Noaptea nu uită

by Silvia Dumitru

Este o poveste despre evadare și trezire. O înaintare într-un labirint cleios, printre meandrele unei copilării cu escapade inițiatice în cimitirul satului și stratageme ingenioase de evitare a vestiarului școlii, printre primele experiențe erotice și ceața tânjirii după mângâiere. Între anvergura nimicitoare a unei mame abrutizante și spectrul suav al unui tată strivit de această stihie. Dintr-un Crângași cu moravuri provinciale și cartofi prăjiți în mult ulei, în care fericirea conjugală se confundă cu sfânta naturalețe, Tina încearcă să evadeze într-o lume posh, cu playlisturi, branduri și băuturi sofisticate – visul unei vieți bune, care să nu însemne o continuă zbatere în mizerie și grobianism. În drumul spre sine, se supune și se răzvrătește împotriva mitului că iubirea se măsoară în suferință. Deprinde, mai cu seamă, cum să-și ia în primire propriul trup, care pare să aibă o viață a sa, desprinsă de sine. Toate ipostazele descentrate ale Tinei se suprapun într-o imagine clară, într-un happy-end neconvențional, din care rezultă – cum altfel? – că suferința poate fi izbăvitoare.

Genres: Romanian Literature, Fiction, Lesbian

152 pages, Paperback

Published January 1, 2024

Reviews

[Ramona Boldizsar · Rating 5 out of 5]

Foarte, foarte fain debutul Silviei Dumitru. E o carte scurtă (și se citește rapid). E foarte intensă și cinematografică, sărind dintr-un cadru afectiv în altul destul de ușor. Mi s-a părut extrem de bun dialogul, foarte real & nepretențios, rupt din viața de zi cu zi, care viață se împletește foarte ușor cu greutăți, sărăcie, așa zisă vulgaritate de limbaj. Foarte potrivită ca limbaj și pe linia de descendență din Teleorman a unuia dintre personaje.

Mi-a amintit într-un fel de cartea Laurei Ionescu, “Nu te găsesc pe nicăieri”, și ca lejeritate stilistică și acest scris aprins & viu, dar și ca mesaj: că poți iubi și fără să doară.

“Noaptea nu uită” e un roman scurt și intens despre Tina care în sfârșit își dă voie să afle despre ea însăși că-i plac fetele. Avem mai multe relații toxice pe care le traversează (sau trăiește) razant și prin care o descoperim nu doar pe ea, ci și realitatea ei (socială, financiară, de “clasă” / statut social). M-a prins rău de tot viața acestei fete și am simțit odată cu ea mirosul de pui încins și fascinația pentru Anda. Mi s-au părut foarte, foarte bune și scenele erotice - very hot. Ceea ce e un plus pentru o carte pe scena literaturii române, at least it is for me.

Ce nu m-a prins:
- episodul cu blondul Matei, mi s-a părut puțin cam mult/random, având în vedere cadrul succint în care a apărut și dispărut scena. Sigur că nu mi-a plăcut ca idee, cum nu poate să îți placă un astfel de episod, dar problema mea cu el e că nu m-a convins narativ.
- ultimele pagini cu bucățile de jurnal, mi s-au părut un pic cam mult / supra explicative.

[Jovi Ene · Rating 4 out of 5]

„Mi s-a părut fascinant cum dragostea-i face așa fericiți pe unii, în timp ce-i schilodește pe alții. Și acum mă gândesc: când, cum, dar mai ales cine ne-a învățat că dragostea înseamnă suferință?”

Pentru Tina, viața nu a fost niciodată plină de surâsuri: o copilărie și o adolescență deloc fericite, prinsă la mijloc între bullyingul din școlile provinciale, între un tată violent și o mamă care accepta această violentă; un început de maturitate care o poartă spre București, unde trăiește fără fericiri și speranțe între un job mizer și un partener cu care nu are în comun decât trecutul. Așa că atunci când întâlnește fericirea, sub chipul unei femei misterioase, în fața ei se deschide universul, sub forma străduțelor și vilelor frumoase din București, sub promisiunea unui viitor tangibil, plin de speranțe și de mângăieri. Deloc rău.
„Noaptea nu uită” mi s-a părut o carte sinceră și sensibilă despre iubirea adevărată, cea care poate răsări de niciunde și care poate totuși dispărea într-o clipită.

