Mereu în căutarea a ceva ce pare intangibil, Dan e un veșnic rătăcitor – din Botoșani, Iași și București, ajunge până în Berlin, Londra și Stockholm. Și totuși, nu se simte nicăieri acasă. Sărăcia, mizerabilismul și degradarea, boala și moartea îl urmăresc pretutindeni, iar refugiul sunt drogul, alcoolul și dragostea – pe toate le primește cu un amestec de emoții. Reîntors în orașul natal, în camera copilăriei, el rememorează fragmente, momente, amănunte, senzații. Aparent, când lucrurile neplăcute devin amintire sau sunt așternute pe hârtie, contururile lor tăioase sunt îndulcite de fluiditatea și aura melancolică pe care le capătă.
Dan Sociu s-a născut în 1978, la Botoșani. A publicat: borcane bine legate, bani pentru încă o săptămină (Junimea, 2002; Premiul Româno-Canadian „Ronald Gasparic”, Premiul Național pentru Poezie „Mihai Eminescu”); fratele păduche (Vinea, 2004); cintece excesive (Cartea Românească, 2005, 2012; Premiul Uniunii Scriitorilor pentru cea mai bună carte de poezie a anului); Urbancolia (roman, Polirom, 2008); Nevoi speciale (roman, Polirom, 2008); Pavor nocturn (Cartea Românească, 2011); Combinația (novella, Casa de Pariuri Literare, 2012); Poezii naive și sentimentale (Cartea Românească, 2012; Premiul Radio România Cultural); Mouths dried with hatred (Longleaf Press, University of Virginia, 2012); Vino cu mine știu exact unde mergem (Tracus Arte, 2013; Premiul Radio România Cultural, Premiul revistei Observator cultural). Lucrează ca traducător pentru diverse edituri și ca jurnalist la totb.ro și Șapte seri.
O viață uneori scăpată de sub control. Cu excese, pierderi, lupta unei mame cu cancerul, mutări și extrem de mult haos ambalat într-un sentiment de libertate încorsetată. Am citit cartea lui Dan Sociu în care își povestește luptele, supraviețuirile, drogurile, morțile, eșecurile, perioadele (mai) bune, spitalizările sau uitările.
Continua zbatere în găsirea unui drum sau unui rostul; treabă pe care o experimentăm cel puțin o dată în viață sau cel puțin o viață întreagă. M-a rupt emoțional și nu o singură dată.
Sociu revine cu o proză „sinceră”, dură, scrisă cu nerv și narată pe un ton rece, anesteziat, care să echilibreze senzațiile și afectivitatea textului. O pseudo-biografie care mi-a plăcut mult. Mai jos două, trei cuvinte:
(4,5*) E foarte mult haos în cartea asta, dar e viața lui Dan Sociu povestită fără menajamente, de o sinceritate brutală, care ne introduce in perioada tinereții pline cu droguri, alcool, schimbări de domiciliu, relații eșuate, sărăcia de acasă si din străinătate, cancerul mamei etc. E o parte sensibilă la care greu ii poți rezista, paginile de final in care povestește despre moartea celui de-al doilea părinte, renunțarea la droguri și încercarea de a se salva la timp. Nu trebuie să te-ntrebi, pe măsură ce citești, de ce și pe dincolo. It is what it is, vorba englezului.
Viata lui Dan este haotica, brutala, adesea scapata de sub control. O adolescenta si un inceput in viata ca adult marcate de alcoolism, prea multe droguri si moartea unui parinte, pragul de 30 de ani straniu, incert, alienat, o intoarcere in Botosani la 40 de ani si pierderea mamei din cauza cancerului, toate astea au facut lectura sa fie una inconfortabila, dar eficienta, onesta, tulburatoare, cum este si viata lui Dan.
Stilul nu a fost neaparat pe placul meu, dar nici nu cred ca povestea lui Dan ar putea fi narata altfel decat asa.
Până când am început să citesc această carte, n-am citit nimic de Dan Stociu, și acum știu că asta era o “greșeală”. Mi-a plăcut foarte mult stilul de scriere al lui și în special plot-ul m-a emoționat mult.
Cartea poate arăta haotică, dar dacă ai, ca eu, o personalitate și o viață haotică, această carte apare de o ordine cum să n-ai văzut niciodată. Literatura este și emoție și cartea acestea este plină de emoții, de tulburări și de povești adevărate despre dificultății unei vieții nesigură.
Am simțit-o ca pe un set de fascicule - de la detalii mici, pornesc în dungă legături neașteptate și spirale nișate de gânduri sau alte trăiri. Degenerarea pare un motiv atotprezent, însă apreciez că pe următoarele straturi se vine și cu o substanță aparte, un stil unic și o calitate introspectivă suficient de ascuțită încât să poată susține acea estetică a degenerării.
He's a wordsmith for sure. The passages related to his mother's condition and his care for her were heartbreaking. Overall I couldn't connect with the whole drug, alcohol and sex scene; the bad boy vibes. I tried, because there was a rawness and vulnerability even to those, but still felt excessive for my taste.