What do you think?
Rate this book
The Only Happy Ending for a Love Story Is an Accident
J. P. Cuenca is a surprising transnational voice in Brazilian literature whose central theme of cultural otherness urges his audience to rethink globalization in more carefully defined, more humanistic terms
136 pages, Kindle Edition
First published July 20, 2010
6 people are currently reading
208 people want to read
About the author
João Paulo Cuenca
19 books49 followersJoão Paulo Cuenca é formado em economia pela UFRJ, mas começou sua trajetória literária no Folhetim Bizarro (1999-2001), um blog de diálogos na internet. Ao mesmo tempo, começou a escrever o seu primeiro romance Corpo Presente, sendo chamado a publicá-lo pela editora Planeta em 2003. No mesmo ano o autor foi palestrante convidado da FLIP – Festa Literária Internacional de Paraty. Nos anos seguintes participou da Feira do Livro de Madrid, na Espanha, do Hay Festival Cartagena das Índias, na Colômbia, da Feira Internacional do Livro de Lima, no Peru, do Correntes D´escritas, em Portugal, da Bienal do Livro do Rio de Janeiro, entre outros. Em 2007, foi selecionado pelo Festival de Hay e pela organização do festival Bogotá Capital Mundial do Livro como um dos 39 autores mais destacados da América Latina com menos de 39 anos. J.P. Cuenca escreveu crônicas semanais para a Tribuna da Imprensa e para o Jornal do Brasil entre 2003 e 2005. Teve uma coluna mensal na Revista TPM entre 2004 e 2006. Foi cronista do suplemento Megazine do jornal O Globo entre 2006 e 2010. Desde 2009 João Paulo Cuenca é comentarista de cultura do Estúdio i, da Globo News. Em 2012 a editora LeYa publicou o livro A Última Madrugada, em que o personagem é a cidade, esta que figura como foco principal do livro. A obra reuniu crônicas publicadas em jornais entre 2003 e 2010, período em que o autor escreveu semanalmente para a Tribuna da Imprensa, Jornal do Brasil e O Globo.
Cuenca foi selecionado em 2012 como um dos 20 melhores jovens escritores da revista britânica Granta, "que indica os nomes que irão construir o mapa da literatura brasileira". No Brasil a revista é publicada pelo selo Alfaguara, que pertence à editora Objetiva.
Fonte: Wikipédia
Cuenca foi selecionado em 2012 como um dos 20 melhores jovens escritores da revista britânica Granta, "que indica os nomes que irão construir o mapa da literatura brasileira". No Brasil a revista é publicada pelo selo Alfaguara, que pertence à editora Objetiva.
Fonte: Wikipédia
Ratings & Reviews
Friends & Following
Create a free account to discover what your friends think of this book!
Community Reviews
Displaying 1 - 26 of 26 reviews
February 10, 2016
"Singurul final fericit pentru o poveste de dragoste e un accident" nu este un roman care se înscrie în tendinţele literaturii braziliene actuale, ci împrumută, atât prin atmosferă cât şi prin tematică, din specificul japonez axat pe psihologia oamenilor pierduţi în complexitatea culturii urbane. Întâmplările acestui roman se petrec pe fundalul oraşului futurist Tokyo, un spaţiu puternic tehnologizat, potrivit pentru poveşti ciudate, aşa cum este şi cazul de faţă, singura legătură vizibilă cu cultura braziliană fiind muzica lui João Gilberto care răzbate în ecouri vagi în momente disparate.
Citiţi aici recenzia completă: http://www.bookishstyle.ro/singurul-f...
Citiţi aici recenzia completă: http://www.bookishstyle.ro/singurul-f...
