What do you think?
Rate this book
Calendarul unei vechi iubiri
Romanul Calendarul unei vechi iubiri spune povestea lui Valdas Bataev, care se vede obligat să înfrunte, încă de tânăr, evenimentele tragice ale epocii sale – secolul XX, un secol de furie şi sânge. Dar în mijlocul furtunii, Valdas reuşeşte să se sustragă cruzimii lumii: o iubire clandestină într-o paranteză fericită, între calendarul pe stil vechi al Rusiei ţariste şi noua cronologie impusă de „constructorii unui viitor luminos”. O capodoperă extrem de concisă, acest roman despre trădare, sacrificiu şi mântuire ne face să retrăim, la nivel uman, dramele Istoriei: revoluţii, conflicte planetare, diferendele de după încheierea războiului. Şi totuşi, o tramă secretă, dincolo de atrocele comedii umane, ne eliberează de influenţa acestora, conferind o dimensiune infinită efemerităţii unei iubiri rănite.
„Dacă opera lui Andreï Makine este irigată de o varietate de surse de inspiraţie, unul dintre firele roşii care leagă romanele sale constă în trasarea destinelor neobişnuite ale unor oameni obişnuiţi prinşi în inima frământărilor Istoriei.” (Le Figaro littéraire)
„Într-o limbă cizelată, cel mai siberian dintre academicienii francezi urmăreşte destinul haotic al unui bătrân rus marcat pentru totdeauna de prima femeie pe care a strâns-o în braţe. Un frumos roman slav pe stil vechi, extrem de melancolic, dublat de o incursiune în evenimentele tulburi ale secolului XX şi de un joc subtil cu timpul.” (Le Monde)
„Prins între focul Revoluţiei Ruse şi cel, adesea mai arzător, al primilor fiori ai dragostei, eroul stendhalian din Calendarul unei vechi iubiri, al douăzecilea roman al lui Andreï Makine, ne povesteşte viaţa lui furtunoasă. Autorul Testamentului francez ne antrenează într-o traversare telescopică şi romantică a secolului XX.” (Le Devoir)
„Dacă opera lui Andreï Makine este irigată de o varietate de surse de inspiraţie, unul dintre firele roşii care leagă romanele sale constă în trasarea destinelor neobişnuite ale unor oameni obişnuiţi prinşi în inima frământărilor Istoriei.” (Le Figaro littéraire)
„Într-o limbă cizelată, cel mai siberian dintre academicienii francezi urmăreşte destinul haotic al unui bătrân rus marcat pentru totdeauna de prima femeie pe care a strâns-o în braţe. Un frumos roman slav pe stil vechi, extrem de melancolic, dublat de o incursiune în evenimentele tulburi ale secolului XX şi de un joc subtil cu timpul.” (Le Monde)
„Prins între focul Revoluţiei Ruse şi cel, adesea mai arzător, al primilor fiori ai dragostei, eroul stendhalian din Calendarul unei vechi iubiri, al douăzecilea roman al lui Andreï Makine, ne povesteşte viaţa lui furtunoasă. Autorul Testamentului francez ne antrenează într-o traversare telescopică şi romantică a secolului XX.” (Le Devoir)
184 pages, Paperback
First published January 1, 2023
10 people are currently reading
140 people want to read
About the author
Andreï Makine
39 books395 followersAndreï Makine was born in Krasnoyarsk, Soviet Union on 10 September 1957 and grew up in city of Penza, a provincial town about 440 miles south-east of Moscow. As a boy, having acquired familiarity with France and its language from his French-born grandmother (it is not certain whether Makine had a French grandmother; in later interviews he claimed to have learnt French from a friend), he wrote poems in both French and his native Russian.
In 1987, he went to France as member of teacher's exchange program and decided to stay. He was granted political asylum and was determined to make a living as a writer in French. However, Makine had to present his first manuscripts as translations from Russian to overcome publishers' skepticism that a newly arrived exile could write so fluently in a second language. After disappointing reactions to his first two novels, it took eight months to find a publisher for his fourth, Le testament français. Finally published in 1995 in France, the novel became the first in history to win both the Prix Goncourt and the Prix Medicis plus the Goncourt des Lycéens.
