What do you think?
Rate this book
Ultimul avanpost #1
Ultimul avanpost
Al treilea Război Mondial a luat sfârşit, iar România anului 2046 este Regat. Logodită cu prinţul Alex şi fiică a Ministrului de Interne, tânăra Diane trăieşte o viaţă luxoasă şi lipsită de griji, ocupată cu discursuri, dileme cu cea mai potrivită garderobă a zilei şi păstrarea aparenţelor cuplului regal. Printre petreceri, călătorii obositoare, speech-uri învățate pe de rost și accesele de furie ale prinţului, Diane contemplă fără prea mult entuziasm un viitor previzibil. Însă viața i se schimbă complet într-o singură noapte, atunci când este răpită de către un grup de rebeli, pentru care guvernarea autoritară a regatului întruchipează răul absolut.
Acţiune, răsturnări neaşteptate de situaţie, intrigi, romance – iţele unei poveşti în care eroina învaţă două adevăruri cruciale: nimeni nu este cine pare la prima vedere, iar alegerile luate au întotdeauna consecințe.
Va reuși Diane să risipească misterul și, mai ales, va reuși să descopere în final care este adevărata ei identitate?
Acţiune, răsturnări neaşteptate de situaţie, intrigi, romance – iţele unei poveşti în care eroina învaţă două adevăruri cruciale: nimeni nu este cine pare la prima vedere, iar alegerile luate au întotdeauna consecințe.
Va reuși Diane să risipească misterul și, mai ales, va reuși să descopere în final care este adevărata ei identitate?
320 pages, Paperback
First published February 1, 2014
About the author
Lavinia Călina
24 books426 followersBorn in Romania on December 13, 1989, Lavinia Călina is an accomplished author with a passion for storytelling. She studied English and Spanish literature in Timișoara, which laid the foundation for her writing career.
Lavinia published her first novel in her home country in 2014, and since then, she has written a total of 13 books, primarily in the science fiction and fantasy genres.
For the past seven years, she has been living in the UK with her husband and son, continuing to craft captivating tales that transport readers to otherworldly realms.
Lavinia published her first novel in her home country in 2014, and since then, she has written a total of 13 books, primarily in the science fiction and fantasy genres.
For the past seven years, she has been living in the UK with her husband and son, continuing to craft captivating tales that transport readers to otherworldly realms.
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 30 of 69 reviews
February 11, 2017
”Ultimul avanpost” este genul de carte pe care o citesti pe nerasuflate.La sfarsit am verificat nr. de pagini ca sa vad daca au fost putine sau in caz contrar, poate mi-am marit eu viteza de citit. Nici una , nici alta. Cartea a fost de vina!
spoiler:
spoiler:
August 11, 2014
De vreo 2-3 ani mă conving să citesc mai mulți autori români contemporani și puțin câte puțin chiar m-am apucat de asta. Despre cărțile Laviniei Călina am auzit numai păreri pozitive, de aceea erau deja bifate pe lista mea de cărți pe care să pun mâna în 2016. Mă bucur că am avut ocazia să încep cu acest prim volum al seriei „Ultimul avanpost” deoarece am fost întotdeauna fana distopiilor, dar nu mai citisem niciodată una despre România. M-am gândit și eu de nenumărate ori cum vom evolua, ce ne așteaptă în viitor și abia așteptam să văd cum vede Lavinia acest viitor. :D
Vă avertizez din start că recenzia o să conțină și spoilere, ca să nu spuneți că v-am stricat surpriza. Acestea fiind spuse, puneți mâna pe carte înainte să citiți continuarea. Enjoy!
Pe scurt: acțiunea are loc în România anului 2046, după un Al III-lea Război Mondial. Lucrurile nu stau nicidecum mai bine decât astăzi, țara noastră dragă a venit monarhie, iar viitorul nu pare nicidecum mai strălucit. Lumea este nemulțumită, apar incidente neplăcute, se dau atacuri la adresa celor aflați la conducere, iar personajul nostru principal Diane se află în mijlocul acestor evenimente, dar nu din propria dorință. Tatăl său, Ministrul de Interne, este foarte hotărât în a o dărui prințului Alex de soție, în ciuda defectelor pe care acesta le emană prin toți porii. Mi-a fost imposibil să nu mă întreb ce fel de tată își lasă fiica pe mâna unui asemenea bărbat… Vin și răspunsurile curând. :)
Romanul începe cu un prolog foarte captivant și m-a făcut să citesc mai departe, deși chiar și fără el probabil aș fi făcut același lucru. Prima parte pare ruptă din back-stage-ul unei emisiuni TV când prezentatorii se pregătesc să intre în direct, însă se observă că lucrurile nu sunt tocmai la locul lor când dăm cu ochii pentru prima dată de Alex. Aflăm apoi puțin câte puțin despre prinț, despre Diane și despre cum aceștia încearcă să liniștească poporul înainte să izbucnească noi revolte.
Dacă la început acțiunea este lentă și ne lasă să ne facem o idee despre ceea ce se întâmplă și despre personajele noastre, mai târziu avem parte de evenimente amețitoare care ne fac să ne punem o grămadă de întrebări. Diane are niște probleme de memorie și nu reușește să înțeleagă prea multe până în momentul în care este răpită de niște rebeli. Ea realizează că a fost manipulată și că nu poate rămâne indiferentă la durerile națiunii.
M-am bucurat să văd că România creată de Lavinia Călina pare reală, nu te lasă să te îndoiești de acest lucru nicio clipă. Odată cu trecerea timpului a evoluat și tehnologia, România are acum un statut important în Europa, ceea ce mă bucură un pic, însă există și aspecte negative care îți lasă un gust amar, precum înfometarea oamenilor din cauza rației.
Personajele sale au calități și defecte asemeni tuturor oamenilor.
Diane este o tânără încăpățânată, plină de viață, însă aceasta se lasă manevrată de cei de la conducere, de Alex, și devine un simplu pion ce este prea implicat emoțional pentru a vedea dincolo de aparențe. Din fericire, ea se schimbă pe parcurs și va reuși să gândească singură și să ia deciziile corecte.
Prințul Alex este plin de mister, însă și înfumurat, afemeiat, bețiv, iar „calitățile” acestea nu se opresc aici. Mi-a plăcut de el pentru o fracțiune de secundă, până să văd în spatele fizicului și a farmecului său, pentru ca mai apoi să nutresc pentru el o antipatie autentică și bine meritată. Cu toate acestea are ceva aparte care te atrage și îți dorești să fie un alt „tormented soul”, de aceea nu am reușit să îl urăsc.
Dan mi s-a părut interesant de când a apărut pentru prima dată, deoarece este singurul care îndrăznește să îi țină piept Dianei, iar mai târziu aflăm și care este motivul. Aș fi preferat să nu se înfiripe nimic între ei deocamdată, mi s-a părut totul prea rapid, însă cum multe dintre lucrurile din viața Dianei merg pe dos e de așteptat ca ea să fie puțin derutată de ultimele evenimente.
Sunt tare curioasă de continuare, să văd încotro se îndreaptă acțiunea și ce o să se mai întâmple cu personajele. Sper să aflu mai multe despre România în situația creată de Lavinia și despre drumul personajelor pentru a-și atinge scopul.
Lăsând la o parte romanul în sine, coperta este extrem de frumoasă și se potrivește foarte bine cu mesajul cărții și cu personalitatea lui Diane. Vouă cum vi se pare?
Acestea fiind spune, mă bucur că am avut această experiență și sper să descopăr și alte distopii despre România.
Țin să menționez că am primit un exemplar de la autoare în schimbul unei recenzii sincere. Îți mulțumesc frumos, Lavinia!
Vă avertizez din start că recenzia o să conțină și spoilere, ca să nu spuneți că v-am stricat surpriza. Acestea fiind spuse, puneți mâna pe carte înainte să citiți continuarea. Enjoy!
Pe scurt: acțiunea are loc în România anului 2046, după un Al III-lea Război Mondial. Lucrurile nu stau nicidecum mai bine decât astăzi, țara noastră dragă a venit monarhie, iar viitorul nu pare nicidecum mai strălucit. Lumea este nemulțumită, apar incidente neplăcute, se dau atacuri la adresa celor aflați la conducere, iar personajul nostru principal Diane se află în mijlocul acestor evenimente, dar nu din propria dorință. Tatăl său, Ministrul de Interne, este foarte hotărât în a o dărui prințului Alex de soție, în ciuda defectelor pe care acesta le emană prin toți porii. Mi-a fost imposibil să nu mă întreb ce fel de tată își lasă fiica pe mâna unui asemenea bărbat… Vin și răspunsurile curând. :)
Romanul începe cu un prolog foarte captivant și m-a făcut să citesc mai departe, deși chiar și fără el probabil aș fi făcut același lucru. Prima parte pare ruptă din back-stage-ul unei emisiuni TV când prezentatorii se pregătesc să intre în direct, însă se observă că lucrurile nu sunt tocmai la locul lor când dăm cu ochii pentru prima dată de Alex. Aflăm apoi puțin câte puțin despre prinț, despre Diane și despre cum aceștia încearcă să liniștească poporul înainte să izbucnească noi revolte.
Dacă la început acțiunea este lentă și ne lasă să ne facem o idee despre ceea ce se întâmplă și despre personajele noastre, mai târziu avem parte de evenimente amețitoare care ne fac să ne punem o grămadă de întrebări. Diane are niște probleme de memorie și nu reușește să înțeleagă prea multe până în momentul în care este răpită de niște rebeli. Ea realizează că a fost manipulată și că nu poate rămâne indiferentă la durerile națiunii.
M-am bucurat să văd că România creată de Lavinia Călina pare reală, nu te lasă să te îndoiești de acest lucru nicio clipă. Odată cu trecerea timpului a evoluat și tehnologia, România are acum un statut important în Europa, ceea ce mă bucură un pic, însă există și aspecte negative care îți lasă un gust amar, precum înfometarea oamenilor din cauza rației.
Personajele sale au calități și defecte asemeni tuturor oamenilor.
Diane este o tânără încăpățânată, plină de viață, însă aceasta se lasă manevrată de cei de la conducere, de Alex, și devine un simplu pion ce este prea implicat emoțional pentru a vedea dincolo de aparențe. Din fericire, ea se schimbă pe parcurs și va reuși să gândească singură și să ia deciziile corecte.
Prințul Alex este plin de mister, însă și înfumurat, afemeiat, bețiv, iar „calitățile” acestea nu se opresc aici. Mi-a plăcut de el pentru o fracțiune de secundă, până să văd în spatele fizicului și a farmecului său, pentru ca mai apoi să nutresc pentru el o antipatie autentică și bine meritată. Cu toate acestea are ceva aparte care te atrage și îți dorești să fie un alt „tormented soul”, de aceea nu am reușit să îl urăsc.
Dan mi s-a părut interesant de când a apărut pentru prima dată, deoarece este singurul care îndrăznește să îi țină piept Dianei, iar mai târziu aflăm și care este motivul. Aș fi preferat să nu se înfiripe nimic între ei deocamdată, mi s-a părut totul prea rapid, însă cum multe dintre lucrurile din viața Dianei merg pe dos e de așteptat ca ea să fie puțin derutată de ultimele evenimente.
Sunt tare curioasă de continuare, să văd încotro se îndreaptă acțiunea și ce o să se mai întâmple cu personajele. Sper să aflu mai multe despre România în situația creată de Lavinia și despre drumul personajelor pentru a-și atinge scopul.
Lăsând la o parte romanul în sine, coperta este extrem de frumoasă și se potrivește foarte bine cu mesajul cărții și cu personalitatea lui Diane. Vouă cum vi se pare?
Acestea fiind spune, mă bucur că am avut această experiență și sper să descopăr și alte distopii despre România.
Țin să menționez că am primit un exemplar de la autoare în schimbul unei recenzii sincere. Îți mulțumesc frumos, Lavinia!
