Dragă copile, am scris această carte cu sufletul sfâşiat de durere. De ce am scris-o? Ca să arăt cât de crunt a fost regimul totalitar? Nu numai. Am vrut să-i vezi pe compatrioţii noştri în altă lumină. Ei au rămas Oameni în cele mai straşnice împrejurări. Autorul scrie veridic despre soarta copiilor basarabeni, duşi de NKVD cu forţa, împreună cu părinţii lor, în noaptea de la 12 spre 13 iunie 1941, în Siberia. Pe mulţi din ei drumul Golgotei i-a separat de mamele şi taţii lor, ajungând la destinaţie deja orfani (cu părinţi în viaţă, dar în alte locuri de detenţie) - See more at: http://vox.publika.md/social/2013-%E2...
Spiridon Stepanovich Vangeli is a Moldovan writer, author of the collections "Guguta - the captain of the ship", "Pantalonia - the country of eccentrics", "Nightingale", story-tales "Chubo from the village of Turturica", translator of works by B. Zakhoder and A. Lindgren.
In his memoirs, he admitted that very early he felt like an adult. Spiridon Stepanovich Vangeli was born on July 14, 1932 in Moldova, in the village of Grineutsi, in a peasant family. He was left without a mother early, so his childhood was not easy, moreover, it fell on the difficult pre-war and war years. In 1951, the young man came to Chisinau, entered the pedagogical institute, and after graduation, after serving in the army, he worked as a teacher in a small rural school.
Communication with children became for him a launching pad for his own space travel - travel to childhood. In one interview, he recalls: “By the age of 29, I was tired of adult games, I was drawn to become a child again and once again, only a little differently, to live my childhood. After all, we do not attach importance to so many things in childhood! We are in a hurry to grow up, like a traveler in a hurry to come before dark to the mountain, but, having climbed to the top, he realizes that the most beautiful of all was the valley that stretched out at the foot. "
His students were the first with whom he wanted to share the re-experienced feelings of childhood. And his fairy tales were appreciated: "As I now see the faces of the second graders - I read about the adventures of the new hero, and their lively, joyful laughter did not stop, as if a cheerful breeze was blowing in thirty jugs ..." He wrote a lot and with enthusiasm, and his works were willingly and often published in newspapers, in collections.
They were first published in 1955 as part of the collection Young Voices. The first book - "In the land of butterflies" - was published in 1962, and the fairy tale "The Adventures of Gugutse" that appeared in 1966 (in 1970 it was awarded the Second All-Union Prize for Children's Literature) brought the writer well-deserved fame, which gradually turned into to the world.
O carte pentru copii, părinți și bunici, ce scoate la lumină ororile regimului bolșevic, privite prin ochii celor ce-au trăit calvarul deportărilor în Siberia de gheață. În afara istoriei simple, această carte e o lecție de viață, de bărbăție și curaj. Chiar și-n cele mai vitrege condiții, omul rămâne OM, nu se transformă în fiară, nu-și pierde credința, nu-și uită locul de baștină și se bucură de puținul avut. Aceștia sunt eroii tăcuți ai neamului basarabean, prezentați în durul tablou al unei suferințe fără margini. Pe cât de simplu scrisă, pe atât de profundă.
O carte tristă, despre soarta cruntă a basarabenilor care au fost deportați în Siberia. Relatează doar câteva cazuri, dar în același timp cuprinde fatalitatea întregii națiuni. Este o carte pentru copii, dar ajunge cu ușurință și la inima unui adult.
📚 "Într-o seară, cum nu avea pernă, Iacobaş a pus capul pe pieptul mamei. Parcă i s-a părut că noaptea i se face rece sub cap și, când colo, dimineață a văzut că mama lui era moartă!..."
Mi-a fost cumpărată într-o librarie din Moldova, de pe o măsuță luminată în ceas târziu, unde Vangheli avea locul său, așezată stingher intre cărțile despre Guguță, parcă temându-se a fi descoperită. Mi-am făcut cu greu curaj să o citesc, fiind pregătit a vedea parcă lumea și traumele de atunci, deportații din Basarabia, frigul Siberiei, răurile de oameni care și-au pierdut casa, familia, părinții. Copiii, indiferent de obârșia lor, deopotrivă incenți și victime, maturizați înainte de vreme, putând alege după ani și ani între a perpetua ura propriilor lor dureri, sau amintirea și iertarea. Nu au ales ura.
O carte deprimantă. Cam atât. Pe lângă asta, m-au iritat silabisirea și triplarea vocalelor din felul de a vorbi al personajelor. Nu am înțeles exact rostul acestora.
Cartea asta, pe cât de dureroasă e, pe atât de plină de învățăminte. Copiii învață despre dragostea de Patrie, dragostea de familie și despre importanța Păcii.