Romanul spune povestea ratării unui om de-a lungul deceniilor, atît în perioada societății „multilateral dezvoltate”, cît și în haosul postrevoluționar, Simion reușește să răzbească prin propriul infern. De la alcoolismul cel mai crunt la totala ratare în iubire, odiseea povestitorului dă o imagine crudă asupra a ceea ce a fost și încă este România: o țară a ratării, un iad al dezrădăcinaților...
„Luminare e mai puțin roman decît mărturisire, e mai puțin mărturisire decît pur act mistic. Simt această carte ca fiind profund autobiografică. Respiră prin toți porii hîrtiei suferință, împăcare, remușcare, o permanentă înfruntare între Livresc și Viață, înfruntare ce nu face decît să nască un hibrid monstruos... Textul.” (Bogdan-Alexandru Stănescu)
A absolvit în 1972 Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București. A fost membru activ al cenaclului literar Junimea, condus de Ovid S. Crohmălniceanu, făcând parte și din grupul de prozatori și poeți Noii. A fost mulți ani redactor de rubrică la revista Magazin istoric. A debutat cu proză scurtă în antologiile Proză satirică românească (1982) și Desant '83 (1983).
Volume publicate (selectiv):
Cu ochi blânzi (1985) Liniște (1989) Calendarul de nisip (1990) În șoaptă (1998) Fără Caragiale… (2001) După vânzare (2005) Luminare (2007)