December 31, 2016
Tare frumos s-a terminat anul ăsta, iar cartea Laviniei Călina a fost perfectă pentru acest sfârșit. Uitasem cât de fain e să citești o carte fără bariera traducerii, să prinzi fiecare nuanță, fiecare expresie și ironie subtilă, să nu te zgârie pe suflet dialogurile seci și jocurile de cuvinte forțate...
Pentru mine, a fost GENIAL de PERFECTĂ. Nu am nici cea mai mică intenție de a sugera că opinia mea este obiectivă... ;)) Îmi place mult stilul Laviniei, o urmăresc de ceva vreme pe youtube și am început această carte deja convinsă că mă va încânta... Sunt victimă sigură, ce să mai neg! :))
Alertă, surprinzătoare şi foarte bine scrisă, Ultimul avanpost mi-a adus uneori aminte de Jocurile foamei iar alteori de Înger întunecat , un serial din copilărie de care îmi amintesc ca prin vis. Mi s-a părut interesantă ideea României ca regat, iar când citeam unele fragmente legate de sistemul politico-social era ca și când îi ascultam pe actualii purtători de dor ai regimului comunist: "că tare bine mai era pe vremea aia..." Tare nu o suportam pe Dia la început, iar Alex... Alex sper să fie devorat încet de o armată de cărăbuşi modificați genetic.
2017: Volumul doi. :)
Pentru mine, a fost GENIAL de PERFECTĂ. Nu am nici cea mai mică intenție de a sugera că opinia mea este obiectivă... ;)) Îmi place mult stilul Laviniei, o urmăresc de ceva vreme pe youtube și am început această carte deja convinsă că mă va încânta... Sunt victimă sigură, ce să mai neg! :))
Alertă, surprinzătoare şi foarte bine scrisă, Ultimul avanpost mi-a adus uneori aminte de Jocurile foamei iar alteori de Înger întunecat , un serial din copilărie de care îmi amintesc ca prin vis. Mi s-a părut interesantă ideea României ca regat, iar când citeam unele fragmente legate de sistemul politico-social era ca și când îi ascultam pe actualii purtători de dor ai regimului comunist: "că tare bine mai era pe vremea aia..." Tare nu o suportam pe Dia la început, iar Alex... Alex sper să fie devorat încet de o armată de cărăbuşi modificați genetic.
2017: Volumul doi. :)
March 15, 2024
2,5 stelute 😊
Actiunea este destul de alerta, insa previzibila. Avand deja experienta cu alte distopii asemanatoare, personajele nu m-au impresionat in acest caz.
Mi-ar fi placut sa aflu mai multe detalii despre contextul geopolitic - poate o sa gasesc aceste informatii in urmatorul volum. 😊
Actiunea este destul de alerta, insa previzibila. Avand deja experienta cu alte distopii asemanatoare, personajele nu m-au impresionat in acest caz.
Mi-ar fi placut sa aflu mai multe detalii despre contextul geopolitic - poate o sa gasesc aceste informatii in urmatorul volum. 😊
February 26, 2014
“Ai avut vreodată coșmaruri? Probabil că da. Și cum le-ai făcut față? Copil fiind, probabil te-ai ascuns sub pătură sau ai dat fuga în patul părinților. Ca adult, probabil ți-ai spus că e o prostie, nu e nimic real, ai făcut o cafea și ai ales să uiți imaginile care ți-au invadat mintea pe timpul nopții.
Dar ce faci cu realitatea? Ce faci atunci când viața de zi cu zi devine coșmar, atunci când te pierzi printre minciunile altora, când tu devii doar o umbră, o iluzie menită să hrănească imaginația altora... atunci trebuie să alegi: continui să fii o nălucă pe care o disprețuiești, sau te trezești, îți iei viața în propriile mâini și lupți împotriva propriilor tăi creatori?
E simplu, ai de făcut un singur pas.”
Am stat de multe ori și m-am gândit cum va evolua societatea noastră peste mai mulți ani. Care vor fi schimbările, etapele prin care va trece, și noile provocări cu care se vor confrunta urmașii noștri. Nu pot spune nici acum că sunt mulțumită de ce văd în jurul meu, de faptul că ne pierdem încet încet umanitatea, compasiunea, și ne lăsăm corupți de egoism, superficialitate. Nu mai credem în valorile de altădată, iar respectul e pe cale de dispariție. Va fi oare în România mai rău sau mai bine peste 32 de ani? Nu știu. Dar autoarea Lavinia Călina a încercat să ne răspundă la această întrebare într-un mod aparte, original, în romanul ei de debut, ”Ultimul avanpost”.
Suntem transportați în anul 2046, într-o Românie Regat, una aparent înfloritoare și foarte dezvoltată după al treilea Război Mondial. Prin ochii Dianei, viitoarea prințesă și fata Ministrului de Interne, vom păși în culisele acestei lumi aparent perfecte, luxoase, vom participa la petreceri și la călătoriile lor prin Regiunile țării, dar vom avea ocazia să simțim teama, umlința, atunci când tânăra va fi răpită de rebeli și va descoperi cusururile, crăpăturile care amenință să se extindă și să distrugă tot ce a fost construit până acum.
Am fost fascinată de această carte de când am aflat că va apărea. Am citit-o când încă nu era ”pe val”, ca să spun așa, lumea nu auzise despre ea și nu puteai afla prea multe lucruri din blogosfera de carte. Țin minte că prima mea dorință când am terminat-o a fost să o promovez cât pot, să o aduc în atenția câtor mai mulți cititori, dar am intrat imediat în sesiune și toate planurile mele au fost năruite temporar și suspendate. Acum este foarte cunoscută, dorită de multă lume, recenziile cărții apar cât mai des pe bloguri, și asta nu poate decât să mă bucure.
Distopiile au rămas încă printre preferatele mele pentru că îmi dau multe de gândit, și nu știu dacă a mai fost accesat până acum la noi acest gen, ceea ce dă un mare plus romanului. Cartea m-a captivat de la prima până la ultima pagină și mi-a depășit cu mult așteptările care erau destul de mari. Am fost total sustrasă din prezent și aruncată în mijlocul acelor evenimente destul de tulburate din viitor. Lumea imaginată de autoare este una realistă, palpabilă, clădită cu grijă și atenție, a fost pusă o temelie solidă și apoi cu fiecare întâmplare a mai fost adăugată câte o cărămidă pentru a susține veridicitatea acelor timpuri.
Deși România este Regat, nu vă așteptați, totuși, la etichetă și discuții aristocratice. Cei care aparțin din înalta societate sunt destul de moderni, de actuali, iar asta reiese din comportamentul, limbajul lor și modul de a se distra. Personajele, deși numeroase, sunt atent conturate și se pot individualiza cu ușurință, de asemenea, sunt tipologii diferite, au reacții specifice, te poți atașa cu ușurință de unele sau le poți detesta pe altele. Nimeni nu te lasă indiferent, iar personajele principale trezesc sentimente și reacții puternice în cititor. Deși Diane a fost destul de antipatică inițial, pe parcurs am remarcat o evoluție evidentă în bine. Devine din tânăra indiferentă, răzgâiată și ușor de manipulat, o fată puternică, hotărâtă, capabilă să ia decizii în situații limită, să se facă respectată, să lupte și să se răzvrătească, atunci când este nevoie.
”- Haide, Alex, nu folosi cuvinte pe care nu le înțelegi.
- Poate nu am știut eu să îți arăt, Dia, dar am ținut mult la tine, foarte mult.
Degetele lui îmi prinseră mâna și se încleștară cu ale mele. Poate părea ciudat, dar era cel mai drăguț lucru pe care mi-l spusese până în prezent. Vorbele lui erau sincere, erau pline de căldură, erau spuse din toată inima, erau pe un ton blând, erau zise într-un moment de luciditate, dar erau rostite mult prea târziu.”
Întâmplările din roman și flashback-urile de care avem parte sunt ca niște piese de puzzle care inițial sunt confuze, nu le cunoști locul și rostul, la final vor forma o imagine clară și surprinzătoare, atâtea fragmente adunate într-un tot unitar spectaculos. Totul va căpăta un sens, până și comportamentul unor personaje sau alegerile lor. Am rămas foarte încântată de poveste, de cum a evoluat, de deznodământul ei, iar când am terminat-o de citit o satisfacție mi-a invadat sufletul, datorată bucuriei de a fi citit ceva pe placul meu, ceva bun și fascinant. Cumpărați-vă ”Ultimul avanpost”, citiți-o cu prima ocazie, o să vă placă garantat!
Recenzia integrală: LINK RECENZIE
”Ai avut vreodată coșmarul acela groaznic în care te cufunzi în întuneric, în care te simți pierdut, rătăcit, coșmarul acela în care alergi și alergi, te zbați, încerci să fugi, să o iei la goană, dar nu faci nicio mișcare? Coșmarul în care simți cum se apropie pericolul, în care toate simțurile tale sunt în alertă și ești conștient că trebuie să faci ceva până nu e prea târziu, însă nu poți clinti un mușchi? (...)
Ei bine, eu îl am aproape în fiecare seară.”
Dar ce faci cu realitatea? Ce faci atunci când viața de zi cu zi devine coșmar, atunci când te pierzi printre minciunile altora, când tu devii doar o umbră, o iluzie menită să hrănească imaginația altora... atunci trebuie să alegi: continui să fii o nălucă pe care o disprețuiești, sau te trezești, îți iei viața în propriile mâini și lupți împotriva propriilor tăi creatori?
E simplu, ai de făcut un singur pas.”
Am stat de multe ori și m-am gândit cum va evolua societatea noastră peste mai mulți ani. Care vor fi schimbările, etapele prin care va trece, și noile provocări cu care se vor confrunta urmașii noștri. Nu pot spune nici acum că sunt mulțumită de ce văd în jurul meu, de faptul că ne pierdem încet încet umanitatea, compasiunea, și ne lăsăm corupți de egoism, superficialitate. Nu mai credem în valorile de altădată, iar respectul e pe cale de dispariție. Va fi oare în România mai rău sau mai bine peste 32 de ani? Nu știu. Dar autoarea Lavinia Călina a încercat să ne răspundă la această întrebare într-un mod aparte, original, în romanul ei de debut, ”Ultimul avanpost”.
Suntem transportați în anul 2046, într-o Românie Regat, una aparent înfloritoare și foarte dezvoltată după al treilea Război Mondial. Prin ochii Dianei, viitoarea prințesă și fata Ministrului de Interne, vom păși în culisele acestei lumi aparent perfecte, luxoase, vom participa la petreceri și la călătoriile lor prin Regiunile țării, dar vom avea ocazia să simțim teama, umlința, atunci când tânăra va fi răpită de rebeli și va descoperi cusururile, crăpăturile care amenință să se extindă și să distrugă tot ce a fost construit până acum.
Am fost fascinată de această carte de când am aflat că va apărea. Am citit-o când încă nu era ”pe val”, ca să spun așa, lumea nu auzise despre ea și nu puteai afla prea multe lucruri din blogosfera de carte. Țin minte că prima mea dorință când am terminat-o a fost să o promovez cât pot, să o aduc în atenția câtor mai mulți cititori, dar am intrat imediat în sesiune și toate planurile mele au fost năruite temporar și suspendate. Acum este foarte cunoscută, dorită de multă lume, recenziile cărții apar cât mai des pe bloguri, și asta nu poate decât să mă bucure.
Distopiile au rămas încă printre preferatele mele pentru că îmi dau multe de gândit, și nu știu dacă a mai fost accesat până acum la noi acest gen, ceea ce dă un mare plus romanului. Cartea m-a captivat de la prima până la ultima pagină și mi-a depășit cu mult așteptările care erau destul de mari. Am fost total sustrasă din prezent și aruncată în mijlocul acelor evenimente destul de tulburate din viitor. Lumea imaginată de autoare este una realistă, palpabilă, clădită cu grijă și atenție, a fost pusă o temelie solidă și apoi cu fiecare întâmplare a mai fost adăugată câte o cărămidă pentru a susține veridicitatea acelor timpuri.
