„O voce spune povestea unei familii din Arad, o face să curgă lent, ca un fluviu bine aşezat în matcă. Captivanta, sinuoasa istorie a familiei Otescu atrage în albia sa alte zeci şi zeci de mici istorii. Se decupează astfel o Europă Centrală mai puţin cunoscută, de neuitat, prin acurateţea fiecărui detaliu. Dar şi prin forţa de a o proiecta pe fundalul marii istorii. O istorie rea. O recompune cu un amestec de scepticism şi melancolie vocea care povesteşte: Valentina. Valentina.” (Adriana Babeţi)
„Valentina este marca unei familii româneşti care trăieşte în timp de-a lungul a trei generaţii, iar în spaţiu între Arad cu împrejurimile lui, loc matricial complex, şi Viena, oraş în care s-a forjat vocaţia europeană a vestului bănăţean al ţării. Valentina evoluează subtil, mai întâi ca personaj feminin juvenil, enigmatic prin condiţia de vârstă şi gen, apoi ca personaj matur, coagulant, dând sens credibil şi fascinant unei spiţe de neam românesc.” (Rodica Zane)
„Forţă epică, intrigă bine construită, personaje memorabile, de o mare diversitate umană, socială şi etnică, o scriitură suplă, în care regionalismele – bine dozate – contribuie la configurarea universului ficţional şi la individualizarea protagoniştilor, romanul Angelei Martin are toate ingredientele necesare unei cărţi mari. Valentina este fresca unei lumi multietnice, surprinse de-a lungul mai multor ani, în care nu doar oamenii au poveştile lor, ci şi cuvintele, obiectele şi numele proprii. Un roman de citit şi de ţinut minte, original şi puternic, o veritabilă anatomie a supravieţuirii în timpuri potrivnice.” (Carmen Muşat)
Ce surpriză frumoasă am avut cu această carte! Ce lectură, ce limbaj, ce atmosferă. Am citit prima dată despre ea într-o recenzie apreciativă din România literară și ce m-a făcut să o rețin a fost faptul că acțiunea are loc în Arad și în împrejurimi. Adică acasă pentru mine.
Am fost profund impresionată odată ce am terminat de lecturat acest roman, dat fiind că a fost neașteptat de bine realizat. În ciuda faptului în care nu s-a întâmplat nimic extraordinar(cartea a abordat viața colectivă și individuală a mai multor persoane), Angela Martin a reușit să mă introducă într-o lume aparte. Nimic din viața unui om nu este atât de special, precum sunt emoțiile trăite de el. În cele din urmă, apare întrebarea: Cum a mai exact a reușit autoarea să transmită atât de bine istoria a 3 generații, metamorfozând un subiect banal, într-unul de interes? Angela Martin a pus punctul pe “i” și a putut să realizeze ceea ce oamenii din ziua de astăzi se tem: a transpus toate sentimentele covârșitoare pe hârtie, le-a dat un nume, o forma, o viață de om.
O poveste despre o poveste, care nu se învârte în jurul unei povești propriu-zise, dar care se citește compulsiv, ca pe o poveste adevărată. Totuși, nu povestea face frumusețea acestei cărți, ci istoria, istoria mică a trei generații, a unei familii, cu prietenii, vecinii și mica lor comunitate multietnică din și din jurul Aradului, ce se proiectează undeva pe fundalul istoriei mari. Foarte multe personaje, fiecare cu vocea și povestea lui, fiecare încercând să supraviețuiască (și, în același timp, să-și salveze povestea) într-unele dintre cele mai grele vremuri pe care le-a cunoscut România.
Am citit-o cu mare pasiune, mi s-a părut chiar o lecție de virtuozitate literară. Mi-ar fi plăcut s-o fi scris eu.
Atât de bine scrisă! O lectură superbă: sat, oraș, familie, suferință, iubire, nostalgie… viață! Cât am îndrăgit aceste personaje! Am trăit încă o viață alături de familia Otescu, de parcă că eram în casa lor. O lectură minunată!