[Teodora · Rating 2 out of 5]

Ca sa fiu în vibe-ul cărții, sorry dar nu...

[Jules · Rating 4 out of 5]

era să îi dau și tag de non fiction, atât de reală am simțit cartea asta. nu o să mint: la majoritatea referințelor din copilărie și adolescență am tresărit, am râs ori mi-am dat ochii peste cap. a fost o călătorie în timp foarte reușită și îi mulțumesc Silviei pentru asta.

ce am adorat? relația cu mama. mă gândeam acum ce mult sens ar avea o discuție în paralel despre ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat și dezrădăcinare și cartea asta. pe prima am discutat-o la o ediție mai veche de club clandestin, pe asta o discutăm azi, pe a treia sper în martie. relația cu mama și relația/iile cu o altă femeie sunt explorate excelent și diferit și similar în toate.

finalul m-a lăsat într-o cumpănă și sper să-mi aflu răspunsurile în mai puțin de două ore, dar noaptea nu uită e o carte pe care chiar o s-o țin minte.

[Gabriela Pistol · Rating 3 out of 5]

3.5
O scriitură bună, proaspătă, care curge natural, unde nu se mai vede (în sfârșit!) rețeta de la cursurile de scriere "creativă", aceeași la atâția autori contemporani. Narațiunea și dialogul sunt dozate echilibrat (m-au iritat câteva autoare anul ăsta cu dialogul excesiv care ține loc de imaginație, e mai greu să inventezi o acțiune, știu).
In schimb, la nivel de idei și structură e un pic de haos, multe momente sunt expediate așa repede ca parcă vrea să scape de ele. Inclusiv punctul culminant.
Mă aștept la ceva mai consistent data viitoare, nerv are.

[Raluca Oana · Rating 4 out of 5]

O poveste care cred eu că ar trebui s-o citească lumea. O poveste în care multe persoane s-ar regăsi. O poveste care te face să revii puțin cu picioarele pe pământ.

O avem pe Tina, protagonista acestei povești, care încearcă să se găsească pe ea, să se accepte așa cum este.

Deși are o relație cu Dan, aceasta nu se regăsește în această relație deoarece au ajuns ca doi colegi de apartament.

Însă când o cunoaște pe Anda, totul se schimbă. Odată cu aceasta, Tina reușește să-și lase sentimentele libere.

Mi-a plăcut mult această lectură. Merită citită.

[Adela · Rating 2 out of 5]

Nope

[Denisa Stanciu · Rating 4 out of 5]

O carte pe care am citit-o dintr-o suflare, la propriu, intr-o zi. A fost interesant sentimentul de a citi o autoare romanca, undeva la +10 ani fata de generatia mea, care prezinta atat de real viata romanilor autentici, asa fara perdea. Sentimentul de familiaritate apare mai ales in descrierea locurilor, de exemplu, in capitolul “Sighisoara” unde puteam vizualiza povestea mult mai aproape de adevar decat orice alta carte scrisa de vreun autor strain.
Este usor diferit stilul cartii, fata de ce citesc eu de obicei, dar pana la urma asta este si farmecul. Si adevarul este ca nu am mai citit demult o carte intr-o zi.

[Liliana · Rating 4 out of 5]

Un debut promitator!

[Alexandra Lica · Rating 5 out of 5]

Neașteptat de frumoasă.