Deși România este Regat, nu vă așteptați, totuși, la etichetă și discuții aristocratice. Cei care aparțin din înalta societate sunt destul de moderni, de actuali, iar asta reiese din comportamentul, limbajul lor și modul de a se distra. Personajele, deși numeroase, sunt atent conturate și se pot individualiza cu ușurință, de asemenea, sunt tipologii diferite, au reacții specifice, te poți atașa cu ușurință de unele sau le poți detesta pe altele. Nimeni nu te lasă indiferent, iar personajele principale trezesc sentimente și reacții puternice în cititor. Deși Diane a fost destul de antipatică inițial, pe parcurs am remarcat o evoluție evidentă în bine. Devine din tânăra indiferentă, răzgâiată și ușor de manipulat, o fată puternică, hotărâtă, capabilă să ia decizii în situații limită, să se facă respectată, să lupte și să se răzvrătească, atunci când este nevoie.
”- Haide, Alex, nu folosi cuvinte pe care nu le înțelegi.
- Poate nu am știut eu să îți arăt, Dia, dar am ținut mult la tine, foarte mult.
Degetele lui îmi prinseră mâna și se încleștară cu ale mele. Poate părea ciudat, dar era cel mai drăguț lucru pe care mi-l spusese până în prezent. Vorbele lui erau sincere, erau pline de căldură, erau spuse din toată inima, erau pe un ton blând, erau zise într-un moment de luciditate, dar erau rostite mult prea târziu.”
Întâmplările din roman și flashback-urile de care avem parte sunt ca niște piese de puzzle care inițial sunt confuze, nu le cunoști locul și rostul, la final vor forma o imagine clară și surprinzătoare, atâtea fragmente adunate într-un tot unitar spectaculos. Totul va căpăta un sens, până și comportamentul unor personaje sau alegerile lor. Am rămas foarte încântată de poveste, de cum a evoluat, de deznodământul ei, iar când am terminat-o de citit o satisfacție mi-a invadat sufletul, datorată bucuriei de a fi citit ceva pe placul meu, ceva bun și fascinant. Cumpărați-vă ”Ultimul avanpost”, citiți-o cu prima ocazie, o să vă placă garantat!
Recenzia integrală: LINK RECENZIE
”Ai avut vreodată coșmarul acela groaznic în care te cufunzi în întuneric, în care te simți pierdut, rătăcit, coșmarul acela în care alergi și alergi, te zbați, încerci să fugi, să o iei la goană, dar nu faci nicio mișcare? Coșmarul în care simți cum se apropie pericolul, în care toate simțurile tale sunt în alertă și ești conștient că trebuie să faci ceva până nu e prea târziu, însă nu poți clinti un mușchi? (...)
Ei bine, eu îl am aproape în fiecare seară.”
May 5, 2014
O carte bine scrisă într-un stil realist, colocvial, ritm alert şi personaje imperfecte şi interesante. Diane este protagosnista noastră, viitoare prinţesă a Regatului Român, răpită desub nasul logodnicului de o organizaţia anti-guvern. Din perspectiva ei, explorăm o Românie distopică după un Al III-lea Război Mondial şi trecutul neaşteptat al lui Diane.
Aceasta a fost prima carte din serie, dar a reuşit să mă facă să o îndrăgesc pe Diane care este prezentată într-un mod complex. Pe de altă parte, fiind prima carte din serie, restul personajelor nu sunt bine conturate, dar asta cu siguranţă va fi rezolvat în următoarele cărţi. Altceva uşor suspect a fost faptul că eroina noastră sare cam repede să ierte (mai ales pe Dan) şi asta poate e din cauza faptului că autoarea a vrut să menţină ritmul alert al cărţii, dar erau nişte momente în care trebuia să stăm mai mult judecând situaţia şi lăsând resentimentele să iasă la iveală. Dar per ansamblu, cartea e bună şi mi-a plăcut. Cu siguranţă voi cumpără Ultimul avanpost. Vol. 2: Vânătoarea.
Aceasta a fost prima carte din serie, dar a reuşit să mă facă să o îndrăgesc pe Diane care este prezentată într-un mod complex. Pe de altă parte, fiind prima carte din serie, restul personajelor nu sunt bine conturate, dar asta cu siguranţă va fi rezolvat în următoarele cărţi. Altceva uşor suspect a fost faptul că eroina noastră sare cam repede să ierte (mai ales pe Dan) şi asta poate e din cauza faptului că autoarea a vrut să menţină ritmul alert al cărţii, dar erau nişte momente în care trebuia să stăm mai mult judecând situaţia şi lăsând resentimentele să iasă la iveală. Dar per ansamblu, cartea e bună şi mi-a plăcut. Cu siguranţă voi cumpără Ultimul avanpost. Vol. 2: Vânătoarea.
June 6, 2014
Mind-blowing !!!!
December 17, 2015
Prin această carte am intrat pentru prima dată în contact cu scrierile Laviniei Călina. De asemenea e prima distopie citită și pot spune ca mi-a plăcut foarte mult. Cartea m-a ținut cu sufletul la gură pe tot parcursul ei, lucru care nu mi s-a mai întâmplat de ceva timp.
Romania de după cel de-al treilea război mondial oferă la prima vedere o imagine destul de fantezista dar nu imposibilă. Talentul autoarei constă tocmai în faptul de a ne face să credem ca totul este pe bune.
Construirea magistrală a personajelor impresionează. Situațiile de multe ori imprevizibile fac tot farmecul lecturii. Cu o imaginație debordanta este construită o lume altfel dar una posibilă, de ce nu?
Am citit doar acest volum însă sunt sigură ca autoarea mai are încă foarte multe de zis.
Mela Ruja Diaconu.
8.02.2016
Zaubertal.
Romania de după cel de-al treilea război mondial oferă la prima vedere o imagine destul de fantezista dar nu imposibilă. Talentul autoarei constă tocmai în faptul de a ne face să credem ca totul este pe bune.
Construirea magistrală a personajelor impresionează. Situațiile de multe ori imprevizibile fac tot farmecul lecturii. Cu o imaginație debordanta este construită o lume altfel dar una posibilă, de ce nu?
Am citit doar acest volum însă sunt sigură ca autoarea mai are încă foarte multe de zis.
Mela Ruja Diaconu.
8.02.2016
Zaubertal.
June 23, 2016
Unul dintre cele mai surprinzătoare romane scrise în ultima decadă. Lavinia Călina cu al ei „Ultimul avanpost” se înscrie pe lista relativ noilor scriitori cu potențial ca numele lor să nu rămână legat de un singur roman ce-nu-trebuie-citit-ci-devorat-fiindcă-e-prea-tare !
February 14, 2017
Mi-a plăcut foarte mult cartea asta şi o consider o distopie diferită față de cele pe care le-am citit până acum. O recomand cu bucurie! ❤
MAI MULTE GÂNDURI AVEȚI ÎN BOOKTALK UL MEU PT EA: https://youtu.be/7zYIbgaNsew
MAI MULTE GÂNDURI AVEȚI ÎN BOOKTALK UL MEU PT EA: https://youtu.be/7zYIbgaNsew
March 19, 2014
Bulversata este putin spus. absolut fantastic!
Gândurile mele (Theo): Sincer, nu înţeleg de ce cartea asta nu mi-a picat în mână până acum! Recunosc că dacă nu erau cei de la editură care să mă surprindă ieri cu un pachet surpriză poate nici nu aveam habar că există! POATE! Dar ieri m-am trezit cu fluturaşul de la poştă în mână şi cu gândurile în altă parte: oare ce ar putea fi? Bineînţeles că m-a măcinat aproape toată ziua gândul căci nu aveam cum să ajung. Aşa că printr-o minune mi-a picat maşina în mână (îndatoriri de familie de fapt) şi am tras o fugă până la poştă. Surprinsă, doar un plic maro închis care nu cântărea mai mult de 300 de grame. Doamne, ce poate să fie. Evident o carte, dar când am desfăcut şi am văzut că este „Ultimul avanpost?” ei drăcie! La asta nu mă aşteptam. Nu îmi aminteam că le fi transmis colaboratorilor noştrii că îmi doresc cartea, căci încă mai aveam de recenzat un titlu de la ei. Urma, adevărat, să o cer în următoarea tură. M-am gândit că poate oamenii ăştia mă cunosc prea bine şi îmi fac cadouri surpriză!
Fără doar şi poate am amânat întâlnirea până mai pe seară cu personajele. Am frunzărit-o puţin şi apoi fără să îmi dau seama ajunsesem deja la pagina 100. Am fost atât de captivată de idee, de carte, de personaje încât aproape că am regretat că punea somnul stăpânire pe mine. Dar a trebuit să mă conformez. Dar de cum m-am trezit, nici nu am mâncat, am băut o cafea şi hai la citit. Am fost pur şi simplu şocată. Cartea asta este o capodoperă din toate punctele de vedere!
Să facem cunoştinţă cu personajele.
Dia sau Diane este o afurisită mică de douăzeci şi unu de ani, fiica unui important om din Regat, al Ministrului Afacerilor Interne şi este logodită cu şi mai nebunul de prinţ al Regatului – Alex! Cei doi sunt un fel de versiune de „trebuie să mă mărit cu tine pentru că aşa vor părinţii, dar m-am cam sărutat să îţi ascund târfele sub pat şi să mă asigur că mai trăiesc”. Dar cu toate astea, Dia nu are niciun resentiment. Oarecum. Este încăpăţânată, petrecăreaţă desăvârşită, ifose până peste cap şi nu dă doi le pe nimeni. Şi în fond, de ce ar da? Este până la urmă o viitoare prinţesă şi ea, are bani suficienţi, un soţ stabil dar puţin labil, alcoolul e la discreţie, hainele de firmă sunt parcă implementate în ea. Aşa că de ce s-ar plânge?
Alex sau Alexandru este prinţul Regatului. Ţâfnos, enervant, dus cu pluta, alcoolic, drogat şi futangiu de primă clasă. Are o aversiune evidentă pentru fratele său mai mare care va ajunge rege, dar în rest? Nimic ieşit din comun. Un fraierilă cu aere de vedetă.
Dan este noua gardă a lui Diane. Calculat, enervant de nepoliticos şi mereu gata să facă puţin mişto de ea. Puţin ciudat uneori, dar în rest? Destul de drăguţ dacă stai să te gândeşti.
Cam aşa v-aţi face cu toţii primele impresii. Problema este că acţiunea nu dă doi bani pe impresiile voastre, căci până la urmă despre asta este vorba, să vă inducă în eroare atât de tare că veţi căpia cutând o gură de aer! Eşti atât de prind în mrejele cărţii ăsteia că te vei auzi de mii de ori trăgând aer în piept, râzând de nebun şi apoi râzând de tine că ai crezut.
Totul se petrece după cel de-al treilea Război Mondial. România îşi revine sub un nou regim după război, dar multe lucruri sunt parcă puse în ochii noştrii de un viitor la care poate ne-am gândit cu toţii la un moment dat. O combinare ciudată între comunism şi învăluire cu muşama a tuturor lucrurilor care ar putea să distrugă autoritatea!
Uite aşa ne trezim cu o Dia pisăloagă, nervoasă că nu are voie să fumeze înainte de a urca pe podium, lipsită de griji şi fără niciun stres. Dia este împreună cu Alex la Iaşi unde trebuie să ţină adunarea anuală în care se comemorează victimele războiului, unde se aruncă minciuni pe faţă şi toată lumea aplaudă. Şi dacă discursul trece cu bine, atunci ce mai contează? Plecarea lor către următorul punct de adunare este puţin amânată, dar avionul pleacă într-un final spre Timişoara, cu câteva incident asupra corpului Dianei. Câteva lovituri zdravene o fac să îşi vadă puţin lungul nasului.
