《......acceptă viața ca t o t a l i t a t e, asa cum și este, într-o deplină supunere față de toate contrariile ce tulbură pacea. "Tu ești una ș i cealaltă". El spune mereu "și" ceea ce înseamnă: "Tu ești totul în integralitatea sa, în realitate nu e nimic de făcut". Asta echivalează cu o acceptare colosală..... Principiul creator îi acordă fiecăruia drepturile și exigențele proprii, recunoscând totalitatea creației ca sumă incalculabilă a diversității nenumăratelor puteri care, cu necesitate și în mod continuu, acționează aici una împotriva alteia. Surpriza, perplexitatea, catastrofa sunt categoriile oricărei întâmplări semnificative. Creația involuntară, procesul și zămislirea vieții, e în sine involuntară, accidentală. Și a triumfă necontenit asupra planificării. Alcătuirea unor planuri nu slujește, într-adevăr, decât să-i potențeze efectele copleșitoare.》
Am parcurs-o destul de greu și m-am poticnit de multe ori în paginile ei, dar o recomand cu căldură oricui dorește să parcurgă o lectură de înaltă valoare. Filosofie indiană și celtică, dar nu numai, poate chiar lecții de viață în anumite momente, ,,Regele și cadavrul’’ a devenit pentru o mine o carte unică, esențială oricărui pasionat de lectură, filosofie și viață. Toate acestea nu ar fi fost posibile fără un traducător bun și o traducere de calitate.
,,Victoria înseamnă accesul la plenitudinea conștiinței umane, dobândirea unei maturități care echilibrează termenii de viață-moarte, masculin-feminin și celelalte contrarietăți care ne scindează exprimarea și experiența comună a realității singulare care este viața’’
Pag.90
,,Grecii și evreii au inițiat o umanizare a sferei divinului, ceea ce a reprezentat aurora unei ere noi și avea să ducă la omul modern, o ruptură decisivă cu tradiția devenită de atunci arhaică, moștenită de lumea antică de la omul primitiv, care trăia și venera în sinea lui o rudenie intrinsecă cu domeniul animal’’
Am descoperit cântul etern al basmului, o privire de ansamblu ce nu se sfiește să ofere posibilități, simboluri și perspective, prin disecarea mitului. O carte din care se pot desprinde învățături profunde, care vine cu o viziune amplă despre Sine – înțelegerea sinelui (atât al omului, cât și al lumii), complexitatea miezului (care ,,nu s-a născut niciodată și nici nu va muri”). Interioarele noastre formează realitatea (sau o atrag) în care suntem incluși, limitele impuse în jur sunt proiecțiile interioarelor noastre. Existăm în funcție de ceea ce există (sau a existat) odată cu noi și invers. Este posibil ca totul să se întâmple și să nu se întâmple în același timp. Contrastul – forțele contrare trebuie să coexiste, pentru că nu pot trăi una fără cealaltă. De aceea, în carte se vorbește foarte mult de necesitatea răului, a dezastrului pe acest fir narativ guvernat de inconștient.
Nu cred că am căderea să comentez, cu pretenții docte, acest volum.
Este o carte pentru suflet. Este de recitit. Minunat scrisă, poate doar că-i tradusă puțin alambicat, prin prea multe recurgeri la arhaisme (în românește, unele par chiar inventate de traducător). Dar poate că așa se exprima Zimmer…
Trecând peste astea, pentru a fi înțeleasă cât mai aproape de esența adevărurilor transmise în paginile ei, trebuie revenit asupra cărții.
Am extras din ea, în caiet, o grămadă de citate, care pur și simplu se lipeau de ceea ce sunt eu. Extrasele alea păreau a-mi fi fost adresate dintru început. Ca învățătură. Ca ecou al frământărilor mele. Ca posibile ieșiri.
Este, deci, o carte de trântit în mâinile acelui Apropiat pe care-l știm demn de ea, cu rugămintea simplă și neargumentată: citește-o!
O carte de povești: -În prima parte: Papucii lui Abu-Cassem + Câteva basme arthuriene, care lovesc unde trebuie bineînțeles -Interludiu: Regele și Cadavrul, care are câteva zeci de pagini maxim -În a 2a parte: 4 legende despre zeii indieni - nu la ce m-am angajat și puțin repetitiv & confuz, dar am înțeles câte ceva din cultura indiană
Nu știu ce părere am despre faptul că sunt explicate(unele mai lung decât basmul efectiv): pe de-o parte e puțin invaziv, strică din farmec- dar pe de altă parte nu mă prind de nimic dacă nu-mi dă mură-n gură, deci mda...