[Cătălin Nedelciu · Rating 5 out of 5]

Un roman scurt, dar intens. Fiecare cuvânt își are locul lui. Am râs, dar m-am și regăsit în durerea personajelor. A fost un rollercoaster.
Acțiunea îmbină foarte frumos tema relației părinte-copil (tema mea preferată în literatură) cu cea a vieții romantice, a presiunii sociale și a neadaptării la cerințele ei.
Literatura română contemporană are o atmosferă aparte și Silvia Dumitru o transmite perfect.
Mi-a amintit cartea de "Vara în care mama a avut ochii verzi" și m-am bucurat să citesc ceva ce mi-a trezit aceleași sentimente.

[Susanna Maria · Rating 5 out of 5]

“Tot ce trăisem însiropat devenea acum o acreală îmbibată in realitate”
Mi-a plăcut mult stilul de scriere. Personal apreciez că tema iubirii homosexuale este mult prea des mestecată in scrierile autorilor romani contemporani, cum este și tema familiei disfuncționale - izvor nesecat de traume și bagaje mult prea grele, târâte ani la rândul de generațiile următoare. O carte buna, care a reușit să mă țină in priza o zi întreaga, iar la final m-a lăsat cu un sentiment de doliu cumplit :)

[Deni · Rating 3 out of 5]

Mi-a plăcut cartea Silviei, a fost autentică & sinceră și s-a citit foarte ușor.

A lipsit însă ceva, cel puțin în perspectiva mea. Din punct de vedere narativ, cartea curge foarte ușor, se citește rapid, dar am simțit că unele capitole sunt foarte haotice, precum punctul culminant, care a fost foarte scurt și abrupt.

Temele abordate au fost foarte faine, explorând relații toxice și familiaritatea lor, explorarea sinelui și relațiile LGBT.

E fascinant de observat cum, de cele mai multe ori, ajungem să ne complăcem în diverse situații din cauza faptului că acestea au fost realitatea noastră pentru atât de mult timp, încă obișnuința ne ține acolo și nu mai avem motivația necesară de a merge mai departe.

Silvia are extrem de mult potențial & pare a fi o voce foarte puternică, abia aștept să citesc următoarele ei apariții literare.

"Eu nu i-am zis nimic, dar mi s-a părut fascinant cum dragostea-i face așa fericiți pe unii, în timp ce-i schilodește pe alții. Și acum mă gândesc: când, cum, dar mai ales cine ne-a învățat că dragostea înseamnă suferință?"

[Lucia Mihail · Rating 5 out of 5]

O carte de debut f intensa, puternica, pe care am citit-o pe nerasuflate, fara sa tin cont nici macar de mediul incomod, la care foarte rar apelez pentru lectura (ecranul mic de telefon, neavand alt format la dispozitie la momentul respectiv).

Nu se simte ca un debut, scriitura e viguroasa, sigura, viscerala, puternica, mi-a intrat pe sub piele si nu mi-a drumul pana la final. Pentru mine a fost o experienta foarte faina sa o citesc, desi pornisem cu asteptari destul de joase.

Am simtit intens trairile personajului principal, agitata Tina, marcata de tot felul de traume, descrise fugar, aparent minimalizate dar cu o amprenta durabila (provenite din relatii materne si romantice disfunctionale). Tematica ulterioara fost o surpriza pentru mine, inceputul cartii parca anunta altceva, dar m-a surprins placut mai ales felul in care a tratat aceasta evolutie, explorare a Tinei.

Limbajul este licentios si piperat intr-un mod cat se poate de autentic, surprinzand f bine “subtilitatile” inconfindabile ale spatiului nostru mioritic - nu l-am simtit nici gratuit si nici teribilist, ci cat se poate de energic, viu.

Desi trateaza teme universale, in fond, scriitura Silviei pare, pt mine, profund romaneasca, de o atentie/minutiozitate aproape antropologica, cu detalii atat de recognoscibile pentru…milenialii (si probabil generatii ulterioare, banuiesc) din Romania (Bucuresti, Oltenia…).
Personajele sunt vii, simt ca as putea sta de vorba cu ele, ca le (re)cunosc.

E o carte pe care o voi recomanda oricui va avea un interes pentru cum e sa fii adolescent/tanar, derutat, pentru felul in care relatiile timpurii ne pot (de)forma si pentru cum evolueaza toate acestea aici, in Romania.