Timişoara se repetă: acelaşi discurs, aceleaşi aplauze apoi un club fiţos şi băutură cu duiumul. Şi poate atunci, de gelozie, Dia recurge la relaxarea absolută: lasă-mă să mă desfăt! Ajunge în baia clubului, cu Dan după ea, gata să îşi stoarcă stomacul, dar nu poate pentru că băutura încă o mai are sub vrajă. Apoi intervine parfumul lui, faptul că uită mereu să îi vorbească cum trebuie şi da.. se ajunge la mai mult.
Dar la scurt timp, Dia pleacă cu gardienii ei şi îl lasă în urmă pe Alex cu o Jo la fel de praf ca şi el. De fapt, ea nici nu ştie un naiba a plecat nebunul, dar ştie clar ce face în acest moment. Şi cum nu o suportă pe fosta lui colegă de facultate – Jo – Dia pleacă nestingherită înapoi la hotel. Problema este că pe drum se întâmplă „minunatul”. Este răpită de un grup „terorist” cum ajunge să îi numească chiar ea, în frunte cu Dan – preţiosul ei gardian cu care tocmai se „prostise” la baie. Dar răpitorii ei nu sunt deloc oameni drăguţi.
În scurt timp însă lucruri ciudate încep să se petreacă cu Dia, iar ea nu înţelege nicio iotă de ce ei. Dar niciodată soarta nu are vreo dovadă că ai fi tu mai special, în primă fază. Aşa că de aici încep nenorocirile. Guvernul ei scump se dovedeşte a nu fi chiar atât de minunat până la urmă. Viaţa ei se întoarce la o sută optzeci de grade sau mai bine spus se întoarce de unde a plecat. Lucrurile se complică evident, dar asta nu înseamnă că nu o să rămâi cu gura căscată.
Recomand cartea asta tuturor fanilor „Jocurile Foamei”, tuturor celor care s-au pierdut în cărţile lui Pitacus Lore la un moment dat, celor care ştiu ce înseamnă suspansul lui Dan Brown şi celor care ştiu să îşi presare lectura cu cafea bună!
Lectură plăcută dragilor!
Gândurile mele (Theo): Sincer, nu înţeleg de ce cartea asta nu mi-a picat în mână până acum! Recunosc că dacă nu erau cei de la editură care să mă surprindă ieri cu un pachet surpriză poate nici nu aveam habar că există! POATE! Dar ieri m-am trezit cu fluturaşul de la poştă în mână şi cu gândurile în altă parte: oare ce ar putea fi? Bineînţeles că m-a măcinat aproape toată ziua gândul căci nu aveam cum să ajung. Aşa că printr-o minune mi-a picat maşina în mână (îndatoriri de familie de fapt) şi am tras o fugă până la poştă. Surprinsă, doar un plic maro închis care nu cântărea mai mult de 300 de grame. Doamne, ce poate să fie. Evident o carte, dar când am desfăcut şi am văzut că este „Ultimul avanpost?” ei drăcie! La asta nu mă aşteptam. Nu îmi aminteam că le fi transmis colaboratorilor noştrii că îmi doresc cartea, căci încă mai aveam de recenzat un titlu de la ei. Urma, adevărat, să o cer în următoarea tură. M-am gândit că poate oamenii ăştia mă cunosc prea bine şi îmi fac cadouri surpriză!
Fără doar şi poate am amânat întâlnirea până mai pe seară cu personajele. Am frunzărit-o puţin şi apoi fără să îmi dau seama ajunsesem deja la pagina 100. Am fost atât de captivată de idee, de carte, de personaje încât aproape că am regretat că punea somnul stăpânire pe mine. Dar a trebuit să mă conformez. Dar de cum m-am trezit, nici nu am mâncat, am băut o cafea şi hai la citit. Am fost pur şi simplu şocată. Cartea asta este o capodoperă din toate punctele de vedere!
Să facem cunoştinţă cu personajele.
Dia sau Diane este o afurisită mică de douăzeci şi unu de ani, fiica unui important om din Regat, al Ministrului Afacerilor Interne şi este logodită cu şi mai nebunul de prinţ al Regatului – Alex! Cei doi sunt un fel de versiune de „trebuie să mă mărit cu tine pentru că aşa vor părinţii, dar m-am cam sărutat să îţi ascund târfele sub pat şi să mă asigur că mai trăiesc”. Dar cu toate astea, Dia nu are niciun resentiment. Oarecum. Este încăpăţânată, petrecăreaţă desăvârşită, ifose până peste cap şi nu dă doi le pe nimeni. Şi în fond, de ce ar da? Este până la urmă o viitoare prinţesă şi ea, are bani suficienţi, un soţ stabil dar puţin labil, alcoolul e la discreţie, hainele de firmă sunt parcă implementate în ea. Aşa că de ce s-ar plânge?
Alex sau Alexandru este prinţul Regatului. Ţâfnos, enervant, dus cu pluta, alcoolic, drogat şi futangiu de primă clasă. Are o aversiune evidentă pentru fratele său mai mare care va ajunge rege, dar în rest? Nimic ieşit din comun. Un fraierilă cu aere de vedetă.
Dan este noua gardă a lui Diane. Calculat, enervant de nepoliticos şi mereu gata să facă puţin mişto de ea. Puţin ciudat uneori, dar în rest? Destul de drăguţ dacă stai să te gândeşti.
Cam aşa v-aţi face cu toţii primele impresii. Problema este că acţiunea nu dă doi bani pe impresiile voastre, căci până la urmă despre asta este vorba, să vă inducă în eroare atât de tare că veţi căpia cutând o gură de aer! Eşti atât de prind în mrejele cărţii ăsteia că te vei auzi de mii de ori trăgând aer în piept, râzând de nebun şi apoi râzând de tine că ai crezut.
Totul se petrece după cel de-al treilea Război Mondial. România îşi revine sub un nou regim după război, dar multe lucruri sunt parcă puse în ochii noştrii de un viitor la care poate ne-am gândit cu toţii la un moment dat. O combinare ciudată între comunism şi învăluire cu muşama a tuturor lucrurilor care ar putea să distrugă autoritatea!
Uite aşa ne trezim cu o Dia pisăloagă, nervoasă că nu are voie să fumeze înainte de a urca pe podium, lipsită de griji şi fără niciun stres. Dia este împreună cu Alex la Iaşi unde trebuie să ţină adunarea anuală în care se comemorează victimele războiului, unde se aruncă minciuni pe faţă şi toată lumea aplaudă. Şi dacă discursul trece cu bine, atunci ce mai contează? Plecarea lor către următorul punct de adunare este puţin amânată, dar avionul pleacă într-un final spre Timişoara, cu câteva incident asupra corpului Dianei. Câteva lovituri zdravene o fac să îşi vadă puţin lungul nasului.
Timişoara se repetă: acelaşi discurs, aceleaşi aplauze apoi un club fiţos şi băutură cu duiumul. Şi poate atunci, de gelozie, Dia recurge la relaxarea absolută: lasă-mă să mă desfăt! Ajunge în baia clubului, cu Dan după ea, gata să îşi stoarcă stomacul, dar nu poate pentru că băutura încă o mai are sub vrajă. Apoi intervine parfumul lui, faptul că uită mereu să îi vorbească cum trebuie şi da.. se ajunge la mai mult.
Dar la scurt timp, Dia pleacă cu gardienii ei şi îl lasă în urmă pe Alex cu o Jo la fel de praf ca şi el. De fapt, ea nici nu ştie un naiba a plecat nebunul, dar ştie clar ce face în acest moment. Şi cum nu o suportă pe fosta lui colegă de facultate – Jo – Dia pleacă nestingherită înapoi la hotel. Problema este că pe drum se întâmplă „minunatul”. Este răpită de un grup „terorist” cum ajunge să îi numească chiar ea, în frunte cu Dan – preţiosul ei gardian cu care tocmai se „prostise” la baie. Dar răpitorii ei nu sunt deloc oameni drăguţi.
În scurt timp însă lucruri ciudate încep să se petreacă cu Dia, iar ea nu înţelege nicio iotă de ce ei. Dar niciodată soarta nu are vreo dovadă că ai fi tu mai special, în primă fază. Aşa că de aici încep nenorocirile. Guvernul ei scump se dovedeşte a nu fi chiar atât de minunat până la urmă. Viaţa ei se întoarce la o sută optzeci de grade sau mai bine spus se întoarce de unde a plecat. Lucrurile se complică evident, dar asta nu înseamnă că nu o să rămâi cu gura căscată.
Recomand cartea asta tuturor fanilor „Jocurile Foamei”, tuturor celor care s-au pierdut în cărţile lui Pitacus Lore la un moment dat, celor care ştiu ce înseamnă suspansul lui Dan Brown şi celor care ştiu să îşi presare lectura cu cafea bună!
Lectură plăcută dragilor!
April 19, 2014
E prima dată când pe parcursul unui roman mi s-a schimbat părerea despre protagonistă. De obicei, fie îmi place, fie mă enervează, însă Diane a reușit nu doar să se schimbe, să evolueze, dar și să-mi schimbe impresia despre ea. La început, era genul „săraca fată bogată” pe care o deranja revoltă în Timișoara pentru că o forța să stea mai mult timp cu logodnicul ei (adevărat, Alex e o persoană groaznică și e chiar mai anipatic decât ea... Pe alocuri, m-a dus cu gândul la Jeoffrey Baratheon din Game of Thrones), în loc să o facă să se întrebe despre motivele adevărate ale revoltei și despre faptul că poate lucrurile nu merg chiar bine în R.U.T.R. (Regatul Unit al Țărilor Române). Până la final, însă, lucrurile care i se întâmplă o schimbă cu adevărat și devine genul eroinei cu care vrei să ții.
Cât despre societate în sine... Pe coperta a 4-a Anna Vary (autoarea seriei „Ultima vrajitoare din Transilvania”) spune că acest roman este „O distopie în context autohton care, culmea!, îţi este în acelaşi timp foarte familară, dar şi exotică”, ceea ce mi se pare că descrie perfect senzația pe care mi-a lăsat-o romanul... Totuși, aș fi vrut să aflu puțin mai mult despre partea „tehnică” a sistemului, despre motivele pentru care există rații alimentare și pentru care oamenii se tem atât de tare de a spune ceva greșit... Însă detaliul dronelor care patrulează străzile mi-a plăcut, ca și micile hint-uri despre o tehnologie de zi cu zi mai dezvoltată decât cea de astăzi.
Daca va plac distopiile, vă recomand Ultimul avanpost. Recenzia mea completă o găsiți pe blogul mei, aici -> [link]
Cât despre societate în sine... Pe coperta a 4-a Anna Vary (autoarea seriei „Ultima vrajitoare din Transilvania”) spune că acest roman este „O distopie în context autohton care, culmea!, îţi este în acelaşi timp foarte familară, dar şi exotică”, ceea ce mi se pare că descrie perfect senzația pe care mi-a lăsat-o romanul... Totuși, aș fi vrut să aflu puțin mai mult despre partea „tehnică” a sistemului, despre motivele pentru care există rații alimentare și pentru care oamenii se tem atât de tare de a spune ceva greșit... Însă detaliul dronelor care patrulează străzile mi-a plăcut, ca și micile hint-uri despre o tehnologie de zi cu zi mai dezvoltată decât cea de astăzi.