In 1987, he went to France as member of teacher's exchange program and decided to stay. He was granted political asylum and was determined to make a living as a writer in French. However, Makine had to present his first manuscripts as translations from Russian to overcome publishers' skepticism that a newly arrived exile could write so fluently in a second language. After disappointing reactions to his first two novels, it took eight months to find a publisher for his fourth, Le testament français. Finally published in 1995 in France, the novel became the first in history to win both the Prix Goncourt and the Prix Medicis plus the Goncourt des Lycéens.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 28 of 28 reviews
February 3, 2024
Un roman frumos, captivant și bine scris, care se întinde mult în timp.
În mai puțin de 200 de pagini, A.Makine relatează povestea lui Valdas, pe care îl urmărește din adolescență, de la momentul declanșării primelor sale emoții romantice, până la bătrânețe.
Scrierea poetică a lui Makine nu dezamăgește cititorul, iar fiecare frază surprinde emoțiile protagonistului.
O carte foarte frumoasă și melancolică în ciuda cruzimii teribile a războaielor și a conflictelor. O carte a durerii umane, dar mai ales o carte a iubirii, căci în mijlocul tuturor acestor drame își face loc și rezistă iubirea.
În mai puțin de 200 de pagini, A.Makine relatează povestea lui Valdas, pe care îl urmărește din adolescență, de la momentul declanșării primelor sale emoții romantice, până la bătrânețe.
Scrierea poetică a lui Makine nu dezamăgește cititorul, iar fiecare frază surprinde emoțiile protagonistului.
O carte foarte frumoasă și melancolică în ciuda cruzimii teribile a războaielor și a conflictelor. O carte a durerii umane, dar mai ales o carte a iubirii, căci în mijlocul tuturor acestor drame își face loc și rezistă iubirea.
February 25, 2024
Cel mai siberian academician francez înghesuie în mai puțin de 200 de pagini viața lui Valdes Bataev.
Întâi îl întâlnim în casa tatălui său din Crimea, unde mama sa vitregă pune în scenă, alături de invitații săi, mici piese de teatru (adaptări după Cehov) în care un soț este înșelat de tânără sa soție în care tânărul noastru personaj vede când situația tatălui său, când pe cea a "marele încornorat" al imperiului, Nicolae al II-lea. Într-o noapte el se furișează din casă și pe plajă vede o fata și se îndrăgostește de ea, aceasta dragoste îl va salva, la propriu, viața din tăvălugul istoriei secolului XX care se pornește odată cu Primul Război Mondial, dar mai ales cu Revoluția din Octombrie și Războiul civil rusesc.
Apoi îl întâlnim pe Valdes Bataev la Paris, imigrant, șofer de taxi prins în câteva relații eșuate, apoi ca parte din mișcarea de rezistență în timpul celui De-al Doilea Război Mondial.
Cu stilul liric cu care ne-a obișnuit, Andreï Makine ne spune povestea unui om simplu, obișnuit, aflat în fața istoriei și căreia îi supraviețuiește cu ajutorul dragostei și amintirii acesteia.
Întâi îl întâlnim în casa tatălui său din Crimea, unde mama sa vitregă pune în scenă, alături de invitații săi, mici piese de teatru (adaptări după Cehov) în care un soț este înșelat de tânără sa soție în care tânărul noastru personaj vede când situația tatălui său, când pe cea a "marele încornorat" al imperiului, Nicolae al II-lea. Într-o noapte el se furișează din casă și pe plajă vede o fata și se îndrăgostește de ea, aceasta dragoste îl va salva, la propriu, viața din tăvălugul istoriei secolului XX care se pornește odată cu Primul Război Mondial, dar mai ales cu Revoluția din Octombrie și Războiul civil rusesc.
Apoi îl întâlnim pe Valdes Bataev la Paris, imigrant, șofer de taxi prins în câteva relații eșuate, apoi ca parte din mișcarea de rezistență în timpul celui De-al Doilea Război Mondial.
Cu stilul liric cu care ne-a obișnuit, Andreï Makine ne spune povestea unui om simplu, obișnuit, aflat în fața istoriei și căreia îi supraviețuiește cu ajutorul dragostei și amintirii acesteia.
