What do you think?
Rate this book
Cartea Dragostei
„Cartea dragostei este cel mai frumos volum de versuri pe care l-am citit în ultimul deceniu. A fost o mare surpriză să primesc acest dar de la Bogdan O. Popescu, autor pentru care am avut mereu multă preţuire, dar care, de data aceasta, s-a întrecut pe sine. Cartea este un epitalam fermecător, gingaş, pasionat şi inocent, animat de o inventivitate pe centimetru pătrat care-i concurează pe Arcimboldo, pe Disney şi pe Miyazaki. Rareori cuvintele mari ale poeziei au fost luate mai în serios, rareori, de asemenea, un poet a avut atâta curaj în folosirea registrului minor, sunetelor flajeolate, diminutivelor ca să dea căldură şi credibilitate poemelor.
Construit pe cadrele de oţel ale hexagramelor din I Ching, care-l piaptănă şi-l disciplinează, poemul curge totuşi liber, imprevizibil, aglutinând într-un basm arhetipal măruntul univers domestic construit cu migală de prinţesă luo na în aşteptarea alesului ei şi neînfricatele fapte de vitejie ale prinţului shangdi di liwu în drumul său lung, întortocheat şi eroic către patul nupţial. Cei doi sunt, până la urmă, ovulul rotund ca un soare, opulent şi baroc, încremenit în culcuşul său „din trei atlazuri“, şi spermia aflată în continuă căutare, atrasă de feromonii dulci ai feminităţii.
Poemul aglutinează nu numai sute de fiinţe inventate, zeci de locuri mirifice care se perindă ca într-un joc video, ci şi citate culturale din sfere foarte diferite, fără vreo eroare de gust şi fără stridenţă. E ciudat cum povestea orientală se îmbină fără fisură cu cele mai frumoase poveşti biblice de iubire, precum cea dintre Ruth şi Boaz, şi cu alte aluzii culturale aparent divergente.
Cu toate aceste straturi de consistenţe şi savori diferite, asemenea celor dintr-un tort de nuntă, poemul lui Bogdan O. Popescu rămâne totuşi o scriere contemporană, incluzând discursuri alternative ale unei femei şi ale unui bărbat din lumea de azi, cu temeri, tristeţi, plictiseli şi rutină, dar mai presus de ele cu o neobişnuit de sinceră deschidere a unuia spre celălalt.
Un adevărat poem de dragoste, foarte original, incandescent şi totuşi «cool», o carte de care poezia de azi avea mare nevoie.“ (Mircea CĂRTĂRESCU)
Construit pe cadrele de oţel ale hexagramelor din I Ching, care-l piaptănă şi-l disciplinează, poemul curge totuşi liber, imprevizibil, aglutinând într-un basm arhetipal măruntul univers domestic construit cu migală de prinţesă luo na în aşteptarea alesului ei şi neînfricatele fapte de vitejie ale prinţului shangdi di liwu în drumul său lung, întortocheat şi eroic către patul nupţial. Cei doi sunt, până la urmă, ovulul rotund ca un soare, opulent şi baroc, încremenit în culcuşul său „din trei atlazuri“, şi spermia aflată în continuă căutare, atrasă de feromonii dulci ai feminităţii.
Poemul aglutinează nu numai sute de fiinţe inventate, zeci de locuri mirifice care se perindă ca într-un joc video, ci şi citate culturale din sfere foarte diferite, fără vreo eroare de gust şi fără stridenţă. E ciudat cum povestea orientală se îmbină fără fisură cu cele mai frumoase poveşti biblice de iubire, precum cea dintre Ruth şi Boaz, şi cu alte aluzii culturale aparent divergente.
Cu toate aceste straturi de consistenţe şi savori diferite, asemenea celor dintr-un tort de nuntă, poemul lui Bogdan O. Popescu rămâne totuşi o scriere contemporană, incluzând discursuri alternative ale unei femei şi ale unui bărbat din lumea de azi, cu temeri, tristeţi, plictiseli şi rutină, dar mai presus de ele cu o neobişnuit de sinceră deschidere a unuia spre celălalt.
Un adevărat poem de dragoste, foarte original, incandescent şi totuşi «cool», o carte de care poezia de azi avea mare nevoie.“ (Mircea CĂRTĂRESCU)
168 pages, Paperback
First published February 1, 2014
12 people want to read
About the author
Bogdan O. Popescu
16 books5 followersOGDAN O. POPESCU s-a născut la 8 martie 1971, în Bucureşti. A absolvit în 1989 Liceul „Gheorghe Lazăr" şi în 1996 Facultatea de Medicină a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila" din Bucureşti. În anul 2000 a obţinut doctoratul la aceeaşi universitate, cu o teză despre moartea neuronală, iar în 2004 un al doilea doctorat, la Institutul Karolinska din Stockholm, cu o teză despre mecanismele fiziopatologice al bolii Alzheimer. Este medic neurolog la Spitalul Clinic Colentina şi conferenţiar universitar la UMF „Carol Davila". A debutat în presa literară în 1987, în Suplimentul Literar-Artistic al Scânteii Tineretului (SLAST) şi a publicat după aceea în numeroase reviste literare. Volume de versuri publicate : La revedere, prinţesă, Editura Vinea, 1995, carte distinsă cu Marele premiu „Ion Vinea" pentru debut literar; Marfă (antologie colectivă, împreună cu Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, Sorin Gherguţ şi Dan Pleşa), Editura Salut, 1996; Poemul de gardă, Editura Celsius, 1999; Pisica neagră, pisica moartă (împreună cu Traian T. Coşovei), Editura Crater, 2001; Leul de după extravaganţe, Editura Cartea Românească, 2002; Maşinăria de uitare, Editura Naţional, 2004; Poeme în loc de tutun, Editura Brumar, 2007; Aerobiciclete, Editura Brumar, 2010 (premiul ASB pentru poezie, 2011). În anul 2011 a publicat volumul de proză scurtă Viață de aruncat la editura Polirom. Este prezent în antologia de poezie Om jag inte får tala med någon nu, Editura Tranan, Suedia, 2011 şi la antologia de proză scurtă românească Skräpliv, Editura 2244, Suedia, 2013. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din 2002. În anul 2012 a beneficiat de o rezidenţă literară acordată de ICR New York la Ledig House, Omi Art Residence, NY, fără de care Cartea dragostei nu ar fi existat.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 of 1 review
Read
March 27, 2014Bogdan O. Popescu (n. 1971) este un poet atipic, aş spune. Absolvent al Facultăţii de Medicină şi deţinător a două doctorate în materie – unul despre moartea neuronală (la Facultatea de Medicină a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti), iar celălalt despre mecanismele fiziopatologice ale bolii Alzheimer (la Institutul Karolinska din Stockholm), Bogdan O. Popescu este medic neurolog la Spitalul Clinic Colentina şi conferenţiar universitar la UMF „Carol Davila”.