[Rodica Gavril · Rating 4 out of 5]

Am citit romanul "Noaptea nu uită", de Silvia Dumitru, publicat în 2025 la Editura Humanitas, pentru a participa la clubul #clandestin, inițiat, organizat și moderat de Iulia Dromereschi, în format on-line, pe Zoom, unde am avut bucuria și plăcerea de a o cunoaște pe autoare, care ne-a onorat cu prezența ei.
În aparență, cartea nu e prea greu de citit, nefiind voluminoasă. Iar eu, aruncând doar în fugă o privire asupra prezentării de pe coperta spate, mi-am imaginat un cu totul altfel de subiect. Mi-am dat seama, chiar de la primele pagini, că nu va fi deloc așa cum am crezut și că va trebui să fiu foarte atentă la toate firele împletite în ea. Pentru că, pagină după pagină, din ea răzbate un strigăt de ajutor al copiilor, adolescenților și tinerilor, care nu-și mai găsesc identitatea, drumul, speranțele.
Și totuși, nu e genul psihologic, complicat și greu de înțeles, sumbru și încărcat de semnificații ascunse. E o carte deschisă, vie, care trăiește, respiră, face parte din tine și din viața ta, cu fiecare rând citit. Limbajul e dur, destul de licențios, dar înțelegi că nu e forțat și accepți, firesc, că așa trebuie să fie spusă povestea.
Este foarte multă tristețe în carte, pentru că, citind, percepi că reflectă o realitate (să fie doar românească? să fie universală?) pe care mulți dintre noi fie o ignoră, fie nu o conștientizează la adevărata ei dimensiune. Este viața atâtor tineri care nu se găsesc/regăsesc nicăieri, care acceptă să fie victime, pentru că abuzul pe care îl cunosc e mai sigur/simplu decât ceva necunoscut, care nu se simt văzuți sau băgați în seamă, din copilărie până la viața adultă, și devin depresivi, debusolați, pentru că vor o dragoste pe care nici măcar n-o pot defini sau gestiona, care au de toate, dar nu li se pare suficient, care acceptă, tolerează sau chiar ignoră abuzul, rămânând în relații adictive, disfuncționale și fără perspective, care le distrug și stropul de respect pe care-l mai au față de ei înșiși.
Pentru mine, relațiile Tinei cu fiecare dintre părinți, impactul lor asupra ei, modul în care au fost construite figurile maternă și paternă, cu un realism vibrant și o atenție concentrată pe detalii care le conferă forță și consistență, mai ales pentru cei care au trăit vremurile care i-au format pe părinți așa, reprezintă cele mai puternice elemente de susținere a întregii cărți. Chiar dacă mai sunt aspecte ce ridică semne de întrebare - evenimentele de la petrecerea aniversară, un final cumva abrupt, parcă altfel decât restul, unele personaje cumva liniare, care par să nu-și fi spus (toată) povestea - este un roman de debut foarte bun, care merită apreciat și promovat. Iar dacă, așa cum afirma autoarea, va exista și o continuare (sau o scriere paralelă), cu alte perspective și puncte de vedere, atunci ... abia aștept să o citesc!

[Petruta · Rating 4 out of 5]

Noaptea nu uită este cartea de debut a Silviei Dumitru. Este o carte cu subiecte reale din viața de zi cu zi, cu greutăți, cu sărăcie, cu un limbaj vulgar având ca mesaj principal că poți iubi și fără să doară. 

Personajul principal, Tina, descoperă că îi plac fetele. Până la această descoperire sunt relatate mai multe relații toxice prin care trece, printre care și relația cu Dan. Viața socială și situația financiară sunt precare. 

Este scurtă, foarte intensă, cu dialoguri bune. Scenele erotice au fost prea mult, din punctul meu de vedere. Nu am avut senzația că aș dori să o abandonez, că mă plictisește.