Recomandare: citește Papucii lui Abu-Cassem, dacă se poate cu tot cu explicație. Morala e 👩🍳🤌
O imersiune analitică în lumea simbolică a miturilor şi basmelor lumii. Și cum mereu am iubit basmele şi poveştile populare, cel mai mult am rezonat cu cele “Patru romane cavalereşti din ciclul Regelui Arthur”, dar am vibrat şi la analiza simbolisticii din “Un erou păgân şi un sfânt creştin” şi din “Regele şi cadavrul”.
I’ve been studying this one because I want to write a retelling of the title story set in contemporary circumstances. Throughout this book, Zimmer’s analyses of myths and fables is amazing. Also amazing is how much meaning goes unsaid in myths and fables, how much trust the authors had in the readers (hearer’s?) ability to garner meaning from allegory, metaphor, and unconscious identification. They never explain. Lesson there.
Una dintre cărțile ce poate fi citită și recitită. Am lăsat ca prima citire să fie una naivă și jucăușă, similar cu ceea ce Heinrich Zimmer a sugerat la începutul cărții, mai mult sau mai puțin. O lectură care să abandoneze încercările forțate de a înțelege, de a fi obiectiv și a-ți explica totul, tocmai pentru că poveștilor spuse aici le lipsește singura caracteristică ce le-ar permite asta: reductibilitatea.
What meanings do the images of ancient mythology hold for human beings today? What is the relationship between stories, symbols, and everyday life?
What are symbols? How do they open our horizons toward the acceptance of a different attitude toward life and action in the world, towards a greater respect for and relatedness to the mystery of our own souls? Is it that they seek our dedication to the primal mystery of life that’s forever beyond our rational grasp and control, which has a meaning, purpose, and power of regeneration all of its own?
How do the universal phenomena of stories and storytelling describe and drive the patterns that we experience as human beings in communion with each other and the world? How do they mirror and reflect the enigma and burden of the human soul? What does our ancient ability and ever-present need to express stories reveal about the connections between what we should do and who it is that we are?
I'm intensely interested in these questions. It seems that Heinrich Zimmer was as well, and in that spirit he tried to make deep contact with the transformative wisdom living in ancient symbols and stories. In the introduction to this work he proposes that the images of folklore and myth transfigure us because "they are alive, potent to revive themselves, and capable of an ever-renewed, unpredictable yet self-consistent effectiveness in the range of human destiny. What they demand of us is not the monologue of a coroner's report, but the dialogue of living conversation." Zimmer wanted to be taught by the wisdom living in the past. He wanted the seeds of the past to take root in him and grow into something familiar but also new.
This book is a collection of his meditations, edited and prepared for publication by Joseph Campbell. If you are reading this review, the chances are good that you are familiar with Joseph Campbell. To be honest I'm not very familiar with him myself, having only read part of one of his books (The Hero With A Thousand Faces) at this point. Because of this, and as someone who never knew Zimmer, I can't say how much Zimmer's own voice comes through. I am however very familiar with the work of Carl Jung and many others who have carried the enterprise of Analytical Psychology forward. Jung's work had an immense impact on Campbell. It also influenced Zimmer, as Jung and him were friends and maintained a correspondence that is currently in preparation for publication by the Philemon foundation.
The influence of Jung's relentlessly lucid and frighteningly deep theories was palpable to me in Zimmer's comparative approach, but at the same time he let the stories and symbols speak for themselves without trying to stuff them into a dogmatic Jungian box, and familiarity with Jung is not absolutely necessary to find deep meaning in this work. Again and again he was concerned with the wisdom the stories he dealt with had to communicate to modern people about the nature of the world as a forum for human action. This wisdom was often intensely personal and pointed to the transforming terror of genuine self-knowledge. The very first story was a perfect example of this, where the consequences of karmic sedimentation finally unleashed a landslide beyond all the reckonings of the protagonist's rational ego and his little fiefdoms of sovereignty.
Campbell notes in the forward that after Zimmer died suddenly in 1943, he put together the book based on the manuscripts and notes Zimmer left behind and on conversations the two of them had shared. Honestly I can't wait to read the other two works by Zimmer that are in the Bollingen Series, on the myths and symbols, and philosophy, of India.
Zimmer closes this book by musing on the role that living myths play in animating civilizations. He thinks that being rooted in, nourished by, and even intoxicated by myths, is ultimately how cultures survive. In one paragraph of the afterword he sketches out what he believes is a new perspective we are now able to have on ancient myths. With the advent and accelerating spread of the hyper-rationalism of the last ~500 years, modern people are increasingly pulling away from religious dogma and sacramental life in traditions all over the planet. Zimmer's view is that as we pull away from that dogmatic and sacramental layer of our collective psychological anatomy, we are now being exposed to the myths of the past in new ways--in one sense the modern technological age is destroying our ability to be dogmatically religious, but it's also connecting us with the mythic foundations of dogmatic religions in ways that we would never have experienced without passing through the "apprenticeship" that adherence to those religions put us through.