November 12, 2020
I was persuaded by the title to buy this book and, as I usually do, I didn't read the description on the back in order to be fully surprised. Well, I was. I certainly didn't expect a Brazilian author writing such a Japanese book. It was Japanese both due to the place of the action (a futuristic Tokyo), and to the events and references of Japanese culture extremely well inserted in the story. I can firmly affirm that this book caught my attention pretty quick and didn't stop shocking or impressing me, but in the end I was puzzled because I couldn't parse some events that felt described too abstractly. I bookmarked quite a few quotes (relative to the book's length) and I really enjoyed the poetic writing style. Oh, and I must admit the secondary character being a Romanian girl made me feel odd, but captivated at the same time. I mean, what are the odds of finding a Romanian girl in a Japanese universe imagined by a Brazilian author?
This is not a book for love story fans, but rather for Haruki Murakami, Ryu Murakami, Hitomi Kanehara or Chuck Palahniuk readers.
This is not a book for love story fans, but rather for Haruki Murakami, Ryu Murakami, Hitomi Kanehara or Chuck Palahniuk readers.
July 8, 2016
Interesting.
Not sure if it's the translation or also in the original, but this book sounded really, really Japanese. Cuenca has certainly read his Murakami.
A tough read. The text somehow required a lot of work from my part when reading, not in a bad way and not in a good way. It just kind of happened. Pretty much like the book altogether, really.
Helmet reading challenge 47: A book by a South American author
Not sure if it's the translation or also in the original, but this book sounded really, really Japanese. Cuenca has certainly read his Murakami.
A tough read. The text somehow required a lot of work from my part when reading, not in a bad way and not in a good way. It just kind of happened. Pretty much like the book altogether, really.
Helmet reading challenge 47: A book by a South American author
May 15, 2016
Spicuiri din recenzia finala care se gaseste pe blogul meu
..........................................
Cu alte cuvinte, Cuenca poate să ajungă la sufletul cititorului mioritic datorită personajului cu influențe românești pe care l-a inserat în paginile romanului său. Însă Cuenca nu de asta mi-a plăcut. Scenele aproape suprarealiste pe care le construiește mi-au forțat imaginația. Relația pe care Shunsuke o are cu el însuși, cu tatăl său și cu Iulana este una dintre cele care șochează. Scriitura deosebit de alertă în ciuda momentelor de aparentă acalmie în care Shunsuke ori stă alături de iubita sa și o contemplă, or iese cu ea în oraș la un ceai. Frizând absurdul, Cuenca se joacă cu ipostazele oarecum banale ale vieții de cuplu sau ale vieții de celibatar transformându-le în momente criptice care duc invariabil către o relație bolnavă, ieșită din comun dintre un bărbat și tatăl său, relația străjuită din umbră de fantoma unei mame care s-a întors la viață și sălășluiește prin voia soțului într-o păpușă.
Da, Cuenca e bun. E subtil, e arțăgos, a atent la detalii, nu îi este frică să-și asume riscuri, știe cum să-și gestioneze personajele astfel încât să-și prindă cititorul în ițele încurcate ale poveștii pe care o are de spus.
.......................................
..........................................
Cu alte cuvinte, Cuenca poate să ajungă la sufletul cititorului mioritic datorită personajului cu influențe românești pe care l-a inserat în paginile romanului său. Însă Cuenca nu de asta mi-a plăcut. Scenele aproape suprarealiste pe care le construiește mi-au forțat imaginația. Relația pe care Shunsuke o are cu el însuși, cu tatăl său și cu Iulana este una dintre cele care șochează. Scriitura deosebit de alertă în ciuda momentelor de aparentă acalmie în care Shunsuke ori stă alături de iubita sa și o contemplă, or iese cu ea în oraș la un ceai. Frizând absurdul, Cuenca se joacă cu ipostazele oarecum banale ale vieții de cuplu sau ale vieții de celibatar transformându-le în momente criptice care duc invariabil către o relație bolnavă, ieșită din comun dintre un bărbat și tatăl său, relația străjuită din umbră de fantoma unei mame care s-a întors la viață și sălășluiește prin voia soțului într-o păpușă.