Practic, este despre acele fete/femei care nu fac diferența dintre o relație toxică, nu sunt sprijinite de mame/nu au o legătură cu mamele lor și ajung să accepte acele relații sau aleg alte relații disfuncționale.

“Mi s-a părut fascinant cum dragostea-i face așa fericiți pe unii, în timp ce-i schilodește pe alții. Și acum mă gândesc: când, cum, dar mai ales cine ne-a învățat că dragostea înseamnă suferință?”

[Ronfilia]

~Noaptea nu uită~

Acest titlu a stârnit curiozitate pentru mulți cititori, iar printre ei am fost și eu.
Am parcurs-o rapid pentru că povestea vine de la sine, nu se poticnește, ba din contră, este precisă.

Trebuie să mărturisesc, m-am lăsat ghidată de titlul cărții și copertă, fără altă informație despre poveste și, astfel, m-a luat pe nepregătite.
Speram la o altă poveste mult mai firavă, nu o realitate brută.

Personajele sunt toxice, undeva la extrem. Relațiile mama fiică, părinți copii, și mai exact, relația personajului principal Tina cu Dan.
Autoarea pune în evidență violența domestică, teama și plafonarea în situații de criză, iar lipsa sprijinului din partea mamei nu face altceva decât să dechilibreze capacitate Tinei de a-și aprecia propriul sine și a ieși dintr-o relație abuzivă.

Practic, cartea reprezinta viața și alegerile disfuncționale ale Tinei, experiențele sale și mai mult de atât, traumele sale interioare pe care nu reușește să și le vindece ci din contră, se obișnuiește să trăiască cu ele.

Din păcate eu nu am putut rezona cu povestea, folosirea foarte multor argouri m-au detașat de poveste, iar cu personajele nu am putut crea nici o legătură de empatie, le-am simțit prea toxice în alegerile lor, cumva am simțit că m-au încărcat negativ.

În schimb, pot spune: ~Noapte nu uită, are un mare plus pentru că oferă o realitate francă și brutală referitoare la multe femei care acceptă relații abuzive și, care, pentru compensație, aleg alte relații disfuncționale... Pe motivul simplu, nu știu să se aprecieze pe sine și nu disting relațiile sănătoase de cele toxice.

Citiți cartea doar dacă subiectul vă interesează.

[Teodor Dumitrescu · Rating 5 out of 5]

Noaptea nu uită a Silviei Dumitru este o carte plină de emoții și trăiri puternice. Pentru cei care au experimentat psihoterapia îmi place să spun că unele cărți, mai ales cele povestite din perspectiva unui personaj sunt ca o lungă serie de ședințe de psihoterapie condensate în câteva sute de pagini. în cazul acestei cărți e vorba de multă introspecție și de descriere vividă a lucrurilor intense (frumoase și urâte) din relațiile cu cele mai apropiate persoane. Tinuța e un personaj de care te poți atașa cu ușurință, chiar dacă uneori îi poți detesta alegerile. Pe parcursul cărții m-a urmărit un sentiment constant de fugă, ea încearcă scape din viața pe care o trăiește dar se simte totodată prea legată de relațiile pe care le are. O poveste frumoasă, tragică, intensă pe care o puteți citi fără răsuflare într-o singură sesiune.

[Amy · Rating 2 out of 5]

wtf brother, ce am citit

[Gritcan Elena · Rating 4 out of 5]

Tot ce băgam sub preș de frică, noaptea ieșea la iveală, fix ca dihorii care furau puii crescuți cu iubire și aspirine de mamaie.”

Deși știam că nu există nici un buton magic în creier care să mă ajute să-mi șterg amintirile și asta mă făcea să scrâșnesc din dinți cu fiecare flashback pe care-l aveam, îmi dau seama că lucrurile astea erau parte din mine și că alcătuiau, strop cu strop, femeia care urma să devin.”
 „Mi s-a părut fascinant cum dragostea-i face așa fericiți pe unii, în timp ce-i schilodește pe alții. Și acum mă gândesc: când, cum, dar mai ales cine ne-a învățat că dragostea înseamnă suferință?