Daca va plac distopiile, vă recomand Ultimul avanpost. Recenzia mea completă o găsiți pe blogul mei, aici -> [link]
January 12, 2018
Cartea este scrisa forte bine, sunt cateva idei interesante si totul este bine si frumos cat timp nu isi da personajul principal parerea, ci ramane neutra- NU MI-A PLACUT DELOC DE EA. Am inteles pana la sfarsit anumite lucruri (cum ar fi motivele pentru care era o bogatana asa frustrata si nervoasa), dar oricum nu sunt in continuare de acord cu anumite viziuni ale acestui personaj asupra a ce se intampla in carte. Cat despre Dan, este un firfirel cu o personalitate oarecare si foarte usor de manipulat de cei din jur. Sa spun ca are personalitate e mult si din momentul in care a aparut Mark speram sa treaca frumos la el, dar ea e tot preocupata de Danisor. Bleah. Intr-un fel se merita unul pe altul - probabil ca as fi ajuns sa imi para rau de Mark daca ajungea intr-o relatie romantica cu DianE (am citit explicatia numelui - hmmmm....cred ca Diana ar fi sunat mult mai romanesc, daca e sa fie scrisa o carte de autor roman in limba romana :) ).
Note: nu mi se pare ca Diane e mai cool doar pentru ca fumeaza - a devenit deja un cliseu la autorii romani. Mai mult imi imaginez cat de tare pute si ca nu i se potriveste unui agent care incearca sa se ascunda in multime - miiiirooosuuuuul!!
PER TOTAL: Daca se face exceptie de cele doua personaje enervante/cuplul principal mi-a placut in general actiunea, modul in care e povestita cartea, cat de usor se poate citi (cu exceptia durerilor de cap provocate de anumite personaje) si sunt destul de curioasa in legatura cu ce continuare va avea seria. :)
Note: nu mi se pare ca Diane e mai cool doar pentru ca fumeaza - a devenit deja un cliseu la autorii romani. Mai mult imi imaginez cat de tare pute si ca nu i se potriveste unui agent care incearca sa se ascunda in multime - miiiirooosuuuuul!!
PER TOTAL: Daca se face exceptie de cele doua personaje enervante/cuplul principal mi-a placut in general actiunea, modul in care e povestita cartea, cat de usor se poate citi (cu exceptia durerilor de cap provocate de anumite personaje) si sunt destul de curioasa in legatura cu ce continuare va avea seria. :)
This entire review has been hidden because of spoilers.
August 13, 2015
Reteta pentru un astfel de gen e foarte bine urmarita si ii face cinste autoarei. Lumea "apocaliptica" e frumos descrisa si actiunea dinamica. Un inceput si un sfarsit in forta. Mi-as fi dorit o redactare putin mai atenta, la un subiect atat de generos si atat de precis abordat. Nu am reusit sa ma aproprii deloc de Dia si Dan, sa zicem personajele pozitive, in schimb Alexandru... portretizat ca la carte. Loved him as the bad guy. Astept cu nerabdare sa citesc si volumul al doilea.
June 16, 2014
*Am primit o copie din “Ultimul avanpost” de la editura Herg Benet pentru recenzia mea sincera. Multumesc mult!*
In momentul in care am primti un pachet din Romania, de la bunica mea, nu ma asteptam sa gasesc “Ultimul avanpost”. Dar imediat ce am citit descrierea si am vazut coperta, am fost extrem de incantata de ea si abia am asteptat sa o citesc. In autobuz, in drum spre casa, mama mi-a luat-o din maini si a inceput sa o citeasca. A citit-o si ea, si bunica-mea, pe nerasuflate. Zilele trecute, insa, am pus mana pe carte si nu am lasat-o din maini decat sa mananc si sa imi dau examenele.
Mi-a placut extrem de mult! “Ultimul avanpost” este o carte mult mai buna decat ma asteptam!
Cartea aceasta vine cu o premiza extrem de originala pentru literatura din Romania. Nu cred ca mai exista o alta distopie scrisa de un roman. Asta ii aduce Laviniei un avantaj enorm. Oricum, Lavnia si cartea ei nu au nevoie de avantaje, pentru ca “Ultimul avanpost” este o carte foarte bune. Are toate datele pentru a deveni urmatoarea carte de referinta: o eroina de milioane, o poveste complexa, bine gandita, personaje interesante, actiune palpitanta, scene care te tin cu inima la gura si o atmosfera tipica cartilor din genul distopia.
Recunosc ca la inceput am fost usor sceptica. Nu eram sigura ca este ceea ce caut de la o distopie. Dar m-am inselat. “Ultimul avanpost” este exact genul de carte care imi place.
Lavinia a scris o carte diferita, de care literatura romaneasca avea nevoie. Unul din ingredientele care a dus la existenta unei carti asa de diferite este eroina. Dia sau Diane Dumitrescu, fiica Ministrului de Interne si logodnica lui Alex, printul regatului Romania din 2046.
Aparent, viata Dianei este perfecta. E bogata, adorata de populatie, tanara, frumoasa, eleganta, poarta haine de designeri renumiti, participa si are acces la evenimente din inalta socetate si urmeaza sa se casatoreasca cu unul din cei mai ravniti barbati din Romania. Toate lumea isi doreste viata ei, dar Diane ar da orice sa fie altcineva.
In realitate, Dia e controlata de toata lumea, Alex e un idiot necioplit care o bate si o insala la fiecare pas, iar Dia e atat de nefericita, incat nu se poate bucura de nimic.
Viata i se schimba complet in momentul in care e rapita de un grup de rebeli. La un momentdat, printesa disparuta a Romaniei afla ca viata pe care a trait-o pana acum este o minciuna.
Dia e genul de eroina puternica, loiala celor pe care ii iubeste, desteapta, descurcareata si extrem de sarcastica. Am adorat-o pentru replicile ei de tipa afurisita, la care am ras pe burta! Un lucru m-a enervat totusi: faptul ca uneori il lasa pe Dan sa o judece si sa o faca cu ou si cu otet fara sa riposteze. Inteleg ca de multe ori, situatia nu ii permitea sa isi dea drumul la limba, dar tot cred ca ar fi trebuit sa il puna la punct, macar o data.
Dan a fost un personaj important, placut, dar uneori enervant. Mi-ar fi placut sa fie mai des in scena.
“Legatura” dintre Dan si Dia mi s-a parut un pic confuza. Adica, o secunda se certau, apoi se sarutau? Cartea s-a terminat, iar povestea lor a ramas in aer. Totusi, ma bucur ca autoarea a dat mai multa importanta actiunii decat povestii de “dragoste” dintre ei.
Desi cartea nu are un ritm extrem de alert, actiunea e captivanta. De fapt, toata cartea e captivanta. Orice s-ar intampla planeaza misterul si intrebarea… Cine e Dia si care e trecutul ei? Asta este una dintre intrebarile care m-au facut sa dau pagina. Exista atat de multa intriga, atat de multe intrebari si secrete, iar soarta Diei nu te poate lasa indiferenta, incat citesti non-stop. “Ultimul avanpost” este cu siguranta o carte captivanta!
Mi-a placut faptul ca Lavinia a explicat extrem de bine Romania din viitor si mi s-a parut interesant sa vad cum si-o imagineaza cineva. A fost un concept interesant pentru mine, pentru ca intotdeauna m-am intrebat cum va arata Romania. Poate ca Lavinia a schimbat sistemul de conducere din Romania, dar oamenii si situatia lor e la fel a si acum, poate chiar mai rea. Si da, chiar cred ca Romania va ajunge la starea aceea daca nu se schimba nimic acum.
Stilul Laviniei mi s-a parut usor, placut. Textul curge fluent, iar talentul autoarei e evident cu fiecare cuvant. Totusi, folosirea prea desa a virgulei, chiar si in locuri unde nu ar trebui, a dat o usoara senzatie de repezeala uneori.
Sfarsitul m-a facut sa caut al doilea volum. Adica, trebuie sa existe un al doilea volum, nu? Povestea Diei nu s-a sfarsit. Am ramas cu o multime de intrebari si sper sa gasesc raspunsurile in volumul doi.
Cu siguranta recomand “Ultimul avanpost”! Este o distopie foarte reusita, extrem de captivanta si foarte antrenanta. M-am indragostit de povestea Diei si sper sa ne mai intalnim.
Rate: 5 stele din 5
In momentul in care am primti un pachet din Romania, de la bunica mea, nu ma asteptam sa gasesc “Ultimul avanpost”. Dar imediat ce am citit descrierea si am vazut coperta, am fost extrem de incantata de ea si abia am asteptat sa o citesc. In autobuz, in drum spre casa, mama mi-a luat-o din maini si a inceput sa o citeasca. A citit-o si ea, si bunica-mea, pe nerasuflate. Zilele trecute, insa, am pus mana pe carte si nu am lasat-o din maini decat sa mananc si sa imi dau examenele.
Mi-a placut extrem de mult! “Ultimul avanpost” este o carte mult mai buna decat ma asteptam!
Cartea aceasta vine cu o premiza extrem de originala pentru literatura din Romania. Nu cred ca mai exista o alta distopie scrisa de un roman. Asta ii aduce Laviniei un avantaj enorm. Oricum, Lavnia si cartea ei nu au nevoie de avantaje, pentru ca “Ultimul avanpost” este o carte foarte bune. Are toate datele pentru a deveni urmatoarea carte de referinta: o eroina de milioane, o poveste complexa, bine gandita, personaje interesante, actiune palpitanta, scene care te tin cu inima la gura si o atmosfera tipica cartilor din genul distopia.
Recunosc ca la inceput am fost usor sceptica. Nu eram sigura ca este ceea ce caut de la o distopie. Dar m-am inselat. “Ultimul avanpost” este exact genul de carte care imi place.
Lavinia a scris o carte diferita, de care literatura romaneasca avea nevoie. Unul din ingredientele care a dus la existenta unei carti asa de diferite este eroina. Dia sau Diane Dumitrescu, fiica Ministrului de Interne si logodnica lui Alex, printul regatului Romania din 2046.
Aparent, viata Dianei este perfecta. E bogata, adorata de populatie, tanara, frumoasa, eleganta, poarta haine de designeri renumiti, participa si are acces la evenimente din inalta socetate si urmeaza sa se casatoreasca cu unul din cei mai ravniti barbati din Romania. Toate lumea isi doreste viata ei, dar Diane ar da orice sa fie altcineva.
In realitate, Dia e controlata de toata lumea, Alex e un idiot necioplit care o bate si o insala la fiecare pas, iar Dia e atat de nefericita, incat nu se poate bucura de nimic.
Viata i se schimba complet in momentul in care e rapita de un grup de rebeli. La un momentdat, printesa disparuta a Romaniei afla ca viata pe care a trait-o pana acum este o minciuna.
Dia e genul de eroina puternica, loiala celor pe care ii iubeste, desteapta, descurcareata si extrem de sarcastica. Am adorat-o pentru replicile ei de tipa afurisita, la care am ras pe burta! Un lucru m-a enervat totusi: faptul ca uneori il lasa pe Dan sa o judece si sa o faca cu ou si cu otet fara sa riposteze. Inteleg ca de multe ori, situatia nu ii permitea sa isi dea drumul la limba, dar tot cred ca ar fi trebuit sa il puna la punct, macar o data.
Dan a fost un personaj important, placut, dar uneori enervant. Mi-ar fi placut sa fie mai des in scena.
“Legatura” dintre Dan si Dia mi s-a parut un pic confuza. Adica, o secunda se certau, apoi se sarutau? Cartea s-a terminat, iar povestea lor a ramas in aer. Totusi, ma bucur ca autoarea a dat mai multa importanta actiunii decat povestii de “dragoste” dintre ei.
Desi cartea nu are un ritm extrem de alert, actiunea e captivanta. De fapt, toata cartea e captivanta. Orice s-ar intampla planeaza misterul si intrebarea… Cine e Dia si care e trecutul ei? Asta este una dintre intrebarile care m-au facut sa dau pagina. Exista atat de multa intriga, atat de multe intrebari si secrete, iar soarta Diei nu te poate lasa indiferenta, incat citesti non-stop. “Ultimul avanpost” este cu siguranta o carte captivanta!
Mi-a placut faptul ca Lavinia a explicat extrem de bine Romania din viitor si mi s-a parut interesant sa vad cum si-o imagineaza cineva. A fost un concept interesant pentru mine, pentru ca intotdeauna m-am intrebat cum va arata Romania. Poate ca Lavinia a schimbat sistemul de conducere din Romania, dar oamenii si situatia lor e la fel a si acum, poate chiar mai rea. Si da, chiar cred ca Romania va ajunge la starea aceea daca nu se schimba nimic acum.
