3.5 / 5
*Disclaimer: am citit cartea în engleză așa că citatele sunt traduse de mine, deci sunt imperfecte.
E greu să consider această carte a lui Tolstoi, e mai degrabă jurnalul lui, un jurnal cu citate și gândurile lui despre acele citate (și acum voi comenta despre citatele lui Tolstoi despre citatele altor oameni, un fel de Inception, ha!).
Deși e clar că intenția acestei cărți e o sumarizare a filosofiei de viață a lui Tolstoi, (asta el admite la început) nu mi-a lăsat impresia că l-am înțeles pe autor într-un mod mai personal—vrei nu vrei atunci când citezi alți autori ții o anumită distanță față de cititor, ești scutit de scrutina directă (asta ironic o știi și tu, citindu-mi email-urile în care mă refer mai mult la gândurile altor oameni decât la cele proprii, deși totuși încerc să găsesc un “middle-ground”). Rusul mai pune pe pagină câte un gând personal ici colo, dar 90% din carte conține citate de la alți autori—Kant, Schopenhauer, Rousseau, Isus, Confucius, Buddha, citate din Biblie și din Coran, proverbe Persiane și Chinezești, gânduri de la Greci și Romani, etc. E o alegere interesantă, poate chiar mai onestă decât ar face-o un autor modern care regurgitează gândurile marilor personalități din trecut pretinzând că sunt ale lui (majoritatea industriei self-help, de exemplu, e o simplificare superficială a Stoicismului, Taoismului, Creștinismului, etc) și, dacă privești la această carte într-așa fel—ca la un omagiu pe care Tolstoi l-a adus oamenilor care l-au inspirat în viață—atunci e o citire plăcută și ușoară (limbajul și citatele sunt simplificate, după cum a menționat Tolstoi în introducere: „Nu am respectat strict originalul, făcându-l de obicei mai scurt și mai ușor de înțeles și omitând câteva cuvinte.”)
E o carte scrisă pentru publicul larg și, aici apare o întrebare care cred că va diviza lumea: e corect Tolstoi că modifică și simplifică citate originale pentru a face cartea mai accesibilă, sau asta doar schimonosește autorii originali (și arată o neîncredere în abilitatea cititorului de a digera originalul)? Eu mă înclin mai mult în a doua tabără—cred că dacă citezi un autor, citează-l în forma sa originală, sau nu-l cita în genere. Adică, poți simplifica gândurile lui parafrazându-l, sigur, dar să-l citezi după ce ai ajustat citatul e altă treabă, cred eu. Motive de tipul simplificării nu mă conving, ci mai degrabă dă dovadă de lipsă de creativitate. În același timp îmi dau seama că și eu am simplificat ideile unor autori (în cadrul podcastului: episodul 2 cu Descartes sau 6 cu Kant), așa că e și auto-critică.
Cartea e un “calendar” deoarece fiecare pagină reprezintă o zi din an și fiecare zi are o temă puțin diferită decât alta (deși multe din ele se aseamănă). La general vorbind, temele cele mai preponderente sunt credința Creștină, necesitatea muncii fizice, onestitatea intelectuală, dragostea necondiționată, complexitatea naturii umane, independența și încrederea în sine.
E o carte Creștină, și nici nu-i de mirare luând în considerare credința lui Tolstoi (și a majorității rușilor de atunci), iar asta ar putea să-i respingă pe unii “atei înrăiți”, dar eu fiind agnostic aș spune că există învățături bune (și nu prea bune) în fiecare religie, dacă le abordezi pragmatic. Unica obiecție în asemenea cazuri e că predicile religioase de obicei devin repetitive, uneori intenționat (deoarece știi tu…”repetiția e mama cunoștințelor”, sau cum spuneau profesorii), și asta mă deranjează mai mult din perspectiva stilisticii—aș vrea să cred că pot înțelege un mesaj din prima (sau a doua oară), dar nu din a șaptea oară. În acest sens cartea devine repetitivă și e mai plăcut s-o citești câte puțin, poate chiar câte o pagină-două pe zi, cum probabil a și intenționat Tolstoi.
Acum voi transcrie câteva citate și voi comenta asupra lor, ca să vă dau o impresie generală despre ce vrea să ne spună Tolstoi.
„Istoria omenirii este mișcarea umanității spre o mai mare și mai mare unificare.” — Lev Tolstoi (p. 16)
Asta-mi amintește mult de viziunea lui Hegel despre istorie; sau îmi amintește de teoria singularității în fizică, cât de bizar n-ar suna.