At the end of all our exploring, we're arriving where we started--and knowing the place for the first time.
Zimmer thought this process was absolutely critical for the future of humanity, because for every individual "to be a match for the new development, even in our own limited sphere, we must seek to penetrate the mythical contents of every possible tradition; for the change is so comprehensive that nothing of the more short-winded kind that has come into being in more recent ages can suffice to furnish us with the strength to bear the force of our terrific century and to support its fires of transmutation."
"Glasul [animalului interior] e vocea şi apelul instinctului, şi acea voce e singurul lucru ce poate să ne salveze din impasurile în care personalitățile noastre conştiente ne vor conduce mereu atâta timp cât rămânem înfăşurați în orgoliul de a fi integral umani, dispreţuitori şi lipsiti de orice contact intuitiv cu fântâna ocultă a vieţii universului." - Heinrich Zimmer, Regele și cadavrul
O lectură ciudată, neașteptată și revelatorie. Un efect pe care îl au revelațiile e că stimulează imaginația, cunoscut fiind că răspunsurile (la marile întrebări) sunt mai întâi imaginate. Iar "Regele și cadavrul" are și acest efect.
Arta de a povesti a fost, de-a lunful vremurilor, atât o îndeletnicire profitabilă, cît și un prilej de veselie. An de an, au fost născocite povești, așternute în scris, devorate,uitate. Oare ce s-a ales de ele? Cîteva au supraviețuit, și acestea, cu o mână de semințe, au fost răspândite în succesiunea generațiilor, propagând noi povestiri și furnizând hrană spirituală multor popoare. Cea mai mare parte a moștenirii noastre literare ne-a parvenit în felul acesta, din epoci pierdute în negura vremurilor, din colțuri îndepărtate și tainice ale lumii. Fiecare nou poet adaugă ceva din substanța propriei sale imaginații, și semințele, astfel hrănite, sunt readuse la viață.
Preferata mea rămâne povestea indiană ce poarta același nume, Regele și cadavrul. În caz că vă plictisește cartea, puteți să începeți cu ea, și după, să le luați pe celelalte pe rând. :)
Cumpărată la recomandarea express a lui Gabriel Liiceanu ca fiind o carte monumentală despre bine și rău.
M-am oprit la pagina 256, adică am parcurs vreo 80%.
Mi se pare extrem de greoaie, fadă și chiar dacă poveștile pe care le prezintă ar putea fi interesante dpdv metafizic, Zimmer se învârte atâââât de mult în jurul cozii încât te face să îți pierzi orice interes. Extrage câteva idei din fiecare poveste și le învârte în sensul giratoriu al gândirii până ajungi să te întrebi din ce dracu’ de direcție vii, din față sau din spate, și încotro ar trebui să mergi.
Nu ar fi fair să afirm că e o carte proastă, ci doar o carte dificilă, pe care e bine să o citești într-o stare sporită de interes, cu hiperatenție și niște plasturi cu care să-ți prinzi pleoapele de frunte să nu ți se prăvale peste gură după trei pagini. Posibil să fiu și prea tânăr pentru momentul lecturii, așa că o să revin la ea când o să am timp, la pensie.
Poveștile pe care le prezintă sunt la mâna a doua, adică repovestite de autor, ceea ce le răpește cumva magia și fură cititorului propria-i interpretare. Ba mai mult, unele dintre ele nici măcar nu-s redate dintr-o bucată, ci doar în fragmente punctate de introspecțiile tautologice ale lui Zimmer.
În concluzie, e o carte care putea să aibă o treime din numărul de pagini pe care îl are dacă nu se dădea autoru’ deștept. Cea mai interesantă istorie și relativ puțin încețoșată interpretare e cea care dă și titlul, Regele și cadavrul. Altfel, merită să o ai în bibliotecă dacă vrei să te dai și tu deștept.
M-au frapat numeroase similitudini de limbaj între fragmente din aceste texte și limbajul filosofic din textele lui Heidegger. Din scurta notă de prezentare de pe vero al paginii de gardă a volumului aflăm că Heinrich Zimmer a fost influențat de C. C. Jung. Despre legăturile care ar putea stabilite cu fenomenologia lui Heidegger nu se zice nimic, nicăieri, în această a carte. E adevărat că, pe de o parte, aparatul critic care însoțește cartea lui Zimmer în ediția apărută la Editura Humanitas, în excelenta traducere a mrelui poet Sorin Mărculesc, este foarte redus, daca nu inexistent, și pe de altă parte ediþie originală a cărții, după care s-a făcut probabil traducerea, a apărut la Washington, în 1948, când filosoful german era pus la index datorită colaborării sale cu regimul nazist. Ceea ce ar fi o explicație, mai ales că, după 1939 , Zimmer, deși nu avea origini evreiești, fusese nevoit să se refugieze in Statele Unite.