Da, Cuenca e bun. E subtil, e arțăgos, a atent la detalii, nu îi este frică să-și asume riscuri, știe cum să-și gestioneze personajele astfel încât să-și prindă cititorul în ițele încurcate ale poveștii pe care o are de spus.
.......................................
June 29, 2016
3.5. Interesting, but forgettable
March 21, 2020
Acel moment când îți cumperi cartea unui autor brazilian pentru că ți-e dor de portugheză și constați încă de la primele pagini că acțiunea se petrece în Tokio, personajul principal e un japonez care se îndrăgostește de Iulana Romiszowska, o poloneză care a copilărit "în orașul portuar Constanța, la malul Mării Negre, care se numea Pontus Euxinus pe vremea în care Ovidiu a fost exilat acolo și a scris Tristele - ea nu avea cum să vină decât dintr-unul dintre punctele cele mai îndepărtate ale lumii, unde orizontul este un abis mai înalt decât celelalte."
Și, pentru că nu era de ajuns, tatăl personajului, Atsuo Okyda, e poet:
"Întreabă-te, Shunsuke, pacostea mea,
Ce ar spune ei în română
Prima limbă neolatină
Apărută pe malurile Dunării
După ce romanii au uitat-o acolo,
Latina care s-a amestecat cu daca,
Lexicul slav și verbele balcanice?"
Și i-a dedicat și Iulanei poezii întregi, dar am ales o singură strofă semnificativă:
"Muncitorii din copilăria ei tristă
Pe când plângea ascunsă sub masa din sufragerie
În orașul portuar de la Marea Neagră
Constanța, urbea marilor coridoare
De singurătate și colțuri de stradă pustii"
Pentru că nimic nu e întâmplător și tot ce citesc mi se potrivește, efectiv cărțile mă aleg pe mine, nu eu pe ele 😇
"...ea începe să-mi povestească despre copilăria ei, despre cum mamei îi era indiferentă și cum tatăl său, un consul polonez meloman, o ducea la concerte, și cum aceasta era principala cale de comunicare între ei doi. Și începe să vorbească despre fascinația tatălui ei pentru romanticii ca Șostakovici, și ajunge să enumere câteva piese pentru pian, sonate de Brahms și Carnavalul de Schuman, care o fac să își amintească de bătrân, care-i spunea că sunt antidoturi pentru lumea tehnicistă și mecanică în care trăiau, pentru era științifică pe care o adusese secolul(...)".
Și, pentru că nu era de ajuns, tatăl personajului, Atsuo Okyda, e poet:
"Întreabă-te, Shunsuke, pacostea mea,
Ce ar spune ei în română
Prima limbă neolatină
Apărută pe malurile Dunării
După ce romanii au uitat-o acolo,
Latina care s-a amestecat cu daca,
Lexicul slav și verbele balcanice?"
Și i-a dedicat și Iulanei poezii întregi, dar am ales o singură strofă semnificativă:
"Muncitorii din copilăria ei tristă
Pe când plângea ascunsă sub masa din sufragerie
În orașul portuar de la Marea Neagră
Constanța, urbea marilor coridoare
De singurătate și colțuri de stradă pustii"
Pentru că nimic nu e întâmplător și tot ce citesc mi se potrivește, efectiv cărțile mă aleg pe mine, nu eu pe ele 😇
"...ea începe să-mi povestească despre copilăria ei, despre cum mamei îi era indiferentă și cum tatăl său, un consul polonez meloman, o ducea la concerte, și cum aceasta era principala cale de comunicare între ei doi. Și începe să vorbească despre fascinația tatălui ei pentru romanticii ca Șostakovici, și ajunge să enumere câteva piese pentru pian, sonate de Brahms și Carnavalul de Schuman, care o fac să își amintească de bătrân, care-i spunea că sunt antidoturi pentru lumea tehnicistă și mecanică în care trăiau, pentru era științifică pe care o adusese secolul(...)".