Stilul Laviniei mi s-a parut usor, placut. Textul curge fluent, iar talentul autoarei e evident cu fiecare cuvant. Totusi, folosirea prea desa a virgulei, chiar si in locuri unde nu ar trebui, a dat o usoara senzatie de repezeala uneori.
Sfarsitul m-a facut sa caut al doilea volum. Adica, trebuie sa existe un al doilea volum, nu? Povestea Diei nu s-a sfarsit. Am ramas cu o multime de intrebari si sper sa gasesc raspunsurile in volumul doi.
Cu siguranta recomand “Ultimul avanpost”! Este o distopie foarte reusita, extrem de captivanta si foarte antrenanta. M-am indragostit de povestea Diei si sper sa ne mai intalnim.
Rate: 5 stele din 5
March 7, 2014
*Am primit un exemplar din „Ultimul avanpost” de la Lavinia Călina, pentru o recenzie sinceră. Mulțumesc frumos!*
Când mă apuc să citesc o carte a genului distopic mă aștept să am parte de multă acțiune, de comploturi, un erou/o eroină puternic/ă, iar Ultimul avanpost nu m-a dezamăgit. Încă de la început, prin intermediul prologului, autoarea ne pregătește drumul pentru a intra în atmosfera mai întunecată a cărții.
Viața lui Diane nu este tocmai ușoară, chiar dacă face parte din cei privilegiați: logodnicul ei este ca un copil răzgâiat, după care trebuie să „curețe” mereu, când se poartă frumos cu ea, când o tratează ca pe jucăria lui, apoi ea mai trebuie să facă și numai ce vor alții să spună ce vor ei, tatăl ei este mai mereu plecat și nu prea o ajută. Iar ca lucrurile să fie și mai complicate, este răpită și se trezește prinsă la mijloc între rebelii nemulțumiți care vor să schimbe sistemul și sistemul (din care și ea – vârnd, nevrând – face parte). Iar de aici chiar încep să se schimbe multe, viața Dianei este complet dată peste cap și nimic nu mai este ceea ce pare.
Mi-a plăcut tare mult cartea aceasta și m-a prins chiar de la început. Apoi au început răsturnările de situație, nimeni nu era de fapt cine aveam impresia că este și pur și simplu m-am trezit din ce în ce mai curioasă să aflu cum stau în realitate lucrurile.
Pe lângă asta, cartea a mai avut și multe momente de acțiune, Diane era mai mereu pe fugă, se mai trezea prinsă în câte o luptă care mă ținea de fiecare dată cu sufletul la gură. Mi-a plăcut și cum erau descrise scenele alerte, nici prea multe detalii ca să te plictisești, dar nici prea puține încât să nu mai înțelegi nimic.
Un alt lucru care m-a atras la această carte încă dinainte de a o citi, a fost faptul că acțiunea are loc în România anilor 2046. Am tot citit cărți ale acestui gen (Divergent, Jocurile foamei, Spulberă-mă, etc), toate au loc în SUA, în schimb acțiunea din Ultimul avanpost are loc în România, fapt pentru care am putut mai ușor să-mi imaginez ce citeam și mi-a venit mult mai ușor să trăiesc odată cu personajele.
Ce mai e atât de special la Ultimul avanpost care mi-a plăcut? Ei bine, eroina. De obicei mi-e ușor să îndrăgesc sau să urăsc personajul principal al unei cărți încă din primele pagini, dar cu Diane lucrurile au fost cam complicate. La început nu prea mi-a plăcut de ea, prea încrezută, prea dădea ordine în stânga și-n dreapta, avea o atitudine disprețuitoare față de mulți, dar pe măsură ce-am tot citit, am început s-o plac tocmai din cauza acestor lucruri; mi-am dat seama că nu-i chiar docilă, spune lucrurilor pe nume, nu acceptă să fie călcată în picioare, răspunde când e provocată, face față în situațiile dificile.
Și nu numai Diane mi-a plăcut; din multe puncte de vedere personajele Laviniei par cât se poate de reale, pentru că nimeni nu-i perfect, fiecare face greșeli, are cusururi, dar au și meritele lor, momentele lor de strălucire.
Vă recomand cartea aceasta dacă sunteți fani ai genului distopic, pentru că vă va plăcea cu siguranță. Dacă vreți acțiune, dialog mult, o carte care să vă țină cu sufletul la gură și să vă surprindă la fiecare pagină pe care o citiți, Ultimul avanpost, este pentru voi cu siguranță
Ultimul avanpost este o carte care m-a învățat că ar fi bine să ascultăm și ce are celălalt de spus și să nu presupunem tot ce-i mai rău despre ceilalți, că de multe ori nimeni nu este ceea ce pare, că nu trebuie să-i tragem pe alții la răspundere pentru acțiunile apropiaților lor și că niciodată nu vom fi mulțumiți cu ceea ce avem și că indiferent de forma de guvernământ, mereu vom vrea ceea ce nu avem sau ceea ce-am avut și-am pierdut.
Când mă apuc să citesc o carte a genului distopic mă aștept să am parte de multă acțiune, de comploturi, un erou/o eroină puternic/ă, iar Ultimul avanpost nu m-a dezamăgit. Încă de la început, prin intermediul prologului, autoarea ne pregătește drumul pentru a intra în atmosfera mai întunecată a cărții.
Viața lui Diane nu este tocmai ușoară, chiar dacă face parte din cei privilegiați: logodnicul ei este ca un copil răzgâiat, după care trebuie să „curețe” mereu, când se poartă frumos cu ea, când o tratează ca pe jucăria lui, apoi ea mai trebuie să facă și numai ce vor alții să spună ce vor ei, tatăl ei este mai mereu plecat și nu prea o ajută. Iar ca lucrurile să fie și mai complicate, este răpită și se trezește prinsă la mijloc între rebelii nemulțumiți care vor să schimbe sistemul și sistemul (din care și ea – vârnd, nevrând – face parte). Iar de aici chiar încep să se schimbe multe, viața Dianei este complet dată peste cap și nimic nu mai este ceea ce pare.
Mi-a plăcut tare mult cartea aceasta și m-a prins chiar de la început. Apoi au început răsturnările de situație, nimeni nu era de fapt cine aveam impresia că este și pur și simplu m-am trezit din ce în ce mai curioasă să aflu cum stau în realitate lucrurile.
Pe lângă asta, cartea a mai avut și multe momente de acțiune, Diane era mai mereu pe fugă, se mai trezea prinsă în câte o luptă care mă ținea de fiecare dată cu sufletul la gură. Mi-a plăcut și cum erau descrise scenele alerte, nici prea multe detalii ca să te plictisești, dar nici prea puține încât să nu mai înțelegi nimic.
Un alt lucru care m-a atras la această carte încă dinainte de a o citi, a fost faptul că acțiunea are loc în România anilor 2046. Am tot citit cărți ale acestui gen (Divergent, Jocurile foamei, Spulberă-mă, etc), toate au loc în SUA, în schimb acțiunea din Ultimul avanpost are loc în România, fapt pentru care am putut mai ușor să-mi imaginez ce citeam și mi-a venit mult mai ușor să trăiesc odată cu personajele.
Ce mai e atât de special la Ultimul avanpost care mi-a plăcut? Ei bine, eroina. De obicei mi-e ușor să îndrăgesc sau să urăsc personajul principal al unei cărți încă din primele pagini, dar cu Diane lucrurile au fost cam complicate. La început nu prea mi-a plăcut de ea, prea încrezută, prea dădea ordine în stânga și-n dreapta, avea o atitudine disprețuitoare față de mulți, dar pe măsură ce-am tot citit, am început s-o plac tocmai din cauza acestor lucruri; mi-am dat seama că nu-i chiar docilă, spune lucrurilor pe nume, nu acceptă să fie călcată în picioare, răspunde când e provocată, face față în situațiile dificile.
Și nu numai Diane mi-a plăcut; din multe puncte de vedere personajele Laviniei par cât se poate de reale, pentru că nimeni nu-i perfect, fiecare face greșeli, are cusururi, dar au și meritele lor, momentele lor de strălucire.
Vă recomand cartea aceasta dacă sunteți fani ai genului distopic, pentru că vă va plăcea cu siguranță. Dacă vreți acțiune, dialog mult, o carte care să vă țină cu sufletul la gură și să vă surprindă la fiecare pagină pe care o citiți, Ultimul avanpost, este pentru voi cu siguranță
Ultimul avanpost este o carte care m-a învățat că ar fi bine să ascultăm și ce are celălalt de spus și să nu presupunem tot ce-i mai rău despre ceilalți, că de multe ori nimeni nu este ceea ce pare, că nu trebuie să-i tragem pe alții la răspundere pentru acțiunile apropiaților lor și că niciodată nu vom fi mulțumiți cu ceea ce avem și că indiferent de forma de guvernământ, mereu vom vrea ceea ce nu avem sau ceea ce-am avut și-am pierdut.
February 11, 2017
Cartea aceasta a fost absolut geniala. Prima oara am crezut ca o sa fie exact la fel ca Jocurile foamei, dar m-am înșelat. Acțiunea a fost super alertă și super bine conturată.
Lavinia Călina are un stil de scriere superb, pur și simplu m-am îndrăgostit de stilul ei. Abia aștept să cumpăr și celelalte cărți ale ei.
Alex îmi plăcea puțin la începutul cărții, dar pe parcurs a fost bleah...
Recomand aceasta carte tuturor celor care iubesc cărțile distopice.
Lavinia Călina are un stil de scriere superb, pur și simplu m-am îndrăgostit de stilul ei. Abia aștept să cumpăr și celelalte cărți ale ei.
Alex îmi plăcea puțin la începutul cărții, dar pe parcurs a fost bleah...
Recomand aceasta carte tuturor celor care iubesc cărțile distopice.
August 13, 2016
Eh, n-a mai fost nici Dan asa de rau. Totusi, mi s-a parut cel mai putin probabil personaj din cartea asta. Ia sa vedem ce mai face Diane in cel de-al doilea volum.
June 3, 2014
Îmi cer scuze în avans dacă recenzia asta va fi prost organizată, dar trebuia să o scriu imediat ce am terminat cartea, iar toate gândurile și sentimentele mele sunt într-o învălmășeală totală. Sper totuși că va avea sens la final tot ce voi spune.
Acțiunea din roman are loc în anul 2046, după cel de-al treilea război mondial, România fiind regat. Personajul principal, Diane, trăiește o viață luxoasă pe care mulți și-ar dori-o, urmând să se căsătorească cu prințul Alexandru. E nevoie însă de o singură noapte pentru ca totul să se schimbe, iar ea află cât de curând că nimic din ceea ce știa nu este real.
Cartea asta are un început destul de ciudat, iar după primele două capitole uram cam toate personajele prezentate și vreo câteva zile nu m-am atins de carte, aici fiind în parte și din cauza sesiunii. Totuși, am decis să continui, pentru că în mintea mea toată povestea avea mult potențial și aveam ideea asta că fie voi iubi cartea asta, fie o voi urî din tot sufletul. Sunt fericită să spun că prima variantă e cea corectă. După primele o sută de pagini cartea m-a prins și dacă nu ar fi trebuit să învăț aș fi terminat-o într-o singură zi.
După ce am văzut trailer-ul cărții eram convinsă că știu ce se va întâmpla, și totuși nu cred că mă puteam înșela mai mult. Am avut dreptate în privința unui singur lucru, dar pe lângă tot restul acel lucru e foarte insignifiant.