[Alexandra · Rating 5 out of 5]

Extraordinar debut! O scriitură lină și deloc fandosită, care te poartă prin viața Tinei, această tânără care pare resemnată cu alegerile pe care le-a făcut. Cum se descoperă, cum își acceptă ieșirea din zona de confort, nu fac altceva decât să te țină lipit de fiecare pagină.

[Emi Cordos · Rating 3 out of 5]

o carte cu niște emoții tare puternice, dar de la care ma asteptam la mai mult :( un pic greu de urmarit din cauza salturilor in timp sau a scrierii putin haotice, care de altfel a avut farmecul ei

[Dragos Dutulescu · Rating 4 out of 5]

4,5*

[Raluca · Rating 3 out of 5]

3.5 ⭐

[Ramona Cantaragiu · Rating 4 out of 5]

Five stars for the setting. Îmi plac cărțile care plasează acțiunea în locuri care îmi sunt măcar vag familiare, iar faptul că Tina se învârte prin Piața Amzei mi-a adus aminte de vremea când eram studentă. Five stars și pentru faptul că nu mă așteptam ca Tina să facă o pasiune pentru Anda, although I see the appeal. Ce nu mi-a plăcut în mod extraordinar e finalul. Parcă puțin forțat și cu mult prea multe explicații care vin într-un mod artificial. Per total, un debut promițător.

[Mihaela Maritiu · Rating 4 out of 5]

O carte care m-a ținut în priză. Nu am lasat-o din mână până nu am terminat-o. O carte sinceră, brutal de sinceră....îmi place cum scrie Silvia Dumitru. Ce m-a surprins....a fost subiectul cărții, nu mă așteptam la homosexualitate....am crezut că va fi vorba de cu totul altceva. Dar mi-a plăcut, găsesc stilul de scriere al autoarei foarte "cool"....îmi plac dialogurile, descrierile, sentimentele, trăirile personajelor.I-am dat patru stele.😍Recomand!👍

[Tora · Rating 3 out of 5]

Un debut promițător.

M-a amețit puțin cu povestirile in stil flashback, totusi pana la final te obișnuiești cu stilul.

Pare prea grăbită pe alocuri dar oarecum naturală, ca atunci cand notezi repede ceva să nu uiți.

Decent.

[Isabel · Rating 3 out of 5]

Pe parcurs au fost momente în care nu am putut urmări șirul întâmplărilor. Deși pune în discuție teme actuale, cartea în sine este din punctul meu de vedere mediocra at best.

[Corina Fata Cu Cartea · Rating 5 out of 5]

Frumusețea literaturii contemporane rezidă indubitabil în formele și în diversitatea sa. Fluidă, sensibilă, emoțională, rece sau extrem de fierbinte – toate aceste paradoxuri înglobate formează structura ideatică spre care aspiră majoritatea scriitorilor români contemporani. Dornici să șocheze sau să inspire, să traumatizeze sau să prelungească agonia cititorilor, aceștia îmbracă simplitatea în schelete narative care continuă să ne bântuie mult timp după ce am închis cărțile lor. Asta mi se pare o chestie foarte interesantă și, simultan cu înțelegerea acestui fapt, apare plăcerea de a descoperi noi autori cu vervă și carismă literară.

O astfel de descoperire este Silvia Dumitru, pe care am cunoscut-o grație romanului său „Noaptea nu uită”, apărut la Editura Humanitas, în colecția dedicată literaturii române contemporane (una dintre favoritele mele, dacă mă întrebați).