July 15, 2024
Love it! I love(d) all Andrei Makine books, so no wonder that I love this one too. Even if the man is imperfect, I mean the character, not the author. Yet, in his literature, he does express himself and his views and preferences, I mean the male character, not the author. The book nicely swims, in fact it certainly shows there is a time to dance and a time to mourn. To be harsh as well as to be sentimental, to be ascetic as well as to glorify the pleasures. He is a man to combine all these extremes into this work, each in its place and proportion. In ‘the calendar of an old love’ there is plenty to do, plenty to say, or to say over again, in the meantime. The author managed to please me, which means to serve. I am sure I am subjective but cannot help myself. This book spoke truly to me!
June 20, 2023
Objektivno, nije za 5, subjektivno, sija sjajem svih 5⭐️! Jer na kraju, svi mi sanjamo i želimo da doživimo (a ako imamo sreće i da živimo) ljubav bez obzira na vrijeme i njivu poslednjeg klasja 💛!
March 2, 2024
O poveste tragica la fel ca milioane de alte povesti care au trecut prin doua războaie, un destin care trece de la agonie la extaz, o dragoste ferita de timp, singurul lucru la care ar trebui sa nadajduim cu totii, spune autorul.
April 20, 2024
Bref: un roman destul de schematic, sărăcuț stilistic, care nu amintește suficient de emoționantul Makine din alte romane.
Pare că nici traducerea nu ajută.
Pare că nici traducerea nu ajută.
March 27, 2025
Quelqu'un a appelé ce minuscule roman “une saga lapidaire”, un oxymoron approprié, je trouve. J’ose même ajouter l’étiquette de bildungsroman, étant donné que l'histoire de Valdas Bataeff commence en 1913, lorsqu'il avait 15 ans, et va être suivie pendant presque 80 ans (jusqu'en 1991), à travers deux calendriers : l'un qui s'en meurt avec tout un monde et un amour (le calendrier julien), remplacé par un autre (le calendrier grégorien, celui “des pays civilisés”, d’après Lénine), qui essaie d'effacer la mémoire du premier.
Bien que ce roman ne soit parmi mes favoris de Makine, j'ai été impressionnée par son style télégraphique qui réussit quand même garder toute sa puissance évocatrice :
Pourtant, il me semble que la concision nuit au développement des personnages, qui restent des ombres chinois sur un canevas historique assez rudimentaire, comme s’il s’agissait seulement de la possibilité d’un roman. Une esquisse adroite, derrière laquelle le tableau reste à jamais caché.
3,5 étoiles
Bien que ce roman ne soit parmi mes favoris de Makine, j'ai été impressionnée par son style télégraphique qui réussit quand même garder toute sa puissance évocatrice :
Leur vie s’abrita dans le temps de l’ancien calendrier, le nébuleux retard qu’avaient supprimé les hâtifs constructeurs de l’avenir radieux.
Taïa… leur temps faisant une escale, entre deux calendriers. À l’orée d’une fugace éternité…
Valdas se rendait compte que le passé, même le plus pénible, se décantait déjà et révélait un reflet de douceur, la volonté résignée de ne plus provoquer un monstre tapi au fond de leur souvenirs.
Heureux de ne plus avoir rien à démontrer, il se sentait aux côtés de Taïa, au-delà de tous les calendriers.
Pourtant, il me semble que la concision nuit au développement des personnages, qui restent des ombres chinois sur un canevas historique assez rudimentaire, comme s’il s’agissait seulement de la possibilité d’un roman. Une esquisse adroite, derrière laquelle le tableau reste à jamais caché.
3,5 étoiles
March 1, 2024
Sub forma unei povești captivante, Makine ne vorbește în ”Calendarul unei vechi iubiri” despre sensul vieții, importanța găsirii acestuia și despre iubire ca principal motiv de a trăi.
Eroul poveștii este reprezentat în toate fazele vieții sale, de la adolescentul naiv, protagonist al primelor capitole, până la adultul matur amprentat de trecerea timpului și de tragediile secolului XX la care ia parte. Între cele două extreme se conturează un contrast firesc, atât prin vocea interioară a personajului ce se modifică treptat de-a lungul cărții, cât și de relația acestuia cu celelalte personaje.
