Parfum de curtezană

by Sawako Ariyoshi

Cartea face parte din colectia "Raftul Denisei". Ca romancieră, Sawako Ariyoshi este cunoscută în lume mai ales prin bestsellerurile Parfum de curtezană, Dansatoarea de Kabuki şi Soţia doctorului, ale căror traduceri în limba română au apărut în colecţia „Raftul Denisei". Roman dens, de o mare fineţe, proiectat pe planuri multiple, Parfum de curtezana este o poveste emblematică de dragoste şi ură între o mamă şi o fiică, o naraţiune istorică în Japonia primelor decenii ale secolului XX şi o meditaţie asupra condiţiei femeii în universul crud al gheişelor. A fost ecranizat în 1964, în regia lui Keisuke Kinoshita, cu Mariko Okada şi Nobuko Otowa în rolurile principale. La sfârşitul erei Meiji, într-un sat pierdut în mijlocul lanurilor de orez, destinul a trei generaţii de femei pare să urmeze ritmul imuabil al vieţii la ţară. Însă, în clipa în care frumoasa văduvă Ikuyo, mama lui Tomoko şi fiica Tsunei, se recăsătoreşte cu fiul căpeteniei satului, totul pare să-şi iasă din matcă. Atrasă de mirajul oraşului, tânăra pereche părăseşte casa părintească. Tōkiō le va zdrobi repede speranţele, iar frivolitatea lui Ikuyo va împinge familia spre dezonoare. Tomoko sfârşeşte prin a fi vândută, la zece ani, unei case din cartierul plăcerilor. Gheişă-ucenică, ea va învăţa că foşnetul unui chimono de mătase înmiresmat cu tămâie, umbra unui zâmbet pe chipul desăvârşit ascuns de fard sau degetele abia atingând coardele unui shamisen pot îngenunchea bărbaţi care hotărăsc soarta Japoniei. Însă dorinţa cea mai mare a tinerei este să fie liberă. Va reuşi ea să-şi hotărască singură soarta într-o societate ale cărei temelii încep să fie erodate de tragediile istoriei.

Genres: Japan, Fiction, Japanese Literature, Historical Fiction, Historical, Asia, Roman

433 pages, Paperback

First published January 1, 1962

About the author

Born in Wakayama City and a graduate of Tokyo Women's Christian College, Sawako Ariyoshi spent part of her childhood in Java. A prolific novelist, she dramatises significant issues in her fiction such as the suffering of the elderly, the effects of pollution on the environment, and the effects of social and political change on Japanese domestic life and values, especially on the lives of women. Her novel The Twilight Years depicts the life of a working woman who is caring for her elderly, dying father-in-law. Among Ariyoshi's other novels is The River Ki, an insightful portrait of the lives of three rural women: a mother, daughter, and granddaughter. Her novel The Doctor's Wife, a historical novel dramatising the roles of nineteenth-century Japanese women as it chronicles the experience of a pioneer doctor with breast cancer surgery, has identified her as one of the finest postwar Japanese women writers. The Doctor's Wife (1966) is considered as her best novel. Starting in 1949, Ariyoshi studied literature and theatre at the Tokyo Women's Christian College until she graduated in 1952. In 1959 she spent a year at the Sarah Lawrence College in New York. She then worked with a publishing company and also wrote for journals, joined a dance troupe, and wrote short stories and scripts for various media. She travelled extensively, getting material for her serialized novels of domestic life, mostly dealing with social issues. Recipient of a Rockefeller Foundation Fellowship in 1959, Ariyoshi had received some Japanese literary awards and was at the height of her career when she died quietly in her sleep.

See Wikipedia

Reviews

[Karine Mon coin lecture · Rating 4 out of 5]

Quand on revient du Japon et qu'on a pu visiter les lieux mentionnés dans le roman, lire cette histoire est un véritable voyage dans le temps. Deux générations de femmes à la merci de leur époque, une relation mère-fille troublée et souvent malsaine, c'est un demi-siècle d'histoire japonaise qui nous est raconté ici. J'ai beaucoup, beaucoup aimé!

[Marie · Rating 2 out of 5]

I really struggled with this book. I felt that the writing was too flat to be able to enjoy it, maybe that was due to the translation? I felt that we didn't go deep enough into the character's personalities and there is too much distance with their interior thoughts for me to be invested in them.
I also didn't feel like we get that much details on the lives of geishas. The pace is both too fast and too slow at the same time. Unfortunately just not a book for me.