În primul rând, trebuie să spun că mi-a plăcut modul în care autoarea și-a imaginat cum ar arăta totul în anul 2046, și mă refer aici mai ales la tehnologie, apar câteva chestii prin carte care mi s-au părut foarte interesante, și chiar aveam impresia că mă aflu în viitor. Iar evenimentul ce are loc la începutul cărții m-a convins că acțiunea are loc în România, după atâția ani politica nu s-a schimbat cu nimic, și asta a părut să se potrivească perfect teritoriului nostru drag și scump. Gândul meu la momentul ăla a fost ceva în genul: "mda, tipic românesc".
În al doilea rând, personajele. Dia inițial mi-a lăsat impresia de tipă super înfumurată, genul ușor pițipoancă. Dar pe măsură de povestea progresa și aflam mai multe lucruri, cu atât îmi plăcea mai mult de ea, iar la sfârșit pot spune că e unul din personajele mele preferate. Alături de Dan și, la final, Emil. Cât am așteptat să aflu cine e Dan, prin toate recenziile vedeam numele lui și înțeleg perfect de ce toți vorbeau despre el. Prea tare omul, a avut niște replici de-a dreptul geniale. Și Alex, cum să uit de el? L-am urât de la început până la sfârșit, dar pentru ceea ce a fost el construit să facă, a fost minunat. E un personaj negativ în adevăratul sens al cuvântului.
La un moment dat eu am observat o mică asemănare cu Hunger games și una cu Divergent, dar cred că asta a fost și pentru că știam că s-ar fi inspirat un pic după cele două. Totuși, povestea diferă atât de mult de oricare altă distopie pe care am citit-o, încât am uitat foarte repede de asta în timp ce citeam. E una din cele mai originale distopii pe care le-am citit, alături de Starters.
Iar de final ce să mai zic? Mai că nu mi-a picat fața, la propriu. Vreau partea a doua mai repede, vreau să aflu ce se întâmplă mai departe. Știu că autoarea a spus că o scrie, ceea ce mă face extrem de fericită. Iar Lavinia Călina e pe lista mea de autori români talentați care merită mai multă atenție. Recomand cartea asta, dacă nu era deja evident, în principiu tuturor, serios, asta e una din acele cărți la care crezi că știi la ce să te aștepți, că știi exact ce o să se întâmple, și apoi îți dai seama că tot ce ai crezut e complet greșit. Nu e deloc previzibilă, personajele sunt foarte tari, plus firul acțiunii care mi s-a părut destul de original. Chiar merită!
Acțiunea din roman are loc în anul 2046, după cel de-al treilea război mondial, România fiind regat. Personajul principal, Diane, trăiește o viață luxoasă pe care mulți și-ar dori-o, urmând să se căsătorească cu prințul Alexandru. E nevoie însă de o singură noapte pentru ca totul să se schimbe, iar ea află cât de curând că nimic din ceea ce știa nu este real.
Cartea asta are un început destul de ciudat, iar după primele două capitole uram cam toate personajele prezentate și vreo câteva zile nu m-am atins de carte, aici fiind în parte și din cauza sesiunii. Totuși, am decis să continui, pentru că în mintea mea toată povestea avea mult potențial și aveam ideea asta că fie voi iubi cartea asta, fie o voi urî din tot sufletul. Sunt fericită să spun că prima variantă e cea corectă. După primele o sută de pagini cartea m-a prins și dacă nu ar fi trebuit să învăț aș fi terminat-o într-o singură zi.
După ce am văzut trailer-ul cărții eram convinsă că știu ce se va întâmpla, și totuși nu cred că mă puteam înșela mai mult. Am avut dreptate în privința unui singur lucru, dar pe lângă tot restul acel lucru e foarte insignifiant.
În primul rând, trebuie să spun că mi-a plăcut modul în care autoarea și-a imaginat cum ar arăta totul în anul 2046, și mă refer aici mai ales la tehnologie, apar câteva chestii prin carte care mi s-au părut foarte interesante, și chiar aveam impresia că mă aflu în viitor. Iar evenimentul ce are loc la începutul cărții m-a convins că acțiunea are loc în România, după atâția ani politica nu s-a schimbat cu nimic, și asta a părut să se potrivească perfect teritoriului nostru drag și scump. Gândul meu la momentul ăla a fost ceva în genul: "mda, tipic românesc".
În al doilea rând, personajele. Dia inițial mi-a lăsat impresia de tipă super înfumurată, genul ușor pițipoancă. Dar pe măsură de povestea progresa și aflam mai multe lucruri, cu atât îmi plăcea mai mult de ea, iar la sfârșit pot spune că e unul din personajele mele preferate. Alături de Dan și, la final, Emil. Cât am așteptat să aflu cine e Dan, prin toate recenziile vedeam numele lui și înțeleg perfect de ce toți vorbeau despre el. Prea tare omul, a avut niște replici de-a dreptul geniale. Și Alex, cum să uit de el? L-am urât de la început până la sfârșit, dar pentru ceea ce a fost el construit să facă, a fost minunat. E un personaj negativ în adevăratul sens al cuvântului.
La un moment dat eu am observat o mică asemănare cu Hunger games și una cu Divergent, dar cred că asta a fost și pentru că știam că s-ar fi inspirat un pic după cele două. Totuși, povestea diferă atât de mult de oricare altă distopie pe care am citit-o, încât am uitat foarte repede de asta în timp ce citeam. E una din cele mai originale distopii pe care le-am citit, alături de Starters.
Iar de final ce să mai zic? Mai că nu mi-a picat fața, la propriu. Vreau partea a doua mai repede, vreau să aflu ce se întâmplă mai departe. Știu că autoarea a spus că o scrie, ceea ce mă face extrem de fericită. Iar Lavinia Călina e pe lista mea de autori români talentați care merită mai multă atenție. Recomand cartea asta, dacă nu era deja evident, în principiu tuturor, serios, asta e una din acele cărți la care crezi că știi la ce să te aștepți, că știi exact ce o să se întâmple, și apoi îți dai seama că tot ce ai crezut e complet greșit. Nu e deloc previzibilă, personajele sunt foarte tari, plus firul acțiunii care mi s-a părut destul de original. Chiar merită!
April 12, 2014
”O distopie în context autohton care, culmea!, îți este familiară, dar și exotică. ” - Anna Vary
Nu cred că aș fi putut descrie această carte mai bine într-o frază decât a făcut-o Anna Vary. De la prima pagină până la ultima Ultimul avanpost mi s-a părut în același timp asemănătoare distopiilor pe care le-am citit de-a lungul vremii, cât și foarte diferită. Pasajele în care societatea coruptă este descrisă m-au învăluit într-o familiaritate care m-a dus, ce-i drept, cu gândul la Divergent de Veronica Roth. Totuși, imediat după am găsit elemente unice, interesante care m-au intrigat total.
Principalul motiv pentru care aș putea spune că-mi place cartea aceasta foarte mult este faptul că m-a luat prin surprindere. Nu mă așteptam absolut deloc să fiu atât de captivată de poveste și pot spune că nici nu știu când am ajuns la final. Al doilea lucru care m-a surprins în mod plăcut a fost evoluția EVIDENTĂ a personajului principal. De obicei, când un personaj nu mă impresionează sau îmi displace pur și simplu în primele o sută de pagini, îmi păstrez aceleași sentimente pentru el pe tot parcursul cărții. Nu a fost cazul! Diane a evoluat într-un mod atât de interesant încât de la apatie am ajuns să îmi pese pentru ea și chiar să mă atașez de personaj. Am apreciat faptul că e relativ umană. A făcut alegeri proaste, dar totodată a gândit în anumite situații și a reușit să-și ducă treburile până la capăt. În general, în distopiile pe care le-am citit, personajele obișnuiau să ia doar decizii greșite iar totul devenea un dezastru colosal. Ei bine, în cazul de față, tot un dezastru este situația inițială, dar la final se mai calmează spiritele. (sau cel puțin așa mi se pare mie)
Trecând de la Diane la celelalte personaje, mi-a plăcut foarte mult modul în care au fost construite. Sunt team Alex! (nu, nu este nici un triunghi amoros, dar tot sunt team Alex ;) ) Personajul lui Dan a fost interesant pentru mine deoarece a avut anumite reacții care m-au surprins. Nu este, în niciun caz, tipicul băiatului din acest gen de cărți așa că, încă o dată, am apreciat originalitatea autoarei.
Nu sunt sigură dacă aș clasifica acest lucru ca un punct slab deoarece nu am mai întâlnit pe cineva care să se fi aflat în aceeași situație, dar primele aproximativ optzeci de pagini nu m-au prins mai deloc. Abia după pagina 100 am fost cu adevărat captivată și chiar nu am mai lăsat-o din mână.
Pe lângă celelalte aspecte, ador faptul că finalul este EXTREM de imprevizibil. Mă așteptam la orice altceva, dar nu asta. În schimb, deși am primit răspuns la majoritatea întrebărilor pe care le-am tot pus de-a lungul acțiunii, la final am ajuns să am de două ori mai multe și presupun că asta ar însemna o continuare?! (sper)
http://readingmysticbooks-dap.blogspo...
Nu cred că aș fi putut descrie această carte mai bine într-o frază decât a făcut-o Anna Vary. De la prima pagină până la ultima Ultimul avanpost mi s-a părut în același timp asemănătoare distopiilor pe care le-am citit de-a lungul vremii, cât și foarte diferită. Pasajele în care societatea coruptă este descrisă m-au învăluit într-o familiaritate care m-a dus, ce-i drept, cu gândul la Divergent de Veronica Roth. Totuși, imediat după am găsit elemente unice, interesante care m-au intrigat total.
Principalul motiv pentru care aș putea spune că-mi place cartea aceasta foarte mult este faptul că m-a luat prin surprindere. Nu mă așteptam absolut deloc să fiu atât de captivată de poveste și pot spune că nici nu știu când am ajuns la final. Al doilea lucru care m-a surprins în mod plăcut a fost evoluția EVIDENTĂ a personajului principal. De obicei, când un personaj nu mă impresionează sau îmi displace pur și simplu în primele o sută de pagini, îmi păstrez aceleași sentimente pentru el pe tot parcursul cărții. Nu a fost cazul! Diane a evoluat într-un mod atât de interesant încât de la apatie am ajuns să îmi pese pentru ea și chiar să mă atașez de personaj. Am apreciat faptul că e relativ umană. A făcut alegeri proaste, dar totodată a gândit în anumite situații și a reușit să-și ducă treburile până la capăt. În general, în distopiile pe care le-am citit, personajele obișnuiau să ia doar decizii greșite iar totul devenea un dezastru colosal. Ei bine, în cazul de față, tot un dezastru este situația inițială, dar la final se mai calmează spiritele. (sau cel puțin așa mi se pare mie)
Trecând de la Diane la celelalte personaje, mi-a plăcut foarte mult modul în care au fost construite. Sunt team Alex! (nu, nu este nici un triunghi amoros, dar tot sunt team Alex ;) ) Personajul lui Dan a fost interesant pentru mine deoarece a avut anumite reacții care m-au surprins. Nu este, în niciun caz, tipicul băiatului din acest gen de cărți așa că, încă o dată, am apreciat originalitatea autoarei.
Nu sunt sigură dacă aș clasifica acest lucru ca un punct slab deoarece nu am mai întâlnit pe cineva care să se fi aflat în aceeași situație, dar primele aproximativ optzeci de pagini nu m-au prins mai deloc. Abia după pagina 100 am fost cu adevărat captivată și chiar nu am mai lăsat-o din mână.
Pe lângă celelalte aspecte, ador faptul că finalul este EXTREM de imprevizibil. Mă așteptam la orice altceva, dar nu asta. În schimb, deși am primit răspuns la majoritatea întrebărilor pe care le-am tot pus de-a lungul acțiunii, la final am ajuns să am de două ori mai multe și presupun că asta ar însemna o continuare?! (sper)
http://readingmysticbooks-dap.blogspo...