La câteva zile de la parcurgerea ”Prietenului armean”, declar cu sinceritate că Andrei Makine m-a impresionat din nou cu același stil de poveste pe care nu vrei să o lași din mână, la care renunți cu greu după parcurgerea și internalizarea ei. Cu un schimb de emoții continuu între carte și cititor, povestea se situează la o distanță semnificativă de clișeul tipic al romanului de dragoste.
Eroul poveștii este reprezentat în toate fazele vieții sale, de la adolescentul naiv, protagonist al primelor capitole, până la adultul matur amprentat de trecerea timpului și de tragediile secolului XX la care ia parte. Între cele două extreme se conturează un contrast firesc, atât prin vocea interioară a personajului ce se modifică treptat de-a lungul cărții, cât și de relația acestuia cu celelalte personaje.
La câteva zile de la parcurgerea ”Prietenului armean”, declar cu sinceritate că Andrei Makine m-a impresionat din nou cu același stil de poveste pe care nu vrei să o lași din mână, la care renunți cu greu după parcurgerea și internalizarea ei. Cu un schimb de emoții continuu între carte și cititor, povestea se situează la o distanță semnificativă de clișeul tipic al romanului de dragoste.
August 13, 2023
Une traversée du XXe siècle à grandes enjambées. Le titre est un peu trompeur, on suit plutôt (de façon un peu distante) la vie du personnage principal également narrateur. Il est certes question d'amour, mais de façon fugace (peut-être un peu frustrant ?).
July 20, 2024
Calendarul unei vechi iubiri de Andrei Makine (2023)
Sunt mereu dornică să îi citesc cărțile lui Makine, scrierea lui îmi pare că explorează din diferite unghiuri tema iubirii care transcende timpul și istoria, mai ales istoria.
Eroii scriitorului rus sunt, de obicei, bărbați care supraviețuiesc timpurilor datorită unei vieți secrete care se alimentează mereu dintr-o imagine, un moment, o trăire care nu poate fi anulată, uitată, care apare ca o apă vie, ca un refugiu, ca o putere interioară. „Ce ai trăit...vorbesc despre zilele acelea petrecute la țărmul Mării Negre... era... însuși sensul vieții. Dragostea aceea ferită de timp este singurul lucru la care trebuie să nădăjduim cu toții.” Un astfel de mesaj am regăsit și în Arhipelagul altei vieți, în Viața unui bărbat necunoscut, dar mai ales în Dincolo de frontiere.
„...avea să își spună că trăiseră deja ceea ce era esențial în ziua aceea senină de toamnă. O imagine care nu făcea partea din lumea celorlalți. La marginea lanului, vedea silueta Taiei în pânza albăstruie a aerului marin. Venea încet spre el, cu un buchet cu spice în mână. Clipa aceea părea să persiste într-un timp care nu se sinchisea să țină socoteala zilelor și anilor.”
Familiariatea aceasta plăcută cu scrierea și preocupările romanelor lui Makine m-a ținut conectată la paginile acestui scurt roman. Dar, față de celelalte cărți, acest volum mi s-a părut puțin prea schematic, deși este gândit sub forma unei destăinuiri pe care Valdas, protagonistul, o face scriitorului, un necunoscut cu care intră în vorbă într-un cimitir. După părerea mea, aceasta nu este cea mai bună lucrare a lui Makine, însă poate fi un mod plăcut de a-ți petrece o după-amiază de vară.
Sunt mereu dornică să îi citesc cărțile lui Makine, scrierea lui îmi pare că explorează din diferite unghiuri tema iubirii care transcende timpul și istoria, mai ales istoria.
Eroii scriitorului rus sunt, de obicei, bărbați care supraviețuiesc timpurilor datorită unei vieți secrete care se alimentează mereu dintr-o imagine, un moment, o trăire care nu poate fi anulată, uitată, care apare ca o apă vie, ca un refugiu, ca o putere interioară. „Ce ai trăit...vorbesc despre zilele acelea petrecute la țărmul Mării Negre... era... însuși sensul vieții. Dragostea aceea ferită de timp este singurul lucru la care trebuie să nădăjduim cu toții.” Un astfel de mesaj am regăsit și în Arhipelagul altei vieți, în Viața unui bărbat necunoscut, dar mai ales în Dincolo de frontiere.