[Anca Adriana Rucareanu · Rating 4 out of 5]

Nu am mai citit nimic scris de Sawako Ariyoshi, dar am rămas profund impresionată de imaginea diferită pe care o aruncă asupra femeilor. Le surprinde delicatețea cu tușe bine definite și extrem de precise, dar știe, cu prisosință, să le scoată în evidență și punctele slabe, sau modul în care viața încearcă să le pună piedici și să transforme trăsăturile lor definitorii în vulnerabilitate.

De-a lungul acestei cărți am admirat și am urât în egală măsură. Nu am mai întâlnit de mult timp un personaj atât de antipatic, de egoist și de nepăsător. Dacă nu ar fi fost Tomoko, o gheisa „gingașă ca o floare, dar pe care loviturile vieții nu o pot înfrânge”, aș fi parcurs romanul cu mare dificultate.

https://ancasicartile.wordpress.com/2...

[TakoNeko · Rating 4 out of 5]

Un très bon livre avec une héroïne attachante. Et l'on y apprend plein de chose sur le monde des geishas, de quoi tordre de le coups aux idées reçues que s'en font les Occidentaux.

[Mathilde · Rating 5 out of 5]

Quel livre touchant ! Un rythme doux mais fluide comme le tissu des nombreux kimonos portés dans ce roman. Publié dans un premier temps dans un journal sous la forme d'un roman feuilleton, malgré que parfois des années s'écoulent entre les épisodes de vie, Tomoko continue de nous émouvoir, sa relation avec sa mère nous touche, nous énerve, nous frustre mais sa persévérance nous donne espoir. Merci Tomoko pour ce doux voyage dans un Japon changeant.

[Calina · Rating 3 out of 5]

Decent book, it showcases a lot of the complexities of a mother-daughter relationship across multiple generations, as well as life in Japan in the first decades of the XXI century until after the end of the WW2. It also gives glimpses into the life of geishas and the toll it takes on their personal freedom and love life.
Overall it's a pretty depressing book and only towards the end does the main character find the strength to see life's struggles as neutral or as not only negative or as one would put it - the silver lining. I know it's a trait of Japanese literature to be more on the somber side but man was it heavy. If passionate about the subject, go ahead and read it, else feel free to skip it.

[Cocco Nicole · Rating 4 out of 5]

Parfum de curtezană  este un roman plin de tradiție și cultură.
Este adevărat că nu este foarte ușor de parcurs, fiindcă conține o descriere amănunțită a culturii japoneze, detalii care necesită o atenție specială, și care ori te atrag, ori te enervează. Însă pentru mine rămâne o carte deosebită care m-a captivat de la primele pagini.

Povestea este o perspectivă directă, aproape fără comentarii despre ce opțiuni le rămân disponibile femeilor într-o lume a gheișelor și ce utilizări limitate ar putea face ele din aceste opțiuni.

Unul dintre aspectele fascinante ale acestei cărți este atenția acordată detaliilor și, în special, felul în care este povestită o mare parte din poveste prin descrieri de țesături de kimono, abilitățile de cusut neobișnuite sau detaliile mobilierului, faianței și aranjamentelor florale prin case.

Un roman încărcat de istorie, despre vieți, alegeri dificile, despre gestionarea și găsirea satisfacției în soluții imperfecte.

Una peste alta, este o carte extraordinară, care merită citită!

[Ella · Rating 4 out of 5]

