20002020

by Constantin Vică

Volum-stroboscop cu străluciri multiple. Luminează cu grație și cinism zone întinse, de la digital la iubire, de la social la disperare, de la cercetare la A.I. și-napoi la sufletul omului. Te conectează și deconectează ca dial-up-ul. Citește-l de mai multe ori, pe toate vocile dinăuntrul tău, până îți aduci aminte.

– Luiza Vasiliu

Citind volumul lui Constnatin Vică, acest enigmatic (și atât de simplu) 20002020, am avut senzația că deschid un „escape pod” din care iese un astronaut care vine direct din copilăria și din tinerețea mea, dar care, în mod miraculos, are întipărit în suprafața ca o coajă de nucă a hipocampului și amintirile prezentului. El este, totuși, o ființă a trecutului, pentru că, în ciuda unei afișate răceli a logosului, funcționează în siajul unei fantome: melancolia. Oricât ar încerca să disimuleze, poetul acesta e un romantic întârziat, un „douămiist” care și-a amânat debarcarea în portul generației. Și bine a făcut!

– Bogdan-Alexandru Stănescu

Genres: Poetry

114 pages, Paperback

Published January 1, 2023

Reviews

[Ramona Boldizsar · Rating 5 out of 5]

Faină, sper să revin și să scriu mai pe larg despre, mi-a plăcut mult. E prima oară când citesc poezie de Constantin Vică — nu știam că debutase editorial în 1997 cu volumul „Intersecția frica de moarte” (urmat în 2003 de „Ieșirea din intersecția frică de moarte”). Îl știam doar ca profesor de seminar — am făcut Filosofia Istoriei cu el prin 2013 și a fost un super seminar, m-am bucurat să îi citesc și poezia, complexă și pe alocuri foarte tandră.

„nu contează foarte mult numele meu, dar al tău
e cel mai importat”

”ușile rămâneau deschise, alergam din casă în casă
nu căutam nimic, nu luam nimic, nu era nimic de
împărțit
apoi lucrurile s-au strâns și s-au împărțit în categorii.”

[Christian Savin · Rating 2 out of 5]

era frumos în marea de suflete unde mă aflam,
autostrada puterii și autostrada plăcerii se intersectau
în brațele mele,
marea de suflete fremăta.

la mult timp după, eram noi singuri, păzeam în
mijlocul drumului.
nu mai trecea nimeni,
numai tu mă roteai de rotițe, ca pe un ceas pobeda,
și numai tu priveai inexpresiv spre cer.

[Lorena · Rating 5 out of 5]

„te-am mângâiat
ca un omagiu adus celor care fac bine și rău
fără a face nimic”....

[Gabriela Vieru · Rating 3 out of 5]

3.5

[matei · Rating 2 out of 5]

pastel

ca orice om prosper în memorii
observ pe geam ca ne-am înmultit, că suntem din ce in ce mai multi si mai frumosi,
ocupăm orasele unul după altul fără a deranja pe cineva.
poate doar vitrinele freamătã mai tare si manechinele incep să vibreze,
poate în america se va face un monument pentru noi si pentru cele care ne-au născut.
nu-i nimic problematic între lucrurile noastre si in buzunarele noastre nu găsesti nimic.
pe străzi trec zilnic oameni, noi alături de ei, printre ei,
cu mersul nostru legănat, cu greutatea noastra, cu zonele intime bine ascunse.
vedem cum lucruri vechi, magnetofoane, discuri, căsti se aruncă,
fãră a-l face sã tremure
pe cel ce o face.

stau în fotoliu
și, fără să vreau, observ pe geam
cum alți oameni fac copii,
apoi se culcă liniștiți.


// poate i-aș fi dat mai mult, dar nu m-a convins cu totul.

[Valentina Dima · Rating 3 out of 5]

O poezie ludică. Pe alocuri, joaca e de-a perspectivele vizuale, spațiale, temporale, filosofice, culturale...literar, transpare un soi de suprarealism nu de fond, ci de curiozitate și ironie, ambele artistice.
Elementele din lumea digitală se amestecă grăbit în culoarele eticii cu umor, dar și cu ironie. De parcă ar exista o teamă de a-și lua prea în serios căutarea de sine. Jucării poetice.

[Diana Maria - Talida · Rating 5 out of 5]

Cartea mea preferată pe anul 2023. Am încercat să ajung la una care să o egaleze și nu s-a putut. C.V. dă dovadă de o intimitate pe cât de inteligentă, pe atât de fină și naivă în scris, cel puțin în acest volum. Mi-e greu să aleg un poem preferat, pentru că mi-au plăcut foarte multe poeme din cartea asta & cred cu tărie că trebuie citită intens de cât mai multă lume.

[Vixxen · Rating 5 out of 5]

acest volum m a facut sa simt o nostalgie a prezentului. sentimentul de singuratate calma si insorita. filosofica, cu intrebari si crize existentiale foarte foarte subtile, aproape inobservabile cu ochiul liber.

[Daria-Ioana · Rating 4 out of 5]

4.5 ⭐️