Micul Chagall

by Renata Carageani

Grigore Kader este un comisar atipic, și asta nu doar pentru că e mulatru. Iar când unui comisar atipic i se repartizează un caz straniu evenimentele nu pot fi decât incitante. Un băiat arestat pentru crimă reușește să-l convingă că nu a fost el autorul, iar comisarul Kader și inspectorii lui pornesc în căutarea ucigașei.
Lucrurile sunt cât se poate de clare, portretul-robot este alcătuit și motivul crimei e deja bine cunoscut: furtul unei schițe a lui Chagall. Și totuși, atunci când toate femeile din cercul de cunoștințe al victimei corespund portretului-robot, iar obiectul furat are o valoare derizorie, anchetatorii sunt puși la grea încercare.

216 pages, Unknown Binding

First published January 1, 2013

About the author

Renata Carageani este născută în 1960, la Bucureşti, a urmat Liceul de muzică “George Enescu”, secţia pian, apoi Facultatea de Farmacie. După 1989 a publicat eseuri şi pamflete politice în revista Palatul de Justiţie, astăzi dispărută. A scris povestiri fantastice, ştiinţifico-fantastice şi poliţiste. În 2010, în urma unui concurs literar, două dintre ele – “Gara” şi “Oamenii-buză-de-iepure” – au apărut în culegerea de proză Premiile Lili. Antologia festivalului de literatură Lili. Alte povestiri au fost publicate în reviste literare şi volume colective. "Nono" este primul roman al autoarei.

Reviews

[Bookblog.ro · Rating 4 out of 5]

Deși de cele mai multe ori când încep o carte scrisă de un autor român contemporan am emoții, neștiind dacă îmi va plăcea sau nu, în cazul romanelor polițiste lucrurile stau diferit. Lecturile de acest gen de până acum mi-au creat un sentiment de siguranță și sunt convinsă încă de la început că voi avea parte de o carte care nu mă va dezamăgi. Despre autoarea romanului Micul Chagall știam doar că a scris Nono, roman despre care auzisem că a fost primit foarte bine de public, însă cum nu l-am parcurs pe acesta, nu aveam idee la ce să mă aștept. Acum însă, după ce am terminat Micul Chagall, nu îmi doresc decât să citesc cât mai repede orice scriere a autoarei. Aproape că nu am idee când au zburat orele în timp ce lecturam romanul. Am senzația că l-am parcurs într-o clipă, ținându-mi respirația sau că nu am citit de fapt o carte, ci am urmărit un film.

Romanul îmbină câteva dintre trăsăturile tipice stilului polițist cu aspecte noi, ce vin ca o gură de aer proaspăt. În centrul atenției se află comisarul Grigore Kader, un polițist exemplar, dar al cărui look exotic i-a creat nu de puține ori dificultăți în societatea românească destul de puțin tolerantă. Alături de cei doi subalterni ai săi, Kader trebuie să dezlege misterul a ceea ce inițial pare un jaf încheiat cu o crimă. Însă, bineînțeles, lucrurile se dovedesc în scurt timp a fi mult mai complicate. Mi-a plăcut enorm faptul că autoarea reușește să îți mențină interesul la cote maxime fără să mizeze pe trucuri ieftine sau pe vreo intrigă holliwoodiană. Cazul este ancorat în societatea românească, apar personaje tipice, pe care le regăsim și în viața reală, oriunde am întoarce capul, iar conflictele, atitudinile și țelurile personajelor păstrează și ele un aer autohton. Continuarea recenziei o găsești aici http://www.bookblog.ro/recenzie/micul...

[Laura Frunza · Rating 3 out of 5]

Cartea este captivantă, un roman poliţist reuşit, cu o poveste destul de bine construită cât să te ţină "prins" până la ultima pagină. Eu nu m-aş grăbi, însă, s-o compar cu Rodica Ojog Braşoveanu, cum am remarcat la altcineva. Cartea e clar inspirată după romanele ei, chiar şi procurorul Cristescu din cartea Renatei Carageani e botezat după maiorul Cristescu al lui ROB, iar întreg romanul, aşa cum se vrea el o frescă a societăţii bucureştene, cu tot felul de personaje din diverse clase sociale (în special înalte), cu intriga încâlcită şi cu poliţişti pitoreşti e croit aproape în întregime pe tiparul ROB. Singura dezamăgire e finalul sec, cu extrem de puţine detalii, din care am simţit că lipseşte cu desăvârşire marele "reveal", acea dezvăluire din încheiere în care toată lumea află ce şi cum şi toate detaliile sunt puse la punct. Mi-a lipsit fragmentul acela de final, cred că aş fi preferat ceva stil Poirot, cu toată lumea adunată şi toate cărţile pe faţă, dar fiecare autor alege să scrie cum doreşte el şi nu cum doreşte publicul.

[Kadia · Rating 4 out of 5]

Micul Chagall mi se pare mult mai bună decat Nono, fiind probabil mult mai în stilul cărților lecturate în ultima perioadă, însă citită imediat după Camilla Lackberg, Walter Mosley, Maj Sjöwall și Per Wahlöö, pot să spun cu mâna pe inimă că este mai interesantă decât toți aceștia.
Mai multe detalii aici: http://kadiavsd.com/2014/02/18/renata...