„Noaptea nu uită” este un roman scurt, dar foarte bine comprimat în jurul unor idei bine definite: nevoia de validare, abandonul parental, solitudinea amoroasă și identitatea sexuală, în toate spectrele lor. Tina, o tânără care vine dintr-o familie monoparentală, cu o mamă distantă și frigidă, se aruncă în brațele lui Dan, un tânăr căpătuit și el, dintr-un mediu deloc propice, dar care pare să aibă vervă de afacerist. Mariajul lor consumat de pe la 15 ani, ca într-o goană spre o fericire obtuză, nu este fericit. Este o solitudine trăită la doi, cu atmosferă desprinsă parcă din „Taxi driver” a lui Scorsese. Cei doi își trăiesc viața aruncându-se dintr-o bătaie în alta, dintr-o tăcere în alta. Până când Tina începe să înțeleagă că s-ar putea să fie diferită.

Ce este atât de diferit? Ce ar putea să o scoată din mocirla emoțională în care s-a îngropat cu ambele picioare? Bune întrebări, dar vă las pe voi să aflați, altminteri s-ar putea să vă dau un spoiler cât casa.

Întru a evita o astfel de eroare, haideți să ne îndreptăm atenția spre maniera în care Silvia Dumitru și-a scris cartea. Fundamentată pe o stilistică laconică și pe descrieri succinte și țepoase, aceasta ne pune în mâini o cameră de luat vederi și ne poartă la un pas distanță de personajele sale. Acest transfer din rol de spectator în martor ocular, din simplu cititor într-un soi de ochi atotvăzător se resimte de la un capăt la altul al cărții. Această carte însumează în sine: tristețe, eșec, remușcare, durere și un soi de fericire care doare, exact ca atunci când îți muști buzele pe ger.

Devenim parte din confesiunile Tinei care spune că:

„Eu și mama nu știam să vorbim ca oamenii, ba ciripeam, ba ne miroseam cozile, ne-mpungeam sau adunam tot timpul din lume între piepturile noastre ticsite cu iubire – între noi se dădeau mutări matematice de șah la regină.”

Și da, mă bucur să admir vizualitatea cărții. Să ne oprim atenția asupra acestui pasaj care nu prea are cum să se mai dezlipească de pe retina cititorului:

„Mama era gutuia parfumată, dar înecăcioasă care-ți rămâne în gât după ce ai lăsat garda jos. Parizerul cu măsline care pătează mâinile și hârtia de grăsime – te face să-ți plouă-n gură, apoi te umflă-n burtă ca la balamuc, de parcă tocmai ți-ai luat porția de mortăciuni”.

Cred că astfel de romane, de un impact vizual cu totul aparte, au menirea să ne scoată din lâncezeală, să ne scuture de praful rutinei și să ne amintească despre faptul că viața poate avea uneori culori tari și că unii oameni luptă efectiv pentru un loc sub soare, cu bune și cu rele.

[Ioana Lucaciu (Potpourrio) · Rating 4 out of 5]

Apărută ca roman de debut încă din primele zile ale lui 2024, se poate spune despre povestea în sine că ea aduce cu siguranță ceva nou în literatura noastră cea de toate zilele – fiind vorba în roman întocmai despre o iubire între două personaje de sex feminin, desfășurată într-un cadru presărat deja cu nenumăratele greutăți ale vieții. Dacă vei alege să citești această carte (lucru pe care eu te încurajez să îl faci), o vei cunoaște pe Tina, personajul principal care își va face într-un fel sau altul coming out-ul, am putea spune, migrând astfel de la o relație extrem de toxică, spre o viață nouă în care primul și cel mai important pas este cel al acceptării de sine. Am remarcat persoane care au taxat scrierea pentru scenele sale erotice descriptive și detaliate, însă în opinia mea acestea imprimă o dată-n plus lecturii doza de realitate deloc voalată în care te învăluie încă de la început. Aș fi putut cu ușurință să-i ofer un scor maxim acestei cărti, în special pentru suflul proaspăt pe care îl aduce, pentru spiritul său inovativ, pentru lejeritatea, dezinvoltura și lipsa de inhibiții a scrierii, însă nu am să îți ascund faptul că, spre final, narațiunea m-a surprins datorită întorsăturii ei și, de asemenea, m-a dezorientat ușor, lăsându-mă cu o serie de întrebări fără răspuns.