C’est un texte traduit du japonais en français en ce qui concerne ma lecture.
D’habitude je me tourne vers un type de lecture plus légère. Cependant la relation mère fille explorée en la présentant comme un mélange de haine, d’amour et de jalousie est ce qui a attiré mon attention.
Je me suis dis que c’était une analyse complexe de ce que pouvait être le rapport entre deux femmes qui peuvent, il est vrai s’aimer mais aussi se détester.
Alors que Tomoko semble endosser le rôle de mère et être remplie de courage et de bons sentiments, aspirant seulement à une vie simple Ikuyo est son opposé.
Le personnage d’Ikuyo est égoïste, inatteignable est grand par sa beauté. C’est à mon humble avis la présence de la mère et cette relation tumultueuse qu’elle entretient avec le personnage principal qui fait la profondeur du roman.
Effectivement, Tomoko est un personnage dont la vie n’est pas à la hauteur de son bon caractère et esprit.
Cependant, c’est dans la relation qu’elle entretient avec sa mère que l’on retrouve le point névralgique mais aussi le point vital de son existence.
Sans le savoir sa souffrance lui permet de faire de son sort quelque chose d’intimement lié aux relations humaines et à leur complexité. C’est du manque d’amour que naît une gentille, serviable Tomoko. C’est poussée dans l’adversité qu’elle construit son courage et sa résilience dont elle a pus faire preuve à plus d’une reprise. C’est donc un personnage qui naît de l’adversité que lui présente la vie, son cercle familial, la société dans laquelle elle vît.
On peut dire que rien ne réussit à Tomoko de ce qu’elle aurait souhaité, de ce qu’elle croyait être un accomplissement honorable. Ce pendant le personnage s’accomplît d’une façon différente et il n’en ressort que plus fort.
C’est dont cet aspect relationnel analysé que j’ai apprécié le plus.
Le roman Fleuve peut sembler long au premier coup d’œil étant donné son volume mais surtout étant donné l’espacement entre les lignes qui n’est pas grand et qui donne une impression d’écriture tassée (pour cette édition du moins). Cependant, ne vous y trompez pas, l’histoire est très entraînante et le débit est très bon : c’est une lecture fluide, l’écriture est simple et agréable.
Je n’ai pas eu l’impression de lire un pavé. J’ai fini ma lecture en quatre jours. En outre les ellipses aident à cette légèreté dans une histoire qui suit toute la vie d’un personnage.
Comme la narration a été traduite du japonais, on retrouve quelques mots dessués et un peu plus recherchés que la normale. Le fait que l’on retrouve un style plutôt simple en écriture me font m’interroger sur une tendance à l’épuré en ce qui concerne la littérature japonaise.

J’ai beaucoup aimé le fait que l’histoire soit parsemée de petites allusions à la situation mondiale et aux changements qui surviennent au japon après la guerre. En outre le roman et l’avis critique de Tomoko nous laissent nostalgiques d’un Japon traditionnel et de coutumes que l’on aurait bien voulu connaitre. Insinuant que le passé faisait peut-être beaucoup plus de sens que le présent.
J’ai été émerveillé d’en apprendre plus sur cet univers « des saules et des fleurs », ainsi que sur l’histoire de ce pays qu’est le Japon.

Il m’a paru tendre de regarder l’évolution d’une mère à l’air désintéressée de son enfant qui se faire écraser et meurt après être sorti habillée négligemment et dans précipitamment pour aller voir sa fille hospitalisée gravement.
Il m’a semblé que c’était plutôt ironique et une fin inattendue pour un personnage aussi iconique qu’Ikuyo. Cela était parfait.
La beauté de la mère est ce qui qualifie premièrement le personnage d’Ikuyo.
On voit en premier lieu la beauté absolue que peut paraître celle d’une mère pour une enfant, puis la beauté frustrante aux yeux d’une jeune femme qui se sent évincée par elle…

Le fait de faire allusion aux kimonos et aux tissus ( la soie...) laissent une agréable image de la beauté, ainsi que les souvenirs de Tomoko : sa mère derrière un nuages de brume blanche embaumant ses kimonos, sa mère droite et fière lors de sa cérémonie de mariage, détesté par tout le monde…

Puis l’amour dont on a qu’une esquisse dans le roman qui reliait Ikuyo et le père de Tomoko laissent aussi entrevoir peut-être une sensibilité qui laisse encore planner le côté mystérieux de ce personnage.
L’auteur n’a pas cessé d’insister sur le fait que cette beauté ne prenait pas de rides mais le personnage prenait quelques-unes vers la fin…
Tomoko est courageuse et attachante aussi.

Très heureuse d’avoir découvert Le Miroir Des Courtisanes. Belle lecture.

[Cécile · Rating 5 out of 5]

This is one of those rare occasions when a book you've just read makes its way into your favourite-ever list. This was a gorgeous, leisurely, complex account of the lives of two women in 20th-century Japan. One, the mother, is a highy sexual, hedonistic, selfish, vain person... who might just be a representation of what happens to women who dare to embrace and enjoy their sexual selves in a society where women are supposed to be subservient; the other, her daughter (and the character through whose point of view the novel is told), is modest, hard-working, intelligent, and nonetheless has to fight dire odds to end up as anything but a downtrodden servant in a brothel. The story isn't an overtly militant perspective on the condition of women in Japan, but a direct, almost uncommented account of what options were available to women in such a world, and what limited uses they could make of those options. The world of geishas, for instance, is depicted in a way that falls far from two equally simplistic representation, the traditional one where geishas are nothing but sex objects, with no prospects or agency of their own; and the rose-tinted view of geishas as 'powerful' artists in control of their own lives. Instead, the book depicts the pleasure districts of Tokyo and Kyoto as traditionalist, dominated by money, where every player makes extremely pragmatic choices, and doesn't shy away from exploiting others. Sexual exploitation isn't glossed over, but neither is it represented simplistically: the protagonist does survive thanks to the kindness of a patron, even though her physical relationship with him repulses her. The consequences on the characters' present and futures are both heart-breaking and thought-provoking, and reading this from the point of view of a Westerner, it's a good reminder that one shouldn't ever yield to the temptation of treating a complex cultural phenomenon like a cool postcard or a 'Did you know...?' talking point.