“Când auzi că oamenii vorbesc despre răutatea altor oameni, să nu primești plăcere discutând aceste probleme. Când auzi despre faptele rele ale oamenilor, nu asculta sfârșitul și încearcă să uiți ce ai auzit. Când auzi despre virtuțile altor oameni, amintește-ți de ele și spune-le altora.” — Înțelepciune din Orient (p. 17)
Ăăăăă OK? Nu sunt de acord. Sună ca o evadare de la realitate—de ce ar trebui să ignor faptele rele? Dacă le ignor și nu le judec atunci ele vor continua să se înmulțească; Dacă un părinte nu disciplinează un copil el va crește un om capricios și deconectat de realitate. Desigur că e nevoie de echilibru, nu-i nici nevoie să te concentrezi doar la negativ (hello, TV news), dar să declari că trebuie să uiți de fapte rele și să te concentrezi doar la bine e totuși naiv și contraproductiv, în opinia mea.
“Oricât de mult n-ai încerca să obții victoria asupra pasiunilor tale, nu renunța. Fiecare efort slăbește puterea pasiunii și ușurează obținerea victoriei asupra ei.” — Lev Tosltoi (p. 18)
“Cunoașterea este reală numai atunci când este dobândită prin eforturile intelectului tău, nu prin memorie.” — Lev Tolstoi (p. 21)
“Citește mai puțin, studiază mai puțin, dar gândește mai mult. Învață, atât de la profesorii tăi cât și din cărțile pe care le citești, numai acele lucruri de care ai nevoie cu adevărat și pe care chiar dorești să le cunoști.” — Lev Tolstoi (p. 21)
Te contrazici pe tine însuți, Lev. Dacă nu citești și nu studiezi (în moderație) gândurile tale vor fi vanitoase și goale și nu vei avea ce învăța. Cu a 2-a parte a citatului sunt de acord—studiază ce-ți place; în cazul meu, dacă nu-mi plăcea filosofia, nu eram să-mi pierd timpul studiind-o, e chiar atât de simplu.
„Ar trebui să fii pregătit să-ți schimbi părerile în orice moment, să elimini prejudecățile și să trăiești cu o minte deschisă și receptivă. Un marinar care stabilește aceleași pânze tot timpul, fără să facă schimbări atunci când vântul se schimbă, nu va ajunge niciodată în portul său.” — Henry George (p. 28)
„Îmbunătățirea omului poate fi măsurată de nivelul libertății sale interioare. Cu cât o persoană devine mai liberă de personalitatea sa, cu atât are mai multă libertate.” — Lev Tolstoi (p. 31)
Foarte adevărat, mulți din noi se atașează prea strâns de personalitățile pe care le-am creat noi înșine și ne limităm în alegeri fără să ne dăm seama.
Poate-i un offtopic, dar ultimul sezon (#4) din serialul Mr.Robot e despre anume tema dată. Dacă ai timp liber, privește acel serial și savurează-l cu încetul. Cred că din multe aspecte e genial (scenariu, cinematografie, joc actoricesc), doar Breaking Bad ultima oară mi-a trezit asemenea admirație de la început până la sfârșit.
“Cel mai mare adevăr este cel mai simplu.
Când oamenii vorbesc într-un mod foarte elaborat și sofisticat, fie vor să spună o minciună, fie să se admire. Nu ar trebui să crezi astfel de oameni. Un discurs bun este întotdeauna clar, inteligent și înțeles de toți.” — Lev Tolstoi (p. 58)
Ca o atitudine generală la viață, sunt de acord, deși și aici sunt excepții. Citatul îmi amintește de ceea ce Einstein spunea: “Dacă nu o poți explica simplu, nu o înțelegi suficient de bine.”
“Mințim alți oameni atât de des încât ne obișnuim cu asta și începem să ne mințim pe noi înșine.” — Francois de la Rochefoucald (p. 67)
“Studiază totul și pune intelectul pe primul loc.” — Pitagora (p. 352)
Ei bine, cred că ai înțeles esența cărții și nu-i sens să mai citez din ea. La sigur că e o carte care merită s-o ai în colecție și s-o mai deschizi din când în când la o pagină aleatorie, dar personal aș fi preferat ca Tolstoi să vorbească mai mult despre experiențele proprii din viață, să deie exemple, deoarece doar citând alți oameni și dându-ne lecții nu are asemenea efect de convingere ca și cum îl are Montaigne în eseurile lui, de exemplu (în care proporția citatelor străine și gândurilor proprii e 20% la 80%, ci nu 90 la 10 cum e la Tolstoi). Dar iarăși, asta e o preferință personală.