August 9, 2022
O carte poate prea ciudată pentru mine, la fiecare capitol rămâneai puțin perplex până când ajungeai să înțelegi ce vrea de fapt autorul să spună.
April 12, 2022
O poveste ciudată despre un tânăr japonez urmărit, "bântuit" chiar, de tatăl său, cu un setup interesant și intrigant: scriitor brazilian, acțiunea se petrece în Japonia, iar Iulana, personajul feminin, este o româncă cu origini poloneze.
October 20, 2014
Well, I didn't have all that many expectations and thus the fact that this book didn't really work wasn't a miracle. The story is short and perhaps too short, since it's so damn sporadic that it doesn't make any sense. It's really Japanese in this sense even when the writer is Brazilian. I wanted to read this for the sole reason that it is based in Tokyo, because I've lived and worked there. It was great to read about parts of cities where I've been too and that's about the only positive thing in the book.
The story centers around a rich poet, his son, a living doll and a Romanian woman. I really didn't get the shellfish headed monster poet dad that put his wife's ashes inside the doll. The viewpoint changes constantly, but it has no reason for that. It felt like the doll didn't have enough function in the story and her role was left all over the place without a real meaning. It was also unclear what the poet Okuda really wanted with all his weird videorooms and such. The story is absurd but not enough to explain its function or at least make coherence in its incoherency. Now the story was just basically lacking. It was also annoying how Cuenca repeated the same sentences every so often. It made him feel lazy as a writer instead of anything else.
I can understand what Cuenca was after with this - the same kind of aerial weirdness that's so distinct in Japanese literature. The problem is that even incoherence needs a structure of some sort.
The story centers around a rich poet, his son, a living doll and a Romanian woman. I really didn't get the shellfish headed monster poet dad that put his wife's ashes inside the doll. The viewpoint changes constantly, but it has no reason for that. It felt like the doll didn't have enough function in the story and her role was left all over the place without a real meaning. It was also unclear what the poet Okuda really wanted with all his weird videorooms and such. The story is absurd but not enough to explain its function or at least make coherence in its incoherency. Now the story was just basically lacking. It was also annoying how Cuenca repeated the same sentences every so often. It made him feel lazy as a writer instead of anything else.
I can understand what Cuenca was after with this - the same kind of aerial weirdness that's so distinct in Japanese literature. The problem is that even incoherence needs a structure of some sort.
October 21, 2019
Reflexia unei femei trecând peste o băltoacă, lumina apusului reflectată pe un buștean de stejar. Astfel de imagini îmi pot aduce o plăcere fără margini.
Vocea mea nu a fost decât un ecou.
Am fugit să cumpăr biletele pentru un festival de pian de la Kan-i Hoken Hall, în Gotanda.
Am fost de puține ori la un astfel de concert, dar suficient încât să știu că înainte să iei biletele trebuie să faci o alegere importantă: în ce parte a sălii să stai. Dacă ne așezăm mult spre stânga, puteam vedea clar clapele albe și negre ale instrumentului, precum și mișcarea mâinilor și felul în care degetele pianistului le atingeau repetat.
Dacă, din contră, luam locuri la dreapta pianului, nu vedeam clapele sau mâinile solistului, ci îi zăream mimica: sprâncenele ridicate în ritmul muzicii, umerii și gâtul într-o mișcare pendulară care va urmări ostinatorul, portativul în mișcare format de luniile frunții contractându-se în spasme scurte, clipirea ochilor marcând tempoul ca un metronom, mișcarea picioarelor pe pedale - toate lucrurile care ne amintesc că acea ființă umană este responsabilă pentru sunetul pe care îl auzim, chiar dacă nu îl putem vedea cu adevărat.
