Nu sunt un mare fan al cărților self-help americane. În prefață un alt autor spune că această carte o să-ți schimbe viața. De ce să nu lăsăm faptele să vorbească?
În ansamblu, e o carte bunicică. Iertarea e un lucru greu de înfăptuit. Iertarea nu înseamnă să fii de acord cu ceea ce ți-a făcut/spus cineva, nu înseamnă nici slăbiciune. Înseamnă să-ți recapeți controlul și să te rupi de trecut, să mergi înainte. Prin decizia de a nu ierta, doar ne condamnăm la suferință, nefericire. Pe lângă asta, ne afectează nu doar psihologic, ci și fizic, manifestându-se prin dureri, oboseală, boli etc. Se putea de spus mai multe la acest capitol.
Cum iertăm? Autorul ne propune să ne schimbăm sistemul de convingeri. Sub influența emoțiilor e greu să gândești obiectiv. Schimbarea perspectivei schimbă situația, e ca și cum dai perdeaua întunecată la o parte și vezi totul. Tu greșești, eu greșesc, toți greșim. Noi suntem responsabili pentru felul cum ne simțim, cum abordăm acel moment care ne-a afectat. Printre alte metode de a ierta sunt să scrii în jurnal, ori să scrii pe o foaie și o rupi, ori trimiți o scrisoare unui prieten. Toate sentimentele și amintirile negative le arunci în coș, legi un balon de coș, îi dai drumul sus până dispare. O metodă propusă este amnezia temporară, adică pentru 10 minute uiți de acele amintiri neplăcute și te concentrezi pe pozitiv.