„...avea să își spună că trăiseră deja ceea ce era esențial în ziua aceea senină de toamnă. O imagine care nu făcea partea din lumea celorlalți. La marginea lanului, vedea silueta Taiei în pânza albăstruie a aerului marin. Venea încet spre el, cu un buchet cu spice în mână. Clipa aceea părea să persiste într-un timp care nu se sinchisea să țină socoteala zilelor și anilor.”
Familiariatea aceasta plăcută cu scrierea și preocupările romanelor lui Makine m-a ținut conectată la paginile acestui scurt roman. Dar, față de celelalte cărți, acest volum mi s-a părut puțin prea schematic, deși este gândit sub forma unei destăinuiri pe care Valdas, protagonistul, o face scriitorului, un necunoscut cu care intră în vorbă într-un cimitir. După părerea mea, aceasta nu este cea mai bună lucrare a lui Makine, însă poate fi un mod plăcut de a-ți petrece o după-amiază de vară.
January 14, 2025
Incroyable
November 3, 2023
L'histoire n'a rien d'extraordinaire : la vie d'un homme, russe, à travers le vingtième siècle. Mais ce qui fait la force et l'intérêt de ce livre, c'est l'écriture : une plume ciselée, à la frontière entre le poétique et le philosophique.
Je regrette seulement la redondance de certaines images. « L'ancien calendrier » et le « champ des derniers épis » sont de très belles trouvailles, mais ce n'était peut-être pas la peine de les évoquer à *chaque* chapitre (surtout vu la longueur de ceux-ci). On finit par s'en lasser et c'est dommage. La première partie du livre était tellement plus belle et légère.
Je regrette seulement la redondance de certaines images. « L'ancien calendrier » et le « champ des derniers épis » sont de très belles trouvailles, mais ce n'était peut-être pas la peine de les évoquer à *chaque* chapitre (surtout vu la longueur de ceux-ci). On finit par s'en lasser et c'est dommage. La première partie du livre était tellement plus belle et légère.
September 20, 2024
L’écriture d’Andrei Makine est tellement belle et sans une once de cette prétention qui parfois peut rendre une jolie plume difficile d’accès. L’histoire vous attrape sans vous lâcher, les personnages vous attache à leurs histoires de guerre, d’exil, d’amour et d’amitié. Quel talent de faire passer tant de choses en seulement 180 pages. Top !
July 13, 2025
Un roman scurt, pe care la început l-am considerat grăbit, chiar un pic prea idealist, prea forțat în privința relației dintre Valdas și Taia. Spre final, în schimb, am realizat esența romanului, care nu se vrea o frescă socială și politică ale unor vremuri, care se întinde pe sute de pagini, cu nenumărate personaje și trimiteri istorice. Povestirea imită structura unei amintiri, laitmotiv des întâlnit în viața personajului, este scurtă, prea puțin detaliată, dar surprinde esențialul, surprinde o întâmplare marcantă care, pusă cap la cap cu altele, încropesc o mică povestioară sugestivă.
Expert în povești de dragoste, Makïne ne demonstrează că, neîndoielnic, acea iubire profundă, acel suflet pereche, este singura trăire care ajută omul să treacă prin viață, războaie și sărăcie. Prieteniile, familia, relațiile pasagere, nu sunt decât cârje în care omul obosit de viață, se mai sprijină pentru a putea merge mai departe. Dar într-o viață, marcat rămâi cu adevărat de acea ființă, similară ție, care ți-a insuflat iubire și dorința de a-i purta amintirea de-a lungul secolelor.
Începutul și finalul se leagă armonios, povestea acum bătrânului Valdas intersectându-se imperceptibil cu viața unui tânăr care se afla într-un cimitir. Readuși fiind, la finalul operei, în povestea inițială, am simțit un fior și un zbucium. E greu de crezut uneori, că vieți atât de complexe se află în spatele unui om pe care îl întâlnești întâmplător și mai greu este apoi, să te întorci la existența ta simplă, după ce ai aruncat o mică privire către o viață de roman.
Titlul e superb, foarte sugestiv, marcând trecerea Uniunii Sovietice de la calendarul iulian la cel gregorian și totodată surprinzând ultimele clipe dintr-o poveste de dragoste care i-a fost permis să existe numai într-un timp trecut.