Bogdan O. Popescu este deja un poet cu state vechi, autor al mai multor volume colective şi individuale. A debutat cu volumul La revedere, prinţesă, Editura Vinea, 1995, carte distinsă cu Marele premiu „Ion Vinea” pentru debut literar. A fost prezent în antologia colectivă Marfă (Salut, 1996), alături de Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, Sorin Gherguţ şi Dan Pleşa. Alte volume publicate: Poemul de gardă, Editura Celsius, 1999; Pisica neagră, pisica moartă (împreună cu Traian T. Coşovei), Editura Crater, 2001; Leul de după extravaganţe, Editura Cartea Românească, 2002; Maşinăria de uitare, Editura Naţional, 2004; Poeme în loc de tutun, Editura Brumar, 2007; Aerobiciclete, Editura Brumar, 2010. În 2011 a publicat şi un volum de proză scurtă, Viață de aruncat, la Editura Polirom.
De curând, Bogdan O. Popescu a publicat un frumos volum de poeme de dragoste, intitulat – simplu – Cartea dragostei (Humanitas, 2014) şi dedicat soţiei sale, Laura, căreia îi oferă, în felul acesta, „o mică lume în dar”. În această dedicaţie, poetul a spus deja foarte mult despre cartea lui: e vorba, într-adevăr, de o întreagă lume ficţională pe care Bogdan O. Popescu o construieşte – migălos, ludic şi cu răsfăţuri lingvistice – sub forma unei poveşti de dragoste cu multiple rezonanţe mitologice şi biblice. E greu să scrii, în zilele noastre, despre dragoste – în varianta ei împlinită, în special. Iar volumul lui Bogdan O. Popescu reuşeşte să o facă la modul tandru şi savuros, imaginând – în poeme ample care uzează de o structură inspirată de hexagramele chinezeşti – un dialog al celor doi îndrăgostiţi ce parcurg un drum al aşteptării şi întâlnirii, la capătul căruia îi aşteaptă viaţa de cuplu. (continuarea cronicii: http://bookaholic.ro/poezia-rasfatata...)
Bogdan O. Popescu este deja un poet cu state vechi, autor al mai multor volume colective şi individuale. A debutat cu volumul La revedere, prinţesă, Editura Vinea, 1995, carte distinsă cu Marele premiu „Ion Vinea” pentru debut literar. A fost prezent în antologia colectivă Marfă (Salut, 1996), alături de Dan Mircea Cipariu, Florin Dumitrescu, Sorin Gherguţ şi Dan Pleşa. Alte volume publicate: Poemul de gardă, Editura Celsius, 1999; Pisica neagră, pisica moartă (împreună cu Traian T. Coşovei), Editura Crater, 2001; Leul de după extravaganţe, Editura Cartea Românească, 2002; Maşinăria de uitare, Editura Naţional, 2004; Poeme în loc de tutun, Editura Brumar, 2007; Aerobiciclete, Editura Brumar, 2010. În 2011 a publicat şi un volum de proză scurtă, Viață de aruncat, la Editura Polirom.
De curând, Bogdan O. Popescu a publicat un frumos volum de poeme de dragoste, intitulat – simplu – Cartea dragostei (Humanitas, 2014) şi dedicat soţiei sale, Laura, căreia îi oferă, în felul acesta, „o mică lume în dar”. În această dedicaţie, poetul a spus deja foarte mult despre cartea lui: e vorba, într-adevăr, de o întreagă lume ficţională pe care Bogdan O. Popescu o construieşte – migălos, ludic şi cu răsfăţuri lingvistice – sub forma unei poveşti de dragoste cu multiple rezonanţe mitologice şi biblice. E greu să scrii, în zilele noastre, despre dragoste – în varianta ei împlinită, în special. Iar volumul lui Bogdan O. Popescu reuşeşte să o facă la modul tandru şi savuros, imaginând – în poeme ample care uzează de o structură inspirată de hexagramele chinezeşti – un dialog al celor doi îndrăgostiţi ce parcurg un drum al aşteptării şi întâlnirii, la capătul căruia îi aşteaptă viaţa de cuplu. (continuarea cronicii: http://bookaholic.ro/poezia-rasfatata...)
Displaying 1 of 1 review