In plin avint al epocii marxiste, o stafie baga spaima in tovarasii muncitori; acestia sint apoi anchetati dintr-un motiv bine n-au avut prezenta de spirit, le-a fost teama de ceva ce contravine regulamentului si spiritului materialist, nu s-au luat de piept cu stafia! Un papagal prezice cetateanului Filippikov mosii intinse si averi nemarginite. Filippikov se inspaiminta, caci averea individului e un semn al egoismului, al deviationismului, al unui element strain ce poate fi inlaturat numai prin concediere, puscarie, epurare. Tot in epoca transformarilor sovietice, un tata incearca disperat sa-si convinga colegii sa vina sa-i vada baietelul abia nascut. In fata refuzului repetat, disperat, tatal recurge la solutia isi trateaza copilul ca pe un agregat scos de pe linia de asamblare a uzinei si-si convoaca toti colegii la o sedinta de examinare stiintifica, prin indici calitativi, a nou-nascutului. Aceasta imagine a uimirii ca raspuns la gindirea mecanica, a spaimei ca reactie la neputinta adaptarii la o situatie inumana devine la Ilf si Petrov prilej de umor la tot pasul, de situatii comice cu final exploziv, de ironii fata de tot ce este irational si lipsit de umanitate.
Ilya Ilf (Russian: Илья Ильф, pseudonym of Iehiel-Leyb (Ilya) Arnoldovich Faynzilberg was a popular Soviet journalist and writer of Jewish origin who usually worked in collaboration with Yevgeni Petrov during the 1920s and 1930s. Their duo was known simply as Ilf and Petrov. Together they published two popular comedy novels The Twelve Chairs (1928) and The Little Golden Calf (1931), as well as a satirical book One-storied America (often translated as Little Golden America) that documented their journey through the United States between 1935 and 1936.
Ilf and Petrov became extremely popular for their two satirical novels: The Twelve Chairs and its sequel, The Little Golden Calf. The two texts are connected by their main character, Ostap Bender, a con man in pursuit of elusive riches. Both books follow exploits of Bender and his associates looking for treasure amidst the contemporary Soviet reality. They were written and are set in the relatively liberal era in Soviet history, the New Economic Policy of the 1920s. The main characters generally avoid contact with the apparently lax law enforcement. Their position outside the organized, goal-driven, productive Soviet society is emphasized. It also gives the authors a convenient platform from which to look at this society and to make fun of its less attractive and less Socialist aspects. These are among the most widely read and quoted books in Russian culture. The Twelve Chairs was adapted for ca. twenty movies, in the USSR (by Leonid Gaidai and by Mark Zakharov), in the US (in particular by Mel Brooks), and in other countries.
The two writers also traveled across the Great Depression-era United States. Ilf took many pictures throughout the journey, and the authors produced a photo essay entitled "American Photographs", published in Ogonyok magazine. Shortly after that they published the book Одноэтажная Америка (literally: "One-storied America"), translated as Little Golden America (an allusion to The Little Golden Calf). The first edition of the book did not include Ilf's photographs. Both the photo essay and the book document their adventures with their characteristic humor and playfulness. Notably, Ilf and Petrov were not afraid to praise many aspects of the American lifestyle in these works.
E mai simplu să îi vâri omului sub nas un vazon cu fucsia decât să îi servești la timp, curat si în liniște, pe farfurii calde, o mâncare gustoasă. E mai ușor să asurzești omul cu cântece de pungași puse pe ritm de foxtrot decât să ai o gară cu adevărat sclipitor de curată și trenuri cu un confort real. Iar cauza nu este sărăcia, ci prostia. Și mai e ceva: lipsa dorinței de a te ocupa de ceea ce este treaba ta. [Ilf și Petrov]
- un fel stand-up comedy literar (cum ambele meserii sunt bazate pe spirit de observație), incredibil de actual prin subiecte - absurdul birocrației, ideologie, ipocrizie, snobism, educație, servicii - superintuiții: *tendința comunicării de masă de a înlocui dialogul firesc, egal, *lipsa a ceea ce acum se numește property management, dacă nu mă înșel, și care încă nu prea există în România („este mai ușor să ajungi la unul dintre cei mi buni specialiști în boli de inimă decât să găsești un zugrav”), *corectitudinea, ospitalitatea cu care sunt tratați străinii, în comparație cu cetățenii țării („înjosirea unui cetățean sovietic înseamnă înjosirea demnității întregii țări”) *renunțarea la profesiile specializate și dezvoltarea pe orizontală - managementul („-Nu înțeleg, care e totuși profesia ta de bază? - Chiar nu înțelegi? Conducere în general.”) *hipsterul („Acasă la el se dovedi a fi tot ce trebuie, adică toată garnitura de jucării pentru un copilaș de vreo 35 de ani: patefon cu tangouri poloneze, difuzor dinamic, aparat foto Leika cu 5 obiective, șase trepieduri și două lupe. Soția nu era încă.”)
Niste povestioare foarte ironice si foarte potrivite societatii. Totusi, multor dintre ele le lipseste dezvoltarea care le-ar face mult mai haioase. Dintre povestioarele cu lungimea de o pagina, multe sunt prea “pe sleau”, ironia este foarte evidenta. Bineinteles, acest volum este o compilatie din insemnari, carnete, articole, foiletoane etc. ale celor doi autori si este natural ca aceste forme de continut sa nu aiba lungimea unei nuvele. Chiar prefata dezvaluie acest fapt; ca aceste povestiri nu sunt editate.