Un Rubin iubește o singură dată în viață. Dar ce se întâmplă când acea dragoste este sortită pieirii?
În Imperiul Nestematelor, fiecare om se naște cu o piatră prețioasă care îi oferă o anumită putere magică. Însă aproape toți ascund secrete tulburătoare și prieteniile de conjunctură se leagă doar pentru a facilita trădarea. În acest context, iubirea adevărată rămâne un vis de neatins.
Killian, prințul Rubinelor, se angajează să răzbune durerea care i-a măcinat sufletul părintelui său preț de ani la rând și, peste tot în drumul lui, iscă haos și inspiră frică. Dar Ayame, moștenitoarea tronului Ametist, nu-i permite acestuia să o intimideze, fiind singura care poate rezista privirii lui arzătoare și înspăimântătoare. Provocările și pericolele care apar de unde te aștepți mai puțin îi aduc pe cei doi protagoniști față în față, iar distanța de la ură la iubire începe a se diminua considerabil. Dar este, oare, dragostea suficientă pentru a desface ițele complicate ale legăturilor străvechi?
A meritat citită și a meritat pe deplin cele 5 stele! 🤩✨
O carte despre cristale cu puteri magice și regate aflate într-un conflict tăcut, ce ia amploare atunci când toți copiii conducătorilor din imperiu sunt chemați la Muntele Sufletelor, pentru a celebra aniversarea lui Ayame, prințesa regatului Ametist. Planuri, trădări și spioni, toate în numele dreptății. Trecutul întunecat cere răzbunare, însă iubirea reușește să-și facă loc în cele mai neașteptate locuri. Killian, prințul Rubinelor, trebuie să facă alegeri importante care vor decide atât soarta sa, cât și a celor apropiați. Ce drum va urma? Răzbunarea sau iubirea?
Am adorat totul la această carte! Lumea pe care autoarea a reușit să o creeze este fascinantă, iar personajele și acțiunea, originale. Emoțiile și trăirile prin care m-a purtat această carte au fost atât de intense, încât pur și simplu am simțit că trăiesc acolo, că lupt, mă bucur, plâng și iubesc alături de personaje! 🤍 Notă: cartea are și ROMANCE, dar am apreciat foarte mult faptul că NU are scene erotice!
„Sub semnul celor răzvrătiți” s-a dovedit a fi un fantasy complex cu o mare forță narativă, acesta ne prezintă o întreagă lume creionată cu o deosebită migală, o istorie neverosimilă în care totul prinde culoare. Acțiunea descrisă de Ruxandra Popa este mult mai complexă decât cea pe care am descris-o mai sus, veți avea parte de o aventură încărcată de mister împletită cu iz de basm, fiind scrisă într-un ritm extrem de alert, povestea va încânta la maxim cititorul de rând și-l v-a purta într-un scenariu de film ce i se va perinda prin fața ochilor. Și vă asigur, nimic nu e la voia întâmplării, ba chiar autoarea a avut sârguința de a prinde imaginația sa cu cea a celui ce citește formând un întreg, eu am simțit cum m-am cufundat în lectură fără ca să realizez că timpul undeva și-a pierdut noțiunea, că eu sunt parte la o istorisire menită să mă răscolească. Să mă facă părtașă la un joc de putere dar și de iubire. Și da, această carte a fost una dintre acele cărți care m-au fermecat și m-au învăluie sub vraja sa încă de la prima foaie citită, pentru ca mai apoi, să mă cuprindă cu totul într-un vârtej de sentimente, de stări și de gânduri, suficiente cât să-mi arate că fiecare clipă petrecută alături de eroii cărții a fost trăită la intensitate maximă. Ce am avut de parcurs filă cu filă vă îndemn să aflați, cert e că aș fi dorit poate un alt final chiar dacă a fost partea mea preferată, aș fi dorit poate ca eroii cărții să se fi îndrăgostit într-o altă conjunctură, poate … un altfel de deznodământ. Însă acesta este și farmecul poveștilor fantastice, ele te fac să visezi către un alt tărâm implementând noi și noi idei pentru ca personajele să prindă viață din nou sub proprii ochi. Iar și iar, pentru a deveni nemuritori!
