Vastă sinteză dedicată celor patru regi ai României, lucrarea reprezintă un îndreptar necesar celor interesaţi în istoria naţională dintre 1866 şi 1947. O abordare în care se îmbină informaţia ştiinţifică cu unele aspecte mai frivole ale societăţii din acele vremuri.
Istoric și cadru didactic . A absolvit Facultatea de Istorie a Universității din București în anul 1962, devenind doctor în istorie (1971) cu lucrarea "Istoria Partidului Țărănesc în România", publicată în 1975. A publicat peste 100 de cărți, dintre care 28 personale (de autor), 38 în calitate de coordonator și coautor, 53 coautor; 7 în limbi de circulație internațională.
Cartea echilibrează informații din surse multiple, pe cele mai controversate punându-le în paralel. O observație critică: peste episodul tragic al rebeliunii legionare din 1941 se trece în doar câteva rânduri, fără să se menționeze prigoana populației evreiești și crimele momentului.
Deși mă așteptam la o versiune mai degrabă critică la adresa monarhiei, tetralogia regilor României m-a surprins prin corectitudine și dorința de a echilibra opiniile divergente. Cele patru volume reprezintă surse istorice credibile, deloc literaturizate sau ideologizate, și le recomand celor interesați de istoria perioadei.