One of the fascinating aspects of this book is its attention to details, and in particular, the way so much of the story is told through descriptions of kimono fabrics, the mother's uncanny sewing skills, or the details of the furniture, earthenware and flower arrangements in houses. These aren't just atmospheric, but materialise the unspoken parts of the relationship between mother and daughter (and sister, for a while), and of the protagonist's aspirations and thwarted hopes. These are in constant evolution through the book, defying categorisation. It is only upon reaching the end, for instance, that the reader can finally decide whether the protagonist was ever truly loved by her mother; and at this point, no real epiphany or sense of closure happens.

This is a novel about history, but most of all about lives, difficult choices, coping, finding satisfaction in imperfect solutions. It feels particularly open to interpretation, because so much is left unsaid, the text shows actions and invites readers to fill in the gaps when it comes to understanding the characters. These may seem relatively uncomplicated at first (the 'good girl' and the vain, shameless mother), but the text blurs the picture again and again, until something much more complex emerges. The society of the times is both painted without compromise, and shown in its questionable, damaging beauty. All in all, it's an extraordinary book.

[Olga · Rating 4 out of 5]

"Parfum de curtezana" este primul roman al scriitoarei Sawako Ariyoshi pe care il citesc.
Lumea gheiselor, cultura, religia si obiceiurile japonezilor, ramase neschimbate de atatea secole chiar si in ciuda patrunderii agresive ale Occidentului, m-au fascinat dintodeauna.

"Parfum de curtezana" este un roman foarte feminin, scris cu multa gratie si candoare, cu atentie la detalii si plin de emotie. Un roman ce are ca fir narativ principal viata a trei femei, reprezentand trei generatii - bunica Tsuna, mama Ikuyo si fiica Tomoko, personajul principal - detaliind deopotriva relatiile dintre acestea, lumea intr-o continua si rapida schimbare de la inceputul secolului XX si pana dupa Cel De-Al Doilea Razboi Mondial precum si lumile si vietile separate ale curtezanelor si a gheiselor.
Romanul este de asemenea un bun inceput pentru a deslusi numeroase fragmente din cultura japoneza, de la diferitele tipuri de coafuri complicate, datini si sarbatori religioase, fragmente din societate si din functionarea unei celule familiale, si kimono-uri. Kimono-urile, in multitudinea lor de culori, imprimeuri si tesaturi oglindesc statuturi sociale, varste diferite, meserii si apartenenta la traditie.

Volumul este un veritabil bildungsroman, urmarind evolutia lui Tomoko pe parcursul a aproape 50 de ani. O descoperim pe Tomoko in curtea bunicii materne, Tsuna, matroana impamantenita adanc in traditiile seculare si rolul traditional al femeii. Fetita este crescuta de mica in "lumea salciilor si a florilor" (denumirea utilizata pentru domeniul curtezanelor si a gheiselor). Mama, Ikuyo, frecvent absenta din viata copiilor sai, este curtezana, rol ce va avea o incidenta asupra evolutiei lui Tomoko.
Pe langa puternicul conflict generational, Tomoko nu are parte nicicand de o influenta feminina pozitiva, Ikuyo fiind un ghiveci de defecte, ignoranta si lipsa de orice urma de instict matern sau afectiune.
In ciuda adversitatii vietii si a relatiei ostile cu membrii familiei, Tomoko este gingasa si empatica, isi urmeaza calea predefinita de altii si isi infrunta temerile.