Întreabă-te, Shunsuke, pacostea mea,
Ce ar spune ei în română
Prima limbă neolatină
Apărută le malurile Dunării
După ce romanii au uitat-o acolo,
Latina care s-a amestecat cu daca,
Lexicul slav și verbe balcanice?
Fugu
Ficatul, ovarele și parte din pielea peștilor fugu conțin cantitățile letale de tetrodotoxină, o stubstanță de o mie două sute de ori mai toxică decât cianura. Un fugu de dimensiune medie are suficient venin pentru a omorî treizeci de ființe umane, de unde și grija extremă la tăierea și curățarea corecte ale peștelui.
Primul simptom de otrăvire este amorțirea buzelor și a limbii, care survine de obicei într-un interval de douăzeci de minute până la trei ore de la ingerarea peștelui balon. Imediat, încep să te furnice fața și membrele. De aceea, pot apărea dureri de cap, de stomac, amețeli și stări de vomă. Persoana otrăvită simte dificultăți în a vorbi, a merge și a respira. Pielea i se învinețește și presiunea arterială scade. Persoana otrăvită devine complet paralizată, chiar dacă rămâne lucidă până la moarte, care survine, în medie, între patru și sașe ore mai târziu. Cauza decesului este paralizia mușchilor aparatului respirator.
Nu există antidot pentru venin, și de aceea consumul de fugu a fost interzis în timpul shogunatului Tokugawa și ăn Era Meiji. Până astăzi, peștele fugu rămâne singurul aliment care nu poate intra în meniul împăratului.
Vocea mea nu a fost decât un ecou.
Am fugit să cumpăr biletele pentru un festival de pian de la Kan-i Hoken Hall, în Gotanda.
Am fost de puține ori la un astfel de concert, dar suficient încât să știu că înainte să iei biletele trebuie să faci o alegere importantă: în ce parte a sălii să stai. Dacă ne așezăm mult spre stânga, puteam vedea clar clapele albe și negre ale instrumentului, precum și mișcarea mâinilor și felul în care degetele pianistului le atingeau repetat.
Dacă, din contră, luam locuri la dreapta pianului, nu vedeam clapele sau mâinile solistului, ci îi zăream mimica: sprâncenele ridicate în ritmul muzicii, umerii și gâtul într-o mișcare pendulară care va urmări ostinatorul, portativul în mișcare format de luniile frunții contractându-se în spasme scurte, clipirea ochilor marcând tempoul ca un metronom, mișcarea picioarelor pe pedale - toate lucrurile care ne amintesc că acea ființă umană este responsabilă pentru sunetul pe care îl auzim, chiar dacă nu îl putem vedea cu adevărat.
Întreabă-te, Shunsuke, pacostea mea,
Ce ar spune ei în română
Prima limbă neolatină
Apărută le malurile Dunării
După ce romanii au uitat-o acolo,
Latina care s-a amestecat cu daca,
Lexicul slav și verbe balcanice?
Fugu
Ficatul, ovarele și parte din pielea peștilor fugu conțin cantitățile letale de tetrodotoxină, o stubstanță de o mie două sute de ori mai toxică decât cianura. Un fugu de dimensiune medie are suficient venin pentru a omorî treizeci de ființe umane, de unde și grija extremă la tăierea și curățarea corecte ale peștelui.
Primul simptom de otrăvire este amorțirea buzelor și a limbii, care survine de obicei într-un interval de douăzeci de minute până la trei ore de la ingerarea peștelui balon. Imediat, încep să te furnice fața și membrele. De aceea, pot apărea dureri de cap, de stomac, amețeli și stări de vomă. Persoana otrăvită simte dificultăți în a vorbi, a merge și a respira. Pielea i se învinețește și presiunea arterială scade. Persoana otrăvită devine complet paralizată, chiar dacă rămâne lucidă până la moarte, care survine, în medie, între patru și sașe ore mai târziu. Cauza decesului este paralizia mușchilor aparatului respirator.