German scholar Heinrich Zimmer recounts and dissects the deeper, spiritual/psychological meaning of a collection of tales from Asian and European literature. The present work was edited by Joseph Campbell from copious notes Dr. Zimmer left at his death. The final section, with tales from the "Kalika Purana" of India, are particularly thought-provoking, perhaps a reflection of Zimmer's specialization of studying the subcontinent. I would like to see the same treatment of African, Australian, and Indigenous American folklore
Zimmer goes far beyond his overt subject and, with formidable eloquence, offers deep insight to anyone interested in the human condition. His readings of symbol, psychology, and religion in folktales and myths are extraordinary. For long tracts, the book can become tedious as Zimmer patiently retells the stories he's examining. I often found myself skimming straight to the critical analysis, where the prose rises to stateley and elaborate heights, like a Persian kingdom. A richly rewarding read.
Edited by Joseph Campbell. This book was prepared for publication by Joseph Campbell from extensive notes left by Heinrich Zimmer at the time of his premature death.. This book consists of Part 1, A Pagan Hero and Christian Saint; Four romances from the cycle of King Arthur and the King and the Corpse, and then part 11, Four episodes from the Romance of the Goddess and The Sipra Shore .Also illustrations from plates
This was an excellent exploration of mythological themes through tales. It is striking to find out how much can be extracted or seen in tales such as the King Arthur stories, assuming one knows how to look at and analyze them.
Read in book club, very scholarly and dense, but definitely some interesting stories included with some special attention to King Arthur stories and some Indian mythology. I ended up reading this concurrently with Levi-strauss's work, enjoyed the comparisons in thoughts of mythology
Interpretarea psihanalitică a unor mituri și legende, iată preocuparea autorului, cu această carte. Unele dintre interpretări sunt foarte reușite și mi-au suscitat interesul neabătut.
Încă de la începutul omenirii, cineva s-a uitat în sus într-o noapte senină fără Lună, s-a minunat de ce a văzut, s-a întrebat ce dracului se întâmplă, de unde am venit, ce facem aici, cum putem accede la cunoaștere și când s-a uitat iarăși în jurul focului la fețele triste de lângă el, a început să scornească o poveste, o legendă, un mit, ceva care să-i facă pe ceilalți să se ridice și să-și continue aventura spre necunoscutul înfricoșător din jur.
Și cartea asta nu numai că ne demontează miturile străvechi, ca să le înțelegem mai bine, dar făcând asta ne arată importanța lor pentru sufletele noastre triste aruncate într-o lume care se mișcă prea repede pentru a o mai putea înțelege.
Da, toate miturile, legendele, poveștile au fost inventate pentru a ne ridica sufletele și spiritele, pentru a ne arăta divinitatea înnăscută din noi chiar dacă ne pierdem zilele aruncați în noroi, și mai ales, pentru a ne ajuta să ne ridicăm și să învingem orice vrăjmaș, sau să trecem peste obstacole, fizice sau meta-fizice. Orice poveste ne arată asta și toate poveștile trebuie prețuite. Și mai ales cartea asta
"Printre numeroasele noastre euri avem însă și altul- pesemne al nouălea sau al zecelea eu al nostru- căruia îi îngăduim să intre în joc când simțim nevoia să ne destidem după atitudinile pline de importanță, după îndatoririle și privilegiile noastre, după fastul oficial. Avem maimuța noastră. Și ea nu face parte din din sala tronului, e nelalocul ei în camera regalității noastre (...). Cu toate acestea, roata vieții se învârtește neîncetat și, tot învârtindu-se, amestecă totul cu fiecare și pe fiecare cu toate. La timpul cuvenit până și maimuța scapă de acolo și vine țopăind neceremonios în sala oficială, sare pe tron și-și vâră mutrișoara grotească în treburile regelui."
„În câte cărți, ca editor, nu am crezut în zadar, nu mi-am pus speranțele, și pe câte nu le‑am făcut să intre în lume cu gândul de a împărtăși celorlalți bucuria și profitul lecturii lor! Regele și cadavrul e una dintre acele cărți care, odată citite, încep să facă parte din desenul sufletului tău. O vei purta în tine toată viața și o vei așeza, ca pe bunul cel mai de preț, pe raftul cărților-bijuterii. Neavând parte la noi de primirea pe care ar fi meritat-o, mi-a rămas ca un ghimpe în inimă. Dar, cine știe, poate că abia acum a sosit vremea acestor pagini scrise de un mare savant al secolului XX, o carte a marilor povești despre bine și rău.“ — GABRIEL LIICEANU