Expert în povești de dragoste, Makïne ne demonstrează că, neîndoielnic, acea iubire profundă, acel suflet pereche, este singura trăire care ajută omul să treacă prin viață, războaie și sărăcie. Prieteniile, familia, relațiile pasagere, nu sunt decât cârje în care omul obosit de viață, se mai sprijină pentru a putea merge mai departe. Dar într-o viață, marcat rămâi cu adevărat de acea ființă, similară ție, care ți-a insuflat iubire și dorința de a-i purta amintirea de-a lungul secolelor.
Începutul și finalul se leagă armonios, povestea acum bătrânului Valdas intersectându-se imperceptibil cu viața unui tânăr care se afla într-un cimitir. Readuși fiind, la finalul operei, în povestea inițială, am simțit un fior și un zbucium. E greu de crezut uneori, că vieți atât de complexe se află în spatele unui om pe care îl întâlnești întâmplător și mai greu este apoi, să te întorci la existența ta simplă, după ce ai aruncat o mică privire către o viață de roman.
Titlul e superb, foarte sugestiv, marcând trecerea Uniunii Sovietice de la calendarul iulian la cel gregorian și totodată surprinzând ultimele clipe dintr-o poveste de dragoste care i-a fost permis să existe numai într-un timp trecut.
June 7, 2025
Le jeune Valdas Bataeff vit sans souci dans une famille à l’aise. L’appel de l’extérieur lui ouvre les portes de sentiments qui viennent le hanter. Il découvre un monde underground qu’il ne soupçonnait pas. D’une femme à l’autre, il planifie épouser sa fiancée Kathleen à son retour de la guerre. Or, le temps en décidera autrement. Et si, malgré les aléas de la vie, le bonheur tout simple se résumait à contempler « le ciel ample et lumineux au-dessus de son champ des derniers épis » ?
Le livre s’ouvre avec cette phrase : « Dire le sens de nos vies est moins facile que d’exalter leur complexité. » Wow ! De quoi méditer. À sa manière, i.e. avec profondeur, humanisme et sagesse,l’auteur nous raconte la guerre, la folie des hommes et la résilience des autres. Triste sujet, belle plume.
Citations
« Ne dites jamais, avec reproche : ce n’est plus ! Mais dites toujours, avec gratitude : ce fut. » p. 10
« Il pensait qu’on ne le reprendrait plus à ce jeu où les peuples se massacraient au profit des politiciens va-t’en-guerre et des financiers transmutant le sang en or. » p. 148
« C’est plus sage de mourir à l’endroit où l’on naît. Autant reposer dans la poussière qu’on a piétinée en apprenant à marcher… » p. 181
Le livre s’ouvre avec cette phrase : « Dire le sens de nos vies est moins facile que d’exalter leur complexité. » Wow ! De quoi méditer. À sa manière, i.e. avec profondeur, humanisme et sagesse,l’auteur nous raconte la guerre, la folie des hommes et la résilience des autres. Triste sujet, belle plume.
Citations
« Ne dites jamais, avec reproche : ce n’est plus ! Mais dites toujours, avec gratitude : ce fut. » p. 10
« Il pensait qu’on ne le reprendrait plus à ce jeu où les peuples se massacraient au profit des politiciens va-t’en-guerre et des financiers transmutant le sang en or. » p. 148
« C’est plus sage de mourir à l’endroit où l’on naît. Autant reposer dans la poussière qu’on a piétinée en apprenant à marcher… » p. 181
November 20, 2024
O calitate remarcabilă a lui Andreï Makine este abilitatea de a surprinde esența unei întregi etape din viața unui om într-un episod-cheie, simbolic, care oferă sens întregului context. Stilul său de a scrie îmi pare apropiat de felul în care amintirile se înregistrează în mintea noastră: o succesiune de cadre pe care le grupăm în compartimente a căror cheie sunt momentele al căror impact l-am conștientizat (spre deosebire de cheia tip madlena a lui Proust, care se bazează pe subconștient).