Nu există antidot pentru venin, și de aceea consumul de fugu a fost interzis în timpul shogunatului Tokugawa și ăn Era Meiji. Până astăzi, peștele fugu rămâne singurul aliment care nu poate intra în meniul împăratului.
March 2, 2024
Sekava tarina vanhasta japanilaisrunoilijasta, runoilijan seksinukesta (jonka sisään runoilija on iskenyt kuolleen vaimonsa tuhkat), runoilijan pojasta sekä itäeurooppalaisesta naisesta, jota poika alkaa tapailla. Runoilijavanhus seuraa poikansa elämää salakameroitten ja -mikrofonien avulla, vaikka poika osaa kyllä arvatakin isänsä tekevän näin.
Satuin bongaamaan tämän kirjaston scifihyllystä, ja kiinnostuin nimen perusteella. Valitettavasti en oikein saanut kirjasta otetta, enkä ihan ymmärtänyt, mitä se yritti sanoa.
Muutama luku on kirjoitettu seksinuken näkökulmasta. Mielestäni nämä olivat kirjan kiinnostavinta antia, mutta nuken rooli ja merkitys jää kirjassa valitettavan pieneksi. Kyseiset luvut tuntuvat myös kokonaisuuden kannalta aika irrallisilta.
Satuin bongaamaan tämän kirjaston scifihyllystä, ja kiinnostuin nimen perusteella. Valitettavasti en oikein saanut kirjasta otetta, enkä ihan ymmärtänyt, mitä se yritti sanoa.
Muutama luku on kirjoitettu seksinuken näkökulmasta. Mielestäni nämä olivat kirjan kiinnostavinta antia, mutta nuken rooli ja merkitys jää kirjassa valitettavan pieneksi. Kyseiset luvut tuntuvat myös kokonaisuuden kannalta aika irrallisilta.
January 20, 2021
Eu gostaria de dar melhor nota, mas claramente não devo ter percebido claramente o livro, a sensação que me deu é que foi escrito sob efeito de drogas. Porque, a escrita e tão diferente, a história é tao fora da caixa, que eu fiquei completamente abismada com tudo. O livro parece um turbilhão de acontecimentos, passados, futuros, presentes, escrito por diversas personagens. É... Eu nem sei descrever.
Eu acho que quem já leu Murakami irá notar algumas semelhanças, mas é toda a loucura, que torna este livro tão genial, mesmo acabando sem saber se começou .
Eu acho que quem já leu Murakami irá notar algumas semelhanças, mas é toda a loucura, que torna este livro tão genial, mesmo acabando sem saber se começou .
June 10, 2023
Acho eu foi a pior coisa que li em muito tempo. Narrativa pessima, história idiota, repetições de partes inteira ao longo do livro, personagens que começam antipáticos e se tornam indiferentes ao longo do livro.
Não tem uma linguagem moderna, apenas é mal escrito, com alguns artifícios que não escondem a falta de qualidade e sentido da história. Incrível como consegue fazer tantas descrições insossas, que não acrescentam nada ao texto, e comparações estupidas que parecem de um adolescente. E repete algumas oicas como se fosse para aumentar o número de palavras no texto.
Não tem uma linguagem moderna, apenas é mal escrito, com alguns artifícios que não escondem a falta de qualidade e sentido da história. Incrível como consegue fazer tantas descrições insossas, que não acrescentam nada ao texto, e comparações estupidas que parecem de um adolescente. E repete algumas oicas como se fosse para aumentar o número de palavras no texto.
October 23, 2022
O apelativo título denota já a parafernália que o livro vai ser. Passado no Japão, num futuro próximo, com personagens japonesas e romenas, poucas personagens, uma delas até uma boneca robot, e tudo contado em brasileiro. Sexo, morte, conflito familiar e pessoal. Mas narrado de forma breve, abrupta, pelo olhar interior de cada personagem, saltando de uma para outra.