Am citit cartea ,,Sub semnul celor răzvrătiți" în vreo 4 ore 😁. Nu știu dacă e mult sau puțin, dar știu că mi-a plăcut. Ruxandra Popa a reușit să contureze o lume fantasy deosebită de altele pe care le-am mai întâlnit, iar personajele ei nu sunt vrăjitori, zâne sau elfi, ci pietre prețioase (nestemate). 😍 Prima parte a cărții este captivantă, aflăm povestea lui Killian, prințul Rubinelor, și a lui Ayame, prințesa Ametistelor. Povestea curge lin, te poartă prin tărâmul Nestematelor și, fără să-ți dai seama, ești prins în mijlocul acțiunii. În partea a doua însă acțiunea mi s-a părut puțin accelerată ( cel puțin pentru gustul meu 😁). Mi-ar fi plăcut ca povestea din partea a doua, numită , să fie dezvoltată într-un volum întreg, astfel încât să am parte de și mai multe aventuri alături de Nestemate 🙈. Avem prieteni care devin dușmani, adversari aparenți ce se dovedesc a fi aliați de nădejde, iubiri predestinate, trădări cât cuprinde, detalii despre puterile de vindecare ale diverselor cristale și multe altele. A, și am depistat și o scenă ,,Touch her and you die!" 🙈 😍. Per total, ,,Sub semnul celor răzvrătiți" este o carte foarte fain scrisă. Nu este prima mea întâlnire cu scrierile Ruxandrei Popa și nu va fi nici ultima. Felicitări!
Îmi spunea Ruxandra că această carte e cea mai bună a ei. Nu tindeam să o cred, pentru că știam cât de mult mi-a plăcut „Paznicii Întunericului”. Ei bine, mi-a întrecut așteptările. Se vede evoluția ei ca scriitor. Ideile sunt mult mai bine dezvoltate și explicate, nu am simțit graba. Relațiile dintre personaje sunt mult mai puternice. Iar răsturnările de situație, Doamne ferește ce a putut face! Am devorat ultimele 100 de pagini. Este un fantasy-romance extrem de drăguț. Am admirat multe personaje. Firul poveștii este lin, parcă curge de la sine. Cum am mai spus, acțiunea nu este grăbită și avem timp să ne acomodăm cu lumea magică. Dacă vă place fantasy-romance, aceasta este cartea potrivită.
Okay, deci. Cartea nu a fost rea, mi-a plăcut ideea, pana acum n-am mai citit ceva cu plotul asta. Ideea e ca nu m-a convins. Personajele nu sunt ceva ce nu am mai intalnit deja in toate cartile fantasy, dar nu asta a fost problema mea, ci faptul ca pur si simplu nu am simtit vreun interes pentru ele. Pentru mine personajele sunt foarte importante intr-o carte. Mi s-a parut ca executia lor a fost relativ superficiala. Also, chimia dintre fmc si mc a fost pe minus, desi e promovata drept un enemies to lovers. Ei s-au indragostit unul de altul pur si simplu, s-a simtit mult prea brusc, iar enemies to loversul a fost destul de slab resimtit. Cred ca a durat 20 pagini trope-ul propriu-zis si apoi ba se placeau, ba Ayame(fmc) il mai respingea putin pentru ca *secrete dark*. Nu prea s-a simtit prea tare amprenta unui editor(poate n-a avut?), au fost destule greseli pe aici, pe acolo si unele expresii care ma cam enervau(parerea mea personala si subiectiva, bare with me):"il rodea ca o carie" sau "ii scapa o injuratura"(parca asa era, in prima jumatate la un moment dat imi venea sa fac o numerotare cu de cate ori zice Killian asta:))) ). Alta chestie e ca a doua jumatate a cartii a fost foarte grabita(s-a simtit maxim). Intr-o secunda se intampla ceva, in alta se trecea la cu totul altceva. Automat, finalul si el foarte grabit. Cred ca ar fi mers mai bine un sequel la ea. De asemenea, cand personajele principale erau in pericol, mereu se rezolva imediat(cu ajutorul pietrelor) si am inteles ca era in stransa legatura cu ideea lumii respective, dar at this point stiam ca orice ar pati un personaj principal, se rezolva imediat printr-o piatra. Also, finalul m-a cam lasat cu pareri impartite, o parte putin gory(taiat de membre si decapitat lmao) si care nu era necesara, care iar nu m-a facut totusi sa simt nimic.Pe scurt:carte cu idee si lume interesanta, cu o executie care lasa loc de mai bine:). Nu pot totusi sa-mi imaginez ce greu e sa pui cap la cap atatea detalii cand scrii o carte fantasy, respect autorii, insa cred ca e corect fata de toata lumea sa rostesc ce putea fi mai bine din punctul meu de vedere. Ii urez autoarei mult succes in continuare si sunt curioasa sa vad cu ce mai vine in viitor! :)