4/5*

[minibulle87 · Rating 3 out of 5]

Un livre que j'aurais pensé apprécier plus.
On suit le destin de Tomoko, née dans la campagne japonaise au début du XXè siècle, qui devient successivement geisha puis patronne d'auberge et d'hôtel à Tokyo, jusque dans les années 1950. Ce roman suit également les relations mouvementées entre Tomoko et sa mère Ikuyo, personnage fantasque et mère peu aimante mais toujours présente dans la vie de sa fille. Le tout dans un Japon changeant, qui quitte progressivement l'ère Meiji, subit des désastres (tremblement de terre de 1923, crise financière, guerre, occupation américaine) et se modernise.
Je me suis un peu ennuyée dans ce livre, que j'ai trouvé trop linéaire, descriptif, s'attachant à dérouler une suite d'événements plutôt qu'à apporter chair et émotion au récit.
La publication originale sous forme de feuilleton dans un magazine y est peut-être pour quelque chose.
La plume de l'auteur est précise et détaillée, minutieuse même sur certains aspects (les coloris des kimonos, les variétés de fleurs...) ; mais j'aurais aimé plus d'approfondissements sur l'apprentissage des geishas par exemple. Je regrette que l'auteur couvre une si grande partie de la vie de Tomoko, ce qui m'empêche de m'attacher réellement à elle.
Bizarrement, même si on suit Tomoko dans son intimité, dans ses moindres pensées et émotions, j'ai ressenti une froideur dans le style, peut-être en raison d'une forme de pudeur de l'auteur, ou d'un biais venant de la traduction, et je n'ai pas réussi à entrer en empathie avec elle.
Cela dit, j'ai apprécié le côté réellement authentique du récit (par opposition à "Geisha" d'Arthur Golden par exemple, trop américanisé).
Dernier point que j'ai apprécié : l'évocation des codes sociaux complexes au Japon, notamment au sein d'une même famille (rapports mère/fille, enfant/parent/grand-parent) avec la hiérarchie que cela engendre, ainsi que l'acceptation plus ou moins forte des liens autre que le mariage entre un homme et une femme ; Corinne Atlan (traductrice) parle de "société hypocrite [qui] renie un système qu'elle a pourtant elle-même suscité".

[Cristi Ivan · Rating 4 out of 5]

Generational drama spanning for more than fifty years, over three generations of women.

Translated in English as The Scent of Incense, the novel is an epic drama that feels intimate and actually full of sorrow, working through the complicated relationship between Tomoko and her mother, Ikuyo, a selfish woman that never knew how to be a good mother. Even Ikuyo’s mother, Tsuna, is unable to understand her daughter’s actions and all her efforts to bring Ikuyo on the right path, fail.

The matriarchal figure in their family, Tsuna represents the rigid and traditional aspects of early 20th century Japan. But the country is changing and people should adapt to the new way of life. The novel is a true historical chronicle, going through the main events in Japan at the beginning of the last century – the Great Kantou earthquake, the Second World War and the post-war transformation of Japan. The main characters transform and adapt to the changing tides of history, sometimes with tragic consequences.

The novel takes us inside the hidden life of courtesans and geishas in a time when they were educated under the same roof. And this is the main trigger of the plot – after Ikuyo sends Tomoko to be raised as a geisha, she is soon forced by circumstances to seek employment at the same house, but as a prostitute.

The writing is feminine, detail-driven with an emphasis on kimono fabrics, flowers and hairstyles, all while lingering on the unspoken things in Tomoko and Ikuyo’s relationship. The ending comes with some closure on Ikuyo’s true feelings and motivation, after most of the book she only pursued her own interests. 3 and ½ stars.

[Diana Marinescu · Rating 4 out of 5]

Un roman bine scris, nimic de comentat, însă care m-a iritat de la un capăt la altul prin natura subiectului: povestea unei relații disfuncționale dintre o mamă și o fiică, o poveste întinsă pe aproape șaizeci de ani. Viața lui Tomoko, gheișă de renume în Tokyo anilor '20-'30, este profund influențată nu doar de trecutul de prostituată al mamei ei - trecut care o împiedică pe fiică să se mărite, să aibă copii și să resimtă fie și cel mai mic dram de împlinire -, ci și de frivolitatea, superficialitatea și imaturitatea de care a dat dovadă toată viața preafrumoasa Ikuyo, cea care i-a fost mamă.

Un roman complex care sondează relația dintre mamă și fiică, traumele unei copilării fără iubire și frustrările la care duc această relație bolnavă. Un roman care m-a iritat din cauza caracterului lui Ikuyo: eu, ca cititor, am simțit o imensă jenă din cauza iresponsabilității, a superficialității și a lipsei de empatie a mamei pe care fiica trebuie să le suporte în virtutea "pietății filiale", virtute esențială în societățile budiste și confucianiste din Extremul Orient.