December 14, 2016
Lavinia Călina, prin Volumul I al seriei Ultimul avanpost, își poartă cititorii într-o distopie de excepție. Desprins parcă din Al Doilea Război Mondial, în plin experiment uman al ”Proiectului Hitler”, Ultimul avanpost este ca o lume paralelă a lumii binecunoscute. Având în vedere faptul că acțiunea romanului are loc în viitor ne insuflă parcă, și mai mult, realitatea copleșitoare a unei astfel de lumi, dat fiind tendința firii umane spre experimentare și război.
Un prim volum excepțional dintr-o serie absolut minunată.
https://goodread.ro/recenzie-ultimul-...
Un prim volum excepțional dintr-o serie absolut minunată.
https://goodread.ro/recenzie-ultimul-...
December 7, 2015
Interesantă... povestea luată în sine nu e cine știe ce originală (se pot lesne decela „sursele de inspirație”), dar transpunerea în cadru românesc îi ridică nesperat de mult valoarea.
Tradusă într-o limbă de circulație internațională și publicată „dincolo”, cartea cred că ar face față cu succes pe piață, întrucât există un public tânăr foarte numeros în Occident care citește acest gen.
Tradusă într-o limbă de circulație internațională și publicată „dincolo”, cartea cred că ar face față cu succes pe piață, întrucât există un public tânăr foarte numeros în Occident care citește acest gen.
April 17, 2016
Mi-a placut mult aceasta carte. Chiar daca subiectul nu e tocmai original, Lavinia a reusit sa-si creeze propria lume, care m-a trimis cu gandul la epoca ceausista. Nu i-am dat cinci stele pentru ca as fi vrut ca autoarea sa se fi concentrat si asupra personajelor secundare. Oricum ar fi insa, Lavina Calina mi se pare o scriitoare promitatoare si o sa mai cumpar carti scrise de ea.
March 20, 2014
Recenzie in curand :D
February 22, 2015
CAN'T WAIT FOR THE NEXT ONE!
BLEW MY MIND, HONESTLY!
BLEW MY MIND, HONESTLY!
August 6, 2015
Loved it!
August 23, 2018
Mi-a placut lumea creata. Desi cartea este o distopie plasata intr-un viitor nu foarte indepartat, este ancorata in realitatea romaneasca de astazi. Personajele nu au fost chiar pe gustul meu, dar actiunea alerta si stilul lejer al autoarei m-au convins sa citesc toate volumele, unul dupa altul.
March 7, 2014
Pot spune că eu nu prea am citit cărți de autori români, am câțiva pe care îi urmăresc, dar nu prea m-am axat pe cei din țara mea de baștină, și ar cam trebui să o fac, deoarece, sincer, cine nu o face, nu doar că are de pierdut acțiunea și ideile minunate pe care ni le oferă autorul respectiv, dar ratează și niște lucruri care ar trebui să ne învețe. Românii ar trebui să se mândrească cu ce au și să se îndrăgostească și de cărțile care se scriu aici, în România, nu doar de cele de peste hotare. Eu una cred că, atunci când citești o carte al unui autor din țara ta, parcă înțelegi mult mai bine ceea ce se întâmplă în povestea respectivă, părerea mea. Și nu mă refer doar la simplul fapt că acțiunea are foarte mare posibilitate să se întâmple în țara ta.
Așa cum mi s-a întâmplat și mie cu Ultimul avanpost. Ei bine, acest roman nu numai că a fost pe gustul meu dar – hei! –, e distopie, ceea ce se cam citește de o perioadă și prinde la public. Nu-i așa că v-am captat atenție, deoarece toți cei care au citit acest gen de lectură, știu ce ascunde distopia, pe lângă multă acțiune și răsturnări de situație, clase sociale diferite, un conducător care dorește să-și facă statul cât mai "perfect", obligându-i să adore lucruri care, normal, nu ar trebui să le placă, alimente cu rația, și, în final, rebeli. Acel gen de oameni care nu sunt controlați, nu acceptă sistemul în care se află, în felul ăsta răzvrătindu-se.
Ei bine, în Ultimul avanpost a fost vorba de un alt tip de rebeli, dar nu voi sta să compar această carte cu celelalte distopii. E de ajuns să spun că e specială din toate punctele de vedere și, cred eu, nu-i poți rezista chiar de la primele pagini citite, dorindu-ți să citești tot mai mult.
Firul acțiunii se desfășoară într-un ritm foarte plăcut, iar Diane – personajul principal – duce în spate un trecut foarte interesant. Am fost surprinsă să citesc unele fragmente la care nu m-aș fi așteptat să le găsesc în poveste. Diane mi s-a părut, la început, o fire mult prea sigură pe ea, la care ar trebui să i se accepte orice dorință i se năzărește, dar cred că multe din aceste "fițe" pe care le avea, se datorau faptului că urma să se căsătorească cu un prinț – și ce prinț! –, fiind mereu în centrul atenției, fără intimitate, dar și că trebuia să se plimbe dintr-o Regiune într-alta ca o păpușă ce era legată cu niște sfori și mânuită numai după placul păpușarului.
Dacă m-aș pune să spun ceva și despre celelalte personaje, ar trebui să stau și să povestesc întreaga carte, și cum am tendința să dau spoilere, mai bine mă abțin. Chestia e că, vei ajunge să le urăști pe unele atât de mult, încât dacă s-ar face un film după Ultimul avanpost, n-ai putea rezista să te uiți la actori fără să le dai în "dar" niște cadouri verbale. Pe lângă D. (nu vreau să dezvălui prea multe), pe care-l urăsc și-l admir în același timp cu aceeași ardoare, am ajuns la concluzia că D. și S. își merită cadoul fără ca măcar să clipesc.
Mi-a plăcut că, după sfârșitul celui de-al treilea Război Mondial, România a ajuns o țară cu o mare influență asupra Europei, reușind să se redreseze și să prospere într-un ritm foarte mare, ajungând monarhie. România a fost pusă mai sus față de alte țări ce domină acum Europa; prin chestiile negative cu care suntem cunoscuți, se ascunde o putere nemaivăzută.
Chiar dacă a trecut prin multe probleme și întâmplări mai puțin plăcute, Diane a rămas o persoană puternică, chiar și pe lângă acele mici scăpări pe care le avea din când în când. Nu vreau să spun multe despre Alex, deoarece vreau să-l cunoașteți voi cât timp citiți cartea, să-l descoperiți. Mi se pare un personaj plin de mister, sigur pe ceea ce vrea și poate să facă; nu prea ai cum să te saturi de el. Eu, sincer, l-am adorat de la primul dialog în care a apărut! Cred că a devenit personajul meu preferat.
Nu ai ce pierde dacă o cumperi, părerea mea e că te vei lipsi de multe chestii faine dacă nu o vei face. Are acțiune cu droaia, nu te vei plictisi o secundă; mister, părți romantice, chestii Science Fiction; tehnologie foarte șmecheră!
Coperta, nu știu ce cred alții, dar mie-mi place la nebunie! Chiar din ea se vede avansul oamenilor în timp, faptul că am evoluat și că sfârșitul celui de-al treilea Război Mondial a adus mari schimbări asupra noastră.
Nu mai am răbdare până să apară celălalt volum, și chiar îmi doresc foarte mult să facă autoarea și un al doilea, deoarece nu ne poate lăsa așa. Pe mine una m-ar chinui prea mult, lăsându-mă să-mi imaginez eu ce s-ar întâmpla, când știu că autorul are o altă perspectivă asupra continuării.
Așa cum mi s-a întâmplat și mie cu Ultimul avanpost. Ei bine, acest roman nu numai că a fost pe gustul meu dar – hei! –, e distopie, ceea ce se cam citește de o perioadă și prinde la public. Nu-i așa că v-am captat atenție, deoarece toți cei care au citit acest gen de lectură, știu ce ascunde distopia, pe lângă multă acțiune și răsturnări de situație, clase sociale diferite, un conducător care dorește să-și facă statul cât mai "perfect", obligându-i să adore lucruri care, normal, nu ar trebui să le placă, alimente cu rația, și, în final, rebeli. Acel gen de oameni care nu sunt controlați, nu acceptă sistemul în care se află, în felul ăsta răzvrătindu-se.
Ei bine, în Ultimul avanpost a fost vorba de un alt tip de rebeli, dar nu voi sta să compar această carte cu celelalte distopii. E de ajuns să spun că e specială din toate punctele de vedere și, cred eu, nu-i poți rezista chiar de la primele pagini citite, dorindu-ți să citești tot mai mult.
Firul acțiunii se desfășoară într-un ritm foarte plăcut, iar Diane – personajul principal – duce în spate un trecut foarte interesant. Am fost surprinsă să citesc unele fragmente la care nu m-aș fi așteptat să le găsesc în poveste. Diane mi s-a părut, la început, o fire mult prea sigură pe ea, la care ar trebui să i se accepte orice dorință i se năzărește, dar cred că multe din aceste "fițe" pe care le avea, se datorau faptului că urma să se căsătorească cu un prinț – și ce prinț! –, fiind mereu în centrul atenției, fără intimitate, dar și că trebuia să se plimbe dintr-o Regiune într-alta ca o păpușă ce era legată cu niște sfori și mânuită numai după placul păpușarului.
Dacă m-aș pune să spun ceva și despre celelalte personaje, ar trebui să stau și să povestesc întreaga carte, și cum am tendința să dau spoilere, mai bine mă abțin. Chestia e că, vei ajunge să le urăști pe unele atât de mult, încât dacă s-ar face un film după Ultimul avanpost, n-ai putea rezista să te uiți la actori fără să le dai în "dar" niște cadouri verbale. Pe lângă D. (nu vreau să dezvălui prea multe), pe care-l urăsc și-l admir în același timp cu aceeași ardoare, am ajuns la concluzia că D. și S. își merită cadoul fără ca măcar să clipesc.
Mi-a plăcut că, după sfârșitul celui de-al treilea Război Mondial, România a ajuns o țară cu o mare influență asupra Europei, reușind să se redreseze și să prospere într-un ritm foarte mare, ajungând monarhie. România a fost pusă mai sus față de alte țări ce domină acum Europa; prin chestiile negative cu care suntem cunoscuți, se ascunde o putere nemaivăzută.
Chiar dacă a trecut prin multe probleme și întâmplări mai puțin plăcute, Diane a rămas o persoană puternică, chiar și pe lângă acele mici scăpări pe care le avea din când în când. Nu vreau să spun multe despre Alex, deoarece vreau să-l cunoașteți voi cât timp citiți cartea, să-l descoperiți. Mi se pare un personaj plin de mister, sigur pe ceea ce vrea și poate să facă; nu prea ai cum să te saturi de el. Eu, sincer, l-am adorat de la primul dialog în care a apărut! Cred că a devenit personajul meu preferat.
Nu ai ce pierde dacă o cumperi, părerea mea e că te vei lipsi de multe chestii faine dacă nu o vei face. Are acțiune cu droaia, nu te vei plictisi o secundă; mister, părți romantice, chestii Science Fiction; tehnologie foarte șmecheră!
Coperta, nu știu ce cred alții, dar mie-mi place la nebunie! Chiar din ea se vede avansul oamenilor în timp, faptul că am evoluat și că sfârșitul celui de-al treilea Război Mondial a adus mari schimbări asupra noastră.
Nu mai am răbdare până să apară celălalt volum, și chiar îmi doresc foarte mult să facă autoarea și un al doilea, deoarece nu ne poate lăsa așa. Pe mine una m-ar chinui prea mult, lăsându-mă să-mi imaginez eu ce s-ar întâmpla, când știu că autorul are o altă perspectivă asupra continuării.
August 20, 2023
O carte cum n-am mai citit pana acum: o distopie cu actiunea in Romania! Mi-a placut foarte mult de Diane, o femeie puternica, asumata, inteligenta, reala cu un trecut tumultos pe care abia astept sa il descopar in celelate volume. Dialogurile sunt savuroase, reale fara sa fie cringe sau fortate.
Displaying 1 - 30 of 69 reviews