Din istorii precum copilăria sau prima iubire, uităm majoritatea detaliilor. Totuși, păstrăm în memorie episoade-cheie, cadre care, asemenea unui contur, ne permit să reconstruim aproape întreaga poveste.
Un protagonist melancolic, asumat, sensibil, a cărui paradigmă se răsfrânge asupra cititorului până la finalul lecturii.
Din istorii precum copilăria sau prima iubire, uităm majoritatea detaliilor. Totuși, păstrăm în memorie episoade-cheie, cadre care, asemenea unui contur, ne permit să reconstruim aproape întreaga poveste.
Un protagonist melancolic, asumat, sensibil, a cărui paradigmă se răsfrânge asupra cititorului până la finalul lecturii.
July 30, 2023
Je suis une fan de Makine et quel plaisir de le lire à nouveau. Un court roman, moins de 200 pages, pour une longue vie. Mais quelle vie que celle de Valdas que nous rencontrons adolescent au moment de ses premiers émois amoureux! L'écriture poétique de Makine ne déçoit pas et chaque phrase suffit pour saisir le moment, le personnage, l'émotion. Un très beau livre malgré l'effroyable cruauté des guerres, des conflits, et des douleurs humaines, puisque justement au milieu de tout cela il y a cet amour.
April 28, 2025
I loved this book. Key images and moments kept returning as protagonist Valdas coursed through his life story. Set against the backdrop of the tumultuous changes toppling the Russian dynasty, Valdas’s reflections on war, the human capacity for atrocities, and reversals of personal fortune feel current and relevant even today. The metaphor of living outside time (entre deux calendriers) is superb. A timeless story beautifully told.
June 10, 2025
« En réalité, il cherchait ses traits, naguère si aimés, dans tous les visages... »
Un livre qui dépeint la réalité de Vadlas : celui-ci soumit à la dure réalité de l’époque mais aussi en quelques sortes soumis à l’affection qu’il porte à une jeune femme. Souffrance de la société porteur de masques, mais aussi souffrance au creux du cœur dû à un amour que l’Homme est rarement capable de recevoir : ce qui le pousse à une souffrance.
Un livre qui dépeint la réalité de Vadlas : celui-ci soumit à la dure réalité de l’époque mais aussi en quelques sortes soumis à l’affection qu’il porte à une jeune femme. Souffrance de la société porteur de masques, mais aussi souffrance au creux du cœur dû à un amour que l’Homme est rarement capable de recevoir : ce qui le pousse à une souffrance.
This entire review has been hidden because of spoilers.
March 2, 2026
Exquisitely understated novel that steers clear of psychological flourish and melodrama, yet manages to create intense emotion toward the end. Soft and faded like the memories of its 90-year-old protagonist, a man faced with the brutality of history and human nature, whose teenage love - a brief, almost wordless encounter with sincerity and self-sacrifice - anchors him in reality and wisdom for the rest of his life.
This entire review has been hidden because of spoilers.
August 14, 2023
Un beau roman un peu trop ramassé à mon goût mais prenant, bien écrit et qui traverse le temps les guerres … cet amour à l’écart du temps c’est ce que nous devrions tous espérer ! Cette chance est donnée à chacun de nous, à tout âge, mais nous avons peur d’y croire, cet amour paraît trop fragile à notre soif d’exister. Et pourtant nous avons tous notre champ des derniers épis.
April 25, 2023
3.5
La traversée du XXe siecle de Valdas dans une Russie bien mouvementée
La traversée du XXe siecle de Valdas dans une Russie bien mouvementée
June 2, 2024
"Pe Valdas l-a pufnit râsul, având senzația că jucase un rol ridicol în fatalitatea absurdă a vieții..."
December 9, 2024
Je m'en remets et je vous redis ça.
January 11, 2025
Une plume si belle, si naturelle.
July 24, 2025
Un peu dur de rentrer dedans mais très chouette, on suit la vie d'un jeune russe né début 1900, guerre, révolution, fuite, arrivée en France, guerre, résistance... Très plaisant à lire
August 13, 2025
Un roman émouvant, mélancolique, une tranche de vie qui reste à jamais imprimée dans les chairs. Toujours cette appartenance à un pays qui n'existe plus, cette nostalgie.
July 5, 2025
Ardent.
Displaying 1 - 28 of 28 reviews