Altminteri un roman bun, plăcut, bine construit, sensibil, în care intri în contact cu diferite aspecte ale culturii tradiționale japoneze, un roman de departe mult mai ușor de citit decât "Vechiul oraș imperial" al lui Kawabata, de pildă.

[tania · Rating 4 out of 5]

Great immersive atmosphere into the world of geiko with good character creation, I feel a little nostalgic thinking about it now.
4/5 —— I think (hope) it was a problem with translation jp->en->ro, but I felt like there was a lot of reduntant narrator interventions that interrupted the natural dialogue and explained the obvious. Perhaps one day I'll have the honor of reading the jp version and see for myself if the manner of speech was improperly captured.

[Iuliana Mihai · Rating 4 out of 5]

O poveste despre relația complicată dintre mamă și fiică, pe fondul tulbure al perioadei de dinaintea, din timpul și imediat după cel de-al doilea război mondial. O descriere a societății japoneze a acelor vremuri (gheișe, curtezane, protectori, case care dezvoltă tinerele fete în aceste scopuri). O singură certitudine: lumea se schimbă continuu și oamenii odată cu ea, iar câștigătorii sunt cei care se adaptează și își folosesc la maxim potențialul, în funcție de context!

[Geantau Daniela · Rating 4 out of 5]

O poveste frumoasa, care trece prin diverse etape ale Japoniei si ale traditiilor.
Frumos prezentate traditiile gheiselor , ce sunt ele de fapt.O poveste despre curaj, aspiratii, dorinta de a depasi conditia de gheisa, despre iubire ,despre viata in general.

[Petcu Mihaela · Rating 5 out of 5]

'' În seara asta după tine - mi tânjește inima;zăpada desfata mugurii florilor cu nuanțe delicate, dar eu mi - as dori ca bujorii să înflorească ''

[Andreea Osiceanu · Rating 4 out of 5]

O adevărată poveste de viață.
Personajele sunt construite complex și își urmează propria cale, propriile dorințe și impulsuri.

[Titouan Buchet · Rating 5 out of 5]

attention ça va être un énorme banger
APPEL AUX JAPONISTES TRADUISEZ PLUS DE SES BOUQUINS A ELLE PAR PITIEEEEEEE

[Sorana Necula · Rating 5 out of 5]

Touching...

[Rianna Dumitrescu · Rating 4 out of 5]

🧑🏻‍💼👩‍❤️‍👨👒👗🪭🪢🎖️🃏🪁🀄🖼️🌫️🌁🌉🏞️🌅🎆🌆🌃🗾🗺️🎐🪻🌷🌹🌸💮🦋🏕️🏡🚪🛏️🛋️🪞🪟🧮🧸🕰️🔮📒📔📗📘📕📖✉️💌📑🧧🔖⬜🎩⬛⬜🧵🪡🖇️🧤💍💎🟦⬜🎉🎊🎀🎁🟨

[Sidonia · Rating 4 out of 5]

"Parfum de curtezana" spune povestea a trei femei -bunica Tsuna, fiica Ikuyo si nepoata Tomoko care locuiesc impreuna. Bunica nu are mai mult de 40 de ani, iar fiica are 23 de ani, Ikuyo, de o frumusete extravaganta si iesita din comun, ambele fiind vaduve. Ikuyo este o persoana egoista care isi neglijeaza atat fiica cat si mama, traieste numai pentru placerile ei, ii place luxul si marea ei pasiune sunt chimonourile confectionate chiar de ea, pasiune care o va insoti toata viata indiferent de situatia ei materiala.
Destinul lui Ikuyo si al lui Tomoko este sinuos si surprinzator, se despart la un moemnt dat, insa in scurt timp se impletesc din nou.
Tomoko studiaza pentru a deveni gheisa in timp ce mama ei Ikuyo nu este decat o simpla curtezana.
M-a surprins relatia mama-fiica dintr Tomoko si Ikuyo, fiica traind tot timpul in umbra unei mame care i-a refuzat atentia si dragostea atat in copilarie cat si mai tarziu cand Tomoko devine femeie.
Am admirat-o pe Tomoko, care este o luptatoare si a reusit de una singura sa isi cladeasca succesul in afaceri, greutatile nu au doborat-o si m-a intristat faptul ca nu a avut parte de iubirea visata.
Este o carte foarte frumoasa si interesanta, cu pasaje despre Tokyio in timpul celui de-al doilea razboi mondial, despre traditii japoneze, gheise si curtezane. Recomand aceasta carte tuturor iubitorilor civilizatiei asiatice!