October 22, 2020
O carte scrisa de un brazilian, a carei actiune se petrece in Tokyo, unul dintre personaje fiind o romanca. Asta m-a facut curios. Intr-adevar, aduce aminte de Murakami, insa e prea suprarealista pentru gustul meu.
January 19, 2020
Cu toate că scriitura este interesantă, subiectul este trivial
May 21, 2021
Un melanj între ficțiune, sex, promiscuitate, erotism și diverse individualități.
E ceva, încă nu stiu ce, dar sper sa mă luminez ușor.
E ceva, încă nu stiu ce, dar sper sa mă luminez ușor.
March 13, 2017
Es raro, futurista, pero tiene ese tinte de inspiración que sacan todos los autores latinoamericanos jóvenes cuando van a Japón, algo pasa con ellos allá...
March 4, 2017
bom romance, mas é curto demais
January 23, 2017
I think it's worth mentioning that the text of this novel adds a few words to the title, "with no survivors," which is even funnier than the actual title, but maybe too final?
This is a strange little book, steeped in Japanese pop culture-- lots about Shinjuku and bars and the role foreigners play, and Fugu, though it's written by a Brazilian who apparently lived for a while in Tokyo. It's mostly easy to forget that foreign origin, given how much this echoes the kind of gonzo style of someone like Banana Yashimoto. The story concerns a youngish man, the son of a revered poet, who himself is kind of adrift in life till he falls for a Polish-Bulgarian strip club hostess. His dad watched him obsessively, berates him for not living up to his father's reputation, and there is an element of war between the two, leading to some vivid phantasmagoria, as one tries to ruin the other in dramatic fashion-- though of course it's imagined ruinings, mostly.
The book itself is kind of a put on, where the actual facts of plot are secondary to the book's construction, short segments with repetitions and elisions, strange interruptions. But even though the book foregrounds its artifice, the rape toward the end still felt like it was too much for me and more than a little cruel.
An intriguing book that was unsettling maybe for reasons it didn't anticipate more than for its intended provocations.
This is a strange little book, steeped in Japanese pop culture-- lots about Shinjuku and bars and the role foreigners play, and Fugu, though it's written by a Brazilian who apparently lived for a while in Tokyo. It's mostly easy to forget that foreign origin, given how much this echoes the kind of gonzo style of someone like Banana Yashimoto. The story concerns a youngish man, the son of a revered poet, who himself is kind of adrift in life till he falls for a Polish-Bulgarian strip club hostess. His dad watched him obsessively, berates him for not living up to his father's reputation, and there is an element of war between the two, leading to some vivid phantasmagoria, as one tries to ruin the other in dramatic fashion-- though of course it's imagined ruinings, mostly.
The book itself is kind of a put on, where the actual facts of plot are secondary to the book's construction, short segments with repetitions and elisions, strange interruptions. But even though the book foregrounds its artifice, the rape toward the end still felt like it was too much for me and more than a little cruel.
An intriguing book that was unsettling maybe for reasons it didn't anticipate more than for its intended provocations.
November 5, 2014
Granta selected him one of Brazil's best novelist, but it was too advant garde for me. I'm sure one day someone will write an academic paper on it and explain it to me and it will all make sense. But for the time being, I didn't understand any of it and it was way beyond what my intellectual curiosity is usually interested in.
December 23, 2014
Bizarre. Japanese manga styled narrative by a Braziliian writer. The only reason I picked this up was because I met the author. And I realized that I am being haunted by fugu.
March 29, 2016
Olipa surkea pettymys! Täysin yli hilseen menevää sekoilua jossa ei mitään järkeä. Olevinaan kai jotenkin "taiteellinen" mutta ei kyllä uponnut. Ei voi kyllä suositella kenellekään.
This entire review has been hidden because of spoilers.
August 22, 2016
too cool for school, good but....
October 13, 2014
excelent!
Displaying 1 - 26 of 26 reviews